CALUL- informatii bine cercetate

Calul (Equus ferus caballus) este un mamifer erbivor copitat de mărime considerabilă, fiind una
dintre cele șapte specii moderne ale genului Equus. Face parte
din ordinul Perissodactyla, familia Ecvide. Originar din Europa și Asia, este răspândit în prezent
pe toate continentele; provine din trei strămoși: cal diluvial (Equus robustus), cal mongol (Equus
ferus przewalski) și tarpan (Equus ferus ferus). Există mai multe rase de cai: pentru călărie,
tracțiune și samar.
Anatomia cailor le permite să se folosească de viteză pentru a scăpa de prădători. Caii au un
bine dezvoltat simț al echilibrului și instinctul de a lupta sau a fugi în caz de pericol. Legată de
această necesitate de a scăpa de prădători în sălbăticie este o trăsătură neobișnuită: caii sunt
capabili de a dormi în picioare. Caii de sex feminin, numite iepe, au o perioadă de gestație de
aproximativ 11 luni (340 de zile), iar puiul, numit mânz, poate sta în picioare și alerga la scurt
timp după naștere. Cei mai mulți cai domestici încep pregătirea cu șa sau ham la vârste cuprinse
între doi și patru ani. Ei devin adulți la vârsta de cinci ani, și au o durată de viață medie între 25 și
30 de ani.

. Filogenia calului
Reconstituirea evoluției calului s-a realizat pe baza studiului fosilelor. Strămoșul îndepărtat al
calului, Propalaeotherium, era un animal de mărimea unui câine, având mai multe degete la
picioare decât calul actual (care are numai unul, celelalte fiind atrofiate), ce trăia în păduri,
hrănindu-se cu frunze. Într-o perioadă de timp de aproximativ 50 de milioane de ani, calul devine
animalul erbivor, cu forma și mărimea din zilele noastre, atrofierea degetelor de la picioare fiind o
adaptare la fugă. Evoluția calului s-a putut urmări în mod deosebit în America de Nord. Această
evoluție are loc treptat, fiind documentată de fosilele descoperite. Astfel, procesul de evoluție a
calului începe din perioada eocenă, cu aproximativ 55 de milioane de ani în urmă. Strămoșul
calului din aceea perioadă era Hyracotherium, numit de unii și Eohippus, care se hrănea cu
frunze și fructe din pădure.