Oaia

Caracterizare generală
Oaia domestică, cea mai comună specie a genului Ovis,
descinde foarte probabil din specia de muflon sălbatic din
sudul central și sud-vestul Asiei.

Oile sunt animale copitate, având copita despicată în

două.
Ele sunt animale rumegătoare, cu dinții incisivi superiori
lipsă și cu un stomac cu patru compartimente-vezi
artiodactile.
Oile și berbecii au coarne scobite, neramificate, care nu le
cad. Coarnele berbecului sunt masive și curbate spiralat.
Coarnele femelei adult sunt scurte și foarte puțin curbate.
Oile au un bot lung, destul de îngust și urechi ascuțite.
Lungimea oii este, în medie, 1,5 m, având o coadă scurtă
și un adult poate cântări de la 75–200 kg. În sălbăticie
animalele sunt alergători sprinteni și cățărători.
Oile oferă:
lână, blană și piele, pentru îmbrăcăminte și covoare;
carne de miel, de oaie și de berbec;
lapte pentru băut, pentru brânză și alte produse lactate.
Rase de oi
Oaia fiind un animal domestic polivalent, în decursul
timpului au fost create peste 200 de rase pentru a
satisface diverse scopuri. Există astfel rase specializate
pentru lână, altele pentru laptele utilizat la prepararea
brânzeturilor și altele pentru carne, după cum există și
multe rase mixte. Rasele de oi sunt adaptate pentru
condiții climatice foarte diferite, de la deșert la condițiile
tropicale.