COLEGIUL NAȚIONAL PEDAGOGIC “CONSTANTIN BRĂTESCU"

ARISTOTEL

Elev: TALPĂU PETRICĂ IANIS

Clasa a IX a E

Aristotel, ilustrul filosof care a pus bazele gândirii

critice de astăzi

1
„Suntem ceea ce facem în mod repetat; prin urmare, excelența nu este un act singular, ci un
obicei” – Aristotel.

Celebrul filosof s-a stins din viaţă la data de 7 martie 322 î.Hr.

Fără doar și poate, omenirea ar fi fost astăzi mult prea săracă, fără aportul uriaș pe care
Aristotel l-a avut de-a lungul vieții sale. Acesta a fost unul dintre cei mai importanţi filosofi ai
Greciei Antice, clasic al filosofiei universale, spirit enciclopedic, fondator al şcolii peripatetice.

Chiar dacă  bazele filosofiei au fost puse în primă instanță de Platon, Aristotel este cel care a tras
concluziile necesare din filozofia acestuia şi a dezvoltat-o. Mai mult decât atât, se poate afirma
cu siguranță că Aristotel este întemeietorul ştiinţei politice ca ştiinţă de sine stătătoare. A
întemeiat şi sistematizat domenii filosofice ca Metafizica, Logica formală, Retorica sau Etica. De
asemenea, forma aristotelică a ştiinţelor naturale a rămas paradigmatică mai mult de un mileniu
în Europa.

Aristotel s-a născut la Stagira (motiv pentru care i se mai spune Stagiritul), un oraş din peninsula
Chalcidica, în nordul Mării Egee. Tatăl său, Nicomah, a fost medicul regelui Macedoniei, Midas
al II-lea, tatăl lui Filip al II-lea şi bunicul lui Alexandru Macedon. Mama sa, pe nume Phaestis,
provenea dintr-o familie aristocratică.

2
Sursă Foto: descopera.ro

Fost student al lui Platon, Aristotel ajunge să îi fie profesor lui Alexandru cel Mare şi să
exercite o puternică influenţă culturală în epocă. Viziunea sa se separă de cea a lui Platon,
Aristotel fiind adeptul empiricismului, deci a cunoaşterii prin intermediul propriei percepţii.
Arealul vast de cuprindere a studiilor sale, cât şi noutatea acestora, i-au conferit lui Aristotel o
influenţă uriaşă asupra dezvoltării a numeroase idei sau curente filosofice.

În 335 î.H., după ce Alexandru a devenit rege și a cucerit Atena, Aristotel s-a întors în oraș. În
Atena, Academia lui Platon, condusă acum de Xenocrate, avea încă influență asupra gândirii
Greciei. Cu permisiunea lui Alexandru, Aristotel și-a fondat propria școală la Atena, numită
Lyceum.

Deoarece Aristotel obișnuia să se plimbe în timp ce le preda studenților săi, aceștia erau obligați
să-l urmeze și astfel și-au primit denumirea de Peripatetici, ceea ce înseamnă oameni care se
plimbă în jur. Membrii Lyceum-ului cercetau domenii dintre cele mai diverse, de la științe și
matematică la filozofie și politică, și aproape orice alt domeniu ce putea avea legătură cu acestea.
Arta era, de asemenea, o arie de interes foarte populară. Membrii își notau descoperirile în
manuscrise. Astfel s-a creat imensa colecție de materiale scrise a școlii, care, după standardele
lumii antice, reprezenta una dintre primele mari biblioteci.

„Zgârciții adună ca și cum ar trăi veșnic, risipitorii risipesc ca și când ar trebui să

moară” – Aristotel. 

3
Despre operele și analizele lui Aristotel s-a scris mult timp, de-a lungul istoriei. Însă, unul dintre
subiectele pe care acesta le-a studiat în profunzime a fost cu siguranță economia. Astfel că,
principalele sale idei de filosofie economică se axează în jurul următorelor idei:

Aristotel este în favoarea unei economii de schimb, bazată pe proprietate privată; de ce

proprietate privată? – întrucât oamenii au mai multă grijă de bunul personal faţă de bunul
comun, aflat în devălmășie;

Banii sunt necesari pentru a depăşi neajunsurile sistemului de troc;

După cum menţionam în articolul referitor la Nicole Oresme, banii sunt văzuţi ca parte a
sistemului legislativ, Aristotel fiind de părere că tranzacţiile monetare trebuie să fie strict
reglementate de către lege;

Banii prezintă avantajul că reprezintă o certitudine a activităţii economice în viitor, întrucât

aceştia pot fi păstraţi până la o tranzacţie ulterioară, spre deosebire de troc;

În privinţa activităţilor de împrumut şi de dobândă, Aristotel se declară a fi împotriva acestor

practici, întrucât consideră că banii au fost inventaţi ca un mijloc pentru a facilita schimburile
de natură economică, nu pentru a produce mai mulţi bani;

Într-una din operele sale principale, Etica nihomahică, Aristotel consideră monopolul ca fiind

un mijloc de exploatare a populaţiei, deşi nu face referiri explicite cu privire la rolul spiritului
competiţional. 

În scrierile sale economice, Aristotel recurge şi la aspecte ale eticii pentru a îşi apăra ideile.
Astfel, contracarând aversiunea faţă de proprietatea privată a lui Platon, Aristotel se bazează pe
educaţia oamenilor pentru ca aceștia să îşi limiteze dorinţele nestăvilite de avuţie. Adăugând o
dimensiune etică aspectelor analizate, Aristotel dă naştere unui sistem filosofic ce inspiră şi în
ziua de astăzi, indiferent dacă timpul a confirmat sau infirmat viziunea sa.

Pentru Aristotel, ca și pentru Socrate si Platon, scopul ultim al filozofiei este cunoașterea a

ceea ce este general în individual, sau, cu alte cuvinte, explicarea fenomenelor empirice în natură
și viața prin determinarea formelor și legilor ce guvernează în aceste fenomene. Aristotel era și el
convins ca aceste legi nu pot fi descoperite decât pe cale noțională, prin rațiune. Deosebirea
constă însa în aceea că in timp ce Platon începe a fi un critic al cunoașterii, Aristotel începe într-
un chip cu totul dogmatic. La întrebarea : cum trebuie gândită existența ? ce se numește
substanță ? Aristotel răspunde : Existența nu este o materie, fiindcă dacă ar fi așa, nu s-ar putea
niciodată explica spiritualul, și nici ceva general ca la Platon ci ea este lucrul singular determinat
prin ceea ce este general. Din acest motiv, Aristotel afirmă-în Metafizica I, VI, XII-această idee
și supune teoria platonică a ideilor unei critici tăioase.

4
 Socrate afirmă că fiecarui lucru îi corespunde un concept sau noțiune. Platon pretinde pe langă
aceasta inca o idee. În critica sa însă Aristotel nu este totdeauna obiectiv. Aristotel critică la
Platon mai ales cunoașterea intuitivă și evoluția dialectică a acesteia și accentuează observarea
legilor generale de care trebuie să tină cont gândirea, dacă vrea sa descopere adevărul. Așa de-
vine Aristotel întemeietorul logicii. Desigur acest lucru nu înseamnă deloc că Aristotel ar fi
descoperit logica, fiindcă noțiunile de substanță, mărime și mișcare au fost cunoscute de filozofii
pitagorei și eleați, iar noțiunea de către Socrate. Platon este și el descoperitorul dialecticii cât și al
conceptelor "negație", "ipoteză", "unitate", "cauză" și "existență". Aristotel are însă meritul că a
sistematizat aceste noțiuni și astfel a întemeiat logica ca o disciplină filozofică independentă.
Scopul pe care l-a urmărit Aristotel a fost ca să arate în ce mod se poate obține o gândire corectă,
pentru a putea fundamenta o metodă de argumentare.

5
 BIBIOGRAFIE

www.epressofilosofic.ro

www.descopera.ro