MINISTERUL AFACERILOR INTERNE AL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA „ŞTEFAN CEL MARE”

FACULTATEA DREPT, ORDINE PUBLICĂ ȘI SECURITATE CIVILĂ

CATEDRA MANAGEMENT ȘI COMUNNICARE

Tema: Filosofia greacă din etapa

cosmologică

Referat la Filosofie Consultant ştiinţific:

al studentului gr. DFT 235, Simion Roşca, doctor
în filosofie, învățîmânt cu frecvenţa la zi profesor
universitar interimar Șihlearov Renat

Chişinău 2021
 Cuprins:

Pagina 1 . . . Introducere

Pagina 2-5 . . . I. Pre-socraticii și începuturile Filosofiei

Pagina 6 . . . II. Pitagora și matematica filosofică

Pagina 7-8 . . . III. Empedocles și teoria celor patru elemente

Pagina 9 . . . IV. Atomismul lui Leucippus și Democrit

Pagina 10 . . . V. Filosofia lui Anaxagora și gândirea cosmică

Pagina 11 . . . VI. Filosofia lui Empedocles

Pagina 12 . . . VII. Sfârșitul etapei cosmologice și începutul filosofiei

antropologice

Pagina 13 . . . Concluzii

Pagina 14 . . . Bibliografie
1. Introducere:

Filosofia greacă, împământenită în mințile gânditorilor de excepție care au

trăit în epoci străvechi, este asemănată adesea cu o lumină înțeleaptă ce străbate
întunericul timpului, îmbogățind patrimoniul cultural al umanității. În cadrul
acestei bogate tradiții filosofice, o perioadă deosebit de fascinantă este reprezentată
de etapa cosmologică, un moment de pionierat și curaj intelectual ce a marcat
drumul către înțelegerea esențială a lumii și cosmosului.

Definind Filosofia greacă din etapa cosmologică, ne îndreptăm privirea către

vremurile pre-socratice, perioada plină de curiozitate și explorare a fundamentelor
realității. În această etapă, filosofii au îndrăznit să-și pună întrebări profunde
despre originea și structura universului, căutând explicații raționale și naturale
pentru fenomenele observate în jurul lor.

Contextul istoric și cultural al Greciei Antice în care se desfășoară această

filosofie cosmologică este definitoriu pentru înțelegerea profunzimii gândirii
filosofilor din acea perioadă. Secolele VI și V î.Hr. au fost martorele unei perioade
de înflorire culturală și de dezvoltare a cetăților-stat, precum Atena, care a devenit
epicentrul unei activități intelectuale intense. În cadrul acestui climat, schimburile
de idei, dezbaterile și colaborările între gânditori au culminat într-o abordare nouă
și rațională față de lume și cunoaștere.

De asemenea, este important de menționat că societatea greacă a fost

profund marcată de tradițiile mitologice și religioase, iar filosofii cosmologici au
încercat să reconcilieze aceste tradiții cu gândirea rațională și observațiile empirice.
Astfel, etapa cosmologică a Filosofiei grecești devine un punct de cotitură în istoria
gândirii umane, deschizând drumul către o înțelegere mai profundă și mai
sistematică a lumii și a locului umanității în aceasta.

2.

I. Pre-socraticii și începuturile Filosofiei

A. Milesienii

Thales

Thales din Milet a fost un filozof grec presocratic, care a contribuit la

dezvoltarea matematicii, astronomiei si filozofiei. Este considerat parintele
stiintelor. Thales a fost primul filozof grec care a introdus noțiunea de element
material primar al tuturor lucrurilor și fenomenelor cosmice și pe care l-a
identificat ca fiind apa. Thales a fost fondatorul filosofiei grecesti si a Scolii
Milesiene a cosmologistilor. Filozofia greaca clasica a fost influentata de Thales si
alti filozofi presocratici, cum ar fi Anaximene, Anaximandru si Heraclit din Efes,
care identificau ca elemente fundamentale ale naturii si cosmosului apa, aerul,
infinitul (materie nedeterminata), focul.

Anaximander

Anaximander din Milet a fost un filozof grec presocratic, care a contribuit la

dezvoltarea astronomiei si filozofiei. El a fost considerat unul dintre cei mai
importanti filozofi ai scolii milesiene, alaturi de Thales si Anaximene.
Anaximander a fost primul filozof care a introdus conceptul de apeiron, o substanta
primordiala nedeterminata, din care toate lucrurile au fost create. El a dezvoltat o
cosmologie care a influentat filozofia greaca timpurie, in special lucrarea sa
“Despre natura”. Anaximander a fost unul dintre primii filozofi care a incercat sa
explice originea universului si a vietii, si a introdus conceptul de evolutie in
filozofia greaca.

3.

Anaximene

Anaximene din Milet a fost un filozof grec presocratic, care a contribuit la

dezvoltarea astronomiei si filozofiei. El a fost considerat unul dintre cei mai
importanti filozofi ai scolii milesiene, alaturi de Thales si Anaximander.
Anaximene a fost primul filozof care a introdus conceptul de apeiron, o substanta
primordiala nedeterminata, din care toate lucrurile au fost create. El a dezvoltat o
cosmologie care a influentat filozofia greaca timpurie, in special lucrarea sa
“Despre natura”. Anaximene a fost unul dintre primii filozofi care a incercat sa
explice originea universului si a vietii, si a introdus conceptul de evolutie in
filozofia greaca.
4.

B. Eleaticii

Parmenides

Parmenides din Elea a fost un filozof grec presocratic, fondator al școlii

eleatice și considerat părintele metafizicii. El a dezvoltat o teorie a ființei care a
influențat gândirea lui Platon și Aristotel. Parmenides credea că mișcarea,
schimbarea și varietatea lucrurilor existente au fost doar ceva aparent și că a existat
doar o realitate veșnică, numită “Sinele”. El a introdus conceptul de “totul este
unul”. Lucrările sale principale sunt “Despre natură” și “Despre opinii”.

Zenon

Zenon din Eleea a fost un filozof grec presocratic, din sudul Italiei, și
membru al școlii filozofice a eleaților, întemeiată de Parmenides. El este cel mai
bine cunoscut datorită paradoxurilor sale, numite și aporii, care au influențat
gândirea matematică și filozofică timpurie. Zenon a fost numit de Aristotel
fondatorul dialecticii. Lucrările sale nu au ajuns intacte până în zilele noastre, dar
se cunosc 40 de aporii ale sale. Aceste paradoxuri au fost o sursă de inspirație
pentru filozofii ulteriori, cum ar fi Platon și Aristotel.
5.

Heraclit

Heraclit din Efes a fost un filozof grec presocratic care a dezvoltat teoria
fluxului constant, conform căreia lumea este într-o continuă tranziție și că nimic nu
rămâne neschimbat 123. El a comparat fluxul constant cu un râu, afirmând că nu
ne putem scălda de două ori în același râu, deoarece acesta se schimbă constant și
nu mai este același 2. Heraclit a considerat că totul este într-un flux, iar stabilitatea
este iluzorie 123.

Această idee a fluxului constant și al schimbării permanente este una dintre

cele mai fundamentale concepte ale filosofiei sale 123. Heraclit a considerat că
lumea este într-o continuă tranziție și că nimic nu rămâne neschimbat 123. Această
perspectivă este în contrast cu credința într-o lume statică și imuabilă, care era
comună în acea perioadă
6.

II. Pitagora și matematica filosofică

Pitagora a fost un filozof și matematician grec, originar din insula Samos,

întemeietorul pitagorismului, care punea la baza întregii realități teoria numerelor
și a armoniei.

El a fost primul care a propus că pătratul ipotenuzei, latura triunghiului

opusă unghiului drept, este egală cu suma pătratelor catetelor, ceea ce este
cunoscut sub numele de Teorema lui Pitagora.

Pitagora a pus bazele ideii de sistem numeric și, prin urmare, începutul
matematicii. Pentru adepții săi, cifrele erau cel mai important lucru și asta
deoarece, în cele din urmă, acestea stăteau la baza lumii.

Pitagora a operat cu o ipoteză care afirma că tot ceea ce știe omenirea ar

putea fi înțeles prin numere, în mod explicit cu numere întregi.

Pitagora a influențat gândirea ulterioară prin contribuțiile sale în matematică

și filosofia numerelor. De exemplu, el a fost esențial în dezvoltarea filozofiei
numerelor pitagorice și a clasificării spiritului ca „un fel de armonie numerică”. În
plus, crezul său că lumea este guvernată de legi matematice a influențat gândirea
ulterioară în domenii precum astronomia și fizica.
7.

III. Empedocles și teoria celor patru elemente

A.Descrierea celor patru elemente

Empedocles a fost un filozof grec care a conceput teoria celor patru rădăcini:
patru elemente de bază (apă, pământ, foc și aer) care sunt componentele esențiale
ale tuturor materiilor existente. Aceste elemente sunt considerate a fi la baza
realității fizice și sunt asociate cu trăsături și semnificații specifice.

 Pământul este asociat cu Nordul și este considerat elementul final feminin.

Pământul este fertil și stabil, asociat cu Zeita. Planeta însăși este o minge de viață
și, pe măsură ce se transformă roata anului, putem urmări toate aspectele vieții
care au loc pe Pământ: nașterea, viața, moartea și în cele din urmă renașterea.
Pământul este îngrijitor și stabil, solid și ferm, plin de rezistență și forță.
 Apa este asociată cu Vestul și este considerată o energie feminină. Apa este în
strânsă legătură cu aspectele Zeitei și este asociată cu emoțiile, imaginația și
cultivarea. Apa este introvertită și îngrijitoare.
 Aerul este asociat cu Estul și este legat de suflet și de suflarea vieții. Dacă faci o
lucrare legată de comunicare, înțelepciune sau puterea minții, aerul este elementul
pe care să te concentrezi. Aerul vă îndepărtează de necazurile voastre, suflă
disprețul și aduce gânduri pozitive celor care sunt departe. Aerul este asociat cu
culorile galbene și albe și se conectează la costumul Tarot de săbii.
 Focul este asociat cu Sudul și este o energie purificatoare, masculină, legată de
voința și energia puternică. Focul creează și distruge și simbolizează fertilitatea lui
 Dumnezeu. Focul poate vindeca sau răni și poate aduce viață nouă sau poate
distruge vechea și uzată.

8.

B. Implicațiile filosofice și cosmologice

În ceea ce privește implicațiile filosofice și cosmologice ale teoriei celor

patru elemente, Empedocles a fost primul filozof care a încercat să ofere o bază
metafizică, de explicare a naturii existenței, prin alcătuirea unui sistem de gândire
inovativ, la momentul epocii.

Empedocles considera că lumea este alcătuită din aceste patru elemente și că

acestea se combină și se separă în mod continuu, dând naștere la toate formele de
materie și viață.

Această teorie a influențat gândirea ulterioară, inclusiv filozofia stoică și

aristoteliană. În plus, teoria celor patru elemente a fost un precursor al teoriei
umorale, care a dominat medicina și psihologia timp de secole.
9.

IV. Atomismul lui Leucippus și Democrit

A. Conceptul de atom

Atomismul este o teorie cosmologică, conform căreia universul este compus

din atomi, indivizibili și indestructibili . Această concepție a apărut prin anii 500
î.Hr. adepții ei fiind filozofii greci Leucip și Democrit. Aceștia au dezvoltat ideea
că atomii sunt indivizibili și nu se pot transforma niciodată.

Conceptul de atom este central în atomism. Atomii sunt considerați ca fiind

particulele fundamentale ale materiei, indivizibile și indestructibile. Aceștia sunt
considerați ca fiind particulele fundamentale ale materiei, indivizibile și
indestructibile.

B. Determinismul în gândirea atomistă

Determinismul în gândirea atomistă se referă la ideea că toate procesele

lumii au loc datorită interacțiunilor mecanice ale atomilor. Această teorie nu s-a
bucurat de largă acceptanță în acea vreme. În Occident, determinismul este adesea
asociat cu fizica newtoniană, care descrie materia fizică a Universului operând
potrivit unui set de legi cognoscibile, stabile.
10.

V. Filosofia lui Anaxagora și gândirea cosmică

A. "Nous" și rolul său în cosmos

Filosoful grec Anaxagora a dezvoltat o teorie cosmologică care a avut un

impact semnificativ asupra filozofiei și științei antice. El a propus că cosmosul este
alcătuit dintr-un amestec de ingrediente primare indestructibile, iar variația
materială nu a fost niciodată cauzată de o prezență absolută a unui ingredient
particular, ci mai degrabă de preponderența sa relativă față de celelalte ingrediente.

Anaxagora a postulat că “Nous” (Minte sau Rațiune) este principiul inițiator

și guvernator al cosmosului 1. În viziunea sa, Mintea a creat cosmosul, inclusiv
toate ființele vii, printr-un proces de atracție a “similarului cu similarul”. Mintea
este, de asemenea, responsabilă pentru puterea ființelor vii de a extrage nutrienți
din substanțele înconjurătoare.

B. Relația dintre mental și material în filosofia sa

În filozofia lui Anaxagora, relația dintre mental și material este una de

interdependență. El a susținut că totul conține o porțiune din tot ceea ce există în
lumea fizică 1. Observația sa asupra modului în care funcționează nutriția la
animale l-a condus la concluzia că, pentru ca hrana pe care o mănâncă un animal să
se transforme în os, păr, carne și așa mai departe, trebuie să conțină deja toți acești
constituenți în interiorul său.

11.

VI. Filosofia lui Empedocles

A. Ciclurile de iubire și ură în cosmos

Empedocles a fost un filozof grec presocratic care a dezvoltat o teorie

cosmologică a ciclurilor de iubire și ură în cosmos. El a propus că cosmosul este
alcătuit din patru elemente primare: foc, aer, apă și pământ, iar variația materială
nu a fost niciodată cauzată de o prezență absolută a unui ingredient particular, ci
mai degrabă de preponderența sa relativă față de celelalte ingrediente. Empedocles
a postulat că două forțe universale, numite Iubire și Discordie, sunt responsabile
pentru amestecarea și separarea elementelor. În viziunea sa, Iubirea este forța care
unește lucrurile, care le aduce împreună, în timp ce Discordia este forța care le
separă. Empedocles a sugerat că aceste două forțe sunt importante pentru procesele
creative ale universului.

B. Legătura dintre filosofie și mitologie

În ceea ce privește legătura dintre filosofie și mitologie, Empedocles a

folosit mitologia greacă pentru a-și explica teoriile filozofice. De exemplu, el a
identificat cele patru elemente cu zeii greci: focul cu Zeus, aerul cu Hera, apa cu
Nestis (sau Persefona) și pământul cu Aidoneus. Empedocles a folosit, de
asemenea, mitologia greacă pentru a explica ciclurile de iubire și ură în cosmos.

12.

VII. Sfârșitul etapei cosmologice și începutul filosofiei antropologice

A. Tranziția de la cosmos la om în gândirea filosofică

Perioada de tranziție de la cosmos la om în gândirea filosofică a început în

jurul anului 500 î.Hr. și a fost marcată de o schimbare de la preocuparea pentru
natura universului la preocuparea pentru natura umană. Această tranziție a fost
influențată de filozofii greci precum Anaxagora, care a propus că Mintea este
principiul inițiator și guvernator al cosmosului, și Empedocles, care a dezvoltat o
teorie cosmologică a ciclurilor de iubire și ură în cosmos.

B. Contribuțiile lui Protagoras și Gorgias

Contribuțiile lui Protagoras și Gorgias sunt importante în această perioadă de

tranziție. Protagoras a fost un filozof grec presocratic care a dezvoltat teoria
relativismului, conform căreia adevărul este relativ la fiecare individ și la contextul
său. El a fost cunoscut ca profesor de retorică și dezbatere, care erau importante în
viața socială a Greciei antice. Gorgias, un alt sofist grec, a dezvoltat teoria
nihilismului, conform căreia nimic nu există cu adevărat și, prin urmare, nimic nu
poate fi cunoscut cu adevărat. Aceste teorii au influențat dezvoltarea filozofiei
antropologice, care se concentrează pe natura umană și pe condiția umană.

13.

Concluzie:

Filosofia greacă din etapa cosmologică reprezintă un capitol fascinant și

definitoriu în evoluția gândirii umane. Această epocă, marcată de pre-socratici și
de conceptualizări îndrăznețe ale lumii, a contribuit semnificativ la fundamentarea
gândirii filosofice ulterioare și a lăsat o amprentă durabilă asupra civilizației
occidentale.

Un aspect remarcabil al filosofiei cosmologice grecești este efortul constant

de a descifra misterul existenței și al ordinii cosmosului prin mijloace raționale și
observații empirice. Filosofii acestei perioade au pus bazele unei metodologii
științifice incipiente, marcând tranziția de la explicațiile mitologice la o abordare
mai sistematică și rațională a fenomenelor naturale.

Milesienii, pitagoricienii, atomiștii și ceilalți pre-socratici au deschis drumul

explorării ontologice și cosmologice, punând întrebări fundamentale despre natura
realității și a existenței. De asemenea, acești filosofi au contribuit la dezvoltarea
conceptelor precum substanța primordială, numărul, atomul, și au conturat
principii care au rămas relevante în dezvoltarea științei și filosofiei.
 În concluzie, Filosofia greacă din etapa cosmologică a fost o perioadă de
inovație intelectuală, care a deschis porți către explorarea minții umane și a lumii
înconjurătoare. Fondată pe rațiune, observație și curiozitate, această filosofie a
lăsat un moștenire semnificativă, contribuind esențial la fundamentarea gândirii
filosofice și științifice ce a urmat în cursul istoriei umane.

14.

Bibliografie

1)https://ro.wikipedia.org/wiki/Thales_din_Milet

2)https://www.britannica.com/biography/Anaximander

3)https://en.wikipedia.org/wiki/Anaximander

4)https://ro.thpanorama.com/blog/filosofia/parmnides-biografa-pensamiento-y-
aportes.html

5)https://www.worldhistory.org/Parmenides/

6)https://ro.wikipedia.org/wiki/Zenon_din_Eleea

7)https://www.scientia.ro/stiinta-la-minut/110-matematica/1477-paradoxurile-lui-
zenon.html

8)https://bww.ro/armeanu/2023/09/05/abordarea-schimbarii-filosofia-lui-heraclit-
si-impactul-sau-asupra-antreprenorilor-din-zilele-noastre/

9)https://en.wikipedia.org/wiki/Heraclitus

10)https://www.matepenet.ro/matematiceni/pitagora/
11)https://ro.wikipedia.org/wiki/Teorema_lui_Pitagora

12)https://www.descopera.ro/cultura/19521255-top-10-contributii-stiintifice-si-
filozofice-atribuite-lui-pitagora

13)https://ro.eferrit.com/cele-patru-elemente-clasice/

14)https://www.scientia.ro/stiinta-la-minut/48-scurta-istorie-descoperiri-
stiintifice/291-doctrina-celor-patru-umori.html

15)https://ro.wikipedia.org/wiki/Teoria_umoral%C4%83

16)https://ro.wikipedia.org/wiki/Atomism

17)https://ro.wikipedia.org/wiki/Determinism

18)https://iep.utm.edu/anaxagoras/

19)https://en.wikipedia.org/wiki/Anaxagoras

20)https://iep.utm.edu/empedocles/

21)https://ro.wikipedia.org/wiki/Empedocle

22)https://www.lookingforwisdom.com/empedocles/

23)https://ro.wikipedia.org/wiki/Cosmos

24)https://ebacalaureat.ro/c/omul-problematica-naturii-umane-sensul-vietii-ce-este-
omul/1751