Thales din Milet

Era nominalizat în toate listele tradiționale ale celor "Șapte Înțelepți", inclusiv în cea a lui Platon. Avea o
reputație de priceput om politic, iar istoria relatată de Herodot despre deturnarea cursului râului Halys
atestă reputația și capacitatea sa de inginer.

Thales și-a pus întrebări despre natura universului și a dat răspunsuri care nu au luat în considerare zeii și
demonii. Renunțarea la mitologie a fost un pas crucial în gândirea științifică și a condus la o explozie
intelectuală care a durat sute de ani. Se pare că este primul care a rupt tradiția gândirii dependente de
supranatural, trecând la real.

Thales a fost fondatorul filosofiei grecești și a Școlii Milesiene a cosmologiștilor. A fost contemporan cu
Solon și Cresus. Pentru că nu căuta întotdeauna răspunsuri la probleme practice, Thales era văzut de unii
oameni ca un om înțelept, dar imprudent: o scriere a lui Platon (Theaitetos) ni-l prezintă căzând într-o
fântână pentru că era prea ocupat să studieze stelele. Totuși, această aparent imprudentă observare a
stelelor a condus la aplicații practice în navigație: el a studiat mișcarea stelelor din Carul Mic, după care
navigau fenicienii, după cum relatează Callimachos în Pfeiffer. În plus, el a demonstrat caracterul practic
al filozofiei sale, atunci când și-a folosit cunoștințele ca să prezică o recoltă bogată de măsline și să pună
monopol pe presele de ulei de măsline (cf. Aristotel, Politica).

Thales a călătorit foarte mult, fiind implicat și în comerț. În timpul călătoriilor sale, a adunat o mulțime de
cunoștințe pe care le-a dat lumii grecești. De exemplu, Herodot povestește cum a prezis eclipsa de soare
din 584 î.Hr., folosind cercetările și cunoștințele dobândite de la preoții babilonieni.

Thales a fost unul dintre cei mai importanți oameni ai timpului său, atât ca filozof și om de știință, cât și
ca om de stat și legiuitor, prin maximele și zicerile sale. Drept dovadă a acestui lucru stă mărturie
Plutarch, care povestește că niște pescari au găsit un tripod care ar fi aparținut Elenei din Troia. Mergând
la templul din Delphi, preoteasa pythiană a lui Apollo le-a spus pescarilor să dea tripodul celui mai
înțelept om. Aceștia i-au dat tripodul lui Thales.

Avea orgolii temperate ironic. Se zice că obișnuia să spună că mulțumește soartei pentru trei binefaceri:
"Mult, pentru că m-am născut om, și nu animal, apoi, pentru că-s bărbat, și nu femeie, și al treilea, pentru
că sunt grec, și nu barbar" (Diogenius Laertius)

Thales este amintit de Plutarh (Solon) , Cicero (De divinatione), Seneca (Nat. Quaestiones), Plinius cel
Bătrân (Naturalis Historia), Galenus (In Hippocratis. De humoribus), Clement din Alexandria (Stromate).
Thales este aproape uitat în Evul Mediu și la începutul erei moderne, împărtășind, astfel, destinul tuturor
presocraticilor. Se pierd multe, dar se păstrează ”elementologia”.

Kant spune în Logica că cel "care introduce aplicarea rațiunii speculative și de la care pornesc primii pași
ai intelectului uman către cultura științifică este Thales, întemeietorul școlii ioniene El a fost supranumit
fizician, așa cum, în genere, matematica precede întotdeauna filosofia". Hegel în Prelegeri de istorie a
filosofiei atribuie lui Thales câteva pagini. Apoi, în secolul XIX, apar multe istorii ale filosofiei în care Thales
împreună cu alți presocratici ocupă un loc de cinste.

Dimitrie Cantemir, în Divanul (1698) îl citează pe „Thalis” cu o presupusă maximă (neatestată de nici o
altă sursă) „precum Thalis filosoful bine au cunoscut și dzice: Focul, muierea și marea, trei răutăți
deopotrivă”.

Cosmologia elenă a lui Mircea Florian (1929) era cea mai aplicată și cea mai modernă lectură la timpul său
despre presocratici.

Thales a fost primul filozof grec care a introdus noțiunea de element material primar
al tuturor lucrurilor și fenomenelor cosmice și pe care l-a identificat ca fiind apa.
Importanța apei în viață și în natură a fost, probabil, principalul motiv care l-a condus
pe Thales la această concluzie.

Anaximene sau Anaximenes din Milet (greacă: Άναξιμένης, n. 585 î.Hr. - d. 525
î.Hr.) a fost un filozof grec presocratic din a doua parte a secolului VI î.Hr., probabil un mai tânăr
contemporan al lui Anaximandru, al cărui elev și prieten se consideră că a fost.

Anaximene era preocupat, asemenea celorlați filozofi ionieni, de căutarea elementului primordial,
etern și divin, identificat de el cu aerul (înlocuind prin acesta apeiron-ul abstract al dascălului
său).

El considera că aerul, cu conținutul său variat, prezența sa universală, asociațiile sale, în

credințele populare, cu fenomenul vieții și al creșterii, este sursa a tot ce există. Totul e aer la
diferite niveluri de densitate și, sub influența căldurii, care produce dilatație, și a frigului, care
produce contracția volumelor, acesta dă naștere la diferitele forme ale existenței. Procesul are
loc în două direcții, în funcție de predominarea căldurii sau a frigului. Astfel s-a format un disc de
pământ, care plutește într-un aer ce îl înconjoară. Condensări similare au produs Soarele și
stelele, iar starea de combustie pe care o au aceste corpuri este datorată vitezei cu care se
produc mișcările lor. Pe baza aerului ca element primordial, Anaximene a dat o explicare pentru
circuitul apei. Aerul este deci principiul tuturor lucrurilor, substrat unic și infinit al lor (dar nu
indefinit), element primordial nelimitat ca mărime. Rarefiat, devine foc; comprimat,devine apă,
nor, pământ. Zeii înșiși s-au născut din aer iar sufletul provine la rândul lui din aer. Aerul este
divinitatea, perfecțiunea deci, ceea ce cuprinde în sine totul și la care revine totul.

Anaximene reconfirmă ideea comună a milesienilor că nimic nu se naște din nimic. Filosofic,
aceasta înseamnă: principiul este veșnic și nimănui dator.

Anaximene a fost primul care a formulat teoria saltului calitativ în urma acumulărilor cantitative.
Concepând sufletul ca o boare de aer, Anaximene abordează astfel tema raportului dintre
conștiință și materie, dintre om și cosmos. Potrivit tradiției, el a fost primul om de știință care a
recunoscut că luna nu posedă o sursă de lumină, ci o reflectă doar pe cea a soarelui și a explicat
originea curcubeului. Autoritatea lui Anaximene a depășit-o în secolul V î.Hr. pe cea a lui
Anaximandru, ideile sale influențându-i pe Anaxagora, Pitagora, Leucip, și Democrit.`

Anaximandros din Milet

În domeniul astronomiei, Anaximandru a fost preocupat de distanțele, mărimea și traiectoriile
aștrilor. El a realizat primul ceas solar și un glob ceresc (cu pământul în centrul universului)
destinat navigatorilor. Anaximandru era considerat de Eratostene întemeietorul geografiei
științifice. Cea mai importantă contribuție a lui Anaximandru la teoria cosmologică a fost, fără
îndoială, eliberarea sa de ideea că pământul are nevoie de un suport. Surse post-aristotelice
susțin că Anaximandru credea în existența unui infinit număr de lumi și ceruri.

Teoria sa despre apariția vietăților și a omului, i-a determinat pe unii istorici să-l considere pe
Anaximandru ca unul dintre precursorii evoluționismului, deși ideea enunțată de Anaximadru
însuși este diferită. Astfel, el a afirmat că animalele au apărut din apă sau din mare (reiterare a
principiului thalesian al umidității), dar omul "s-a născut întru început din viețuitoare de altă
specie", deoarece "progeniturile altor animale, curând după ce s-au născut se hrănesc singure,
în timp ce numai omul pretinde o îngrijire îndelungată" (Fr. A10). Ideea lui Anaximandru nu este
prin urmare una de tip evoluționist, deoarece el spune că omul a fost născut ca om de către alte
animale. Ceea ce întâlnim aici este mai degrabă o idee de tip "omul-lup".

Opiniile lui Anaximandru despre fenomenele meteorologice ne oferă un exemplu suplimentar al

principiului său de consecvență, anume că evenimentele din această lume trebuie atribuite
acțiunii permanente a acelorași forțe și procese care i-au determinat formarea la început.
Ca și alți reprezentanți al școlii ioniene, Anaximandru a fost preocupat de căutarea originii
lucrurilor, identificând în apeiron ( din a privativ, indicând absența și peras = limită, hotar)
materia primordială care stă la baza universului.

Potrivit concepției sale, apeiron-ul este etern, indestructibil, nedefinit, în continuă mișcare, din el
și în el apărând și dispărând toate elementele prin ciocnirea celor două stări – căldura și frigul. În
comparație cu Thales, care considera apa ca elementul primordial, apeironul lui Anaximandru
reprezintă o treaptă superioară de abstractizare, el fiind primul filosof ionian care încearcă să
ofere, dintr-o perspectivă raționalist-materialistă, o viziune închegată, unitară a originii
universului.

Democrit și atomism filozofie, în special, au influențat puternic

dezvoltarea științei naturale. Această influență avem doar informații vagi,
deoarece multe dintre lucrările sale au fost pierdute. Cu toate acestea, se poate
presupune că, în calitate de naturalist Democrit a fost cel mai mare dintre
predecesorii lui Aristotel. Acesta din urmă este foarte mult îndatorat și el
vorbea despre munca lui cu mare respect.

Așa cum am spus, multe dintre lucrările unui gânditor s-au pierdut atunci, nu
știm despre ele doar din lucrările altor filozofi care au în comun sau opiniile
sale controversate. Este cunoscut faptul că atomismul antic al Democrit și
punctele de vedere ale filozofului influențat foarte mult Tita Lukretsiya Carus.
În plus, Leibniz și Galileo Galilei, care este considerat fondatorul unui nou
pământ dispozitiv concept, bazat pe scrierile sale. Mai mult decât atât,
creatorul fizician atomic Niels Bohr a remarcat odată că dispozitivul le-a oferit
atomul rezultă în întregime din opera filosofului antic. Teoria atomismului a
Democrit, atât de mult a supraviețuit creatorul său.

Socrate este considerat unul dintre cei mai importanți și influenți filosofi din
istoria gândirii occidentale. Deși Socrate nu a scris nicio carte și nu a lăsat în urma
sa nicio lucrare scrisă, filosofia sa a fost transmisă și prezentată în scris de elevii săi,
în special de Platon.
Iată câteva dintre realizările filosofului Socrate:
1. Metoda elenctică - Socrate a dezvoltat o metodă de întrebări și răspunsuri
care a devenit cunoscută sub numele de metoda elenctică sau "interviul
socratic". Această metodă a fost utilizată pentru a examina și a clarifica ideile
și convingerile altor oameni și a încurajat gândirea critică și analitică.
2. Etica - Socrate a pus accentul pe importanța moralității și a acțiunilor bune și
a subliniat ideea că este mai bine să suferi un rău decât să faci un rău
altcuiva.
3. Cunoașterea de sine - Socrate a crezut că cunoașterea de sine este cea mai
importantă cunoaștere pe care o poate avea cineva și că oamenii trebuie să-
și examineze atent propriile lor convingeri și acțiuni.
 4. Socratic Irony - Socrate a folosit adesea ironia socratică pentru a ajuta la
clarificarea ideilor și a subliniat faptul că mulți oameni nu știu cu adevărat ce
cred că știu.
5. Teoria Formelor - Deși teoria formelor este de obicei atribuită lui Platon,
Socrate a jucat un rol important în dezvoltarea acestei teorii, care susține că
există o lume reală și o lume a ideilor perfecte și universale.
6. Influența asupra filosofiei ulterioare - Gândirea lui Socrate a avut un impact
semnificativ asupra filosofiei ulterioare, în special asupra lui Platon și Aristotel.
De asemenea, a influențat gânditorii precum Immanuel Kant, Friedrich
Nietzsche și Martin Heidegger.

Acestea sunt doar câteva dintre realizările lui Socrate, dar impactul său
asupra filosofiei și gândirii umane în general este imens și continuă să inspire și să
provoace în prezent.
Platon a fost un filosof important al Greciei antice și este cunoscut pentru multe
contribuții semnificative la domeniul filosofiei și al gândirii umane. Iată câteva dintre
realizările filosofului Platon:
7. Dialogurile - Platon a scris numeroase lucrări filosofice sub forma unor
dialoguri, în care personajele discută despre subiecte filosofice precum
moralitatea, politicile, cunoașterea și existența. Aceste dialoguri au fost un
instrument important în promovarea ideilor sale.
8. Teoria Formelor - Platon a dezvoltat teoria formelor sau a ideilor, care susține
că există o lume a ideilor perfecte și universale, separate de lumea fizică și că
aceste forme sau idei sunt reale și constante.
9. Republica - Platon a scris o lucrare intitulată Republica, în care prezintă o
viziune asupra unui stat ideal, în care toți cetățenii sunt egali și fericirea și
justiția sunt valorile cele mai importante.
10. Ideea de suflet - Platon a introdus conceptul de suflet și a susținut că sufletul
este nemuritor și există înainte și după viața fizică.
11. Dialectica - Platon a dezvoltat tehnica dialecticii, care implică dezbaterea unui
subiect prin contrazicerea ideilor și prin ajungerea la o înțelegere mai
profundă a subiectului.
12. Influentele asupra filosofiei ulterioare - Gândirea lui Platon a influențat filosofia
ulterioară și a fost studiată și analizată de filosofi precum Aristotel, Immanuel
Kant, Friedrich Nietzsche și Martin Heidegger.
Acestea sunt doar câteva dintre realizările semnificative ale lui Platon în filosofie, dar
impactul său asupra gândirii umane este imens și continuă să fie studiat și discutat
până în prezent.

Aristotel a fost un filosof grec și elev al lui Platon, considerat unul dintre cei
mai influenți gânditori din istoria filosofiei. El a adus contribuții semnificative în multe
domenii ale cunoașterii umane, inclusiv filosofie, logică, etică, politică și știință. Iată
câteva dintre realizările filosofului Aristotel:
 13. Logica - Aristotel este cunoscut pentru dezvoltarea logicii ca o disciplină
independentă. El a dezvoltat o serie de concepte și tehnici, inclusiv silogismul,
care a fost utilizat pentru a deduce concluzii logice din premize.
14. Metafizica - Aristotel a scris o lucrare cunoscută sub numele de Metafizica,
care a dezvoltat ideea că există o realitate fundamentală, care stă la baza
tuturor lucrurilor și fenomenelor.
15. Etica - Aristotel a elaborat o teorie etică care a subliniat importanța unei vieți
echilibrate și armonioase, bazată pe virtute precum curajul, justiția și
prietenia.
16. Fizică - Aristotel a fost un pionier în studiul științelor fizice, dezvoltând idei și
teorii cu privire la mișcare, timp și spațiu, cauze și efecte.
17. Biologia - Aristotel a dezvoltat o teorie a vieții și a biologiei, care a influențat
știința până în secolul al XVII-lea. El a clasificat și a studiat o gamă largă de
plante și animale și a dezvoltat teorii despre dezvoltarea embrionară și
funcționarea organismelor vii.
18. Politica - Aristotel a dezvoltat o teorie a politicilor și a guvernării care a
subliniat importanța justiției și egalității, precum și necesitatea guvernării
bazate pe oameni competenți și înțelepți.
Acestea sunt doar câteva dintre realizările semnificative ale lui Aristotel în filosofie și
alte domenii ale cunoașterii umane, dar impactul său asupra gândirii umane este
imens și continuă să fie studiat și discutat până în prezent.

Sfântul Augustin a fost un filosof creștin și teolog, considerat unul

dintre cei mai importanți gânditori din istoria creștinismului. El a adus contribuții
semnificative în multe domenii ale cunoașterii umane, inclusiv filosofie, teologie,
psihologie și pedagogie. Iată câteva dintre realizările filosofului sfânt Augustin:
19. Confesiuni - Augustin a scris o lucrare cunoscută sub numele de Confesiuni,
care este considerată una dintre cele mai importante lucrări autobiografice din
literatura mondială. În această lucrare, el și-a descris viața, conversiunea la
creștinism și căutarea sa spirituală.
20. Filosofia timpului - Augustin a dezvoltat o teorie a timpului și a fost primul
filosof creștin care a abordat problema timpului în mod sistematic.
21. Teologia - Augustin este cunoscut pentru teologia sa profundă și sofisticată,
care a influențat creștinismul timpuriu și a devenit un punct de referință pentru
teologia creștină.
22. Doctrinele de har și de libertate - Augustin a dezvoltat doctrinele de har și de
libertate, care au avut o influență semnificativă asupra teologiei creștine și a
gândirii filosofice.
23. Teoria cunoașterii - Augustin a dezvoltat o teorie a cunoașterii care a
combinat elemente din gândirea filosofică greacă cu învățăturile creștine.
24. Pedagogia - Augustin a dezvoltat o teorie a educației și a pedagogiei care a
subliniat importanța înțelegerii și aplicării valorilor creștine în educație și
învățământ.
Acestea sunt doar câteva dintre realizările semnificative ale lui Sfântul Augustin în
filosofie și alte domenii ale cunoașterii umane, dar impactul său asupra gândirii
umane este imens și continuă să fie studiat și discutat până în prezent.

Toma din Aquino, cunoscut și ca Toma de Aquino, a fost un filosof și

teolog creștin medieval care a adus contribuții semnificative în multe domenii ale
gândirii umane. Iată câteva dintre realizările sale:
25. Sinteza filosofiei și teologiei - Toma din Aquino este cunoscut pentru
încercarea sa de a îmbina filosofia clasică și teologia creștină, creând astfel o
sinteză a celor două domenii. Aceasta a fost realizată prin operele sale
majore, precum Summa Theologiae și Summa Contra Gentiles.
26. Doctrina de natura umană - Toma din Aquino a dezvoltat o teorie a naturii
umane, care a avut o influență semnificativă asupra filosofiei și teologiei
creștine. Această teorie a susținut că natura umană este compusă din trup și
suflet și a dezvoltat o distincție clară între cele două.
27. Teoria cunoașterii - Toma din Aquino a dezvoltat o teorie a cunoașterii, care a
fost influențată de Aristotel și a subliniat importanța rațiunii și a experienței
senzoriale în dobândirea cunoștințelor.
28. Doctrina despre Dumnezeu - Toma din Aquino a dezvoltat o teorie detaliată a
lui Dumnezeu, subliniind natura și atribuțiile Sale, precum și relația dintre
Dumnezeu și lume.
29. Doctrina despre justiție - Toma din Aquino a dezvoltat o teorie a justiției, care
a avut o influență puternică asupra filosofiei politice și a gândirii juridice
ulterioare.
Acestea sunt doar câteva dintre realizările semnificative ale lui Toma din Aquino, dar
impactul său asupra gândirii umane este imens și continuă să fie studiat și discutat
până în prezent.