Filosofia greacă

David Mircea
Despre filosofie

• Filozofia greacă cunoscută și sub numele de filozofia elenă, se referă

la curentele, inovațiile și metodele de analiză logică folosite de grecii
antici.
• Filozofia greacă este cel mai important curent filozofic ce a apărut în
Europa, din el a evoluat filozofia romană, filozofia arabă, persană și
filozofia renașterii și iluminismului, pavând drumul către modernitate.
• Ea se concentra,printre altele, și pe rolul logicii în comportamentul
uman, conceptele create de grecii au influențat omenirea, una dintre
cele mai importante rezultate a filozofiei elene fiind metoda
științifică.
Începuturile acesteia

• Nici logica nici cercetarea nu au început cu grecii antici, dar metoda Socratică alături de teoria formelor au
reprezentat un avans ce a ajutat dezvoltarea unor domenii precum logica,geometria și științele naturale.
• Gândirea științifică a grecilor s-a cristalizat în secolele VII – VI î.Hr., detașându-se, treptat, de cea
religioasă. Spiritul lor critic, preocuparea pentru înțelegerea omului naturii și Universului i-au determinat să
încerce depășirea explicațiilor tradiționale oferite de religie; tendința către alte căi de cunoaștere a
adevărului, frumosului, fericirii, justiției și ordinii s-a accentuat în perioadele de intensificare a conflictelor
interne din polisuri și a luptelor pentru hegemonie în Elada, din secolele V – IV î.Hr.
• Dacă explicația clasică a apariției și existenței lumii se bazase timp de secole pe miturile homerice, pe
acțiunea zeilor, în fruntea cărora trona familia patriarhală a lui Zeus, spiritul științific punea la îndoială
schema divină încremenită în „ordine”, incapabilă să împiedice războaiele, molimele, omorurile și
numeroasele nedreptăți umane. O parte dintre greci, bântuiți de teamă și neliniște, s-au orientat atunci
spre misterele de origine orientală sau spre zeități precum Orfeu, Cybele, Sabazios, Dyonisios, în speranța
atingerii unui prag superior al fericirii, prin inițiere sau într-o „viață de apoi”. Alții, însă, nu au încetat să
caute răspunsuri raționale, străduindu-se să ajungă, prin abstractizarea gândirii, la principiile ce
reglementau viața și moartea, existența Universului, destinul oamenilor. Pentru ei, știința, unită, pe atunci,
cu filosofia, trebuia să suplinească religia oficială, acceptată doar ca un simplu exercițiu de ritual.
Socrate, pionier al filosofiei

• Gândirea socratică gravitează în jurul cunoașterii de sine - Gnothi se

auton. Esențială pentru om este capacitatea sa de a intra în relație de
dialog, Socrate punând pe prim plan sufletul iar nu corpul. Pentru
Socrate, cunoașterea propriei noastre ființe și a destinului acesteia se
realizează pe două căi:
• mediat, pe cale oraculară, prin metode mantice, divinatorii;
• directă, prin cunoașterea de sine, care invită la contemplarea
interioară, la introspecție, acțiune posibilă datorată intervenției
daimonului.
• Socrate a fost primul gânditor care a luat ca obiect al meditației sale
ființa umană. Începând cu Socrate, omul devine în mod exclusiv o
problemă pentru el însuși. "Persoana ta este sufletul tău" spunea
Socrate (Platon, Alcibiade, 138e).
• Moartea acestuia este un simbol al modului său avansat de gândire,
acesta nu era de accord cu democrația, nu I se părea un mod corect de
a guverna un stat deoarece oamenii de rând, deseori, alegeau sa
voteze bazat doar pe faptul că nu-i suportau. Socrate era de părere că
ar fi trebuit să fie un grup restrâns de oameni (învățați) care să aleagă
conducatorul viitor.Acesta este adus în instanță pentru coruperea
tineretului, se efectueaza un vot si 52% sunt impotriva lui.Acesta ar fi
putut alege sa plece din tara oricand, dar prefera sa moara,
justificandu-si punctul de vedere.
Despre Marele filosof Platon

• În secolul IV î.Hr., Platon, filosof de la care

ne-au rămas importante lucrări
(dialogurile Phaidon, Republica, Legile
etc.), pornind de la metoda lui Socrate – al
cărui elev a fost – a creat dialectica și a
făcut sinteza între raționalism și
spiritualismul lui Pitagora. În sistemul său
Ideile erau o realitate absolută și imuabilă,
inaccesibilă cunoașterii raționale. Opera
politică ne înfățișează, la maturitatea
târzie, un Platon dezamăgit de tentativele
de înfăptuire a „statului ideal” (condus de
filosofi), dar capabil să ne transmită
mesajul că scopul statului este să asigure
ordinea, dreptatea.
Pitagora, mai mult matematician decât
filosof
• Pitagora a fost totuşi mai mult un filozof mistic
decât un matematician. Discipolii săi, pitagoreii ,
au spus că “numărul este stăpânul universului”.
Pitagora şi pitagoreii, care au activat până la
jumătatea a doua a secolului al VI-lea î.Hr., au
pus problema studiului cantitativ al naturii, au
început teoria numerelor la eleni, au făcut
studiul matematic al muzicii şi al acusticii. Pe
lângă descoperiri geometrice, pitagoreii au
arătat că Pământul este un glob, au avut teorii
imedicale proprii etc. Ei considerau ca numerele
sunt esenţa adevărată a lucrurilor.
• După o legendă, Pitagora ar fi murit în flăcările
şcolii sale de la Crotona, scoală incendiată de
fanatici religioşi, duşmani ai învăţăturii
pitagoreice.
Aristotel

• iscipol al lui Platon ,Aristotel (Greacă: Αριστοτέλης)

(n. 384 î.Hr. - d. 7 martie 322 î.Hr.) a fost unul din
cei mai importanți filosofi ai Greciei Antice, clasic al
filosofiei universale, spirit enciclopedic, fondator al
școlii peripatetice. Deși Platon a pus bazele filosofiei,
Aristotel este cel care a tras concluziile necesare din
filosofia acestuia și a dezvoltat-o, putîndu-se cu
siguranță afirma că Aristotel este întemeietorul
științei politice ca știință de sine stătătoare. A
întemeiat și sistematizat domenii filosofice
ca Metafizica, Logica formală, Retorica, Etica.
• De asemenea, forma aristotelică a științelor naturale
a rămas paradigmatică mai mult de un mileniu în
Europa.A ridicat raționamentul (inducție și
generalizare) la rangul de „cale a cunoașterii”
științifice. Omul este perfecțiunea lumii vii, iar
politica are drept scop fericirea lui prin justiție.
Transmiterea curentului filozofic grec in
lume

• n Evul mediu, ideile filozofilor greci au fost pierdute în Europa de

Vest. Odată cu căderea Romei, puțini oameni din vest știau să
citească greacă. Califi Abbasizi au colecționat manuscise și au
angajat translatori, pentru a-și mări prestigiul. Filozofi precum Al-
Kindi (Alkindus), Al-Farabi (Alpharabius), Avicenna (Ibn Sina)
and Averroes (Ibn Rushd), au reinterpretat filozofia greacă în
contextul Islamului. Aceste reinterpretări au fost transimise
europenilor în perioada târzie a evului mediu, prin translații
făcute din Arabă în Latină.
Școală din Atena
Surse de inspirație:

• Wikipedia
• Lovendal.ro