DESCRIERE

Este o specie de pasăre de talie mare, care prezintă dimorfism sexual accentuat, iar penajul
subspeciilor variază considerabil. Masculul are coda lungă și striată și o culoare generală a
penajului maronie, cu striații negre pe piept și abdomen, striații negre-albicioase pe spate, guler
și ceafă de culoare verzui-metalizat, uneori cu guler alb și lateralele capului de culoare roșie.
Femelele și juvenilii au penajul relativ uniform, maroniu și puternic striat.

ETIMOLOGIA DENUMIRII STIINTIFICE

Numele genului Phasianus provine din denumirea în latină a fazanului. Numele speciei provine

din denumirea grecească a zonei din vestul Georgiei - Kolkhis, printre primele locuri unde
fazanii au fost descoperiți.

LOCALIZARE SI COMPORTAMENT

Distribuție
Specia este prezentă nativ în Asia, fragmentat, din Georgia până estul Chinei, și în Europa,
izolat, în estul Greciei. Specia este introdusă în Europa, America de nord, nord-vestul Africii,
Australia și Noua Zeelandă. În România este este o specie introdusă și este prezentă pe tot
teritoriul țării, în zonele de joasă și medie altitudine. Specia este sedentară în tot arealul de
distribuție.
Fenologie
Specia cuibărește în România, fiind sedentară. Specia este introdusă în România pentru
vânătoare.
Habitat
Specia este prezentă în peisajele agricole, în zonele cu teren arabil, pajiști și pășuni, miriști,
margini de localități cu vegetație abundentă etc.
Hrană
În zonele native de distribuție, specia are o dietă bazată pe materie vegetală, cum sunt fructele,
semințele, frunzele, mugurii dar și insecte și vertebrate mici. În regiunile unde specia este
introdusă, aceasta este omnivoră și oportunistă, consumând de asemenea reptile, mamifere
mici și puii altor păsări.
Alte informații
În Europa, specia a fost introdusă probabil începând cu epoca romană, însă acțiuni intense de
populare s-au înregistrat începând cu Evul Mediu (în special pe terenurile de vânătoare ale
nobililor) . Pe întreg arealul de distribuție există mai multe rase, cu aspect foarte variat. În
Europa (și în România) întâlnim un amestec de hibrizi din aceste rase, ... MAI MULTE

- Specia reprezinta totalitatea generatiilor care provin dintr-un stramos comun

(filogenie)cu dezvoltare asemanatoare(ontogenie),cu ereditate asemanatoare si care
prin selectie naturala ,sub influenta mediului s-a diferentiat de celelalte vietuitoare.
Rasa este o grupa de animale domestice din aceeasi specie ,avand origine comuna si
anumite insusiri ereditare aemanatoare ,formate de om in acelkeasi conditi de mediu –
artficial si natural in vedearea unor scopuri determinate.
Rasele.Reproductia pasarilor
Rasele diferitelor specii de pasari se calasifica fie dupa gradul de amelorare ,fie cel mai
frecvent ,dupa idrectia de productie ,care reprezinta si criteriul economic.Dupa cel de-al
doilea criteriu ,in tara noastra se intalneste :
-rase usoare ,specializate in productia de oua (rase de gaini Legharn si Cambelt);
-rase mixte ,crescute atat pentru productia de oua cat si pentru carne (rase de gaini
Sussex,Plymouth-Rock);
-rase grele specializate in productia de carne (rase la gaini Cornish).
In sistemul de tip de industrial cresterea pasarilor se face in doua directii ,ceea ce
impune doua grupe de tehnologii:pentru productia de oua si pentru productia de
carne .Asemenea tehnologii cuprind diverse variante ,adoptate unor conditii diferite ale
unitatilor avicole.In fluxul tehnologic general sunt incluse unitati specializate de selectia
pasarilor ,unde se formeaza liniile specializate pentru productia de oua sau de
carne,pana la valorificarea productiei.
Componentele principale ale fluxlului de productie au roluri bine precizate si isi
desfasoara ciclul de productie in baza uonor tehnologii specifice.
Flux tehnologic in cresterea pasarilor pentru carne:
Ferme de selectie
Ferme de reproducite
Statiuni de incubatie
Abator
Livrare carne
Reproductia la pasari depinde de calitatea oualor ceea ce presupune atentie e la
alegerea pasarilor de la care se vor obtine oua pentru incubatie.in acest sens se aleg
pasari selectionate din rase specializate ,cu varsta de 1-2 ani.Incubatia este procesul de
dezvoltare a embrionului in ou pana la ecloziune(iesirea puilor din ou).
Incubatia artificiala se realizeaza in incubatoare de mari capacitati sau de volum .
Factori care favorizeaza dezvoltarea embrionala:
-caldura contribuie la dezvoltarea embrionului in ou.
In procesul de incubatie in ou se elimina bioxid de carbon si se absoarbe oxigen pe
masuar dezvoltarii embrionuluirezultand astfel necesarul ventilatiei incubatoarelor care
se realizeaza prin orificii de admisie si evaluare.
Pentru expunerea uniforma a oualor fata de procesul de incubatie este necesara
intoarcerae oualor prin shimbarea pozitieri acestora cu 90º la fiecare 2-3 ore ,operatia
se realizeaza fie cu ajutorul unor mecanisme actionate manual ,fie automat comandat
electric.
Pentru a urmarii modelul de dezvoltare a embrionului in timpul incubatiei se executa
controlul biologic al oualor prin,miraj adicq observarea oualor prin transparenta la o
sursa de lumina (dispozitivul se numeste ovoscop).
Importanta cresterii pasarilor
Avicultura cresterea pasarilor domestice asigura produse alimentare valoroase
:oua,carne,ficat gras de gascasi rata,iar ca produse secundare :pene,fulgi,puf cu
utilizare industriala si in gospodariile populatiei.
Resturile de la abator dupa sacrificarea pasarilor servesc ca hrana a animalelor pentru
blana (nurci,vulpi).Cojile de oua sunt un furaj mineral important .Dejectiile de la pasari
constituie un component al hranei rumegatoarelor (bovine ,ovine) si un ingrasamant
organic solicitat in legumicultura(contine in medie 1,8%azot;1,9% acid
fosforic;0,8%potasiu).
Rentabilitatea cresterii pasarilor tine de insusirile acestora legate de precocitate ,ritmul
rapid de inmultire ,putera dealorificare a hranei si de adaptare la conditiile de
captivitate .
La majoritatea speciilor de pasari productia cantitativa de oua scade odata cu inaintarea
in varsta.
Tehnologii eficiente in cresterea fazanilor
Fazanul este,incontestabil, un vanat cu o mare importanta atat vanatoresc-sportiva, cat
si economica.Carnea lui excelenta este apreciata si cautata atat in tara, cat si in
strainatate.In ultimele decenii s-a infiintat un numar mare de crescatorii subordinate
Regiei Nationale a Padurilor si Asociatiei Generale a Vanatorilor si Pescarilor Sportivi,
iar in present se constata numeroare solicitari din partea unor personae particulare ,
passionate, pentru infiinatrea unor crescatorii de fazani ,in scopul obtinerii unor venituri
prin exploatarea si valorificarea acestei specii.

Fazanul comun de vânătoare (Phasianus cochicus colchicus). Are culoare a penajului

albăstrui – verzui, cu luciu metalic pe gât şi pe cap, ruginie metalică pe cap şi roşie –
brună pe restul capului, cu pete aurii sau negre – albăstrui pe abdomen. Coada are
culoarea galben – castanie cu dungi subţiri de culoare neagră, transversale pe axa
longitudinală. Femela are conformaţia mai mică, mai fină şi coada mult mai scurtă decât
masculul, cu penajul de un colorit mai şters, brun – gălbui deschis, asemănător cu
culoarea frunzelor uscate de toamnă, în care-şi face cuibul. Greutatea corporală la
femelă este 600-900g, iar masculul iar la mascul între 1-1,5 kg. Lungimea corporală la
mascul poate ajunge la 80-85cm, din care coada reprezintă 30-35cm. Ciocul la fazan
este asemănător cu cel al găinilor, potrivit de lung şi uşor curbat. Faşa este lipsită de
penaj, de culoare roşie, care în perioada împerecherii capătă o nuanţă aprinsă.
Deasupra urechilor prezintă un smoc de pene orientate cu vârful spre în jos. Trunchiul
este potrivit de lung, îngust şi strâmt, cu pieptul bine dezvoltat. Coada este formată din
18 pene, aripile sunt puternice, iar picioarele sunt subţiri şi lungi cu 4 degete, prevăzute
cu pinteni.
- Fazanul negru (Phasianus cochicus varietas tenebrotus)
reprezintă o varietate comună de fazan de vânătoare, formată în Anglia în jurul anilor
1940-1950. coloritul general al corpului este verde închis la mascul şi aproape negru la
femelă. Acest fazan are o talie şi greutate mică, un zbor mai rapid decât fazanul comun
şi o producţie de ouă mai mare.
- Fazanul verde (Phasianus cochicus verzicolor).
Este originar din Arhipelagul Nipon. Este unul din fazanii cu talia cea mai mică,
caracterizat de un penaj foarte frumos colorat şi un zbor foarte rapid. Masculul are capul
de culoare verde închis, gâtul verde cu nuanţe albastru-roşcate, spinarea pe partea
anterioară este de o culoare verde închisă şi pe cea posterioară cenuşiu-albăstruie, iar
pieptul este verde cu nuanţe metalic-bronzat. Abdomenul este brun închis, cu laturile
cenuşii-castanii. Coada este verde, cu cele 18 rectrice barate cu linii transversale
subţiri, negre – castanii. Femelele au un penaj de culoare mai închisă şi uniformă pe tot
corpul.
- Fazanul mongol (Phasianus cochicus mongolicus).
Spre deosebire de fazanii anteriori, are pe gât un inel de culoare albă, numai la masculi.
Acest inele este întrerupt pe faţa anterioară a gâtului. Culoarea penajului este verde
închisă, cu nuanţe metalice pe cap şi pe gât. Pe piept are culoarea brun-roşcată cu
reflexe roşii-aurii, iar spinarea este de culoare închisă, brun-castanie, cu luciu roşiatic
pe penele cozii. Femela are o culoare deschisa, uniformă. Caracteristica acestei rase
este monogamia. Femelele încep ouatul timpuriu, au o producţie mai mare de ouă, iar
puii sunt caracterizaţi printr-o viteză mare de creştere (caracter important pentru
creşterea acestei specii în captivitate).
- Fazanul chinezesc gulerat (Phasianus cochicus torquatus).
Are în jurul gâtului un inel de culoare albă închisă complet, întrerupt uneori în partea
posterioară, dar niciodată anterior. Culoarea penelor este brun-gălbuie, cu nuanţe verzi
pe cap, galben-portocaliu pe umeri şi părţile laterale ale trunchiului verde pe partea
posterioară a spatelui, brun-roşcat cu nuanţe aurii pe piept şi gri-albăstrui pe rectricele
codale. La femele, coloritul are un fond general mai deschis roşcat, nuanţe mai închise
pe spinare.
- Fazanul de Formoza (Phasianus cochicus formosanus),
are o talie mai mică decât fazanul chinezesc, cu care se aseamănă la culoare. Nuanţele
coloritului la mascul sunt mai deschise cu precădere pe flancuri şi porţiunea anterioară
a spinării. La femele, nuanţele de culoare sunt mai închise pe spinare decât la masculi.
Cea mai mare importanţă pentru fazanul de vânătoare din România o prezintă produsul
de hibridare realizat la fazaneria de la Pădurea Verde, de la marginea Timişoarei, între
masculul de fazan comun şi femela de fazan auriu, care se asemănă mai mult cu
fazanul de vânătoare, dar cu greutate corporală mai mare, de peste 2 kg, cu rezistenţă
organică deosebită şi adaptabilitate crescută.
B. FAZANUL DE DECOR
- Fazanul auriu (Chrysolophus pictus)
Este fazanul cu talia cea mai mică, dar în schimb şi cel mai frumos. Masculul prezintă
pe cap şi gât o formaţiune de pene sub forma unui moţ, prelungit pe partea
posteroinferioară a gâtului, sub formă de glugă. Culoarea penajului este foarte variată la
mascul (cu un amestec de roşu aprins, albastru şi castaniu) şi foarte simplă la femelă,
de culoare brună.