PROIECT POWER POINT

-DIVERSITATEA LUMII VII-

- Regnul Animalia  Reptile –

- Aroiu Ioana-Raluca -

1
 - INTRODUCERE -

Reptilele sunt o clasă de vertebrate ovipare, poichiloterme, cu corpul acoperit de o piele

groasă, solzoasă, fără picioare sau cu picioare scurte, dispuse lateral, și cu inima tricamerală.
Doar câteva duc un mod de via ță acvatic ori semiacvatic. Se cunosc aproximativ 7000 de
specii de reptile. Formele actuale includ șopârlele, șerpii, broaștele țestoase și crocodilii.
CLASIFICARE STIINTIFICA :
 Supradomeniu  Biota;
 Supraregn  Eukaryota;
 Regn  Animalia;
 Subregn  Bilateria;
 Infraregn  Deuterostomia;
 încrengătură  Chordata;
 Subincrengatura  Vertebrata;

2
 Infraîncrengătură Gnathostomata;
 Supraclasa  Sarcoptereygii;
 Clasa  Dipnotetrapodomorpha;
 Subclasa  Tetrapodomorpha;
CLASA  Reptilia;

Caracteristici generale :
-vertebrate terestre;
-se deplasează prin târâre;
-respirația este pulmonară;
-se înmul țesc prin ouă;
-majoritatea sunt prădătoare.

3
 Anatomie
Anatomia externă a reptilelor variază în limite foarte largi, de la silueta alungită,
subțire, lipsită de membre, a șerpilor, până la corpul scurt, îndesat, acoperit de carapace, al
țestoaselor. Toate reptilele sunt caracterizate însă de prezen ța solzilor, care constituie o
barieră ce le protejează de abraziune, de atacurile prădătorilor și al parazi ților, dar și de
deshidratare. Solzii diferă considerabil de la un ordin de reptile la altul, unele specii având
solzi de diverse forme și dimensiuni în diferite păr ți ale corpului.
Scheletul intern al reptilelor este alcătuit din elemente osoase și constituie un sistem de
susținere rigid, mult mai solid decât cel al unui amfibian, ceea ce face ca reptilele să fie mai
bine adaptate la via ța pe uscat. Spre deosebire de cele ale mamiferelor și păsărilor,
membrele reptilelor sus țin trupul din lateral, fapt care le conferă un mers legănat. Șerpii și
unele șopârle sunt animale lipsite de membre func ționale.

4
5
 Structura pielii
• Pielea reptilelor este formată din 2 straturi principale: epiderma (stratul exterior) și
derma (stratul inferior). Solzii, prezen ți doar pe epidermă, sunt constitui ți dintr-o substan ță
cornoasă, numită cheratină, similară din punct de vedere chimic cu părul și unghiile
umane.
• Derma conține vase de sânge, nervi și celule care sus țin și hrănesc epiderma. Spre
deosebire de solzii unui pe ște, cei ai reptilelor nu pot fi îndepărta ți individual. Toate
reptilele își schimbă solzii năpârlind – ceea ce le permite să crească și să- și înlocuiască
pielea „uzată“.
• Solzii reptilelor sunt constitui ți dintr-un strat de piele extern gros și cornos. Fiecare solz
este unit de vecinii săi prin zone flexibile, articulate, astfel ca trupul să se poată mi șca și
îndoi. Celulele pigmentare dintre epidermă şi dermă conferă animalului un colorit anume.
Pleoapele
• Crocodilienii, țestoasele şi majoritatea șopârlelor au două pleoape mobile (superioară și
inferioară), plus o membrană nictitantă. Aceasta este un pliu de piele transparent care
acoperă ochiul din lateral, oferind protec ție, dar permi țându-i totodată animalului să vadă.
• La șerpi și la unele șopârle, pleoapa inferioară, transparentă, este lipită de cea
superioară, formând un strat transparent, fix, protector, care acoperă ochiul și se nume ște
lentilă.

6
 Simțuri
• Simțurile reptilelor sunt mai bine dezvoltate decât cele ale amfibienilor, unele având
organe senzoriale care nu se mai întâlnesc la nici o specie din regnul animal. Ochii sunt
adesea mari și bine dezvolta ți, de și mul ți șerpi au văzul slab; la unele solzoase de
vizuină, ochii sunt redu și sau chiar absen ți.
• Țestoasele, crocodilienii și majoritatea șopârlelor au pleoape mobile, în vreme ce la șerpi
și la unele șopârle sunt imobile. Șopârlele și tuatara au o zonă sensibilă la lumină în
creștetul capului, numită al treilea ochi, despre care se crede că ar controla tiparele de
activitate diurnă și sezonieră prin măsurarea lungimii zilelor. Reptilele au în general auzul
slab.
• Unele nu au deschidere auditivă externă și nici ureche mijlocie, sunetele transmi țându-se
prin oasele craniului. Gustul nu este important pentru reptile, dar mirosul e bine dezvoltat.
Unii șerpi au la nivelul capului organe care detectează căldura, sesizarea diferen țelor
minuscule de temperatură ajutându-le să- și localizeze prada.

7
 Controlul temperaturii
• Dat fiind că nu pot genera căldură internă, reptilele depind de factorii externi pentru a- și
menține temperatura corporală în cadrul unor limite critice. La temperaturi mai joase
decât intervalul preferat (la majoritatea speciilor, 30-40°C), î și încetinesc ritmul de
activitate și încearcă să- și ridice temperatura corpului, de pildă expunându-se la soare.
• Aceasta presupune să- și aplatizeze trupul sau să-l îndrepte spre soare, ori să- și lipească
abdomenul de rocile calde. La temperaturi foarte scăzute, func țiile organice operează la
un nivel mult redus, de și în mod normal acest lucru se întâmplă numai după ce animalul
și-a găsit un adăpost, sub pietre sau într-o vizuină.
Tipare de activitate
• Menținerea unei temperaturi corporale optime este esen țială pentru supravie țuirea şi
pentru modul de via ță al unei reptile, a șa cum se vede din acest grafic care înfă ți șează
tiparele comportamentale diurne ale unei șopârle.
• Noaptea și diminea ța devreme, animalul stă în vizuină, ferindu-se de frig. Mai târziu, pe
măsură ce temperatura cre ște, iese și stă la soare pentru a dobândi energia necesară
hrănirii. În jurul amiezii, șopârla trebuie să- și caute iar un adăpost pentru a preveni
supraîncălzirea, dar mai târziu iese din nou la soare, în vederea unei alte mese.

8
 Reproducere
• Se cunosc pu ține lucruri despre comportamentul de curtare la reptile; comunicarea
chimică deține probabil un rol important. Unele reptile emit sunete în sezonul de
împerechere, iar masculii multor specii de șopârle și ai altor grupuri pot apela la etalări
vizuale, folosind culori vii, creste și pliuri de piele (salbe).
• Aceste etalări servesc la stabilirea teritoriilor, dar și la atragerea femelelor. In majoritatea
cazurilor, femelele sunt fertilizate de masculi; la unele specii de șopârle şi la una de șerpi
are loc un proces de partenogeneză (femela se reproduce fără a fi fecundată).
Nașterea
• Femela șopârlei vivipare re ține ouăle în corp până când puii sunt gata să ecluzeze. Cei 2-
12 pui ies din ou îndată ce ajung în afara organismului matern și pot supravie țui fără
ajutorul părin ților.
• Cele mai multe reptile depun ouă, de și există numeroase specii de șopârle și șerpi care
nasc pui vii. Ouăle pot avea o coajă dură, ca aceea a ouălor de păsări, dar majoritatea au
o cochilie pieloasă, care permite trecerea apei şi a oxigenului spre embrion.

9
• Reptilele își ascund ouăle în vizuini, în vegeta ția în descompunere sau în alte locuri
similare. Perioada de incuba ție variază de la câteva zile la mai multe luni, la unele specii
puii iernând în cuib și ie șind la lumină aproape un an mai târziu.
• La speciile care nasc pui vii, ouăle se dezvoltă în interiorul organismului, în unele cazuri
hrănindu-se printr-un fel de placentă. Puii nou-născu ți sau recent ie și ți din ou seamănă
bine cu părin ții lor, de și coloritul și marcajele pot diferi. Comportamentul parental este
rar, cu excep ția crocodilienilor, unde se poate prelungi chiar și peste 2 ani. Există și
unele șopârle care î și îngrijesc puii.

10
 BIBLIOGRAFIE

 https://
lectiigimnaziubiologiechimie.files.wordpress.com/2019/02/u5.l4.vertebrate-pec899ti-amfib
ieni-reptile.pdf
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Reptil%C4%83
 https://lumeaanimalelor.com/reptile/reptile/
 https://www.slideshare.net/stefanmoraru/reptile-22747640

11