coala milesian

coala milesian a fost o coal filosofic fondat n secolul VI .Hr. Ideile asociate cu aceast
coal sunt exemplificate de trei filosofi din cetatea ionian Milet: Thales, Anaximandru i
Anaximene.
Pentru a justifica denumirea de coal se pot aduce mai multe argumente: toi erau cetenii
aceluiai ora, au fost contemporani, iar tradiia susine c relaiile dintre ei erau ca ntre maestru
i discipol sau ca ntre precursor i succesor.
Distincia dintre cei care descriu lumea n termenii de mit i supranatural i cei care au ncercat
pentru prima dat s-o explice prin cauze naturale se datoreaz n principal lui Aristotel. El i
numete pe primii theologi, iar pe ceilali physici sau physiologi, atribuindu-i lui Thales i
succesorilor si milesieni trecerea la aceast nou perspectiv "fizic" i numindu-l pe Thales
"ntemeietorul acestui nou gen de filosofie".
ntrebrile care i interesau pe milesieni erau de tipul: "E posibil ca aceast lume s fie redus la
principii mai simple, astfel nct raiunea uman s neleag ce este ea?", "Din ce este fcut?",
Cum are loc schimbarea?", "De ce lucrurile apar, apoi se perimeaz i dispar?".
Milesienii au fost primii care au sugerat c rspunsurile la aceste ntrebri pot fi gsite pe calea
gndirii. Au abandonat soluiile mitologice i le-au nlocuit cu cele raionale. Filosofia i tiina
au nceput cu ncrederea n faptul c la baza fenomenelor st caracterul ordonat inerent lor, nu
capriciul sorii, iar explicaia naturii trebuie cutat chiar n natura nsi.

Scoala din Milet

Scoala din Milet deschizatoare de drumuri in orizontul filosofiei pentru ca pentru
prima data reprezentantii ei i-si puneau probleme filosofice si cautau si raspunsuri la acestea. Ei
se intrebau daca nu exista o natura comuna tuturor lucrurilor, daca nu exista un temei. Din acest
temei se naste diversitatea si i-si puneau si o alta problema filosofica, daca nu este si o unitate in
diversitate. Aceste intrebari sunt problemele mari ale filosofiei din toate timpurile (ce este
diversitatea, entitatea lumii, etc.).
Reprezentantii scolii din Milet au fost :

Thales din Milet,

Anaximandru,

Anaximene. 33186vmv17kte1t

Thales este cel dintai filosof al Greciei si al lumii europene. El a facut parte din toate
topurile privindu-i pe cei 7 intelepti ai lumii Antice. Avea cunostinte din toate domeniile
(economie, hidrotehnica, militara,etc.), dar el nu a fost primul filosof pentru ca detinea
cunostinte din toate domeniile ci pentru ca si-a pus problemele filosofiei. Identifica temeiul
tuturor lucrurilor. Principiul lui este apa.Dupa el toate se nasc din apa si se intorc la apa.
Apa vorbind din punct de vedere antologic este inceputul, natura comuna a tuturor
lucrulilor, de aici si posibilitatea transformarii lucrurilor. Apa este inceputul, natura comuna,
principiul.

Thales este primul filosof ce ajunge la natura principiului, pune la baza lumii un element
concret, dar interpretat acest element concret prin prisma filosofica are rezonanta filosofica si
anume este cauza tuturor lucrurilor.
Anaximandru este un urmas al lui Thales. Va face un pas inainte in calea abstractizarii.
Pentru el temeiul (principiul) este o sinteza a mai multor elemente originare si anume : apa, aer,
foc, pamant. Aceasta sinteza o numeste apeiron care in traducere ar insemna nelimitatul,
indefinitul, sau chiar infinotul. La el gasim folosit si termenul de principiu. mt186v3317ktte
Anaximene pune la baza existentei aerul. S-ar parea ca s-a intors la Thales. In realitate
este un pas inainte chiar fata de Anaximandru. Se mentine la inatimea abstractiilor pentru ca el
vorbeste de noutatea principiului. Aerul se afla in miscare ce presupune comprimare si rarefiere
astfel anticipandul pe Heraclit din Efes cu ideea dedublarii viitorului.

Heraclit
Heraclit din Efes (Greac: Herakleitos) (aproximativ 535 - 475 .Hr.), cunoscut ca
"Obscurul" (Skoteinos), a fost un filozof grec presocratic. El nu a fost de acord cu Thales,
Anaximandru i Pitagora n legtur cu substana fundamental i considera c elementul
fundamental din care deriv toate celalalte este focul, n locul apei, aerului sau pmntului, cum
considerau filozofii care l-au precedat. Acest lucru a dus la convingerea c schimbarea este un
lucru real i c stabilitatea este iluzorie. Pentru Heraclit, totul este "ntr-un flux", dup cum spune
binecunoscutul su aforism "Panta Rei":

Totul curge, nimic nu rmane neschimbat.
De asemenea a devenit cunoscut pentru c a afirmat: "Nici un om nu poate s intre n apa
aceluiai ru de dou ori, deoarece nici rul i nici omul nu mai sunt la fel." Aceast afirmaie
exemplific punctul culminant al credinei materialiste. Materia lucrurilor se transform tot
timpul i singurul lucru constant este forma, care poate fi exprimat n limbajul atemporal al
formulelor matematice.
Punctul de vedere al lui Heraclit, prin care explicarea schimbrii ar trebui s fie baza oricrei
teorii naturale se opunea foarte puternic lui Parmenide, care considera c schimbarea este o iluzie
i c totul este static.
Unica sa scriere care s-a pstrat, creia posteritatea i-a dat titlul de Peri physeos (Despre natur),
nu este o lucrare sistematic, ci mai degrab un jurnal n care autorul i-a consemnat, sub form
de maxime, concluziile asupra unor probleme-cheie ale filozofiei. Interpretarea celor 130 de
fragmente rmne i astzi subiect de disput. Totul n univers i societate se supune unei ordini
necesare, desemnate de Heraclit cu numele logos. Gndirea lui Heraclit a avut n antichitate o
puternic influen asupra stoicilor; a exercitat o constant fascinaie pentru Hegel, Marx, Engels
i Lenin.
Referitor la limbajul lui Heraclit, Socrate i-ar fi spus lui Euripide: "Partea pe care am neles-o e
minunat i ndrznesc s cred c e la fel i cea pe care n-am neles-o; dar este nevoie de un
cufundtor din Delos spre a nelege totul" (Diogene Laeriu, II, 22)

Pitagora
Pitagora (c. 580 .Hr. - c.500 .Hr.) a fost un filozof i matematician grec, originar din insula
Samos, ntemeietorul pitagorismului, care punea la baza ntregii realiti teoria numerelor i a
armoniei. A fost i conductorul partidului aristocratic din Crotone (sudul Italiei). Scrierile sale
nu s-au pstrat. Tradiia i atribuie descoperirea teoremei geometrice i a tablei de nmulire, care
i poart numele. Ideile i descoperirile lui nu pot fi deosebite cu certitudine de cele ale
discipolilor apropiai.
Pitagora a fost un mare educator i nvtor al spiritului grecesc i se spune c a fost i un atlet
puternic, aa cum sttea bine atunci poeilor, filosofilor (de exemplu, Platon nsui) i
comandanilor militari etc.
Pitagora era ionian, originar din insula Samos, dar a emigrat la Crotone, n Italia de sud, unde a
ntemeiat coala ce-i poart numele, cea dinti coal italic a Greciei antice.
Pitagora pare s nu fi scris nimic. Doctrina filosofic a pitagorismului ne este totui destul de
bine cunoscut din lucrrile lui Aristotel i Sextus Empiricus, precum i din lucrri ale
pitagoricienilor de mai trziu. Totui, nu se poate stabili cu precizie ce aparine lui Pitagora i ce
au adugat pitagoricienii ulteriori. Celebrele texte "pitagoriciene" Versurile de aur ale lui
Pitagora i Legile morale i politice ale lui Pitagora, existente i n traduceri romneti, aparin
unei epoci ulterioare.

Prezentarea filosofiei lui Pitagora

Ideea filosofic principal a pitagorismului este c numerele reprezint esena lucrurilor, iar
universul este un sistem ordonat i armonios de numere i raporturi numerice.
Aristotel ne spune c n concepia pitagoreic numrul constituie substana tuturor lucrurilor
(Metafizica, 987a) i c lucrurile constau din imitaia numerelor (ibid., 987b), adic numrul
este un fel de paradigm a crei imitaie snt lucrurile.
Doctrina despre numr
Monada

Punctul de plecare al teoriei pitagoriciene despre principiul numeric al lumii este unitatea sau
monada (he monas). Monada este principiu, esen a lucrurilor, deoarece orice lucru este unu
(este o unitate). n acest sens, Unitatea nu este numr, ci generatoare a numerelor.
Proprietile fundamentale ale numrului fiind paritatea i imparitatea, Unitatea le conine n
sine pe amndou. Ceea ce e impar este considerat limitat, finit, iar ceea ce e par este considerat
nelimitat, infinit. Argumentul este c, reprezentnd numerele prin puncte dispuse n plan, seria
numerelor nepereche genereaz un ptrat, considerat figur perfect i finit, iar seria numerelor
pereche un dreptunghi, socotit figur imperfect i nedefinit.
Din unitate se nasc numerele i, din ele, lucrurile; de aceea, unitatea mai este numit mama
lucrurilor.

Doimea nedefinit

Al doilea principiu cosmologic este doimea sau diada nedeterminat (duas aoristos). Ea este
nedeterminat fiindc are o natur pur, deci nelimitat, nedefinit. Nici ea nu este numr, ci
principiu al numerelor.
Din aceste dou principii, monada i doimea nedefinit, iau natere numerele. Monada, ca
principiu activ, introduce determinarea n duas aoristos i asfel apare numrul doi. Celelalte
numere se nasc prin adugarea succesiv a unitii.
Generarea numerelor

n acest fel, micarea unitii creeaz toate numerele, pn se ajunge la 10, care este suma
primelor patru numere (1+2+3+4=10). Din acest motiv numrul zece este numit tetrad sau
tetraktys (for eficient), deoarece funcioneaz ca baz i odat cu el rencepe numrtoarea
prin adugarea succesiv a unitii. Astfel, numrul zece este considerat numrul perfect, iar
membrii ordinului pitagoreic jurau pe acest numr.
Astfel iau natere numerele.
Generarea universului sensibil (a lucrurilor)

Monada este asociat punctului, diada corespunde liniei, triada semnific suprafaa, iar tetrada
corpul geometric (spaialitatea). Spaialitatea este e modelul matematic al corpului sensibil dar i
condiia de posibilitate a corporalitii. n acest moment, pitagoricienii gndesc condiia de
posibilitate (raional) ca i o cauz suficient pentru corpuri. Distincia simpl ntre sterea
schemata ("figuri spaiale") i aistheta schemata ("figuri corporale") reprezint un argument
conform cruia spaialitatea precede, condiioneaz i asigur apariia corporalitii.
Aceste idei vor fi mprtite i de Platon, conform mrturiei lui Aristotel, care informeaz c
magistrul su ar fi susinut, la un moment dat, teoria despre eidos-arithms, ideinumere, teorie
care i are probabil originea n doctrina pitagoreician despre numrul ideal, arithms eidtikos.
n aceast privin, Aristotel pare s se refere la nvtura nescris a lui Platon, agrapha
dogmata.

Armonia universal
Graie lui Pitagora i pitagoricienilor filosofia greac i consolideaz ideea de Kosmos i
armonie. Determinarea numeric armonioas este esenial pentru nelegerea unor fenomene
universale diverse.

Teoria despre muzic

Sunetele muzicale sunt explicate de pitagoricieni tot prin teoria armoniei numerice. Astfel,
diferenele dintre sunete le apar ca raporturi numerice, sunetele muzicale fiind astfel
determinabile matematic. Pitagora stabilete raporturi numerice pentru principalele acorduri:
octava 1:2, cvinta 2:3, cvarta 3:4.

Cosmologia
Numerele au o funcie explicativ i pentru corpurile cereti. Tot Aristotel este cel care relateaz
c pitagoricienii considerau c zece fiind numrul perfect, corpurile cereti trebuie s fie tot zece
la numr. Dat fiind c numai nou snt vizibile, ei inventeaz un al zecelea, pe care-l numesc
Antihton (Contrapmnt).
Cele zece corpuri cereti, gndite a avea form sferic, snt urmtoarele: Mercur, Venus, Marte,
Jupiter, Saturn, Soarele, Luna, Pmntul, Calea lactee (stelele fixe) i Contrapmntul.
n centrul universului se afl o mas de foc, iar Pmntul se mic n cerc n jurul focului central
(care nu este identic cu soarele ci mai degrab funcioneaz ca un termen denumit Sufletul
universului).
Datorit acestei idei despre rotiriea pmntului, heliocentrismul copernican a fost adesea
prezentat n epoca Renaterii ca o revenire la pitagorism.

Muzica sferelor
Cele zece sfere emit sunete, ca orice corp aflat n micare. Fiecare sfer produce un sunet diferit,
conform mrimii i vitezei sale de micare. n acest fel ia natere un sunet armonic produs de
sferele n micare, muzica sferelor. Noi nu percepem distinct aceast muzic pentru c trim n
ea i o auzim tot timpul. Micarea sferelor cereti este exprimabil prin raporturi numerice
necesare.

Teoria despre suflet

Sub nrurire orfic, pitagoricienii profesau credina n natura distinct a sufletului fa de acea a
trupului. Pitagora credea c sufletul este pur i nevinovat, dar se afl nchis n trup ca ntr-un
mormnt.
Pitagoreicii au nceract explicaii numerice inclusiv n concepia despre suflet. Sufletul este
definit ca acordul sau armonia dintre diferitelor sale faculti, aceast armonie fiind la rndul ei
exprimabil numeric.

Etica
n etic se consider c exist zece virtui, n acord cu numrul perfect. Fiecrei virtui i se
asociaz cte un numr.
Pitagorismul este un mod de via, ntemeiat pe principii riguroase cu privire la hran,
mbrcminte, conduita n intimitate i n viaa public, pe care grecii l priveau cu un respect
profund.

Democrit
Democritos (greac: ) (c. 460 - c.370 .Hr.), a fost filosof grec presocratic.
Democrit este un important filozof grec, descendent al unei bogate familii din Abdera, Tracia.
Democrit a cltorit mult (Grecia, Egipt, Persia), a revenit apoi n cetatea natal unde a devenit
celebru prin vastitatea i enciclopedismul cunotinelor sale.
Democrit a preluat teoria atomist a dasclului su, Leucip, dezvoltnd-o ntr-un adevrat sistem
filosofic, conform cruia la baza lumii se afl atomii, care coincid cu realul - plinul (to on), i
vidul, neantul - golul (to menon). Atomii sunt particule solide, indivizibile, imperceptibile,
necreate i eterne, n continu micare; din combinarea lor, iau natere toate lucrurile care
alctuiesc universul (att corpurile materiale ct i sufletul uman).
Spre deosebire de ali filosofi care credeau ntr-o lume unic, avnd pmntul n centru,
Democrit formuleaz teza lumilor infinite. Democrit a primul care a afirmat c fora motrice a
istoriei omenirii este nevoia (chreia), necesitile oamenilor. Democrit a emis ideea dezvoltrii
ascendente a societii omeneti. Poziia lui Democrit era anti-teza mitului despre epoca de aur i
decderea permanent a umanitii.

Atomistica democriteana
De la inceput trebuie sa subliniem faptul ca si Democrit lupta cu aceeasi problema ca si maestrul
sau Leucip. Problema aceasta consta in a deduce lumea experientei din principiile gindirii. De
acord cu Parmenide, Democrit este de parere ca multiplicitatea si schimbarea lucrurilor din lume
trebuie sa fie fundamentata pe o existenta neschimbatoare, netrecatoare, unitara si de acelasi fel.
Dar, dupa parerea lui Democrit, pentru a se putea mentine totusi legatura cu lumea senzoriala,
acest temei metafizic trebuie sa fie accesibil determinarii; el nu trebuie sa fie gindit ca ceva
nemiscat si intr-o forma nedefinita, ci el trebuie sa aiba toate calitatile pe care le au si lucrurile
din lumea reala, ceea ce inseamna intindere si miscare in felul acesta Democrit a ajuns si el la
conceptul de atom. Dupa cum credea si Leucipp, si pentru Democrit atomii sint cele mai mici
particele ce nu mai pot fi impartite, ale lucrurilor din lumea fizica. Atomii ai o forma, ordine, si o
pozitie. Marimea lor este diferita, iar ca durata ei sint eterni. Lucrurile sint constituite din acesti
atomi intre care se gasesc si spatii goale. Pe temeiul acestor spatii goale se fundamenteaza
divizibilitatea atomilor. Insa atomii nu mai au nici un spatiu gol in structura lor si de aceea ei sint
invizibili desi, curios lucru, Democrit le atribuie intindere. Ca si Leucipp si Democrit afirma ca
atomii se deosebesc intre ei numai dupa forma, caci ei nu mai au nici o alta calitate. In ceea ce
priveste forma lor atomii sint foarte diferiti. La inceput acestia se gaseau raspinditi haotic in
spatiu gol, apoi - Democrit, ca si Leucipp, nu ne spune cauza - atomii au format virtejuri si prin
unire au format lumea si lucrurile din aceasta.
Democrit afirma ca si Leucipp ca si gindirea este constituita tot din atomi, fiindca toate
fenomenele sufletesti se fundamenteaza pe atomi sufletesti, ce se deosebesc de ceilalti atomi
numai prin faptul ca au o forma sferica, de unde si capacitatea acestora de a se misca mai cu
repeziciune. Atomii sufletesti sint inruditi cu atomii focului. De aceea, atomii sufletesti nu se pot
misca decit numai in stare uscata in stare umeda ei isi pierd calitatile spirituale.
In organele omului atomii indeplinesc anumite functiuni : in creier se afla gindirea, in inima
minia, in ficat poftele. Prin respiratie omul ia atomi din aer, prin expiratie el elimina atomi. Pe
acest proces se bazeaza viata. Atomii sint datul ultim al vietii.

Democrit a plecat in consideratiile lui de la problema materiei perntru a solutiona problema

existentei. Rezultatul la care a poposit el fost teoria metafizica a atomilor, ce sint entitati ultime ;
ultimul teme metafizic al tuturor lucrurilor. De aceea conceptia lui Democrit este un materialism
metafizic. Iar fiindca acest filozof nu mai admite un alt principiu ca temei al lumii alaturi de
materie, conceptia lui se mai numeste si monism materialist. Principiile fundamentale ale acestui
monism materialist sint urmatoarele: l". Din nimic nu se poate naste nimic , nimic din ceea ce
este nu poate fi distrus. Orice schimbare este numai unirea si despartirea de parti.
In acest principiu formulat de genialul Abderit se cuprind doua idei, cu care opereaza si fizica
moderna, si anume: ideea ca nimic nu se distruge, ci totul se transforma, cit si ideea despre
constanta energiei. Principiul se gaseste si la Kant ca cea dintii "analogie a experientei". El are o
valabilitate axiomatica si se gaseste, intr-un chip nu prea clar, si la alti filozofi antesocratici.
Nemarginitul lui Anaximandru, din care se produce totul, focul originar al lui Heraclit in care se
distrug lumile schimbatoare, pentru ca sa se produca din nou din acesta, nu sint altceva decit
incorporari ale substantei ce ramine in veci identica cu sine. Parmenide din Elea a negat orice
devenire si disparitie. Pentru acesta schimbarea este o aparenta. Dar prin aceasta in filozofia
antica greaca s-a nascut o contradictie intre aparenta si existenta, la care filozofia nu putea sa
ramina. Afirmarea uneia dintre teze ducea la negatia celeilalte. Caci intrebarea este: cum se face
ca dintr-o existenta neschimbatoare se produce aparenta ? Empedocle si Anaxagora au cautat sa
inlature aceasta contrazicere, prin aceea ca acestia au redus producerea si disparitia lucrurilor la
amestecarea si despartirea elementelor. Atomistica a dezvoltat aceasta idee intr-o forma intuitiva
si a facut-o un fel de piatra din capul unghiului a filozofiei. Si ea a facut acest lucru slujindu-se
de exista principiul necesitatii.

Nu exista altceva decit atomi si spatiul gol, totul altceva este parere.
Fr. Al. Lange crede ca in aceasta afirmatie se afla cuprinsa atit latura tare cit si cea slaba a
oricarei atomistici. Este adevarat ca gratii atomisticii si a principiilor enuntate de aceasta, stiinta
in general si ma ales stiintele naturii in special au putut face progrese uriase in cunoas terea lumii
si a fenomenelor acesteia. Dar cu toate acestea ea n-a, putut gasi, si n-are nici o perspectiva sa
gaseasca, o punte intre fenomenele materiale si cele sufletesti, ce se petrec in creierul fiintelor
care gindesc constient.
Democrit a fost influentat in conceptia sa despre calitatile senzoriale de catre eleati. Acestia au
negat posibilitatea miscarii si a schimbarii, pe care le-au declarat a fi aparenta si anume o
aparenta identic cu nimicul. Democrit s-a marginit sa faca o asemenea apreciere numai cu privire
la calitatile senzoriale. El zice : "Dulcele, amarul, caldul, frigul si culoarea constau numai dintr-o
parere ; in realitate nu exista decit atomi si spatiul gol".
Atomii sint intr-un numar nemarginit si cu forme nemarginit de felurite. Fiind intr-o vesnica
miscare de cadere prin spatiul nemarginit, atomii mai mari, ce cad mai repede, se izbesc de cei
mai mici in virtejurile si miscarile ce se produc cu aceasta ocazie inseamna inceputul formarii
lumii. In felul acesta se formeaza si dispar iarasi una linga alta si una dupa alta nenumarate lumi.
Genialitatea acestei viziuni despre lume a fost socotita in antichitate ca fiind ceva fantastic si ea
n-a fost inteleasa nici chiar de un ginditor de talia lui Aristotel, care credea ca in afara de lumea
inchisa in sine nu mai poate exista o alta. Dar ideea aceasta a fost reluata de Epicur si Lucretiu si
de alti filozofi materialisti.
Deosebirea dintre lucruri se fundamenteaza pe deosebirea dintre atomii ce le constituie, asadar,
deosebirea de numar, marime, forma si ordine ; o alta deosebire a atomilor nu are loc. De
asemenea atomii nu au "stari interne", ei se influenteaza reciproc numai prin apasare : impingere.

Am aratat mai sus ca Democrit declara ca, calitatile senzoriale sint numai aparente. El a jertfit
latura subiectiva a fenomenelor, cu scopul de a accentua cu atit mai mult latura lor obiectiva.
Democrit reprezinta ideea - confirmata de chimia si fizica atomica - ca perceptiile noastre
subiective despre lucruri se bazeaza pe "schema" in care sint aranjati atomii in acestea.

Sufletul n concepia lui Democrit

Sufletul este constituit din atomi fini, netezi, rotunzi, asemenea cu aceia ai focului. Acesti atomi
sint cei mai rapizi si prin miscarea lor, ce intrepatrunde intreg corpul, se produc toate fenomenele
vietii. Deci, pentru Democrit, sufletul este o materie speciala ; o materie ce este raspindita in
intreg universul, in care se produc fenomenele calorice si ale vietii. Interesant este ca Democrit
cunoaste deosebirea dintre corp si suflet si el opereaza cu aceasta deosebire - dupa cum vom
vedea - in etica sa. Sufletul este totusi esentialul in om, in timp ce corpul este numai un invelis al
sufletului. "Frumusetea corpului are ceva animalic, daca acesta este lipsit de spirit" si "fericirea
si nefericirea se afla in sufletul tau", zice Democrit. Dar sa nu anticipam asupra conceptiei
democritiene despre suflet.
Democrit n-a facut o teorie a sufletului, pentru a face din acesta un principiu mai adinc, pentru a
putea sa lamureasca fenomenele naturii. Pentru acesta sufletul nu este o forta ce creeaza lumea,
ci el este o materie linga alte materii. Empedocle a facut din rationalitate o calitate interioara a
elementelor. Democrit, dimpotriva, considera ratiunea "numai un fenomen ce urmeaza din
constitutia matematica a anumitor atomi in relatie cu alti atomi". Acesta este un merit al lui
Democrit caci orice filozofie, ce vrea sa atace serios problema lumii fenomenale, trebuie sa se
intoarca la acest punct.
Asadar, pentru Democrit, sufletul este, ca si la Diogene din Apollonia, constituit dintr-o materie
speciala. Aristotel persifleaza aceasta conceptie si felul in care Abderitul intelege ca corpul misca
sufletul, si el face acest lucru slujindu-se de o asemanare. Dedalos a trebuit sa faca un tablou
miscator al Afroditei. Actorul Filipos istoriseste ca acestuia i-a reusit sa faca acest lucru, prin
aceea ca Dedalos probabil ca a turnat in tablou argint viu. Tot asemenea, zice Aristotel, a
procedat si Democrit: omul este determinat in interiorul sau prin m-scarea atomilor. Asemanarea
intrebuintata de Aristotel nu loveste intru totul conceptia lui Democrit, dar ea poate sluji totusi ca
sa fie lamurite doua principii importante in stiintele naturii. Aristotel ii obiecteaza lui Democrit,
pentru a dovedi ca sufletul determina si misca pe om prin alegere si gindire. Apoi ca intreaga
noastra intelegere este fundamentata pe specialul din aparitii si pe legea generala in lumea fenomenelor. Consecinta ultima este orinduirea actiunilor rationale in aceasta serie de zale. Democrit
a tras aceasta consecinta pe care Aristotel n-a inteles-o.
Conceptia lui Democrit despre suflet si spirit nu s-a nascut dintr-o nazuinta generala de a ajunge
la un "principiu mai adinc" pentru exemplificarea lumii, caci el a considerat, asadar, spiritul ca o
materie alaturi de alte materii si nu ca o forta ce formeaza lumea.