Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Teoriile etice nu privesc atât natura judecăților noastre etice, cât criteriile concrete
de evaluare morală și reprezintă un răspuns la întrebarea ”Când este o acțiune
morală (sau imorală)?” Conform teoriilor consecinționiste, pentru a decide dacă o
acțiune este morală sau imorală trebuie să luăm în calcul consecințele unei acțiuni.
Cineva poate considera însă că, indiferent de consecințele unei acțiuni, anumite
lucruri pur și simplu nu trebuie făcute.
ETICA KANTIANĂ
Cea mai importantă teorie consecinționistă este utilitarismul hedonist, conform căreia o acțiune este
bună dacă produce cât mai multă fericire/plăcere și cât mai puțină durere/suferință. Intuiția de la
care pleacă utilitarismul este că toți oamenii (dar nu numai) doresc, pe de o parte, o formă sau alta
de plăcere și, pe de altă parte, doresc să evite suferința.
Utilitarismului hedonist, inițiat de Jeremy Bentham (1748 – 1832) și John Stuart Mill (1806 – 1873),
este „concepţia care acceptă ca fundament al moralei Utilitatea sau Principiul Celei Mai Mari Fericiri
[The Greatest Happiness Principle] susţine că acţiunile sunt corecte [right] în măsura în care ele tind
să promoveze fericirea şi sunt incorecte [wrong] în măsura în care tind să producă inversul fericirii.
Contrar eticii kantiene, unde accentul este pus pe intenția cu care facem o acțiune, teoriile
utilitariste pun accent pe consecințele unei acțiuni.
ETICA VIRTUȚII
Un al treilea tip de etică este etica virtuții . Conform eticii virtuții, ceea ce este important din punct de vedere moral
nu este atât să găsim principiul care să ne ghideze acțiunile în fiecare situație, ci important este să ajungem să avem
un caracter moral, adică să fim virtuoși. Mai ales în gândirea estică (de exemplu în China) și în creștinism, ideea de
virtute joacă un rol foarte important.
Aristotel (384 - 322 î.Hr.) este cel care a expus primul o versiune a eticii virtuții în cartea Etica Nicomahică (aprox.
350 î.Hr.)/
Aristotel consideră că scopul nostru final este fericirea Fericirea este atinsă de către oameni dacă sunt virtuoși, dacă
au diverse virtuți în cel mai mare grad. Oamenii pot ajunge să fie fericiți dacă își actualizează potențialul în modul
cel mai bun posibil.
Virtutea pentru un cuțit înseamnă a fi ascuţit, elastic, rezistent, uşor de mânuit etc.; prin aceste calități, cuțitul
servește bine scopului pentru care a fost făurit de către meşteşugar. Pentru un câine de pază excelența constă în
dezvoltarea unor calităţi precum fidelitatea faţă de stăpân, inteligenţa, curajul, forţa sau agilitatea. Pentru un medic
virtutea reprezintă capacitatea de a da un diagnostic corect, de oferi un tratamentul eficient, de a fi plin de grijă și
compasiune, de a empatiza cu pacienții etc.
In etica contemporana, binele suprem nu mai reprezinta centrul de interes al
abordarilor etice. Dezbaterea etica contemporana se preocupa in primul rand de etica
publica, de bioetica, de etica mediului, s.a.m.d
Etica drepturilor
Etica pământului
Ecologia profundă
BIBLIOGRAFIE
http://cometc.unibuc.ro/etica.html//
https://polifilosofie.files.wordpress.com/2008/10/teorii-etice.pdf/
https://cuvantultinerilor.ro/didactic/filosofie/binele-si-raul-teorii-morale/