Particularitățile comportamentale ale

cabalinelor
Încadrare taxonomică:
Regn: Animalia
Încrengătura: Chordata
Clasa: Mammalia
Subclasa: Eutherine
Ordin: Perissodactyla
Familia: Equidae
Genul: Equus
Specia: E. ferus
Subspecia: Equus ferus caballus

Catâr- măgar mascul şi iapă

Bardou (hinny)- măgăriţă şi armăsar
Zebrinny- armăsar cu o femelă de zebră
Zebrula- mascul de zebră şi o iapă
Zedonk- zebră şi măgar
 Comportamentul social
 Caii sunt animale sociabile
 Preferă să trăiască în grupuri mai mari sau mai mici, în

care se realizează şi se respectă cu mare stricteţe o

anumită ierarhie:
 În fruntea grupului se află de obicei armăsarul cel mai

puternic, care conduce şi apără animalele subordonate,

menţinând liniştea şi armonia grupului.
 Animalele cu rang inferior așteaptă cu răbdare să le
vină rândul la jgheab în caz contrar, ele riscă să
primească riposta celor dominanți, care adoptă o
atitudine de amenințare (întinde gâtul, culcă urechile pe
cap, ridică puțin buza superioară și scoate un sforăit
caracteristic).
  Pe pășune, caii care își recunosc poziția de
subordonare merg în urma grupului și preferă locurile
lăturalnice.
 Dacă animalele sunt încălecate și se deplasează în

coloană, cele cu rang înalt caută permanent să ajungă în

frunte iar cele cu statut ierarhic inferior sunt fricoase, se
sperie usor și preferă să rămână în urmă coloanei.
 Caii sălbatici nu sunt legați de un anumit loc, teritoriu

sau areal pe care să-l apere asa cum fac alte specii
(câine, lup, urs, bursuc).
 Mânjii, împreună cu mamele lor și tineretul
cabalin înțărcat fac parte din categoria animalelor cu
rang inferior și în consecință adoptă o atitudine
adecvată de supunere față de celelalte animale.
Cabalinele evită accidentele mortale, deși ele

lovesc puternic atât cu membrele cât și cu capul.

 Caii se apropie unul de altul, iniţial contactul nazo-
nazal apoi nazo-anal.
 Este necesar ca animalele să nu fie ținute separat,
ci în adăposturi comune, cu stabulație liberă sau
contenționată, iar dacă se folosesc boxe individuale,
acestea trebuie să permită comunicarea vizuală dintre
animale.
Comportamentul digestiv
 Formula dentară:
I 6/6; C 2/2, Diastemă, PM 3/3, M 3/3
  Calul este un erbivor monogastric al cărui aparat
digestiv se caracterizează printr-un stomac redus și un
intestin gros foarte dezvoltat.
 Particularitățile fiziologice ale digestiei constau în:

 masticație prelungită,
 tranzit gastric rapid,
 digestie enzimatică scurtă, dar intensă în intestinul

subțire
 activitate microbiană intensă în intestinul gros, mai

ales în cecum.
 Calul realizează prehensiunea furajelor solide cu

ajutorul buzelor extrem de mobile, al limbii și al

incisivilor, iar triturarea cu molari bine dezvoltați și
suficient de numeroși.
 Dacă la celelalte specii de animale domestice
succesiunea administrării apei și a furajelor nu
trebuie respectată cu rigurozitate, în cazul cabalinelor
adăparea se face numai după consumarea unei
cantități de fibroase sau grosiere și înainte de
administrarea concentratelor.
 Comportamentul sexual
La mascul, repertoriul comportamentului sexual
este dominat de manifestările reflexe, ale căror
secvențe se succed obligatoriu în următoarea ordine:
apropierea,
erecția,
saltul (îmbrățișarea),
intromisiunea și
ejacularea.
  La iapa, căldurile se succed tot timpul anului la intervale de trei
săptămâni (18-21 de zile), fiecare ciclu având o durată aproximativă
de 6 zile.
 Monta se recomandă a fi executată la mijlocul acestei perioade,

deoarece ovulația se produce în ultima treime a căldurilor.

 Iapa în estrus are un comportament specific:
o este permanent neliniștită,
o nervoasă,
o urmărește cu atenție toate evenimentele din jur,
o ridică frecvent capul și emite un nechezat prietenos,
o dă din coadă,
o urinează puţin şi frecvent,
o fanta vulvară se închide și se deschide ritmic (“clipit”)
o clitorisul devine proeminent cu urme de mucus.
o se apropie de armăsar, îi acceptă compania și intră în jocul

acestuia, "mușcându-se" reciproc.

Tachinarea
 Comportamentul maternal
 Gestația la iapă durează 330-340 de zile (11 luni).
 La naștere mânzul fiind bine dezvoltat din punct de

vedere biologic.
 La iapă, parturiția se desfășoară de obicei noaptea

sau dimineaţa devreme când este linişte, preponderent în

poziție patrupedală, și durează între 5 și 30 de minute
din momentul ruperii învelitorilor.
 Semnele prodromale ale parturiției sunt reprezentate

de edemul glandei mamare cu apariţia secreţiei de lapte.

Iapa este foarte atentă cu nou-născutul:
după expulzare, ea îndepărtează resturile
de pe tegument și apoi îl ajută să realizeze
primul supt.
 Ea stabilește cu mânzul relații foarte
strânse, la început prin stimuli olfactivi şi
gustativi, iar după câteva zile prin semnale
acustice și vizuale.
Ea acceptă accesul acestuia la glanda
mamară, iar când mânzul suge, iapa îi
miroase regiunea anală, unde se găsesc
glande sebacee cu substanțe odorante
specifice.