MAMIFERELE

Pantir Stefan

Mamiferele sunt cele mai dezvoltate si adaptabil vertebrate de pe Pamant. Inrudite mai indeaproape sau
nu cu Omul, ele reprezinta cea mai importanta avutie a oricarei biocenoze.

Diversitatea

Clasa mamiferelor include aproximativ 5.000 de specii aranjate in 26 de ordine. Specialistii inca nu sunt
toti de acord despre cum unele ordine sau familii sunt inrudite intre ele, de aceea cercetarile si analizele
genetice continua.

Toate mamiferele au in comun cel putin trei caracteristici care nu sunt intalnite la celelalte animale:
urechea medie este formata din trei oase, blana si productia de lapte prin glande sudoripare adaptate
numite si glande mamare. Cele trei oase ale urechii medii, scarita, ciocanul si nicovala au functia de a
transmite vibratia de la timpan la urechea interna. Scarita si ciocanul sunt derivate din oase regasite pe
mandibula la stramosii mamiferelor. Blana este prezenta la toate mamiferele cel putin intr-un anumit
punct din dezvoltarea acestora. Blana are mai multe functii printre care izolare termica, colorit si
imbunatatirea simtului tactil. Toate femelele mamifere produc lapte cu ajutorul glandelor mamare
pentru a-si hranii puii nou nascuti. Femelele mamifere investesc forte multa energie in grija fiecarui pui.
Acest lucru duce la ramificari foarte importante in evolutia, ecologia si comportamentul mamiferelor. In
definitiv totul se reduce la perpetuarea speciei.

Desi mamiferele au in comun forte multe caracteristici varietatea dintre specii este foarte mare. Cele mai
mici mamifere se gasesc in randul rozatoarelor si al liliecilor si unele pot cantari chiar 3 grame. Cel mai
mare mamifer, care este si cel mai mare animal ce a locuit vreodata planeta noastra este balena albastra
care poate ajunge la 160 de tone. Exista o variatie in greutate de 53 de milioane de ori dintre cel mai
mare si cel mai mic mamifer. Mamiferele au evoluat astfel incat sa poata exploata o varietate mare de
nise ecologice si practic au foarte multe adaptari pentru a le permite un maxim de stilurile de viata
diferite. De exemplu, mamiferele care zboara, planeaza, inoata, alearga, sar sau isi fac culcusul in vizuina
si-au dezvoltat morfologii pentru a le permite sa faca aceste lucruri cat mai usor. Practic mamiferele si-au
dezvoltat o varietate foarte larga de morfologii pentru o varietate foarte larga de functii.

Habitat si distributie geografica

 Mamiferele se gasesc pe toate continentele, in toate oceanele si pe multe insule oceanice ale lumii.

Speciile diferite de mamifere s-au dezvoltat pentru a supravietui aproape tuturor habitatelor terestre si
acvatice de pe planeta. Mamiferele traiesc in fiecare biom terestru, de la desert la paduri tropicale si
chiar calotele glaciare polare. Multe dintre speciile de mamifere sunt arboricole, adica isi petrec
majoritatea vietii in copaci. Un grup de mamifere (liliecii) a invatliliac sa zboare, incidenta aparuta a treia
oara in randul vertebratelor. Celelalte doua grupuri sunt reprezentate de catre pasari si pterozauri, reptile
disparute acum.

Multe dintre mamifere sunt partial acvatice care traiesc in apropierea lacurilor, raurilor sau pe coastele
oceanelor (focile, leii de mare, morsele, vidrele si multe altele). Balenele si delfinii din ordinul cetacee
sunt in intregime acvatice si se regasesc in toate oceanele lumii, dar si in unele fluvii si rauri. Balenele pot
fi gasite in ape polare, temperate si tropicale atat in apropierea tarmului cat si in larg la adancimi de pana
la un kilometru.

Descriere fizica

Toate mamiferele au par la un moment dat pe parcursul dezvoltarii acestora, iar cele mai multe
mamifere au par pe tot parcursul vietii. Adultii din unele specii raman fara par la un anumit stadiu, dar
chiar si balenele si delfinii au par in ontogeneza lor. Parul mamiferelor este format dintr-o proteina
numita cheratina si are cel putin patru functii. Prima functie este de a incetini schimbul de caldura dintre
organism si mediul inconjurator. A doua functie consta in specializarea unor peri pentru a avea functii
senzoriale. De exemplu mustatile permit mamiferelor care le au sa stie cand au ajuns in contact cu un
obiect din mediul inconjurator. Radacinile mustatilor sunt bine inervate si de multe ori acestea sunt
dotate cu muschi pentru controlul pozitiei. In al treilea rand parul afecteaza felul in care arata un
mamifer prin tiparul coloristic. Acesta poate ajuta la camuflarea animalului pentru a evita pradatorii sau
pentru a se ascunde de prada sau sa avertizeze eventualii pradatori ca poseda un anumit mecanism de
aparare – sconcsii au blana neagra cu dungi albe late pentru a fi mai vizibili. Prin culori mamiferele pot si
sa comunice. De exemplu, lupilor li se ridica parul pe spate atunci cand sunt amenintati, iar cerbii
comunica faptul ca exista un pericol ridicandu-si coada care are blana alba in partea de jos. Unele specii
de maimuta au coloritul blanii diferit in functie de sex. A patra functie a blanii este de a oferi un anumit
grad de protectie prin simplu fapt ca exista un strat suplimentar intre organism si mediu. Blana poate
proteja animalul de abraziuni sau de arsuri solare, sau chiar poate lua forma de tepi pentru a se apara de
pradatori. Acesta este cazul aricilor si a porcilor spinosi.

Mamiferele sunt de obicei caracterizate dupa dentitia lor foarte diferentiata. Dintii sunt inlocuiti doar o
singura data pe parcursul vietii mamiferelor. Alte caracteristici intalnite la majoritatea mamiferelor sunt:
mandibula este formata dintr-un singur os, inima are patru compartimente, cerul gurii separa de la
nivelul cavitatii bucale caile respiratorii de tubul digestiv, diafragma care separa abdomenul de torace
este musculara, creierul este foarte dezvoltat, temperatura corpului este constanta si reglata intern, sexe
separate, iar sexul unui embrion este determinat de prezenta a cromozomilor XX la femele sau XY la
masculi si fertilizarea are loc intern.
Deseori grupurile de mamifere sunt diferentiate si dupa caracteristicile craniului.

Dezvoltarea

Exista trei grupuri majore de mamifere, fiecare bazandu-se pe o caracteristica a embrionului comuna la
fiecare specie din grup. Monotremele (ornitorincul, echidna) depun oua, iar aceasta metoda de
reproducere intalnita la mamifere este cea mai primitiva. Marsupialele (cangurul, koala) dau nastere
unor pui foarte slab dezvoltati dupa o perioada de incubatie foarte scurta (cuprinsa intre 8 si 43 de zile).
Puii sunt nascuti intr-un stadiu relativ precoce de dezvoltare morfologica. Acestia se ataseaza de
mameleonul mamei lor unde petrec o perioada proportional mai mare de timp ca sa se dezvolte pentru
a compensa durata scazuta a gestatiei. Gestatia mamiferele placentare dureaza mult mai mult decat la
marsupiale. In timpul gestatiei fetii interactioneaza cu mamele prin placenta, un organ complex care
leaga embrionul de uter. Imediat dupa nastere puii de mamifere sunt foarte dependenti de laptele
matern. In afara de aceste generalitati mamiferele manifesta o diversitate comportamentala foarte mare.

Reproducerea

In general cele mai multe specii de mamifere sunt fie poligame (un mascul se imperecheaza cu mai multe
femele), fie promiscue (atat femelele cat si masculii au parteneri multipli in perioada de imperechere).
Deoarece femelele trebuie sa cheltuiasca atat de multa energie de-a lungul gestatiei si a lactatiei se
intampla de multe ori ca un mascul sa produca mai multi urmasi decat o femela. Ca si consecinta cea mai
des inatalnita forma de imperechere este cea poligama in care doar cativa masculi fertilizeaza relativ
multe femele. Acest aspect incurajeaza intens competitia acerba intre masculi de a se imperechea cu
femelele la multe specii si totodata potentialele femele devin mult mai selective cand vine vorba de
masculul cu care acestea vor produce urmasi. Din cauza acestei concurente pentru imperechere multe
mamifere si-au dezvoltat comportamente complexe asociate cu reproducerea. Multe dintre grupurile de
mamifere sunt marcate de dismorfismul sexual ca rezultatul selectiei naturale a masculilor care
concureaza pentru accesul la femele.

Cam trei procente dintre mamifere sunt monogame unde masculii se imperecheaza cu o singura femela
in timpul unui sezon de imperechere. In acest caz masculii ajuta la cresterea puilor. De multe ori
sistemele de reproducere pot fi variate in cadrul aceleasi specii in functie de conditiile de mediu locale.
Atunci cand resursele sunt limitate masculul se va imperechea cu o singura femela si acesta va ajuta la
cresterea puilor. Atunci cand resursele sunt abundente mama poate avea singura grija de pui, iar
masculul va incerca sa se imperecheze cu mai multe femele.

Pradatori

Pradarea este o cauza semnificativa a mortalitatii multor mamifere. Cu exceptia catorva specii de
mamifere care sunt pradatori de top, mamiferele sunt pradate de multe alte organisme, incluzand alte
mamifere. Alte grupuri de paradatori care in mod obisnuit mananca mamifere sunt pasarile si reptilele.
Multe dintre speciile de mamifere supravietuiesc pradatorilor folosind strategii cum ar fi coloritul blanii,
prin a cauta hrana doar in momentele in care pradatorii sunt mai putin abundenti sau prin felul in care
aceste socializeaza (formarea de grupuri si alertand prezenta pericolului). Unele mamifere beneficiaza de
substante chimice de aparare (cum ar fi sconcsii) sau beneficiaza de o anumita protectie fizica exterRolul
in ecosistem

Rolul ecolologic sau de nisa pe care le joaca cele aproape 5.000 de specii de mamifere este foarte
diversificat. Mamiferele sunt pradatori si prada, carnivore, omnivore, erbivore, specii care isi creaza sau
isi modifica habitatul si structura comunitatilor acestora. Castorii construiesc baraje pe cursurile
paraielor, populatiile de copitate care pasuneaza si cartitele care sapa galerii sub pamant. In parte, din
cauza ritmului metabolic ridicat mamiferele joaca deseori un rol important care este disproportional
mare fata de numarul de indivizi dintr-o populatie. Cu toate acestea multe mamifere sunt pradatori cheie
sau au roluri foarte importante in imprastierea semintelor sau in polenizare. Rolurile jucate de catre
mamifere in ecosistem sunt foarte diverse si este dificil ca acestea sa fie generalizate la nivel de grup. In
ciuda numarului relativ scazut de specii comparand cu alte grupuri de animale, mamiferele au un impact
mai substantial asupra biodiversitatii globalna (armura la armadilo sau tepii ariciului).Dezvoltarea
Exista trei grupuri majore de mamifere, fiecare bazandu-se pe o caracteristica a embrionului comuna la
fiecare specie din grup. Monotremele (ornitorincul, echidna) depun oua, iar aceasta metoda de
reproducere intalnita la mamifere este cea mai primitiva. Marsupialele (cangurul, koala) dau nastere
unor pui foarte slab dezvoltati dupa o perioada de incubatie foarte scurta (cuprinsa intre 8 si 43 de zile).
Puii sunt nascuti intr-un stadiu relativ precoce de dezvoltare morfologica. Acestia se ataseaza de
mameleonul mamei lor unde petrec o perioada proportional mai mare de timp ca sa se dezvolte pentru
a compensa durata scazuta a gestatiei. Gestatia mamiferele placentare dureaza mult mai mult decat la
marsupiale. In timpul gestatiei fetii interactioneaza cu mamele prin placenta, un organ complex care
leaga embrionul de uter. Imediat dupa nastere puii de mamifere sunt foarte dependenti de laptele
matern. In afara de aceste generalitati mamiferele manifesta o diversitate comportamentala foarte mare.