Foarte numeroase, încercările de clasificare a temperamentelor, s-au bazat la început pe

înregistrarea faptelor de conduită. Primul a fost Hipocrat, care a ajuns la concluzia că 4

„umori” din organism determină aceste conduite: sângele, limfa, bila neagră și bila galbenă.

Chiar dacă nu mai au astăzi nicio relevanță, clasificările uzuale au delimitat, în continuare, cel
mai adesea tot 4 tipuri temperamente: coleric, sangvinic, flegmatic și melancolic.

Coleric

 reacții emoționale putemice și reactivitate motorie accentuată;

 impulsiv și uneori chiar violent, agresiv;
 face risipă de energie, reușind insă să-și dovedească rapid capacitățile;
 inconstant în relațiile cu ceilalți; vorbire inegală, înclinație spre exagerare, etc

Sangvinic

 vioi, vesel, bine dispus, trece totuși rapid de la o traire afectivă la alta;
 se adapteaza rapid, reușind să se stăpanească relativ ușor, ceea ce ii permite stabilirea
rapidiă de relații sociale;
 abundentă a expresiei verbale și fire comunicativa;
 ia ușor decizii, simțind nevoia variatiei situațiilor, etc.

Flegmatic

 calm, imperturbabil, chiar lent;

 echilibru emotional, fiind puțin reactiv din acest punct de vedere, dar cu sentimente
durabile;
 caracterizat de riăbdare și toleranță;
 se adaptează mai greu și trece cu o oarecare dificultate de la o activitate la alta;
 meticulos, înclinat spre rutiniă, etc

Melancolic

 emotiv și sensibil, are dificultăți de adaptare;

 capacitate de lucru redusă, dar obține un randament progresiv;
 inclinat spre reverie și interiorizare;
 putemic afectat de insuccese, compensează
insuccesele prin închiderea în sine;
 capabil de activității de migală, etc