Ilinca Miruna, Manolache David, Popescu Cosmina, Busila Alex, Apostol Sid

Regnul Animalia
 Ce este Regnul animalia? Ce include acesta?
Animalele, vietuitoarele care formează Regnul Animalia, se deosebesc de alte organisme prin cateva caracteristici:

- Sunt , intotdeauna, organisme eucariote pluricelulare , avand celule cu structura complexă în care materialul genetic se
gaseste in nucleul sau nucleii acestora. Celulele formează țesuturi, iar tesuturile formeaza organe care care conectate
structural și funcțional alcătuiesc sisteme de organe, astfel alcătuind embrionul din care va rezulta organismul adult.
- De asemenea, sunt întotdeauna heterotrofe. Acestea obțin energia necesara prin hranirea cu substante organice deja
existente, deoarece nu le pot sintetiza din surse anorganice precum plantele.
- Orice animal este definit prin atributul esential, locomotia, acestea se deplaseaza nu numai pentru a își găsi hrana, dar și
pentru a se reproduce , adapost , orientare.
- Acestea au ,în majoritatea cazurilor, doua sexe: mascul si femela, cu excepția cazului foarte rar în care sunt numiți
hermafroditi, avand caracteristicile ambelor sexe adica bisexuati. Astfel, reproducerea este aproape mereu sexuata.

Lumea animala face distinctia intre doua grupuri principale: Vertebrate și Nevertebrate
(lipsite sau nu de coloana vertebrală și de sistemul osos)
Animalele nevertebrate, desi par mai simple, multe neavand țesuturi și organe,
alcatuiesc , de fapt, în jur de 95% din speciile regnului animal. Acestea se găsesc în
absolut toate habitatele de pe planeta noastra, chiar și în cel subteran sau cel
acvatic.
Deobicei, ele sunt animale de dimensiuni mici, uneori prezentand o structura de
protectie (precum o scoica), capabile sa existe și să prospere în aproape orice
mediu. Acest grup de animale conține multe specii diferite, precum insecte,
crustacee, moluste, anelide (animale viermiforme). Cateodata, aceste animale
indica starea biosistemului în care se afla, unii crustacei fiind indicator al apei de
calitate buna, deoarece altfel nu ar putea supraviețui în acel mediu.
 Animalele vertebrate : Mamiferele
Acestea se împart în 5 grupe majore:mamifere, păsări, pești, amfibieni și reptilieni.
Ce sunt mai exact mamiferele? Mamiferele (~5.500 de specii ) , grupa principala a
vertebratelor în care se găsesc și oamenii, sunt animalele care nasc puii vii și îi hrănesc folosind
glandele mamare. În afara de aceasta caracteristica esentiala , mamiferele se deosebesc de
restul vietuitoarelor prin alte cateva trasaturi:
- Parul sau blana, este o trasatura specifica dar care nu se intalneste ,neaparat , la toate
speciile de mamifere. De exemplu, pentru balene, un animal marin la care nu ne-am fi
gandit , părul corporal este adesea văzut pe pui și, în funcție de specie, poate să dispară
complet în primele zile/săptămâni de la naștere. În timp ce se poate observa că balenele
au păr, nu toate speciile se nasc cu păr, iar cele care îl pierd, de obicei, îl pierd rapid. În
majoritatea mamiferelor, parul are scopul de a le ajuta sa treacă neobservate, acesta
avand culoarea similară cu habitatul în care se afla.
- Mamiferele au sange cald, ceea ce înseamnă că au nevoie de un mecanism intern de
control asupra temperaturii corpului, adica glandele sudoripare, prin care transpira.
Aceste glande eliberează un lichid incolor care se evapora pe suprafața pielii și permite
caldurii să iasă din organism. Ele sunt de doua tipuri:glande sudoripare ecrine și
apocrine. Principala diferență dintre ambele grupuri are legătură cu modul de secreție a
produselor lor.
- Fata de alte tipuri de animale, mamiferele își schimba dantura o singura data: atunci
cand dintii de lapte sunt inlocuiti de cei permanenți, dar daca acestia cad , ei nu vor mai
fi inlocuiti.
- Simțurile sunt foarte importante pentru mamifere, majoritatea avand miros și auz
extrem de dezvoltat, nu doar pentru a face rost de hrana dar și pentru a se proteja
impotriva pradatorilor. În multe cazuri, simtul de miros este cel mai important, unul
dintre motivele pentru care acestea au boturi mari în care se găsesc organele olfactive.
- Maxilarul este alcătuit doar din osul dentar, o calitate unică și exclusivă a acestei întregi
clase, formând principalul atribut care servește la recunoașterea grupului.
 Pasari: Care este originea acestora?
Pasarile, animalele caracterizate prin pene, prezenta ciocului și lipsa dintilor, și-au luat zborul cu
aproximativ 190 de milioane de ani în urmă. Aceasta metoda de locomoție aeriană a reprezentat un pas
semnificativ în dezvoltarea vertebratelor.

În anul 1861, în sudul Germaniei, a fost dezgropata o fosila care semăna cu o pasăre de către niște
muncitori dintr-o cariera de calcar. Pentru o perioada lungă de timp, aceasta , numita Archaeopteryx
(,,aripi stravechi”) a fost cea mai veche fosila a unei păsări preistorice găsite vreodată. În aceea perioada,
dezbaterea din jurul evolutiei era foarte aprinsa, mai ales după ce a fost găsită aceasta fosila sugerand ca
păsările provin , de fapt, din dinozauri.

Datorită abilităților desavarsite de zbor, păsările sunt răspândite în întreaga lume, chiar și în
locuri izolate precum insule din Africa. Precum mamiferele, ele sunt vertebrate homeoterme,
adică temperatura corpului este constanta, deși ele nu nasc puii vii, ci depun oua. Pentru a putea
zbura, ele depind de mai multe caracteristici precum pene, aripi, scheletele ușor dar puternic și
un sistem respiratoriu eficient. Penele, rezultate din solzii reptilelor, s-au dezvoltat cel mai
probabil pentru a oferi izolatie, iar apoi pentru zbor. Corpul, scurt și compact cu picioare robuste
pentru a lansa în aer dar și pentru a ameliora aterizarea, sunt esentiale pentru un zbor puternic.
De asemena, pentru a putea naviga în aer cu usurinta, pasarile au un schelete rigid, avand
majoritatea oaselor goale pe dinauntru, lipsite de maduva.

Una din trăsăturile care ies la evidenta este ciocul, care se deschide miscand maxilarul superior și
mandibula, spre deosebire de mamifere la care se mișca doar cel inferior.

Mierla
 Pestii
Peștii sunt o clasa de vertebrate adaptata mediului acvatic, cu o forma hidrodinamica a corpului care le permite sa se deplaseze rapid în mediul
lor de viata. Corpul cuprinde capul, trunchiul și coada, și este acoperit cu un strat de solzi sau plăci osoase. Se regasesc doua tipuri de inotatoare,
perechi adică cele de pe abdomen și cele pectorale, și nepercehi, adică cele dorsale. Cu ajutorul acestora și formei adaptate la viața acvatica, ei se
misca și își mențin echilibrul. Aceștia nu au pleoape, și sunt hipermetropi , adică nu vad la apropiere.

Ei realizeaza respirația prin branhii,un organ dezvoltat perfect pentru extragerea oxigenului din apa ,aceasta intrând prin gură, iar după
închiderea gurii apa pătrunde printre lamelele branhiale, unde este extras oxigenul din ea. După aceea apa este eliminată prin opercule (placa
osoasa care le și protejează). Majoritatea pestilor sunt acoperiti în solzi cu rol de protectie al pielii, dar intalnim și cazuri în care sunt acoperiti doar
partial sau, precum somnul, deloc. Acești solzi nu sunt lipiți de peste, ci se suprapun și formează o armura de protectie flexibilă.

Peștii sunt o sursa importantă de hrana, nu doar

pentru oameni dar și pentru alte vietuitoare, și exista
peste 20.000 de specii din care doar 200 se pescuiesc.
Pestele contine vitamina B6 (care permite sinteza
lipidelor și a proteinelor), vitamina B12 (lupta contra
anemiei), vitamina D (esențială pentru asimilarea
calciului) si vitamina A (benefică pentru ochi și piele).
De asemenea, peștii grași sunt bogati în omega-3 ,acizi
grasi nesaturati, care protejează inima :).De asemenea,
Acești acizi grași nesaturati cresc energia fizica, măresc
tonusul psihic și ajuta la lupta contra obezitatii.
Desi, este recomandat sa fie consumat în moderatie,
maxim de 2-3 ori pe saptamana.
Amfibieni
Amfibienii (Amphi, din greaca = două + bios = viata), animale Spre deosebire de reptile și mamifere, amfibienii nu au capacitatea de
vertebrate de data asta cu sange rece, sunt vietuitoare cu branhii a-și mesteca hrana; sunt, de asemenea, slab echipați din punct de vedere
care au nevoie de un mediu umed pentru a supraviețui. Se cunosc al danturii, cu doar câțiva dinti primitivi în partea superioară din față a
peste 2000 de specii în prezent, iar amfibienii au fost primele fălcilor care le permit să se agațe de prada care se zbate. Totuși, într-o
vertebrate terestre, ieșind pe uscat cu mai mult de 320 milioane de oarecare măsură, majoritatea amfibienilor posedă limbi lungi și lipicioase,
ani în urmă. Provin de la pestii fosili (crosopterigienii), au trecut prin pe care le scot cu o viteza foarte rapidă pentru a-și prinde mesele.
mai multe etape ale evoluției pentru a deveni ce cunoaștem noi astăzi
ca amfibieni. Aceștia au păstrat unele caractere importante ale
strămoșilor lor, precum faptul ca depun icre și abilitatea de a inota
foarte eficient, pe care o au majoritatea. Unii innoata folosindu-și
coada, iar alții își folosesc drept inotatoare membrele ale căror
degete sunt unite de o membrana. Desi acestea au un rol important ,
în special în agricultura, unde scapa de insectele dăunătoare, datorită
desecarii mlastiniilor numărul de indivizi a scăzut considerabil. De
asemenea, în jur de 10 milioane de broaste sunt strivite,anual , de
rotile automobilelor :(.

Dar de ce gasim aceste creaturii pe langa ape? O parte din motivul

pentru care amfibienii trebuie să rămână în sau lângă corpurile de
apă este din cauza faptului că pielea lor este subțire și permeabilă.
Dacă aceste animale se aventurează prea departe pe uscat, se usucă
și mor. Pentru a-și menține pielea umedă, amfibienii secretă în mod
constant mucus (prin urmare broaștele și salamandrele fiind numite
creaturi „vâscoase). De asemenea, derma lor are anumite glande care
secretă niște chimicale, menite sa indeparteze pradatorii. În
majoritatea speciilor, aceste toxine nu sunt periculoase, dar altele pot
ucide chiar și un om adult.
 Reptile
Reptilele sunt un grup de vertebrate divers, găsite pe toate continentele (în afara,
bineinteles, de antarctica) cu peste 7.000 de specii. Caracteristicile lor unice le fac
ușor de identificat, precum solzii care acoperă o mare parte a corpului. Fata de
amfibienii, acestea sunt mult mai bine adaptate la viața pe uscat, iar temperatura
corpului este influențată de mediul în care se afla. Nu își folosesc energia pentru a se
incalzi, fiind animale cu sange rece, ci aceasta merge spre a le ajuta creșterea și
activitatea. De asemenea, acest lucru le influențează metabolismul, ceea ce înseamnă
ca pot rezista fara mancare pentru perioade îndelungate de timp. În schimb, pentru a
putea prospera, acestea necesita un mediu potrivit pentru temperatura, umiditate și
hrana.

Dar ce înseamnă de fapt cand zicem ca reptilele au sange rece ? Exista mai multe
tipuri de animale cu ,,sange rece” cu caracteristici diferite, dar reptilele fac parte din Bazilicul comun este
o soparla care se
cele ectoterme. Ectotermia este atunci cand isi regleaza temperatura corpului cu
regaseste în pădurile
ajutorul mijloacelor externe, precum așezarea pe o piatra caldă. Reptilele trebuie sa din America centrala
primeasca căldura din surse precum soarele, deoarece energia provenită din și de sud în
alimentatie nu le va ajuta. Temperatura unei reptile afectează sistemul imunitar, iar apropierea raurilor si
fiecare are cate o gama optima de temperatura care este ideala, astfel prin mutarea pe paraurilor.i se spune
care o realizeaza pentru a isi regla temperatura, își optimizează și sistemul soparla lui Isus
imunitar.Atunci cand reptila nu primește cantitatea de căldură suficientă, aceasta este pentru abilitatea sa
de a merge pe apa.
lentă și pare obosită. Din cauza acestei dependențe asupra mediului în care se afla, ele
Viteza pe apa este de
sunt cel mai des intalnite în locuri în care temperatura și vremea sunt constanta. aproape 10km/h pe o
Australia, de exemplu, este țara cu cele mai diverse specii de reptile. distanta de
aproximativ 20m.
 Ce este lanțul trofic?
În toate ecosistemele naturale există un echilibru ecologic și un flux de energie între mediul fizic și ființele vii. Este cunoscut sub numele de lanț
trofic către acest mecanism de transfer de materie organică și energie prin diferitele specii de ființe vii care alcătuiesc o comunitate biologică sau
ecosistem. Acest lucru face ca lanțul alimentar să devină unul dintre cele mai importante elemente ale ecosistemelor pentru supraviețuirea și
dezvoltarea lor.
Există lanțuri alimentare în care se pierde un procent de energie pe măsură ce trece de la o verigă la alta. Acesta este cel mai frecvent. Prin urmare,
când se ajunge la legătura finală a consumatorului, s-a pierdut o parte semnificativă din transmiterea materiei. În schimb, energia chimică este
transformată dintr-un țesut în altul. Lupul nu mănâncă iarbă, dar mănâncă iepuri care la rândul lor mănâncă iarbă. Energia ierbii a ajuns la lup într-o
formă transformată. Deși și-a pierdut o parte din energie pe parcurs, în cele din urmă lupul își ingerează proprietățile.
În funcție de habitatul în care apar, putem vorbi de două tipuri de lanțuri trofice: lanțul
alimentar terestru si lantul alimentar acvatic. Lanțul alimentar este alcătuit din diferite verigi în
funcție de tipul de funcție pe care o îndeplinește fiecare ființă vie. În acest fel, putem vorbi de

producători, consumatori și descompunători în cadrul unui lanț alimentar.

-Producători: sunt responsabili de hrănirea restului de ființe vii folosind materie anorganică și o
sursă de energie precum lumina soarelui pentru propria lor dezvoltare. De exemplu, prin
fotosinteză, plantele pot absorbi nutrienți. Plantele servesc drept hrană pentru alte viețuitoare.
-Consumatori: sunt cele care se hrănesc cu materia organică a altor ființe vii. Aceste ființe vii pot
fi producători sau alți consumatori. În acest caz, ei ar acționa ca prădători. În funcție de caz,
putem numi consumatorii ca primari și secundari.
-Descompunători: Acestea sunt cele care sunt responsabile pentru consumul de materie
organică în descompunere pentru a o reduce la componentele sale cele mai elementare. Acești
descompunători sunt în principal ciuperci, bacterii de insecte care sunt prezente în ecosisteme.
Deci, se poate spune ca este departamentul de reciclare al naturii.
 SAVANA

Savana este un tip de stepa semiarida, situata in regiunea tropicala din partea centrala a
Africii, partea centrala a Americii de Sud, Nordul Australiei si S-E Asiei. Clima este diferita
fata de cea a stepelor europene, intrucat cad mai putine precipitatii, este mai calda, iar
solurile sunt mai putin fertile.
 CANGURUL URIAS ROSU

Cangurul roșu este cel mai mare marsupial din Cangurii rosii se reproduc pe tot parcursul anului, totuși primăvara și
lume si se gaseste in Australia. Are o lungime a vara se nasc cei mai mulți tineri. Femele au capacitatea de a intarzia
corpului de până la 1,4 m și a cozii de până la 1 nașterea copilului lor, pana cand actualul Joey părăsește marsupiul.
m. Masculii tind să aibă o culoare roșie sau (Joey = mini cangur). Acestea nu pot avea mai mult de un copil in
portocalie, în timp ce femelele sunt adesea gri marsupiu , iar la naștere acestia sunt la fel de mici ca un jeleu. Poate
sau albastre. Masculii au o greutate dublă față îngriji doi pui simultan, unul in marsupiu, iar celălalt sărind in jurul ei.
de femele și pot cântări până la 92 kg, în timp ce
acestea pot cântări doar până la 39 kg. Acestia
sunt recunoscuti si pentru ghearele ascuțite ale
labelor anterioare.
Cangurii roșii sunt ierbivori, consumand in
general ierburi osbinuite, dar mănâncă și plante
medicinale și frunze de arbuști. Cangurul Roșu
are capacitatea de a supraviețui atunci când apa
este limitată deoarece ea este asigurata de
alimentatia acestuia.
 PRIGORIA CARMIN

Prigoria carmin este o pasăre migratoare și zvelta, care face parte din familia meropidelor
fiind raspandita in mare parte a Europei și a nordul Africii. Aceasta este viu colorata si are
un cioc lung, subtire, ascutit si usor curbat in jos ce ii permite sa prinda albine fără a fi
intepata.
Alimentatia prigoriilor consta doar în
albine si viespi, dar acestea nu afectează
populatiile de albine, consumand doar 1%
din albinele lucrătoare din zonele in care
traiesc. Acestea prefera sa prinda insectele
in timpul zborului, mai ales pe cele mai
mari, implicit cele cu valoare nutritionala
mai mare. Inainte de a le consuma, pasarile
freaca albinele si viespile de o creanga
pentru a indeparta veninul si acul lor.

Un alt lucru interesant despre prigoria

carmin este faptul ca aceasta isi
construieste cuibul printr-un proces de
sapare a unor tunele orizontale in
apropierea raurilor cu ajutorul ciocului.
 RINOCERUL AFRICAN

Rinocerii africani sunt de doua tipuri, albi

si negri. Din pacate, cei negri sunt intr-un
grad critic de dispariție din cauza
braconajului, dar cei albi au fost salvați de
la dispariție cativa ani in urma prin
ocrotirea speciei. Cei negri pot cantari pana
la 1,3 tone, iar cei albi pot ajunge la o
greutate de 2.3 tone. Rinocerul
negru &
Rinocerii negri sunt raspanditi in zona
centrala a Africii, dar mai ales in coasta Rinocerul
estică și cei albi pot fi găsiti în sudul Africii. alb
Rinocerii negri se hrănesc cu arbusti, in
schimb cei albi se hrănesc doar cu iarba,
dar amandoi depind foarte mult de apa
fiind nevoiți sa bea zilnic. Nu au dusmani
naturali, dar acestia sunt atacati de oameni
din cauza braconajului.
MAMBA NEGRU

Serpii mamba negru sunt rapizi,

foarte veninosi, iar atunci cand
sunt in pericol, agresivi. Sunt
invinovatiti pentru numeroase
morti ale oamenilor fiind
considerati chiar cei mai mortali
serpi din lume.

Acestia traiesc in savanele si

dealurile stancoase ale Africii de
sud si vest. Sunt cei mai lungi
serpi veninosi din Africa si sunt pe
locul doi din lume. De asemenea
sunt si o parte dintre cei mai
rapizi serpi din lume reusind sa
atinga 11-20km/h. Veninul este
foarte toxic, doza medie letala
fiind 0,28-0,32mg/kg.
 TATU

Tatu sunt mamifere mici, omnivore, ce Acestia in spaniola se numesc

traiesc in zone uscate ale Americii si sunt
cunoscute datorita armurii formate din
placi osoase si cornoase mobile. Acestia
pot ajunge la o greutate de pana la 50kg
cu o lungime de 1,5m.
,,Armadillo” ce se traduce drept ,,micul
blindat” referindu-se la placile osoase ce
acoperă spatele, picioarele, capul si coada.
Tatu sunt singurele mamifere cu asemenea
carapace.

Tatu trăiesc singuri, în perechi sau în

grupuri mici, ieșind din vizuinile lor în
principal noaptea. Se hrănesc cu termite
și alte insecte, împreună cu vegetație si
animale mici. Acestia sunt timizi. Când
sunt amenințați, se retrag în vizuinile lor
sau, dacă sunt prinși în aer liber, își trag
picioarele astfel încât armura lor să
atingă pământul.
 DRAGONUL DE KOMODO

Dragonul de Komodo este cea mai mare șopârlă din

lume, crescând până la pana 3 metri și cântărind până la
100 de kilograme. Specia se găsește pe insulele
Komodo, Rinca și Gili Motang din estul Indoneziei, care
sunt protejate în limitele Parcului Național Komodo.

Sunt animale carnivore si se hranesc cu bivoli, Javan

rusa (o specie de cerbi din Indonezia) si porci salbatici.
Sunt cunoscute si pentru canibalism, avand abilitatea de
a simti mirosul sangelui si al carnii putrezite, chiar de la
o distanta de 5km. Se consideră că dragonii de Komodo
au vedere relativ slabă și auzul limitat, dar, ca și alte
reptile, simțul mirosului este acut.

Femelele dragoni sunt mai mici decât masculii,

ajungând la aproximativ 2,5 metri lungime. Ouăle, dintre
care până la 30 pot fi depuse într-un singur loc, sunt
tinute in vizuini sapate de ele.
 PADUREA

Padurea, suprafața acoperita aproape în totalitate de vegetație, care este casa a numeroase
specii de animale din jurul lumii.
 MUSCULITA DE OTET

Specia este tradițional cunoscută ca musculița de oțet sau simplu drosofila.

Începând cu propunerea lui Charles W. Woodworth de a utiliza această specie ca organism model, D. melanogaster
a continuat să fie utilizată pe larg pentru cercetarea biologică în studiul geneticii, fiziologiei, patgenezei microbiale
și a istoriei apariției vieții.Factorii genetici fac drosophila modelul perfect pentru studiile genetice. Musculita are
doar 4 perechi de cromozomi, comparativ cu cele 23 de perechi la om.

Alt factor care face musculita modelul ideal este ca la larve, cromozomii sunt
macroscopici, și masculul este vizibil diferit de femela, distingandu-se usor
pentru studii.

O generatie de musculite tine in general 10-12 zile, termenul scurt facand-o

perfectă pentru mutatiile genetice.
Thomas Hunt Morgan a fost primul biolog sa descopere sex-linkage si
recombinatia genetică pe aceste musculite. A făcut experimente de înmulțire
și analize citologice pe drosophila, împreună cu foștii săi studenți, a arătat că
și cromozomii se comportă într-un mod foarte apropiat de modul în care
Mendel credea că genele se separă și se grupează în mod aleator.

A demonstrat că cromozomii sunt suportul fizic al informației genetice, prin

urmare Drosophila melanogaster a fost adoptată ca organism model în
genetică.
 TARDIGRADA

Tardigradele trăiesc în muşchi, licheni, în nisip şi în praf şi se

hrănesc cu alge şi alte nevertebrate foarte mici.

Au aproximativ 0,5 mm lungime şi opt picioare. Grupul din care fac

parte, Ecdysozoa, a apărut pe Pământ în urmă cu 530 de milioane
de ani, în perioada Cambriană.

Este capabil să se deshidrateze, menţinând doar 3% din conţinutul

său normal de apă, dar, dacă va fi hidratat din nou, va reveni
miraculos la viaţă.

Spre deosebire de adevăraţii urşi, care pot hiberna un anotimp, aceste creaturi nevertebrate pot sta în hibernare chiar
şi 10 ani.
Într-un test de laborator, un tardigrad a supravieţuit expunerii la o temperatură de -272 de grade Celsius, și suportă
fără probleme temperaturi de 148 de grade Celsius. De asemenea, o tardigrade îndură presiuni de 6 ori mai mari ca
în cel mai adânc ocean şi poate târâ chiar şi în spaţiul cosmic, timp de 10 zile, după cum a demonstrat un experiment
NASA.
Şi în privinţa rezistenţei la radiaţii, tardigradele sunt campioane. Suportă doze de sute de ori mai mari decât cea care
ar ucide un om.
 MARKHOR

Singurul habitat din lume unde mai trăiește capra markhor este în centrul și sudul
Asiei, mai precis, în Pakistan, în regiunile din vestul Munților Himalaya.Capra
himalayana este una dintre speciile mai mari și mai robuste ceea ce o deosebește de
celelalte specii de capre. Caprele sunt vânate pentru coarnele lor prețioase, motiv
pentru care sunt e cale de dispariție. Aceste podoabe pot ajunge, la masculi, chiar și la
1,6 m. Femelele au și ele coarne, dar care nu depășesc 25 de cm. Acestea au forma de
tirbușon, sunt mari, late și răsucite într-o spirală interesantă.
Coarnele lor sunt deobicei folosite pentru a cauta mancare, desi sunt folosite si in lupte
pentru cucerirea unei alte capre.

Majoritatea caprelor Markhor traiesc 12-13 ani.

Numele caprei Makhor inseamna mancator de serpi, deoarece in folclor aceasta

ucidea serpi cu coarnele sale.

Turmele de markhori se compun doar din femele, masculii fiind solitari.

 FAZANUL AURIU

Fazanul auriu isi are originile in China, desi a fost adus si

peste continent, pe o lista lunga de tari, incluzand Regatul
Unit, Statele Unite, Germania, Franta si Olanda.

Este foarte cunoscut ca specie tinuta in captivitate din

cauza jocului de culori pe care il au penele sale.
Zoologii au observant ca penele fazanilor aurii sunt
dispuse sa se decolorize daca vad soarele pe perioade mari
de timp, desi padurile umbroase in care traieste specia ii
protejeaza culorile vibrante.

Aceste păsări nu sunt cunoscute pentru capabilitatile lor

de zbor, fiindu-le greu sa o faca. Chiar si asa, ele sunt
capabile de perioade mici de zbor, cumva ca si gainile.

Femelele pot depune pana la 12 oua, aproape de marime dubla cat ale unei gaini.

Un fazan mascul poate ajunge pana putin peste un metro in lungime, desi coada lui reprezinta aproximativ 2/3 din
lungimea lui.
O femela creste pana la 80 de centimetrii, și coada sa face doar jumatate din lungimea totala.

Masculul este vibrant colorat, fiind motivul de unde specia isi ia numele, desi femela nu iese in evidenta, aratand similar cu
un fazan comun.
 VULPEA ROSIE

Vulpea Roșie este cea mai mare specie de vulpi și cel mai răspândit membru al
carnivorelor, putând fi întâlnit în toată emisfera nordică de la Cercul Arctic până în Africa
de Nord, America Centrală și Asia.

Este considerate dăunătoare populatiei de mamifere și păsări native, fiind inclusa in lista
,,cele mai rele 100 de specii invasive din lume.”
Dar pe cât de răspândite sunt și invazive, cu cât ar putea fi unele subspecii, unele
populații sunt în declin. Lista roșie a speciilor amenințate de către IUCN enumera si Sierra
Nevada, o subspecie a vulpei roșii.

Vulpile roșii au o acuitate vizuală bună, folosite pentru a vedea mișcări mici de departe și
pentru a naviga în pădurile dense în timp ce sprinteaza după pradă, dar cel mai util simț
este auzul lor cu ultrasunete.

Timp de 10 saptamani, puii de vulpe consuma doar lapte matern, fiind complet
dependent de el.

Vulpea rosie, putand fi gasita pe tot globul, se adaptează la mediul in care traieste; cea
de desert are urechile mai mari pentru vanatoare, si cea din nordul Europei este mai mare
si mai grea.

Vulpile sunt solitare si isi gasesc singure hrana, insectele si fructele, ingropand excesul
de hrana pentru mai tarziu
 JUNGLA

Jungla este o pădure tropicală sau subtropicală deasă, greu de străbătut, cu numeroase tufișuri și
liane, situată adesea în regiuni mlăștinoase. Circa 6% din suprafața solidă a planetei este
catalogată drept junglă.
 CAPIBARA

A fi in alerta este important pentru capibare tinand

Capibarele sunt rozătoare cu par scurt si
maroniu, cu bot tocit, picioare scurte, urechi mici
și cu o coada foarte scurta. Sunt timide și se
strang în grupuri de-a lungul malurilor lacurilor
și râurilor. În mod normal, se hrănesc dimineața
și seara, consumand doar materie vegetala, și își
petrec cea mai mare parte a zilei odihnindu-se.
cont ca pot fi atacate de jaguari, pume, iar în apă, de
caimani. Puii de capibara au și mai multe motive
pentru care să-și facă griji, fiind incadrate in
alimentatia șerpilor precum boa constrictor, a
vulpilor, a pisicilor salbatice, dar și a păsărilor de
pradă precum caracara și vulturul negru.

Asemanator castorilor, capibarele sunt

înotătoare puternice. Corpurile lor în formă de
porc sunt adaptate pentru viață în medii umede
găsite în păduri si savane inundate sezonier.
Capibere prefer singuratatea, dar traiesc in
grupuri de pana la 40. Sezonul lor de
reproducere variaza de-a lungul anului, in
functie de habitatul in care traiesc si de
disponibilitatea perechilor.
 JAGUARUL
Jaguarul este un mamifer ce aparține familiei Felidae. Este una
dintre cele patru feline mari din genul „Panthera” alături de leu,
tigru si leopard, fiind a treia cea mai mare felina din lume.
Habitatul acestuia se intinde din Mexic pana in Paraguay si nordul
Argentinei, însă a fost văzut ocazional și în părțile de sud-vest ale
Statelor Unite.
Un jaguar poate atinge o lungime de pana la 1,83 metri si inaltimea
de aproximativ 75cm centimetri. Acesta cantareste in jur de 36 de
kilograme, insa au fost intalniti si jaguari care cantareau intre in jur
de 150kg.
Jaguarul traieste in special in paduri tropicale. Acestia, de obicei, isi
fac barlogul in pesteri. Este un foarte bun inotator si se gaseste
adeseori in preajma apelor.
Jaguarii sunt foarte teritoriali, iar numai femelele si puii traiesc
impreuna. Adultii se intalnesc de obicei numai pentru a se
imperechea si pentru a-si defini teritoriile.
 OKAPI

Okapi nu este un animal foarte cunoscut și nu este des

văzut în sălbaticie. Aproximativ 100 de exemplare sunt
întâlnite în grădinile zoologice din întreaga lume, în timp
ce restul se ascund în umbrele junglei din Congo.

Fizicul okapi-ului ne duce cu gandul la o zebra, avand in

vedere dungile de pe corpul acestuia. Cu toate acestea,
acestia sunt rude indepartate ale girafelor, cu care, dacă
te uiți mai atent, impartasesc anumite similitudini (urechi,
corp).

Cu toate ca aceste animale nu sunt văzute des în

salbaticie, ele sunt solitare, si au grija mereu de apropiati.
O alta trasatura uimitoare împrumutată parcă de la un alt
animal, este limba lor lunga, suficient de lungă cat sa își
spele ochii și urechile. Acestia isi folosesc limbile lungi
pentru a culege muguri, frunze, si crengi.
 BROASCA ALBASTRA

Pe lângă multitudinea de specii de mamifere, reptile și păsări, in

junglă trăiesc, de asemenea, si mulți amfibieni. Aceștia, cu toate ca par
mici și neînsemnați, sunt adevărați prădători, chiar dușmani ai omului.
Unul dintre aceste animale periculoase este broasca albastra
otrăvitoare. Acest animal albastru cântărește doar 8 grame și poate
crește până la 5cm, rata sa de viață fiind de maximum 7 ani.

Culoarea sa puternică, albastră, servește drept un avertisment

prădătorilor. Aceștia își paralizează întâi dușmanul, după care,
ocazional, îl omoară. Bulinele negre de pe spatele fiecâreia sunt unice,
permițându-le să se diferențeze una de alta. Aceste broaște își petrec
mare parte a zilei pe uscat, în apropierea apei, sărind din frunza in
frunza. Cu toate că par inofensive, ele țin foarte mult la teritoriul lor si
devin agresive atunci când cineva încearca să îl încalce.

Înainte să își otrăvescă presupusul prădător, ele emit diverse sunete,

aleargă, sau sar in jurul lui, în speranța ca îl vor speria. Cu toate că sunt
cunoscute pentru veninul lor puternic, această capacitate a lor nu este
una definitivă, astfel ca dacă sunt ținute in captivitate, ele își pierd
otrava din cauza absenței dietei din junglă. O simplă atingere a
acestora poate duce la umflarea pielii, stări de greață și paralizie.
 URSUL PANDA
Urșii panda sunt o specie de urși ce poate
fi găsită în sudul Chinei centrale. Acesta
este un animal omnivor, însă 99% din
alimentația sa este compusă din bambus.
În prezent ,exista aproximativ 1500 de
exemplare din aceasta specie , dar numărul
lor este în scadere din pricina distrugerii
habitatelor în care trăiesc.
LENESUL
Lenesul este un mamifer de talie medie, care trăiește în
pădurile tropicale din America Centrala si de Sud. Acest
animal se numeste lenes, nu fiindca este lenes, ci datorită
faptului ca se mișca foarte încet, acesta fiind cel mai încet
mamifer de pe pamant. Cele mai apropiate rude ale
acestuia sunt furnicarul si tatu.
Leneșii cu doua degete nasc atunci cand stau atarnatI
de o creanga. Lenesii pot avea parul de la baza capului
verde, deoarece le cresc alge in blana.
 OCEANUL
Oceanele ocupa 71% din suprafata planetei, servind drept camin pentru aproximativ 230.000 de specii
de vietuitoare cunoscute. Studiile arata ca doar 5% din apele acestora au fost explorate, restul fiind un
mister pentru fiinta umana
 DRAGONUL DE MARE
Dragonul de mare de tip frunza
din specia Phycodurus eques este
inrudit cu calul de mare (amandoi
fac parte din familia Syngnathidae)
si reprezinta un excelent peste de
camuflaj, profitand de artificiile
ornamentale ce-i acopera corpul
pentru a se confunda cu peisajul si a
scapa de pradatori. Seamana cu
calul de mare, avand botul alungit
si corpul osos. Asa cum sugereaza
numele, de-a lungul corpului exista
un numar de terminatii in forma de
frunze, care face ca pestele sa
semene cu algele marine din
habitatul sau. Populeaza in general
recifele stancoase si se intalnesc in
apele de coasta putin adanci, insa
pot ajunge pana la 30m.
 LAMANTINUL

Lamantinul este un mamifer

mare acvatic cunoscut și sub
numele de vaca de mare.
Lamantinii rezista pana la
temperaturi de -15 grade.
Acestia înoată cu o viteza de 5-8
km/h. Cu toate acestea ei pot sa
inoate cu viteze de 30km/h dar
pe distante scurte. Se hrănesc
cu vegetatia subacvatica, cu
aproximativ 10kg pe zi.
 BROASCA TESTOASA

Broasca țestoasă de baga este una din cele mai

mici țestoase marine și considerată o specie în pericol
de dispariție, deoarece a fost intens vânată. Trăiește
în zonele calde ale Atlanticului, dar și în regiunile
tropicale ale Oceanului Indian și Pacific.
➜ Depune 150-200 de oua
➜ Poate ajunge la 40-60kg
➜ Poate sta scufundata timp de o ora!
➜ Testoasele secreta lacrimi pentru a elimina
excesul de sare din corp

Hrana acestei reptile constă din artropode, moluște,

pește, meduze, alge brune, crustacee sau ,,agrișe de
mare”, bureți și alte animale marine.
 ACUL DE MARE

Are corpul foarte alungit, de până la 35 cm și

subțire, în formă de andrea acoperit cu plăci osoase
● Se întâlnește în Marea Neagră, Marea Caspică,
Marea Mediterană și în Oceanul Atlantic; trăiește în
regiunile litorale, printre alge, ținându-se în poziție
verticală, fapt care îl face să rămână neobservat de
Acul de mare
către răpitori.
● Se hraneste cu tot felul de amfipode si copepode
marine, pe care le prinde la adancimi de pana la 15m.
● Au capacitatea de a-si schimba coloritul corpului,
acesta este in nuante stralucitoare de rosu, verde,
maro, violet, alb, gri Amfipod

Copepod
 REGNUL ANIMALE IN ORAS

Regnul Animalia este prezent pe intreaga suprafata a pamantului, inclusiv in oras. Acest spațiu este cunoscut ca fiind locul de
domesticire al vietuitoarelor. Pisica, o felina periculoasa care, in salbaticie, trăiește in pădurile de foioase din centrul Europei , devine
un companion exceptional in casa omului. Porumbelul, o pasăre a cărei mușcătură poate fi foarte periculoasă, atat pentru alte animale
cat si pentru om, este zilnic prezent în parcuri, inconjurat de mormane de hrana oferita de straini amabili. Soarecele, un animal agil si
periculos, capabil să-și omoare frații dacă este prins in zone restranse, ajunge sa țină companie stapanilor care prefera sa aiba grija de
animale mai neobisnuite...
Cercetările făcute de asociația "That's life(Science)" arată ca animalele se pot adapta în oraș. Aici poate exista o biodiversitate
deosebita. În principal din dorinta omului de a-si face gradina mai frumoasă ca cea a vecinului, acesta aduce numeroase specii de
plante exotice sau diferite elemente naturale estetice.

Astfel, în condițiile potrivite, viermele cu cap de ciocan, capabil sa se

regenereaza rapid, capabil sa secrete venin considerat periculos atat
animalelor mari, cat si oamenilor, care poate crește până la 30 de
centimetri, poate sa traiasca exact în curtea ta! Totodata, cantitatile mari
de mancare aruncate, pot constitui hrana consistenta pentru celelalte
vietuitoare. Cu toate acestea, natura este cea mai potrivită casa pentru
majoritatea animalelor. Pare ca sunt multe avantaje pentru aceste mici
vietuitoare, dar casele lor naturale rămân cele mai potrivite, cele care le
asigura toate nevoile. Astfel, omul ar trebui sa se oprească din a mai
devasta casele vietatilor, a le strica, caci oricat de primitori am fi,
teritoriul nostru nu le priește.
 OMUL-CEA MAI RASPANDITA FIINȚĂ DIN
REGNUL ANIMALIA

• Cu toții știm ce este omul, insa stim cum functioneaza acesta? Suntem constienti de complexitatea organismului uman?
Realizam cat de special este fiecare dintre noi?
• Originea omului reprezinta un subiect ambiguu in stiinta, in filozofie, in religie, in general. Fiecare om poate avea cate
o opinie diferită cu privire la modul în care aceasta fiinta deosebita a apărut pe aceasta planeta facuta in asa fel incat sa
ne faciliteze toate nevoile posibile. Un fapt pe care toți putem cădea de acord, este ca omul a evoluat, evolueaza, si va
continua sa evolueze pana ce nu va mai fi. Oamenii de stiinta afirmă că au existat 21 de stagii ale omului, pana ce Homo
Sapiens, omul modern, stagiul final de evolutie a populat planeta. Procesul de dezvoltare al acestora este unul complex,
dar impresionant, avand in vedere ca acum aproximativ 2,8 milioane de ani, strămoșii nostri indepartati invatau cum sa
facă un ciocan dintr-o piatra si un bat, doar ca mai tarziu sa construiască arme nucleare capabile sa creeze distrugeri
masive la nivelul intregii planete
 Dacă este sa discutam despre dezvoltarea fizica a omului, un
bun exemplu de fosila care ne poate ajuta să ne ghidam este
Lucy, un australopitec. Rămășițele acesteia arată ca acestia
stăteau deja drepti, avand picioare, genunchi si solduri
similare cu ale noastre, astfel ca de la distanța,silueta putea fi
confundată cu cea a unui om din zilele noastre. Diferenta
masiva dintre cele doua tipuri de sche let insa, este
constituita de craniu, care e foarte mic în comparatie cu al
nostru, maini foarte lung își corpul acoperit în totalitate cu
par des și lung.
Oasele care alcătuiesc scheletul omenesc formează un cadru
rigid, care protejează părțile moi ale corpului și le susține. De
asemenea, oasele permit miscarea, locul de intalnire a doua
oase fiind numit articulatie, care permite îndoirea și mișcarea
corpului.
!ȘTIAȚI CA Femurul este cel mai lung și mai greu os dIn
corp, constituind aproape un sfert din greutatea unei
persoane. Cel mai mic os al omului,scarita, se afla în ureche și
ajuta la transmiterea undelor și a vibrațiilor în urechea
internă.
 CORPUL UMAN

Totul începe în burtica mamei, loc in care fiecare

individ se dezvolta timp de 9 luni. Fatul respira prin
intermediul placentei, un organ care se formeaza in
timpul sarcinii și în care se produce dezvoltarea
propriu-zisa. Oxigenul, odată cu dioxidul de carbon,
circula prin sangele din placenta, ajungand astfel la
bebelus, asigurandu-I respiratia. Acesta se
alimentează prin cordonul umbilical, adunand
totodată nutrientii din lichidul amniotic. Lichidul
aminotic este prezent în sacul amniotic, alaturi de fat,
fiind un amestec de apa din corpul mamei, nutrienti,
hormoni isi anticorpi. Odată ce bebelusul sa dezvoltat
complet, acesta părăsește corpul mamei, fie prin cale
naturala, fie prin operatie, numită și cezariana, in
cazul in care apar complicatii.
Corpul uman porneste de la o celula, care se
grupează și se transforma în țesut. Tesuturile,
adunate, formeaza organe, care ajung sa constituie
sisteme de organe, acestea alcatuind organismul.
*exemplu: celulele musculare formează țesuturi
musculare cardiace (muschii), care alcătuiesc inima,
organ care sta la baza sistemului circulator.
Sistemul circulator este cel prin care gazele sunt transportate in organism. Inima, organul fundamental din acest sistem,
funcționează ca o adevărată pompa.Aceasta realiz eaza raspandirea gazelor necesare în tot corpul cu ajutorul arterelor
(cele care transporta sangele oxigenat spre țesuturi și organe), venelor (transporta sangele dezoxigenat din țesuturi,
organe, inapoi la inima)si a capilarelor(ransporta substante nutritive, hormoni, și alți compuși în întregul trup). Sistemul
respirator este constituit din plamani,organele principale,și acțiunea de inspirare a oxigenului și expirarea dioxidului de
carbon. Acest sistem este foarte important deoarece oxigenul inspirat reprezintă un fel de combustibil pentru celule, astfel
dand u-le abilitatea,puterea, de a transforma hrana digerata in energie. De asemenea, este si impresionant,tinand cont de
faptul ca în doar cateva secunde în care respirația se realizeaza, atat de multe acțiuni se produc . Muschii pieptului se
contracta,facand diafragma sa se miste, astfel incat aerul sa aiba loc in plamani.De aici pleaca in alveole care vor absorbi
CO2 ul, si vor trimite oxigen ul la inima, care il va trimite mai departe, in intregul corp. Următoarea secundă, cand expiram,
muschii se decontracta, iar opusul procesului de expirare are loc.
 CEA MAI IMPORTANTĂ PARTE DIN CORPUL UMAN

Cel mai interesant organ din întregul corp uman este creierul.
Acesta controleaza miscarea, respiratia, atingerea, emotia,
memoria, și multe alte capacități ale omului. Impreuna cu maduva
spinarii (formata din tesuturi nervoase care porneste de la creier
până în partea joasă a spatelui) care transporta semnale nervoase
in intregul corp, si vice versa, formeaza sistemul nervos.
Acest sistem nervos controlează atat acțiunile voluntare ale
corpului (exemplu: lua un creion de pe masa), cat și acțiunile
involuntare (exemplu: sa iti indepartezi mana atunci cand te arzi,
reflexe). Acesta este sustinut de un anumit tip de celule, si anume
neuronii. Un om normal are in jur de 86 de miliarde de neuroni,
celule nervoase care comunica îndeaproape si care sunt
responsabile cu trimiterea comenzilor motorii către muschi, darsi
cu primirea semnalelor senzoriale din lumea externă(exemple:
temperatura, durere, atingere). O alta funcție de care neuronii
sunt capabili, este crearea gandurilor. Neuronii secreta
anumite substanțe chimice ale creierului, numite si
neurotransmitatori, care genereaza semnale electrice între
neuronii vecini. Semnalele electrice se propaga ca o unda la mii de
neuroni, formandu-se astfel gandurile. O teorie sustine faptul ca
gandurile sunt formate atunci cand neuronii se declanșează.
 Ce sunt însă emoțiile, și cum sunt create? In general, omul se naște cu un creier capabil sa perceapa emoții de bază, precum
fericirea, tristetea, furia. Se crede ca aceasta capacitate sa dezvoltat de-a lungul tuturor stagiilor de evolutie a
omului,dezvoltand e motii pentru a-I ajuta sa supravietuiasca. Mai tarziu, dea lungul vietii, acestea se dezvolta si se manifesta
in functie de experiența din trecut a fiecăruia, făcându-se apel la capacitatea creierului de a memora.
Este adevărat ca omul îsi foloseste doar 10% din capacitatea creierului sau? Nu! Acesta este doar un mit, bazat pe
interpretările greșite ale oamenilor cu privire la anumite cercetări făcute cu zeci de ani în urmă. In realitate, omul îsi foloseste
creierul la capacitate maximă, zi de zi. De ce a persistat acest mit? Se crede ca oamenii își doresc sa creada ca exista un
potential in fiecare individ ,și ca toți putem face mai mult decat credem ca suntem capabili. Cu toate ca omul este deja o ființă
complexă ,deosebita,speciala, se pare ca multi își doresc sa fie capabili de mai mult