Filozofia tiinei este ramura filozofiei care studiaz fundamentele filozofice, ipotezele i

implicaiile tiinei, incluznd tiinele naturii, precum fizica, matematica i biologia, itiinele sociale,
precum psihologia, sociologia, tiinele politice, i economia. n acest sens, filozofia tiinei este
strns legat de epistemologie i ontologie.
Raporturile dintre filosofie si stiinta sunt cele mai vechi. Este indeobste cunoscut ca la inceputuri
gandirea filosofica a rodit in spiritualitatea unor remarcabili oameni de stiinta cum au fost Tales din
Milet -; mare matematician si astrolog, Pitagora -; mare matematician, astronom si astrolog
Urmrete s explice probleme precum: natura ipotezelor i conceptelor tiinifice; modul n care
acestea sunt produse; procesul prin care tiina explic, prognozeaz, i, prin tehnologie, valorific
forele i resursele naturii; mijloacele de determinare a validitii afirmaiilor; formularea i
utilizarea metodei tiinifice; tipurile de raionament prin intermediul crora se ajunge laconcluzii;
implicaiile metodei tiinifice i a modelelor pentru societate n general i pentru tiine nsele.
Filosofia reprezint forma organizat de rezisten fa de reflecia asupra
monstruozitii Fiinei.
Filosofia este refugiul sufletelor bine dotate care n-au voit, au dispreuit sau n-au
putut s fac politic.
Filozofia este medicina sufletului.
Filozofia este cunoatere armonioas care face o via armonioas; este
autodisciplina care ne ridic la senintate i libertate.
Filozofia este mpreunarea bunelor moravuri cu cunotina despre Cel ce este.
filozofia este efortul permanent i oarecum disperat de a spune ceva ce de fapt nu
se poate spune.
Filosofia este servitoarea teologiei.
Adevrata filozofie este s nvei s vezi lumea din nou.
Filosofia este microscopul gndirii.

Raporturile dintre filosofie si stiinta sunt cele mai vechi. Este indeobste cunoscut ca la inceputuri
gandirea filosofica a rodit in spiritualitatea unor remarcabili oameni de stiinta cum au fost Tales din
Milet -; mare matematician si astrolog, Pitagora -; mare matematician, astronom si astrolog, Platon un
mare geometrician, Aristotel -; fondator al multora din stiintele moderne (fizica, biologia, psihologia,
morala, etica).
Filosofia s-a dovedit deci de la inceput intr-o stransa legatura cu preocuparile oamenilor de stiinta. In
filosofia moderna, filosofia a fost preocuparea a numerosi oameni de stiinta, Decart a fost un mare
matematician, astronom, a realizat pentru prima data o lucrare, un tratat de medicina si este considerat
unul dintre fondatorii filosofiei moderne. Pascal a fost un mare matematician, fizician, chimist. Emanuel
Kant si-a inceput activitatea ca profesor de matematica si ulterior a ajuns profesor de filosofie la
universitatea din Konisberg.
In filosofia contemporana sunt numerosi oameni de stiinta care au tratat si probleme de filosofie. Intre
filosofie si stiinta exista raporturi variate, indirecte care decurg din raporturile dintre filosofie si stiinta,
existente de-a lungul veacurilor si directe, decurgand din specificul, din legatura nemijlocita dintre
istoria filosofiei si a stiintei.
Relatia filosofiei cu stiinta, in antichitate, era dominata deopotriva de o tendinta speculativa si
unificatoare, care intentiona o explicatie unitara a intregii lumi ilustrata de pozitiile lui Democrit, Platon
si Aristotel, si de o tendinta concreta si diversificatoare care avea ca scop cercetarea unor domenii mai
restranse, al carui prototip era Arhimede.

Filosofia este stiinta ideala suprema si are ca obiect contemplarea ideilor si reda adevarul absolut.
Unitatea stiintei este data de filosofia careia ii pregateste terenul oarecum matematica.
Aristotel face si el distinctia intre 3 stiinte: metafizica, fizica si matematica. Aceste 3 sunt stiinte
teoretice. In raport cu Platon, Aristotel acorda o mare importanta stiintei despre natura sensibila, fizica,
pe care o considera superioara matematicii. Aristotel a pus bazele fizicii ca stiinta particulara, a formulat
metodele si legile ei specifice. Realizarea lui Aristotel a dominat gandirea stiintifica pana la sfarsitul
secolului XVI-lea. Aristotel are o contributie remarcabila si la constituirea biologiei ca stiinta.
Odata cu Aristotel se accentueaza procesul de diferentiere a stiintei pe care si-a dobandit-o pe parcurs
deplina sau relativa lor autonomie. In acest proces de diferentiere a stiintei, metafizica se ocupa cu
studiul principiilor prime, cauzelor prime sau cu studiul fiintei ca fiinta.
Fizica studiaza lucrurile in miscare, iar matematica trateaza despre lucrurile permanente dar nu
separate. In aceste conditii, filosofia este stiinta suprema, calauzitoare a celorlalte stiinte, care sunt
privite ca servitoarele filosofiei. Stiintele particulare sunt lipsite de dreptul de a contrazice filosofia.
Metafizica este conceputa ca stiinta universala deasupra tuturor celorlalte stiinte, ea cuprinde in sine
stiintele particulare care studiaza determinarile particulare ale stiintei. Epoca renasterii imbogateste
tema raportului stiinta-filosofie. Stiinta lui Aristotel a devenit stiinta dominanta si oricare abatere de la
ea era condamnata fiind asimilata cu o erezie. Filosofia de pana la renastere era considerata o
ancillateologie, iar unitatea stiintei era data de transcendenta divina.
Renasterea incepe sa puna in discutie aceste teze larg raspandite in evul mediu, odata cu progresele
dobandite de diferite stiinte. Renasterea a produs o adevarata cotitura a dezvoltarii stiintei, a
transformat intreaga cultura, arta, filosofie si stiinta, a schimbat conditia omului in lume si sensul vietii
sale. Omul a dobandit incredere in puterile proprii pe care le considera necesare si suficiente pentru a-si
schimba conditia in lume. Viata pamanteasca nu mai este privita ca o simpla trecere spre viata de
dincolo ci capata valoare proprie si demnitatea de a fi traita.
Raporturile omului cu lumea, cu natura trec pe primul plan. Omul si natura devin cele 2 centre de
interes. De aici 2 tendinte fundamentale ale filosofiei si culturii renascentiste: umanismul si
naturalismul. Valorile stiintei trec in primplanul constructiei spirituale a omului, deoarece il ajuta pe om
sa-si imbunatateasca conditia umana. Totodata sunt reinviate toate curentele de gandire ale antichitatii:
platonismul, neoplatonismul, pitagorismul, aristotelismul, stoicismul, scepticismul.