ETOLOGIE

specializarea BIOLOGIE anul III

U.Ş.A.M.V. Bucureşti
semestrul 2

Şef lucr. Dr. Mala Stavrescu-Bedivan

 În acest semestru, la această disciplină…
(câteva detalii organizatorice)

Metode utilizate la curs şi seminar (LP): expunerea, exemplul
demonstrativ, material audio-video, conversaţia, clarificarea
conceptuală, descoperirea dirijată

Obligaţiile studentului: participarea cu caietul de notite la cel putin 7 din

orele de seminar (T=12/12 săptămâni) şi respectiv 7 din orele de curs
(T=12/12 saptamani) pentru a putea fi admis la examenul final!

Unele seminarii vor fi programate la Gradina Zoologică Bucureşti/în

Parcul Herăstrău, cu anunţul făcut din timp! Prezenţa obligatorie cu
caiet de notiţe!

Seminariile pierdute NU se pot recupera, în special cele desfăşurate la

Zoo /pe teren!

Evaluarea - nota finală se compune din:

 50% (5 pct.) examen
 30% (3 pct.) raport individual
 20% (2 pct.) raportul grupului de lucru
 În acest semestru, la această disciplină…
(câteva detalii organizatorice)

Examen:
Examen scris - chestionare cu răspuns scurt şi răspunsuri
de elaborat

Raport individual:
individual
 comentariul pertinent al unui film documentar (prezentat la
curs/seminar)
 lectura din “Maimuţa goală”, D. Morris
 prezentarea critică şi comentariul unui articol de specialitate la
seminar (bibliografia la alegere sau recomandat de prof.)

Raportul grupului de lucru (5-6 studenti):

 planificarea, alcătuirea şi comentariul unei etograme (munca de
teren)
 studiu de caz documentat asupra unui comportament animal
(bibliografia la alegere) – prezentare ppt.
 Bibliografie recomandată

Mihail Cociu 1999. Etologie. Comportament animal. Ed. All., 856 p.

Stelian Acatincăi, 2003. Etologia. Comportamentul animalelor
domestice. Edit. Eurobit Timisoara, 196 p.

Jeana Murat, Gh. Georgescu, Isan Murat, 1996. Etologie, curs. USAMV
Bucureşti, Facultatea de Zootehnie, Biblioteca Agron. Bucureşti, 127 p.

Nicolae Dojană, 2004. Compendiu de fiziologie animală şi etologie.
Edit. Printech Bucureşti, 261 p.

Gh. Mohan, Aurel Ardelean, 2004. Dicţionar enciclopedic de Biologie,
A-L. Edit. All Bucureşti, 430 p.

Material DVD BB: Istoria comportamentului animal (Trials of Life, David
Attenborough), 12 episoade, cu subtitrare în lb. română
 Etologie
-ştiinţa comportamentului animal

Definiţie, istoric, obiectul de studiu,

metodologie, relaţia cu alte stiinţe, importanţa
De ştiut:

Ce este etologia?

De ce studiem comportamentul animal?

Istoricul comportamentului animal...

 Formarea conceptului de etologie

Etologie (gr. ethos = obicei, caracter, deprindere; logos = vorbire,

discurs, ştiinţă) – ştiinţa care studiază comportamentul animalelor în
mediul natural, atât la nivel individual cât şi la nivel populaţional
(dicţionar enciclopedic de biologie, Mohan & Ardelean, 2004)

Ştiinţa caracterelor, obiceiurilor, deprinderilor (Cociu, 1999)

Termen creat se pare în sec. al XVII-lea pentru a desemna interpretarea

caracterelor umane prin intermediul gesturilor, “etologul” acelei epoci
fiind un fel de specialist în arta pantomimei

În sec. XVIII, etologia desemna ştiinţa obiceiurilor animalelor

La confluenţa sec. XIX şi XX, accepţia zoologică trece pe primul plan. În
Franţa, etologia= ştiinţa ce se ocupă de studiul animalelor vii aflate în
mediul natural, spre deosebire de disciplinele morfolgice care cercetau
animale moarte (formolizate, disecate, împăiate) din muzee
Ce este comportamentul animal?

Studiul despre cum si de ce animalele

interacţionează unele cu celelalte (intra- şi
interspecific) şi cu mediul lor.

Întrebari proximate – cum

mecanisme responsabile pentru interacţiuni

Intrebari ultimate – de ce
cum aceste aceste interacţiuni influenţează
reproducerea şi supravieţuirea indivizilor
Câteva exemple:
Interacţiuni intraspecifice

alegerea partenerilor

competiţia masculilor

strigătele de alarmă

îngrijirea parentală
Câteva exemple:

Interacţiuni interspecifice

prădarea

parazitismul

mutualismul

competiţia
Câteva exemple:
Interacţiunile cu mediu

hrănirea

selectarea locului de cuibărit

De ce studiem comportamentul?

Pentru ştiinţă: supravieţuirea noastră depinde de cunoaşterea
celorlalte animale (pradă/competitori/prădători).

Controlul/managementul speciilor: daunătorii agriculturii, specii

invazive, specii periclitate.

Înţelegerea/modificarea propriului nostru comportament? A reflecta

la ce înseamă sa fii om…
 Studiile (neurobiologie) despre cum păsările învaţă şi îşi dezvoltă
cântecele pot oferi o bază pentru înţelegerea dezvoltarii şi controlului
neural al vorbirii oamenilor.
Curiozitatea…

Ştiinţa de dragul ştiinţei…

Achiziţionarea unei mai bune înţelegeri a speciilor

cu care noi, oamenii, împărţim Pământul!

A proape orice comportament (C) realizat de

orice animal poate fi interesant de studiat!
Comportamentul nostru – gândim,
gândim, gândim…

Care părţi ale C. nostru sunt instinctive?

Care părţi sunt învăţate?

De la cine învăţam?

Numiţi trei lucruri pe care le-aţi învăţat în ultima
săptămână...
 Relaţia etologiei cu alte discipline

Taxonomia

Genetica

Evoluţionismul

Ecologia

Morfologia, anatomia, fiziologia

Zootehnia

Psihologia animală

Sociologia animală
 Ecologia

Biologia populaţiilor
Evoluţionismul

Genetica
Sociobiologia Etologia

Endocrinologia

Neurofiziologia
Fiziologia
 Formarea conceptului de etologie

Tinbergen (1951): etologia = studiul obiectiv al comportamentului

Tinbergen (1963): etologia = studiul biologic al comportamentului;

această definiţie precizează atât obiectul acestei ştiinţe (fenomenele
observabile ale comportamentului), cât şi metoda de abordare - o
metoda biologică prin care:

se investighează cauzalitatea (fiziologia) comportamentului

se stabileşte valoarea sa adaptativă, de supravieţuire (ecologică)

se urmăreşte dezvoltarea sa ontogenetică (în cursul vieţii individuale) şi

evoluţia sa filogenetică

Etologia include 4 subdiviziuni majore, care fuzionează
intim intre ele:

Fiziologia comportamentului (etofiziologia)

etofiziologia

Studiul valorii adaptative a comportamentului

(ecoetologia)
ecoetologia

Studiul dezvoltarii individuale a comportamentului

(ontogeneza comportamentului)

Studiul evolutiei filetice a comportamentului (filogeneza

comportamentului)
 Relaţia etologiei cu alte discipline

Spre deosebire de alte discipline, etologia nu consideră
animalul ca o entitate relativ imuabilă, ci ca un sistem
dinamic plasat în alte dimensiuni spaţiotemporale, si
anume:

 Dimensiunea ontogenetică, exprimată prin fenotipul organismului

(interacţiunea dintre genotip şi mediul extern)
 Dimensiunea ecologică, rezultanta interacţiunii dintre animal si
mediul sau de viaţă (abiotic ţi biotic)
 Dimensiunea filogenetică – în decursul erelor geologice, prin
evoluţie, s-a format specia careia ii apartine animalul. După
Lorenz (1978), etologia tratează comportamentul ca un sistem ce-
şi datoreaza existenţa şi forma sa particulară unei intregi serii de
“evenimente istorice care s-au produs în cursul filogenezei sale”.

Etologia nu poate fi echivalată nici cu fiziologia, nici cu

psihologia comportamentului.

Etologia= biologia comportamentului
 Subdomeniile etologiei

S-au distins 2 ramuri ale ştiintei studiului

comportamentului: etologia şi behaviorismul
(comportamentismul, sin. romanesc):

Etologia studiază în esenţă comportamentele înnăscute

Behaviorismul studiaza în principal comportamentele

învăţate

Impactul dintre cele doua a condus la orientarea

neobehaviorista (B.F. Skinner, 1968)
 Etologie vs. Behaviorism

Etologii sunt asimilaţi ca zootehnişti

Behavioriştii sunt asimilaţi ca psihologi

Etologii impută behavioriştilor unilateralitatea metodologiei, exclusiv

experimentală şi limitată la un număr redus de păsări şi mamifere
(porumbel, câine, pisică, şobolan)

Eroarea logică bazata pe concepţia behavioristă: toate
comportamentele sunt dobândite prin învăţare (fals!)

Şcoala europeană etologică (Lorenziana) studiaza îndeosebi

comportamentul înnăscut punand accent pe studiul animalului liber în
ambianţa sa natural-ecologică

Scoala americana (behavioristă) pune accent pe studiul procesului
de învăţare. Animalele ţinute în boxe sunt supuse unor stimuli,
studiindu-se reacţia lor la aceştia
Primele reprezentări ale comportamentului animal…
Paleolitic, acum mai bine de 40.000 ani…
 Evoluţia etologiei

Aristotel (384-322 i.H) a observat că activităţile animalelor
sunt motivate de un imbold, fiind într-o anumită măsură
intenţionate, intuind astfel teza fundamentala a etologiei:
necesitatea studierii instinctelor

Chrysippos (281-205 i.H) a formulat pentru prima dată în

mod explicit conceptul de instinct (energia imboldului
înnăscut care generează acţiunile automate ale animalelor)

În Evul mediu, religia şi filozofia teologică, scolastică au
accentuat tendinţa mecanicistă de a separa net animalele
de om

La sf. sec. XVIII, Charles Georges-Leroy (1723-1789),

locotenet-inspector al pădurilor din imprejurimile Parisului,
a formulat clar necesitatea unei discipline biologice care să
abordeze studiul comportamentului animal

Lucrarea “Originea speciilor prin selecţie naturală” (1859) a lui
Charles Darwin (1809-1882) a produs o revoluţie în biologie.
Evoluţia comportamentului se desfasoara potrivit aceloraşi legi care
actionează şi în cazul modificărilor morfologice

În 1872, Darwin publică “Expresia emoţiilor la om şi la animale”,

lucrare în care se supun unei analize motivaţionale manifestările
expresive ale omului comparativ cu cele întâlnite la unele specii de
animale

În cap. 8 numit “Instinctul” din cartea “Originea
speciilor” (1859), Ch. Darwin formulează urmatoarele
idei revoluţionare:
 Orice animal posedă, pe lângă caracterele morfo-anatomice, o
serie de manifestări comportamentale instinctive, de
asemenea tipice speciei sale
 Aceste manifestări au un caracter endogen, spontan, variabil,
ereditar şi adaptativ, fiind supuse mecanismelor evoluţiei prin
selectie naturală
 De aceea, ele pot servi, ca şi caracterele morfoanatomice,
drept criterii taxonomice în sistematica zoologică
Historical Figures

1. Charles Darwin

Charles Otis Witman (1842-1910) este primul zoolog care
abordează studiul biologic comparativ al comportamantului
animal, fiind pe bună dreptate considerat unul din fondatorii
etologiei. Publică “Comportamentul animal” (1898)

Herbert Spencer Jennings (1868-1947) a demonstrat prin

lucrările sale că animalele sunt capabile de mişcări
orientate, învaţate prin încercare şi eroare

Walace Craig (1876-1954), a continuat o serie din studiile
iniţiate de Whitman şi a elaborat teza conform căreia în
orice activitate comportamentală se disting două
elemente de bază:

o componentă fixă, înnăscută şi plasată la finalul activităţii

sale denumită act consumator, şi

o componentă variabilă (caracterizată prin agitaţie şi

eforturi evidente de a se ajunge la îndeplinirea actului
consumator), componentă cu care debutează orice
activitate comportamentală, denumită comportament
apetitiv.

Ivan Pavlov (1849-1936) începe seria de cercetări care aveau
să conducă la elaborarea celebrei teorii a reflexelor
condiţionate

Curentul behaviorist în psihologie (behaviour=comportament,
engl.) a fost fondat în anul 1913 de John Broadus Watson (1878-
1958).

Spre deosebire de pavlovism, behaviorismul considera animalul
ca fiind determinat în acţiunea sa numai de mediul extern.

Lucrarile lui Oskar Heinroth (1871-1945) susţin că acţiunile de

comportament sunt specifice pentru fiecare specie şi incluse în
baza ereditară
 1941 | 1973

Pionieri ai studiului comportamentului animal

Karl von Frisch Niko Tinbergen Konrad Lorenz

Karl von Frisch (1886-1982) în urma de experienţe şi observaţii
răbdătoare, a lămurit faptul că albinele îşi transmit una alteia locaţiile
florilor melifere prin dansuri (comunicare vizuală)

A lămurit cum albinele transmit consoartelor lor direcţia si distanţa

până la locurile cu flori, aducându-şi astfel contribuţia la menţinerea şi
propăşirea familiei din care fac parte.
Dacă dansul este efectuat în
unghi de 30 0 faţă de planul
vertical al stupului, atunci sursa
de hrană este localizată într-un
u n g hi d e 30 0 f aţ ă d e so are
Karl von Frisch a demonstrat că albinele pot vedea color!

Konrad Lorenz (1903-1989)
 fondator al etologiei moderne, elaborează principii
etologice fundamentale care au fost apreciate de alţi
cercetători în domeniu
 Director al Institutului „Max Planck“ de fiziologie
comportamentală (1961-1973). Ulterior a devenit
coordonatorul Institutului „Konrad Lorenz“ al Academiei
Austriece de Ştiinţe
 În 1973 i s-a decernat Premiul Nobel pentru
fiziologie/medicină (împreună cu Karl von Frisch şi
Nikolaas Tinbergen)

Lorenz a observat că există o perioadă de învăţare intensă
în timpul primelor ore din viaţa animalului, numită
imprinting, în care învaţă să-şi recunoască părinţii şi
indivizii din specia lui.

Unii pui îl considerau pe Lorenz "mama" lor, deoarece el a

fost primul lucru de dimensiuni mari pe care l-au vazut
dupa ce au iesit din oua, urmându-l peste tot (“anii cu
gâşte”).
Imprinting

Nikolaas Tinbergen (1907-1988) – zoolog olandez care formulează
principiile fundamentale ale cercetării etologice conform cărora o
problemă dată poate fi rezolvată odată ce sunt descifrate:

mecanismele imediate (proximate) referitoare la cauzalitate şi evoluţia

ontogenetică CUM?

mecanismele fundamentale (ultimate) referitoare la functia adaptativă şi

originea filogenetică a fenomenului investigat DE CE?
Niko Tinbergen
Experimente cu himenopterele Philanthus triangulum
Mecanisme proximate vs. ultimate

Întrebarea “DE CE” poate avea mai multe
răspunsuri.

M. proximate sunt corelate cu schimbările interne
ale animalului:
 Hormoni
 Mesaje de la S.N.

“Proximat” înseamnă aproape.

M. ultimate sunt corelate cu supravieţuirea şi
succesul reproductiv al animalului

“Ultimat” înseamnă în cea mai mare măsură, sau
maxim.
 Mecanisme proximate vs. ultimate

Un exemplu care să le cuprindă pe
ambele, proximate si ultimate:
Urocitellus beldingi (Rodentia,
Sciuridae).
 Cand masculii ajung la vârsta
de 2 luni, ei părăsesc vizuina în
care s-au născut

Are loc o schimbare hormonală, o
creştere a nivelului de testosteron,
catalizator pentru acest
comportament.

Deci, mecanismul proximat al
comportamentului de părăsire a
vizuinii presupune creşterea nivelului
de testosteron la acest rozător.
 Mecanisme proximate vs. ultimate

Nu sunt implicati numai hormonii in aceasta poveste!

Cand masculii parasesc vizuina, ei evita imperecherea cu

sore/verisoare (endogamia).

De aceea, progenitura lor este mai sanatoasa!

Progeniturile de sex masculin mostenesc acceasi informatie genetica
care le induce parasirea culcusului la varsta tanara.

Asadar, acest comportament este aprobat genetic, si se produce
pentru o populatie mai sanatoasa de rozatoare.

Evitarea endogamiei este deci cauza ultimata a acestui
comportamant de “parasire timpurie a vizuinii”
Care este mecanismul proximat al
cerbului care luptă pentru
femelele?

a. să dovedească supremaţia asupra alor masculi;

b. să rănească alţi masculi, astfel încât aceştia să
nu se poată împerechea cu femele;

c. să potenţeze numărul genelor favorabile;

d. schimbările în durata zilei stimulează acest
comportament

e. lupta ajută la debarasarea de indivizii slăbiţi.
Fondatorii domeniului “Animal Behavior”

Niko Konrad Karl

Tinbergen Lorenz von Frisch

Premiul Nobel in Fiziologie/Medicina 1973

"for their discoveries concerning organization and

elicitation of individual and social behavior patterns"
Julian Huxley (1887-1975) – a studiat obiceiurile de curtare
la corcodel (Podiceps cristatus)

I. Eibl-Eibesfeldt (n.1928)-fondatorul domeniul etologiei
umane, co-fondatorul şi primul preşedinte al Societăţii
internaţionale pentru etologie umana

unul dintre cei mai importanţi discipoli ai lui Konrad Lorenz


Desmond Morris (n. 1928)

Maimuţa goală s-a vândut în peste 20 milioane de exemplare în toată
lumea şi a fost tradusă în aproape toate limbile cunoscute; o carte care
n-ar trebui să-i scape nici unei fiinţe umane animale!
http://www.bookiseala.ro/desmond-morris-maimuta-goala/30594.html

Ernst Mayr (1904-2005)

Publicarea, in 1942, a lucrarii Sistematica si originea
speciilor, considerata „Biblia noii sistematici“, a reprezentat,
prin analiza patrunzatoare a originii diversitatii lumii vii, un
moment de cotitura in biologia moderna

Propune definitia “biologica” a speciei: o populaţie ai cărei

membri se pot înmulţi unii cu alţii şi produce cu succes pui
viabili, dar nu se pot înmulţi cu membri ai altor specii.
 B.F. Skinner
(1904-1990)

studii experimentale ale comportamentului in

laborator, folosind manipularea
“principiile universale” ale behaviorismului
conditionarea clasica si operanta
Lucrarea clasica a lui B. F. Skinner a dus la
dezvoltarea folosirii paradigmelor de invatare

Cutia lui Skinner - Skinner Box ramane un instrument

important in domeniul psihologiei animale

Jane Lawick-Goodall (n.1934)

A petrecut 35 de ani (1960-1995) studiind cimpanzeii în
sălbăticie și a devenit unul dintre cei mai respectați și mai
influenți zoologi din lume. Și-a început cercetările
singură, în mijlocul pădurii tropicale din Tanzania și
treptat a construit unul dintre cele mai importante centre
de cercetare în natură a primatelor.
Introducere in studiul
comportamentului animal…

Suntem cu totii behavioristi amatori?

Ce spune un consilier de animale din Ohio:

“E minunat — toată lumea poate fi behaviorist

— nu e necesar vreun training sau vreo
dimplomă. Eu pur şi simplu asta fac.”

Problema cu behavioriştii amatori…
 Eroride percepţie
 Antropomorfism
Erorile & Comportamentul

Oamenii văd adesea ceea ce se aşteaptă
să vadă
De ce facem această greşeală?

Mintea noastra conţine un model al
universului. Experienţei noastre (viziunea)
îi este permisa updatarea, dar numai în
anume moduri.

Nuputem evita — suntem născuţi cu un
model deja bine stabilit!

Oamenii văd un tipar/model acolo unde nu există niciunul

Antropomorfizarea umană
 Atribuirea caracteristicilor umane unor fiinţe ne-umane
 Atribuirea de gânduri conştiente unui animal mult prea
repede

ex. Wilhelm Von Osten si “Clever Hans”


Ce îl face pe un behaviorist profesionist?

 Folosirea corectă a metodei ştiinţifice


Metoda ştiinţifică
 1.

Metoda stiintifica
 1. Observaţiile
 2.

Metoda ştiinţifică
 1. Observaţiile
 2. Întrebările

Metoda ştiinţifică
 1. Observaţiile
 2. Întrebările
 3. Ipotezele
 4.

Metoda ştiinţifică
 1. Observaţiile
 2. Întrebările
 3. Ipotezele
 4. Testele (experimentele)
 5.

Metoda ştiinţifică
 1. Observaţiile
 2. Întrebările
 3. Ipotezele
 4. Testele (experimentele)
 5. Interpretarea

Ipotezele acceptate sau respinse?

Ipotezele alternative?

Problema cu behavioriştii profesionişti…

 Erorile de percepţie încă sunt posible

 Un om de ştiinta se poate întreba la un moment dat:

“De ce am interpretat lumea naturală aţa cum am făcut-o?

Ce element al culturii mele a făcut o interpretare evidentă şi
credibilă, dar nu şi o altă interpretare asemenea?”
Video făcut de amatori

“Battle at Kruger”
 http://www.youtube.com/watch?v=LU8DDYz6
8kM
COMPORTAMENT ANIMAL:

Studiul comportamentului cuprinde toate mişcările şi

senzaţiile prin care organismele îşi mediază relaţia lor cu
mediul – fizic, biotic şi social.
W. D. Alexander, 1975

Mişcări şi senzaţii

Mediază relaţia cu mediul

Medierea relaţiei cu mediul?
Medierea relatiei cu mediul
COMPORTAMENTUL OBSERVAT

RESPONSABIL?
MECANISME CAUZALE ??
Medierea relaţiei cu mediul
COMPORTAMENTUL OBSERVAT

MECANISME
NEURALE/
ENDOCRINE

DEZVOLTAREA

CARACTERUL
GENETIC
 Medierea relaţiei cu mediul
REZOLVAREA
COMPORTAMENT OBSERVAT PROBLEMELOR?
MECANISME
NEURALE/ENDOCRINE

DEZVOLTAREA

CARACTERUL GENETIC
Medierea relaţiei cu mediul
REZOLVAREA
COMPORTAMENTUL
PROBLEMELOR:
OBSERVAT

MECANISME • Găsirea mâncării

NEURALE/ENDOCRINE • Evitarea prădătorilor
• Adăpostirea
• Împerecherea
DEZVOLTAREA • Îngrijirea parentală

CARACTERUL GENETIC
Medierea relaţiei cu mediul
REZOLVAREA
COMPORTAMENTUL OBSERVAT
PROBLEMELOR:
• Găsirea mancarii
MECANISME • Evitarea prădătorilor
NEURALE/ENDOCRINE • Adăpostirea
• Împerecherea
• Îngrijirea parentală
DEZVOLTAREA

CARACTERUL
GENETIC DACĂ SE REZOLVĂ
PROBLEMELE,
CONSECINŢELE?
Medierea relaţiei cu mediul
COMPORTAMENT REZOLVAREA
PROBLEMELOR
FONDUL
GENETIC

GENELE

SUPRAVIEŢUIRE &
REPRODUCERE
 Metodologia de cercetare

Studiul animalului liber în mediul natural – permite
studierea unui număr mare de specii, prezintă avantajul
unui comportament în genere nealterat datorită
condiţiilor de mediu natural, dar este greoi şi costisitor

Studiul de laborator în conditii de captivitate – permite

cercetarea mai detaliată a comportamentului, dar puţine
animale se pretează la aşa ceva; comportament
denaturat – animalele se confruntă cu situaţii pe care nu
le întâlnesc în natură
Obiectul de studiu

Comportamentul animalelor în mediul natural şi în captivitate

Comportamentul animalelor domestice şi sălbatice

În sens larg, etologia se ocupă de toate mişcările, poziţiile

observabile la un animal în viaţă, adică de:
 Reflexe
 Taxii
 Tropisme
 Afecte
 Instincte
 Jocuri
 Învăţare
 Acţiuni la alegere sau intuitive
 Schimbarea formei sau a culorii
 Elaborarea diferitelor secreţii şi excreţii
 Biocomunicaţiile prin diverse canale (optic, acustic, chimic,
feromonic)
 Importanţa etologiei

Prin descifrarea mecanismelor ce guvernează comportamentul
animalelor, etologul poate anticipa, cu suficientă precizie, cum se va
comporta, cum va reacţiona un individ sau un grup de indivizi în anumite
circumstanţe.

Cunoaşterea comportamentului la diferitele specii de animale prezintă o

importanţă deosebită atât pentru crescătorii de animale crescute în scop
economic, cât şi pentru cei care se ocupă de gestionarea
(managementul) parcurilor şi rezervaţiilor naturale în care se găsesc
animale sălbatice.

De asemenea, cercetările etologice pot contribui, în cadrul unor

programe de cercetare multidisciplinare, la clarificarea unor aspecte
legate de impactul dezvoltării societăţii umane asupra mediului (la nivel
terestru, acvatic şi atmosferic), precum şi la identificarea şi
implementarea unor mãsuri specifice de protectie si conservare a
biosferei.