Philosophum non facit barba! - Nu barba te face filosof !

Filosofia (din greaca antică: φιλοσοφία, philosophia, „iubire de

înțelepciune”)este disciplina care este responsabilă de studierea și reflectarea
asupra întrebărilor fundamentale despre existență, cunoaștere, rațiune, valori ,
minte , limbaj ,ființa umană și viață. Originea filozofiei are loc în Grecia Antică,
alături de filozofii presocrati. Deși termenul a fost inventat de Pitagora în jurul
secolului al VI-lea î.Hr., este probabil că practica filosofiei în sine a apărut mai
devreme.
La început, filosofii au folosit metode precum raționamentul critic, întrebările
sistematice și reflecția pentru a studia întrebări fundamentale, cum ar fi originea
cunoașterii, natura realității și modul cel mai bun de a o cunoaște. Au fost, de
asemenea, dedicate unor probleme mai practice, cum ar fi care este cel mai bun
mod de a trăi.
În sens general, filosofia este asociată cu înțelepciunea, cultura intelectuală și cu
căutarea cunoașterii. În acest sens, toate culturile și societățile alfabetizate pun
întrebări filosofice, cum ar fi „cum trebuie să trăim” și „care este natura realității”.
Prin urmare, o concepție largă și imparțială a filosofiei găsește o cercetare
argumentată în chestiuni precum realitatea, moralitatea și viața în toate civilizațiile
lumii.
Cu toate acestea, de pe vremea lui Aristotel până la începutul secolului al XIX-
lea, filosofia și-a îndeplinit în mare măsură rolul pe care știința îl joacă astăzi.
Astfel, „filozofia naturală” era responsabilă de studierea domeniilor precum fizica,
medicina sau astronomia. Din secolul al XIX-lea, dezvoltarea metodei științifice a
redus această disciplină.
Se consideră că filozofia noastră modernă a apărut în Grecia Antică, în special în
regiunea Atenei. Filosofia orientală a fost, de asemenea, foarte importantă de-a
lungul istoriei si poate fi împărțită în trei epoci:
-Antică (greco-romană)
-Filosofia medievală (referindu-se la gândirea creștină europeană)
-Filosofia modernă (începând cu secolul al XVII-lea)
Originea filozofiei: filozofii „presocratiști”
Filosofia occidentală și-a avut originea în Grecia Antică, în jurul secolului al VI-
lea î.Hr. Primii filozofi sunt cunoscuți astăzi drept „presocratici”, pentru că ei au
fost cei care au apărut înainte de apariția lui Socrate, considerat primul filosof
„modern” din istorie.
Presocraticii au venit atât din regiunile estice, cât și din cele occidentale ale
Imperiului Grecesc, spre deosebire de generația următoare, care a apărut în
principal în Atena. Obiectivul său principal a fost cunoașterea lumii naturale, așa
că multe dintre întrebările sale au avut legătură cu subiecte precum fizică,
astronomie, matematică și biologie.
La început, filosofia a apărut ca o încercare de a respinge explicațiile mitologice
ale modului în care funcționează lumea și de a încerca să înțeleagă natura într-un
mod rațional. Datorită acestui fapt, filosoful Pitagora din Samos a inventat numele
acestei noi discipline, care înseamnă literalmente „dragoste pentru cunoaștere”.
În ciuda faptului că erau cuprinși sub aceeași etichetă, filozofii presocratiști
aveau puncte de vedere foarte diferite asupra realității și erau angajați în cercetări
pe teme complet diferite. În continuare vom vedea câteva dintre cele mai
importante curente din această perioadă.
Școala din Milet
In general, se consideră că primul filozof din istorie a fost Thales din Milet. Cele
mai mari eforturi ale sale s-au îndreptat spre determinarea care este componenta
fundamentală a materiei. În opinia sa, întregul Univers era format din apă,
respingând astfel explicațiile mitologice care fuseseră acceptate până acum.
 Școala pitagorică
Pitagora a fost creatorul unui curent de gândire cunoscut sub numele de Școala
Pitagorică. Cu toate acestea, niciuna dintre scrierile sale nu a supraviețuit până în
prezent, așa că nu știm cu adevărat ce a reprezentat personal și care dintre ideile
sale au fost dezvoltate de discipolii săi.
Heraclit
Heraclit a fost unul dintre principalii filosofi ai secolului al V-lea î.Hr. Gândirea
sa era opusă celei a Școlii din Milet, în sensul că a apărat că realitatea nu este
stabilă și că nu există un singur element sauarché asta se află la baza tuturor
lucrurilor. Dimpotrivă, filosofia sa se bazează pe faptul că totul curge și se schimbă
constant.
Școala Eleatică
Școala Eleatică și-a luat numele de la filosoful Parmenide din Elea, care a
susținut că ideile de realitate ale filozofilor precum Heraclit sau Thales din Milet
erau total greșite. Pentru acest gânditor, realitatea era indivizibilă și nu se schimbă
deloc: toată realitatea există într-o stare perfectă și imuabilă.
Sofism
Școala Sofistă a fost ultimul curent major care a apărut înainte de sosirea lui
Socrate. Ideea sa principală a fost credința că realitatea este radical diferită de ceea
ce putem percepe prin simțuri.

Bibliografie :
- Wikipedia
- „Originile și ramurile filozofiei” în: Roangelo.
- „Originea filozofiei” în: Philo Notes
- „Introducere în filozofie” în: WikiBooks.