SISTEMUL NERVOS ȘI SENSIBILITATEA LA PEȘTI

Sistemul nervos are, la modul general, responsabilitatea integrării organismului în mediu.

Acesta este strâns legat de organele de simț, unde se află receptorii care generează impulsurile
nervoase.

Peștii sunt vertebratele cu cel mai mic creier. Aceasta înseamnă că au performanțe reduse.

Diencefalul are rol în homeostază, adică procesul constant de reglare pentru menținerea
echilibrului în mediul intern.
Format din: hipofiză, talamus, hipotalamus, epifiză.
Majoritatea structurilor ce alcătuiesc diencefalul au rol de secretare de hormoni, sau sunt
centre de prelucrare și transmitere a mesajelor către diferite părți ale creierului. Spre exemplu,
epifiza le permite peștilor să detecteze și diferențieze lumina de întuneric.

Telencefalul este partea anterioară a creierului, cu rol în recepționarea stimulilor olfactivi.

Acesta este deseori lărgit în cazul peștilor cu un simț al mirosului foarte dezvoltat.

Mezencefalul reprezintă structura conducătoare și domină celelalte structuri ale sistemului

nervos, primind informații de la receptori vizuali, auditivi, și de la receptorii din structura liniei
laterale. Posterior, prezintă 2 lobi optici voluminoși.
Creierul posterior este alcătuit din cerebel și trunchiul cerebral.
Cerebelul are rol în menținerea echilibrului, iar trunchiul cerebral, în coordonarea informației
senzoriale și conectarea măduvei spinării la creier.

Părțile creierului ce se ocupă de recepționarea stimulilor vizuali și auditivi sunt deosebit de

dezvoltate, deoarece aceste două simțuri sunt foarte importante pentru supraviețuirea și
adaptarea în mediu a peștilor.

Inteligența peștilor este subestimată din cauza faptului că mărimea creierului este redusă, iar
cortexul cerebral nu are o dezvoltare la fel de avansată precum în cazul altor vertebrate. Totuși,
membrii acestei categorii de animale s-au folosit de puținul care le-a fost dat de Mama Natură
într-un mod ingenios.

- Peștii au memorie pe termen lung. Au fost cazuri în care peștișorii aurii (Carassius
auratus) au ținut minte culoarea hrănitorului din acvariu după un an în lipsa acestuia.
Peștii au tendința de a evita alți pești care i-au învins în lupte în trecut, sau care i-au
hărțuit. Unele specii de pești sălbatici devin mai greu de prins odată ce au mai fost
prinși. De asemenea, evită locurile în care au fost prinși sau în care s-au simțit stresați.

- Simt durere și reacționează la ea. Când au fost expuși la diferite chimicale iritante, peștii
au fost observați comportându-se anormal: își pierdeau apetitul, se frecau cu părțile
corpului afectate de acvariu.

- Se identifică între ei. S-a observat cum peștii puși în acvarii noi se simt mult mai
confortabil cu foștii conviețuitorii decât cu noi pești. Sunt capabili și să identifice specii
mai mari și mai puternice și își schimbă comportamentul de față cu aceștia pentru a se
proteja. De asemenea, se comportă mai mult sau mai puțin agresiv depinzând de cine
este în preajmă. Dacă doi masculi se bat singuri, atunci vor fi mai violenți, însă dacă sunt
priviți de o femelă, vor încerca să se calmeze întrucât femelele preferă masculii mai
puțin agresivi.

- Pot fi înșelători. Spre exemplu, ghidrinii distrag prădătorii ce încearcă să îi invadeze și să

le mănânce ouăle. Peștii bowfin adulți distrag prădătorii prefăcându-se că sunt vătămați
și depărtându-se de cuib, pentru a-i proteja pe peștii tineri.

- Se folosesc de obiectele din jur. Unele specii de pești depun ouăle pe frunze ușoare,
astfel încât dacă sunt invadați de alte specii mai puternice, să poată pur și simplu lua
frunza cu icrele și pleca.

Peștii prezintă ochi cu anexe de protecție, având pleoape, aparat lacrimal și conjunctivă.
Cristalinul este sferic și rigid. Aceștia nu prezintă decât urechea internă pentru sensibilitatea
auditivă, și este alcătuită din: canale semicirculare, utriculă, saculă, lagenă. Mugurii gustativi se
găsesc pe mustăți, în cavitatea bucală, esofag, faringe, și în structura liniei laterale.

Linia laterală este un organ senzorial specific peștilor. Este formată dintr-un șir de corpusculi
nervoși aflați în piele și care sunt aliniați pe cap, mustăți, buze, cavitatea bucală, laturile
corpului și marginea înotătoarelor. Poate fi considerată cel mai important organ de simț al
peștilor, deoarece prin intermediul ei peștii identifică tot ce se petrece în jurul lor, recepționând
stimuli cu privire la distanță, direcție, presiune, intensitatea acestora și locul de unde vin.
Înregistrează orice mișcare din apă. Are rol foarte important și în menținerea echilibrului, peștii
cărora le lipsesc înotătoarele pereche putându-și menține echilibrul atâta timp cât linia laterală
este intactă. Cârdurile de pești se pot menține datorită liniei laterale, care percepe curenții
produși de mișcarea peștelui vecin.

Bibliografie

- https://www.acaquarium.com/tips/do-fish-have-brains/
- https://micibiologi.blogspot.com/2013/10/linia-laterala.html
- Manual de biologie clasa a X-a, editura LVS crepuscul , autori Stelica Ene, Gheorghiță
Sandu, Gheorghe Gămăneci
- Manual de biologie clasa a IX-a, liceALL2000, autori Ioana Ariniș și Aurora Mihail
- Manual de biologie clasa a IX-a Corint, autori Aurel Ardeleanu, Ionel Roșu, Călin Istrate
- https://en.wikipedia.org/wiki/Lateral_line