Filosofia greacă

David Mircea
Despre filosofie

• Filozofia greacă cunoscută și sub numele de filozofia elenă, se referă

la curentele, inovațiile și metodele de analiză logică folosite de grecii
antici.
• Filozofia greacă este cel mai important curent filozofic ce a apărut în
Europa, din el a evoluat filozofia romană, filozofia arabă, persană și
filozofia renașterii și iluminismului, pavând drumul către modernitate.
• Ea se concentra,printre altele, și pe rolul logicii în comportamentul
uman, conceptele create de grecii au influențat omenirea, una dintre
cele mai importante rezultate a filozofiei elene fiind metoda
științifică.
Începuturile acesteia

• Nici logica nici cercetarea nu au început cu grecii antici, dar metoda Socratică alături de teoria formelor
au reprezentat un avans ce a ajutat dezvoltarea unor domenii precum logica,geometria și științele
naturale.
• Gândirea științifică a grecilor s-a cristalizat în secolele VII – VI î.Hr., detașându-se, treptat, de cea
religioasă. Spiritul lor critic, preocuparea pentru înțelegerea omului naturii și Universului i-au determinat
să încerce depășirea explicațiilor tradiționale oferite de religie; tendința către alte căi de cunoaștere a
adevărului, frumosului, fericirii, justiției și ordinii s-a accentuat în perioadele de intensificare a
conflictelor interne din polisuri și a luptelor pentru hegemonie în Elada, din secolele V – IV î.Hr.
• Dacă explicația clasică a apariției și existenței lumii se bazase timp de secole pe miturile homerice, pe
acțiunea zeilor, în fruntea cărora trona familia patriarhală a lui Zeus, spiritul științific punea la îndoială
schema divină încremenită în „ordine”, incapabilă să împiedice războaiele, molimele, omorurile și
numeroasele nedreptăți umane. O parte dintre greci, bântuiți de teamă și neliniște, s-au orientat atunci
spre misterele de origine orientală sau spre zeități precum Orfeu, Cybele, Sabazios, Dyonisios, în speranța
atingerii unui prag superior al fericirii, prin inițiere sau într-o „viață de apoi”. Alții, însă, nu au încetat să
caute răspunsuri raționale, străduindu-se să ajungă, prin abstractizarea gândirii, la principiile ce
reglementau viața și moartea, existența Universului, destinul oamenilor. Pentru ei, știința, unită, pe
atunci, cu filosofia, trebuia să suplinească religia oficială, acceptată doar ca un simplu exercițiu de ritual.
Socrate, pionier al filosofiei

• Gândirea socratică gravitează în jurul cunoașterii de sine - Gnothi se

auton. Esențială pentru om este capacitatea sa de a intra în relație
de dialog, Socrate punând pe prim plan sufletul iar nu corpul.
Pentru Socrate, cunoașterea propriei noastre ființe și a destinului
acesteia se realizează pe două căi:
• mediat, pe cale oraculară, prin metode mantice, divinatorii;
• directă, prin cunoașterea de sine, care invită la contemplarea
interioară, la introspecție, acțiune posibilă datorată intervenției
daimonului.
• Socrate a fost primul gânditor care a luat ca obiect al meditației
sale ființa umană. Începând cu Socrate, omul devine în mod exclusiv
o problemă pentru el însuși. "Persoana ta este sufletul tău" spunea
Socrate (Platon, Alcibiade, 138e).
• Moartea acestuia este un simbol al modului său avansat de gândire,
acesta nu era de accord cu democrația, nu I se părea un mod corect
de a guverna un stat deoarece oamenii de rând, deseori, alegeau sa
voteze bazat doar pe faptul că nu-i suportau. Socrate era de părere
că ar fi trebuit să fie un grup restrâns de oameni (învățați) care să
aleagă conducatorul viitor.Acesta este adus în instanță pentru
coruperea tineretului, se efectueaza un vot si 52% sunt impotriva
lui.Acesta ar fi putut alege sa plece din tara oricand, dar prefera sa
moara, justificandu-si punctul de vedere.
Despre Marele filosof Platon

• În secolul IV î.Hr., Platon, filosof de la

care ne-au rămas importante lucrări
(dialogurile Phaidon, Republica, Legile
etc.), pornind de la metoda lui Socrate –
al cărui elev a fost – a creat dialectica și a
făcut sinteza între raționalism și
spiritualismul lui Pitagora. În sistemul său
Ideile erau o realitate absolută și
imuabilă, inaccesibilă cunoașterii
raționale. Opera politică ne înfățișează, la
maturitatea târzie, un Platon dezamăgit
de tentativele de înfăptuire a „statului
ideal” (condus de filosofi), dar capabil să
ne transmită mesajul că scopul statului
este să asigure ordinea, dreptatea.
Pitagora, mai mult matematician decât
filosof
• Pitagora a fost totuşi mai mult un filozof mistic
decât un matematician. Discipolii săi,
pitagoreii , au spus că “numărul este stăpânul
universului”. Pitagora şi pitagoreii, care au
activat până la jumătatea a doua a secolului al
VI-lea î.Hr., au pus problema studiului cantitativ
al naturii, au început teoria numerelor la eleni,
au făcut studiul matematic al muzicii şi al
acusticii. Pe lângă descoperiri geometrice,
pitagoreii au arătat că Pământul este un glob,
au avut teorii imedicale proprii etc. Ei
considerau ca numerele sunt esenţa adevărată a
lucrurilor.
• După o legendă, Pitagora ar fi murit în flăcările
şcolii sale de la Crotona, scoală incendiată de
fanatici religioşi, duşmani ai învăţăturii
pitagoreice.
Aristotel

• iscipol al lui Platon ,Aristotel (Greacă: Αριστοτέλης)

(n. 384 î.Hr. - d. 7 martie 322 î.Hr.) a fost unul din
cei mai importanți filosofi ai Greciei Antice, clasic
al filosofiei universale, spirit enciclopedic, fondator
al școlii peripatetice. Deși Platon a pus bazele
filosofiei, Aristotel este cel care a tras concluziile
necesare din filosofia acestuia și a dezvoltat-o,
putîndu-se cu siguranță afirma că Aristotel este
întemeietorul științei politice ca știință de sine
stătătoare. A întemeiat și sistematizat domenii
filosofice ca Metafizica, Logica
formală, Retorica, Etica.
• De asemenea, forma aristotelică a științelor
naturale a rămas paradigmatică mai mult de un
mileniu în Europa.A ridicat raționamentul (inducție
și generalizare) la rangul de „cale a cunoașterii”
științifice. Omul este perfecțiunea lumii vii, iar
politica are drept scop fericirea lui prin justiție.
Transmiterea curentului filozofic grec in lume

• n Evul mediu, ideile filozofilor greci au fost pierdute în Europa de

Vest. Odată cu căderea Romei, puțini oameni din vest știau să
citească greacă. Califi Abbasizi au colecționat manuscise și au
angajat translatori, pentru a-și mări prestigiul. Filozofi precum Al-
Kindi (Alkindus), Al-Farabi (Alpharabius), Avicenna (Ibn Sina)
and Averroes (Ibn Rushd), au reinterpretat filozofia greacă în
contextul Islamului. Aceste reinterpretări au fost transimise
europenilor în perioada târzie a evului mediu, prin translații
făcute din Arabă în Latină.
Școală din Atena
Surse de inspirație:

• Wikipedia
• Lovendal.ro