1.

Educaţia și învăţământul în societatea cunoaşterii

a. Educatia: forme (formala, nonformala, informala), domenii educationale (educatia intelectuala, morala, estetica si
artistica, fizica si sportiva, tehnologica/profesionala); noi conținuturi ale educației (ecologică, pentru sănătate,
interculturală, educația pentru cetățenie și drepturile omului etc.), alternative educaţionale

Forme:
In functie de gradul de organizare si oficializare al formelor educatiei putem delimita 3 mari categorii:
1. ed. formala (oficiala)
2. ed. non–formala (extrascolara)
3. ed. informala (spontana)

Ex. si o clasificare a formelor educatiei potrivit a doua categorii de criterii valorice:

A. criteriul proiectarii:
- ed. institutionalizata (ed. formala si non-formala) = au in vedere realizarea unor finalitati specifice intr-un cadru
institutionalizat
- ed. neinstitutionalizata (ed. informala ) = realizata implicit, fara obiective specifice instiututionalizate)

B. criteriul organizarii
- educatia realizata pe baza unor actiuni explicite si influente implicite (ed. formala si ed. non-formala)
- ed. realizata doar pe baza unor influente implicite (ed. informala)

Educația formală

Educația formală este ”sistemul educațional structurat ierarhic și gradat cronologic, pornind de la școala primară și până la
universitate, care include, în plus față de studiile academice, o varietate de programe de specializare și instituții de pregătire
profesională și tehnică cu activitate full-time.”
Ed. formala cuprinde totalitatea activitatilor si actiunilor pedagogice desfasurate si proiectate institutional (UNDE?) (in
gradinite,scoli,licee,universitati,centre de perfectionare),in cadrul sistemului de invatamant, (CUM?) in mod planificat si organizat pe
niveluri si ani de studii, (DE CE?)avand finalitati educative bine determinate.
 Obiective:
1. asimilarea sistematica si organizata a cunostintelor din diferite domenii
2. folosirea acestora in vederea dezvoltarii personale si a insertiei optime in viata activa a societatii (prin
formarea/stimularea capacitatilor intelectuale si aptitudinale, a priceperilor/deprinderilor, a atitudinilor/convingerilor)
3. inzestrarea individului cu metode si tehnici de munca intelectuala
4. dezvoltarea pe cat posibil a inteligentei sociale si emotionale
 Trasaturi:
1. este institutionalizata realizandu-se in mod constient, sistematica si organizat in cadrul sist. de inv.
2. obiectivele si continutul ei sunt prevazute in documente scolare; ele sunt elaborate pe cicluri, niveluri si ani de
studii, proiectate pedagogic prin planuri de invatamant, programe si manuale scolare, cursuri universitare, ghiduri
3. scopurile si obiectivele pedagogice sunt realizate in cadrul procesului de invatamant sub indrumarea unui corp
profesoral specializat
4. ea conduce la atingerea dezideratelor educative preconizate intr-un context metodologic organizat dezvoltat in
concordanta cu cerintele idealului educational
5. este intotdeauna evaluata social
 Avantaje / Importanta
1. are rol decisiv in formarea personalitatii umane (faciliteaza accesul la valorile culturii,stiintei,artei,literaturii,tehnicii)
2. este un instrument al integrarii sociale – omul isi dezvolta capacitati si aptitudini
 Limite / Cririci:
1. centrarea pe performantele inscrise in programe => mai putin timp liber imprevizibilului si studierii aspectelor cotidiene
cu care se confrunta elevii
2. tendinta de transmitere-asimilare a cunostintelor in defavoarea dezvoltarii capacitatilor intelectuale / a abilitatilor practice
3. monotonie
4. orientarea predominanta spre informare si evaluare cumulativa
5. lipsa initiativei elevilor si slaba participare a parintilor in activitatile scolare => comunicare defectuoasa
6. dotarea materiala/tehnica insuficienta a salilor de clasa /laboratoarelor ce nu mai satisfac cerintele elevilor
 Dezvoltarea domeniului : Solutii:
1. decongestionarea materiei si crearea mai multor ocazii de afirmare a talentelor si intereselor tinerilor (prin cresterea si
diversificarea ofertei de optionale si alternative educationale)
2. sanse reale pt fiecare unit. de inv. de a-si determina propriul curricului (prin CDS)
3. posibilitatea utilizarii flexibile a segmentului neobligatoriu din programe in fct. de nevoile locale de educatie si formare
4. asigurarea sinergiei dintre invatarea formala, nonformala, informala
5. integrarea rapida a noilor tehnologii comunicationale in procesul de invatamant
1
 Educația non-formală

A fost definită drept ”orice activitate educațională intenționată sau sistematică, desfășurată de obicei în afara școlii
tradiționale, al cărei conținut este adaptat nevoilor individului și situațiilor speciale, în scopul maximizării învățării și cunoașterii și al
minimizării problemelor cu care se confruntă acestia în sistemul formal.

< lat “nonformalis” = in afara unor forme special/oficial organizate pt un anume gen de activitate”
Def: Ed. non-formala cuprinde ansamblul activitatilor si al actiunilor care se desfasoara intr-un cadru institutionalizat, in mod
organizat, dar in afara sist. de inv. constituindu-se ca o punte intre cunostintele asimilate la lectii si informatiile acumulate informal
Obiective:
1.sa largeasca si sa completeze orizontul de cultura, imbogatind cunostintele din anumite domenii
2. sa creeze conditii pt. desăvârșirea profesionala sau initierea intr-o noua activitate
3. sa sprijine alfabetizarea grupurilor sociale defavorizate
4. sa contribuie la recreerea si la destinderea participantilor precum si la petrecerea organizata a timpului liber
5. sa asigure cadrul de exersare si de cultivare a diferitelor inclinatii, aptitudini si capacitati, de manifestare a talentelor
Trasaturi:
1. se desf. intr-un cadru institutionalizat , in afara sist. scolar, cuprinzand
*activitati extrascolare (cercuri pe discipline, interdisciplinare sau tematice, ansambluri artistice, concursuri
scolare, olimpiade, competitii)
* activitati parascolare (activ. de perfectionare si de reciclare, de formare civica sau profesionala)
* activitati periscolare ( activ. de autoeducatie si petrecere organizata a timpului liber in cadrul universitatilor
populare, al cluburilor, la teatru, muzee , biblioteci, excursii etc)
2. continuturile si obiectivele urmarite – in documente special elaborate (au o mare flexibilitate diferentiindu-se in fct de
varsta, sex, categorii socio-profesionale, interesul participantilor, aptitudinile si inclinatiile lor)
3. caracterul optional al activ. extrascolare, desfasurate intr-o ambianta relaxata, calma, placuta cu mijloace ce atrag,
metodologie atractiva
4. evaluarea – facultativa, fara note/calificative oficiale
Importanta /Avantaje:
1. centrata pe cel ce invata, pe procesul de invatare nu pe cel de predare
2. curriculum la alegere, flexibil, variat – activitati diverse si atractive
3. contribuie la largirea si imbogatirea cult. generale si de specialitate – activ de reciclare profesionala, de
completare a studiilor, de exersare a capacitatii celor superdotati
4. creeaza ocazii de petrecere organizata a timpului liber in mod placut
5. foloseste noi tehnologii comunicationale
6. este nestresanta – activ. placute scutite de evaluari riguroase
7. raspunde cerintelor si necesitatilor educ. permanente

Critici/Limite
1. promovarea unui activism de suprafata, dependent doar de indeplinirea obiectivelor concrete
2. avansarea unui proiect dependent doar de mijloacele tehnice disponibile

Educația informală

Educația informală se referă la experiențele zilnice ce nu sunt planificate sau organizate și conduc către o învățare informală.
Educația informală este procesul care se întinde pe toată durata vieții, prin care individul dobândește informații, își formează
priceperi, deprinderi, își structurează convingerile și atitudinile, se dezvoltă, prin intermediul experiențelor cotidiene.
Lat. “informis/informalis” = spontan, neasteptat
Def: Ed. informala include ansamblul influentelor cotidiene, spontane, incidentale care nu-si propun in mod deliberat
atingerea unor teluri pedagogice, dar au efecte educative, ocupand cea mai mare pondere de timp din viata individului (ac. influente
nu sunt selectate, prelucrate, organizate d.p.d.v pedagogic)
Obiective
- nu apar in mod explicit pt ca acest tip de educatie nu-si propune atingerea unor obiective pedagogice – ofera individului
ocazia de a adopta anumite atitudini , de a se comporta intr-un anume fel
Trasaturi
- sunt determinate de multitudinea influentelor din micro-mediul social de viata (familie, prieteni, colectivul de munca, chiar
cartierul/strada) ex: copilul care invata sa vorbeasca, e corectat, parintele/educatorul analizeaza experiente zilnice cu copilul
- evaluarea se realizeaza la nivelul opiniilor si reusitelor
Limite/Dezavantaje:
1. are functie formativa redusa (pt. ca nu e organizata, institutionalizata)
2. de multe ori individul are acces la informatii in contradictie cu scopurile educ. formale/non-formale
Invățarea de tip informal este cu caracter pluridisciplinar, informațiile provenind din variate domenii, completându-le pe
cele achiziționate prin intermediul celorlate forme de educație. Această situație îi conferă individului posibilitatea de a interioriza
și exterioriza atitudini, comportamente, sentimente.
2
 Domenii educaționale

Educația intelectuală
Ed. Intelectuală este acea componentă a educației care, prin intermediul valorilor știintifice și umaniste pe care le prelucrează
si vehiculează, contribuie la formarea și dezvoltarea tuturor capacităților intelectuale, funcțiilor cognitive și instrumentale, schemelor
asimilatorii, structurilor operatorii, precum și a tuturor mobilurilor care declanșează, orientează și intretin activitatea obiectului
educațional îndreptată în acea direcție.
Obiective
1. asimilarea de către elevi a valorilor științifice și umaniste, a semnificației lor sociale și umane
2. dezvoltarea capacităților cognitive
3. formare si dezvoltarea priceperilor și deprinderilor de muncă intelectuală
4. formarea atitudinii pertinente fată de stiintă și tehnologie
5. formarea concepției despre lume
6. formarea competețelor în vederea utilizării științei

1. Asimilarea de către elevi a valorilor științifice și umaniste, a semnificației lor sociale și umane
La baza acțiunii de ed. intelectuală se află însușirea de către elevi a unui sistem funcțional de cunostinte din domeniul
stiintific, tehnic, moral, a valorilor stiintifice si umaniste
Ele vor constitui baza cognitivă a ulterioarelor aprofundări cerute de pregătirea specializată.
Elevii trebuie să insuseasca nu numai principii, legi, teoreme, dar si sensul social si uman al acestora.
2. Dezvoltarea capacităților cognitive
Odata cu asimilarea informatiilor, ideilor, cunostintelor notiunilor are loc procesul de formare a capacității de a opera cu
ele.
Capacitatea de observare si imaginatia conditioneaza dezvoltarea celei mai importante capacități – gândirea. Cu ajutorul ei,
elevul ordonează faptele dobândite în procesul de observare și păstrare în reprezentări, le genereaza și in felul acesta ajunge la
stabilirea notiunilor, legilor, teoremelor, regulilor.
3. Formare si dezvoltarea priceperilor și deprinderilor de muncă intelectuală
A forma elevilor proceperi și deprinderi de activitate intelectuală inseamna a le prezenta si demonstra modul de utilizare a
metodelor si tehnicilor de studiu si a creea situatii pentru exersarea lor. Pe aceasta baza, elevii vor dobândi capacitatea de a privi critic
modul lor de invătare și vor adapta metodele si tehnicile potrivite particularităților fiecăruia, ajungând astfel sa isi formeze un stil
propriu de munca intelectuală.
Însușirea metodelor și tehnicilor de muncă intelectuală presupune dobândirea a 3 tipuri de competente:
- Competența informațională – se dobândește prin stăpânirea metodelor și tehnicilor de obtinere, comsemnare si
stocare a informatiilor
- Compententa operatorie – presupune stăpânirea unei game largi de priceperi si deprinderi intelectuale
- Competența de comunicare
Cele mai semnificative metode si tehnici de munca intelectuale sunt:
- Initierea si familizarizarea elevilor cu folosirea unor instrumente auxiliare pentru imbogătirea cunostintelor
- Formarea priceperii de folosire a surselor documentare
- Formarea la elevi a unor capacități speciale de invătare.

Educația morală
Ed morală este o componentă a educației prin care se realizeaza formarea si dezvoltarea constiintei si a conduitei morale,
formarea profilului moral al personalității, elaborarea comportamentului social-moral.
Obiective:
1. Formarea conștiinței morale
2. Formarea conduitei morale

1. Formarea conștiinței
Din pct de vedere psihologic, formarea constiintei morale include doua componente: o componentă cognitivă și una
afectivă.
Dimensiunea cognitivă a constiintei se referă la informarea elevului privind continutul si cerintele valorilor, normelor si
regulilor morale.
Cunoasterea de către elevi a sensului normelor si regulilor morale se concretizeaza in:
- Formarea reprezentărilor morale
- Insusirea notiunilor morale
- Formarea convingerilor morale
- Structurarea judecatilor morale
2. Formarea conduitei morale
Școala are obligația de a forma la elevi un număr de deprinderi morale precum: venirea la timp la scoala, pregătirea
lecțiilor, etc.. Formarea obișnutelor morale conduce mai departe la formarea unor trăsaturi de vointă si caracter.

3
 Metode de educație morală:
Exemplul
- dă posibilitatea unei intuiții directe
- intuitia directă este insotită de o trăire afectiv-emotională
- tendinta spre imitatie este foarte puternică la copil
Exercițiul
Supravegherea
Sancțiunea
Pedeapsa
Recompensa

Educația estetică și artistică

Ed estetică este una dintre componentele educației care utilizează în formarea personalității potentialul educativ al
frumosului estetic, social și natural.
Categoriile ed estetice:
- idealul estetic
- gustul estetic
- spiritul de creatie
Obiective:
a) care au in vedere formarea capacității de a percepe, însuși și folosi adecvat valorile estetice
b) care urmăresc dezvoltarea capacităților de a crea noi valori estetice, cultivarea aptitudinilor estetice creatoare
Metode
Metodele folosite in educatia estetica sunt metode comune cu cele folosite în întregul proces educativ. Un loc aparte revine
in educatia estetică metodei exercitiului, insotită de explicații și demonstrații.

Educația fizică și sportivă

Ed fizică este o componentă indispensabilă a educației, care urmărește dezvoltarea armonioasă și normală a organismului,
întărirea sanatatii si cultivarea unor calități fizice necesare muncii, activității sportive.
Obiective
1. intărirea sanatatii si calirea organismului elevilor
2. formarea si dezvoltarea deprinderilor motrice de baza si a aptitudinilor psihomotrice (forța, rezistența, viteza,
îndemânare)
3. formarea si dezoltarea principalelor calități moral volitive și de caracter
4. instructia igienico-sanitara, formarea și dezvoltarea unei conceptii si a unui comportament igienic.
Metode
- ed fizica din scoala
- ed psihomotorie realizată prin programul scolar (ed prin miscare)
- activitati sportive care implica anumite coordonate motorii si psihomotorii (cercuri de gimnastica, inot, drumetii, excursii)
- sportul practicat atât in cadrul scolar, cât și in cel al ed nonformale sau chiar informale.

Educația tehnologică/profesională
Prin formare profesională se intelege devenirea individului datorată celor mai diverse influente si actiuni care marcheaza
personalitatea sub unghiul de incidentă cu activitatea profesională.
Esenta ed profesionale consta in formarea unui orizont cultural si tehnologic cu privire la o anumita profesiune,
concomitent cu dezvoltarea unor capacități, deprinderi si priceperi necesare exercitării ei.
Pregătirea prin școlile profesionae si liceele de specialitate este o secventa a ed profesionale si urmăreste initierea in
profesie, dobândirea competenței.
Obiective
1. formarea orizontului cultural-profesional
2. formarea unor priceperi deprinderi, capacități si competențe, in plan actional în vederea desfăsurării unei activități
productive
3. formarea si dezvoltarea intereselor de cunostere, a dragostei față de profesia in care se pregătește tânărul

Noi conținuturi ale educației

Educația ecologică sau educația relativă pentru mediu vizează formarea si cultivarea capacităților de rezolvare a
problemelor declanșate odată cu aplicarea tehnologiilor industriale și postindustriale la scară socială, care au înregistrat numeroase
efecte negative la nivelul naturii si al existentei umane.
Educația sanitară modernă (educație pentru sănătate) vizeaza formarea și cultivarea capacităților specifice de proiectare si
organizare ratională a vieții in conditiile rezolvării unor probleme specifice educației pentru petrecerea timpului liber, educației
casnice moderne, educației nutriționale , educației sexuale.

4
 Educația interculturală pare să fie de mare actualitate deoarece presupune lărgirea participării tuturor la viața culturală,
promovarea cooperării culturale internationale, afirmare si imbogătirea identităților culturale si luarea in consideratie a dimensiunii
culturale a dezvoltarii.
Educația pentru cetățenie și drepturile omului – nucleul ed ptr cetățenie il reprezintă formarea copiilor, tinerilor si adultilor
ptr a deveni cetateni activi si responsabili. Ed ptr cetatenie urmăreste promovarea unei culturi a democratiei si drepturile omului.
De asemenea mai putem trece in revista următoarele:
- ed ptr pace si ptr cooperare
- ed ptr participare si ptr democratie
- ed in materie de populatie
- ed pentru o noua ordine economica internationala
- ed ptr comunicare ptr mass-media
- ed ptr schimbare - dezvoltare
- ed nutritionala
- ed economica si casnica moderna
- ed ptr timpul liber

Alternative educaționale
Reprezintă variate de organizare școlară, care propun modificări ale anumitor aspecte legate de formele oficiale de
organizare a activității instructiv educative.
În cadrul sistemului de invatamant din Romania, prin initiativele realizate la nivel central, teritorial și local, după 1990 sunt
institutionalizate urmatoarele alternatiove educationale, aplicabile in invatamantul preprimar si primar, cu deschideri spre
invatamantul secundar: Waldorf, Montessori, Step by step, Freinet și Jana-Peterson.
Step by step
Programul Step by step este un program destinat copiilor de la 3 ani și pâna la varsta de 13 ani, precum si familiilor
acestora.
Obiectivele sunt acelea de a dezvolta in fiecare copil capacitatea de:
- a fi creativ și a-si dezvolta resursele proprii
- a avea gandire critica, a fi capabil sa faca alegeri și să aiba initiative
- a comunica usor cu semenii, a intelege și a negocia.
Conceret aceasta metoda alternativa presupune:
 individualizarea actului didactic
 lucrul in grupuri mici de copii
 asigurarea formarii continue, precum si sprijin etnic pentru cadrele didactice
 implicarea părintilor (a comunității) in activitatile didatice
O particularitate o constituie prezenta a 2 invatatori.
Elevii își desfăsoara activitatea după modelul scolii depline, intre orele 8-16 de activitate: citire, scriere, matematica, stiinte,
arte, constructii si altele. O zi in clasa step by step incepe cu agenda zilei si prezentarea activitatilor. Urmeaza momentul cand copiii
comunica colorlati noutatile sau experientele personale deosebite, trecându-se apoi la lucrul pe centre de activitate. Orice zi se incheie
cu evaluarea; lucrarile se afiseaza in clasa, unde raman timp de cateva zile, apoi acestea se trec in mapa cu lucrari a fiecarui copil,
fiind atat la indemana lor cat si a parintilor.
Se pune accent pe colaborarea scolii cu familiile elevilor, pe implicarea parintilor acestora in conceperea si organizarea
activitatilor din scoala.
Activitatile didactice se bazeaza pe munca in grupuri si isi propun sa ii invete pe copii sa isi dezvolte un simt al identitatii si
pretuirii de sine, sa coopereze, sa se respecte unii pe altii si sa se integreze in comunitatea elevilor.

Montessori
Ed Montessori are ca motto ”Elevii invata ceea ce fac!” Scopurile specifice pentru copiii care frecventeaza scolile
Montessori sunt:
1. spijinirea copilului in procesul de socializare
2. dezvoltarea inteligentei imaginatiei
3. stimularea unei curiozitati permanente la copil
4. sprijinirea copilului in construirea unui respect de sine ridicat
5. dezvoltarea la copil a unei atitudini pozitive fata de scoala si invatatura
6. dezvoltarea initiativei si perseverentei
7. asistarea copilului in construirea unor deprinderi de ascultare si concentrare solide
8. punerea bazelor sigurantei de sine, autodisciplinei si simtului de ordine
9. ajutarea copilului in dezvoltarea deprinderilor senzorio-motorii
10. intarirea abilitatilor de discriminare si judecata ale copilului.
Ed Montessori isi propune sa invete copilul sa gandeasca si sa actioneze independent, intr-o maniera responsabila.
Filosofia metodei de ed Montessori se bazeaza pe preocuparea de a oferi tuturor copiilor oportunitatea de a se dezvolta la
potentialul lor maxim si libertatea de a gasi solutii pentru propriile lor probleme. Automotivarea fiind considerata cheia invatarii
complete. Copilul si invatarea sunt stimulate pe primul loc, iar predarea si programa de educatie pe locul al doilea.

5
 Waldorf
Esenta acestei pedagogii este considerata relatia profesor-elev
Profesorul tine legatura cu parinții elevilor, astfel incat activitatea sa pegagogica are o caracteristica mai personala; cel
putin o data pe semestru, părintii elevilor se intalnesc cu toti profesorii clasei in vederea imbunatatirii activitatii didactice.
Profesorul preda materia cu cuvintele proprii, fara a recurge la carti didactice, iar elevii isi confectioneaza propriile ”carti”,
adica niste caiete bine alcatuite si ilustrate, care contin esenta lectiei predate, redata pe baza memoriei; astfel fiecare caiet are
amprenta personalitatii autorului.
Evaluarea in scolile in scolile Waldorf nu se bazeaza pe probe, teste, extemporale, teze sau examene, ci are in vedere toti
factorii ce permit sa fie evaluata personalitatea elevului: scrisul, dedicația, forma, fantezia, logica si flexibilitatea gandirii, stilul,
ortografia si desigur, cunostintele sale.

b. Sistemul de învățământ din România: structura, aspecte legislative

Sistemul de invatamant reprezinta cadrul sau contextul specializat in care se realizeaza educatia/instruirea.
Structura sistemului de invatamant include Ministerul Educatiei si Cercetarii Știintifice ca autoritate centrala la nivel
national, inspectoratele scolare la nivel regional si unitatile de invatammant la nivel local. Alaturi de inspectoratele scolare
subordonate MECS exista si alte institutii cu scopuri educationale cum ar fi Casele Corpului Didactic, cluburile si palatele copiilor,
agentiile care asigura monitorizarea calitatii, a curriculumului, a evaluarii etc..
Arhitectura complexa a sistemului de invatamant include patru niveluri ale instruirii:
1. Strutura de organizare
2. Structura materială
3. Structura de conducere
4. Structura de relație

1. Structura de organizare a sistemului de invatamant – intitulată si structura de bază include reteaua organizatiilor
specializate in educatie/instruire, dezvoltată pe niveluri, trepte, cicluri, ani de invatamant. Sistemele moderne si postmoderne de
invatamant confirma existenta a trei niveluri de organizare:
a) Nivelul primar
b) Nivelul secundar
c) Nivelul terțiar (superior sau universitar)
2. Structura materială a sistemului de invatamant delimiteaza dimensiunea calitativa si cantitativa a resurselor
pedagogice:
a) Informaționale (plan, programe, manuale etc)
b) Umane (cadre didactice, elevi, personal administrativ)
c) Didactice (mijloace didactice integrate in spatiul si timpul scolar)
d) Financiare (investite, alocate, acumulate – dobandite la nivel de buget national, local, teritorial, parteneriate)
3. Structura de conducere a sistemului de invatamant vizeaza raporturile stabilite intre tipurile de decizie: managerială,
administrativ executivă.
4. Structura de relatie sustine si evidentiaza capacitatea sistemului de institutionalizare a raporturilor contractuale si
consensuale cu diferite organizatii sociale.

Învățământul preuniversitar cuprinde:

a) Educatie timpurie (0-6 ani) formată din nivelul antepreșcolar (0-3 ani) si invatamantul prescolar (3-6 ani) care
cuprinde grupa mica, grupa mijlocie, si grupa mare;
b) Invatamantul primar care cuprinde clasa pregatiroare si clasele I-IV
c) Invatămantul secundar care cuprinde:
- Invatamantul secundar inferior sau gimnazial cu clasele V-IX
- Invatamantul secundar superior sau liceal cu clasele de liceu X-XII/XIII cu urmatoarele filiere: teoretica (profil
umanist si real), vocationala (militar, teologic, sportiv, artistic, si pedagogic) si tehnologica (tehnic, servicii, exploatarea resurselor
naturale si protectia mediului).
d) Invatamantul profesional cu durata intre 6 luni si 2 ani
e) Invatamantul terțiar non-universitar, care cuprinde invatamantul postliceal.
Învățământul superior cuprinde:
a) Nivel licență
b) Nivel master
c) Nivel doctorat
Învățământul general obligatoriu este format din învățământul primar și învățământul secundar inferior.
Învățământul profesional si tehnic este format din: învățământul profesional, învățământul tehnic și învățământul postliceal.
Învățământul general obligatoriu in tara noastra este de 10 ani.
Începând cu anul universitar 2005/2006 invatamantul superior este organizat conform ”Planului Bologna”. Astfel, acesta
este structurat pe 3 cicluri, astfel:
- Ciclul I – studii universitare de licență cu o durata de 3 ani si un numar de 180 credite si 4 ani cu 240 credite;
6
 - Ciclul II – studii universitare de masterat care au o durata de 1-2 ani si corespund unui numar minim de credite de
studii transferabile cuprins intre 60-120. Exista trei forme de master: master profesional, master de cercetare, master didactic.
- Ciclul III – studii universitare de doctorat realizate de obicei pe durata a 3 ani sub forma scolilor doctorale. Acesta
este de 2 feluri: doctorat stiintific si doctorat profesional

Alte forme de educație

Învățământul deschis la distanță (IDD)
Învățământul liceal tehnologic și vocațional
Învățământul militar preuniversitar
Învățământul de artă și învățământul sportiv
Învățământul pentru persoane aparținând minorităților naționale
Învățământul pentru copiii și tinerii capabili de performanțe înalte
Programul ”Școala după școală”
Alternative educaționale
Învățământul particular și confesional

Legislație
- inv. primar + inv. gimnazial = INVATAMANT GENERAL OBLIGATORIU
- durata studiilor in inv. obligatoriu difera de la o tara la alta: de regula 6-16 ani (continutul instruirii nu e acelasi si exista mai
multe cai)
- OBIECTIV dominant al inv. obligatoriu – dobandirea unui cuantum de instruire necesar integrarii in viata sociala

c. Relatia scoala-comunitate (familie, autorități locale, alte instituții din comunitate)

Școala și familia urmăresc acelasi scop educativ si anume formarea copiilor spre a deveni oameni multilateral dezvoltați.
Pentru realizarea acestui scop este necesară unitatea de actiune si concordanța dintre mijloacele specifice de influentare
folosite de aceste două instituții sociale.
Școala este interesantă să colaboreze cu familia, sa-și facă din ea un aliat, pentru ca acțiunea sa educativă să fie mai
profundă și de durată. Colaborarea școlii cu familia este necesară și în vederea unei informări reciproce cu privire la dezvoltarea
copilului, la comportarea lui.
În convorbirea cu părinții, profesorul trebuie să dovedească:
 mult tact
 atitudinea unui prieten, nu sef care da ordine
 apropiat
 argumente potrivite/ temeinice pt a convinge parintele de utilitatea/ temeinicia lor
 se intereseaza de modul cum e respectat regimul de zi al copilului, cum e ajutat, conditiile de pregatire teme, cum se
comporta cu altii/altii cu el, influente pozitive/negative exercitate asupra lui, timpul liber, prieteni, odihna, hrana, sanatate, interese,
etc
 va informa parintii:
- aspecte pozitive/negative (intai cele pozitive, succese sau schimbari laudabile apoi obiectele problema, greseli de
comportament, analizand cauzele)
- posibilitati de dezvoltare ale copilului, aptitudini/interese in munca scolara/extrascolara si eventual despre
scoli/profesiuni indicate /contraindicate
- se vor discuta apoi masuri necesare (scoala/parinti) pt a se dezvolta/corecta
Pentru a oferi un ajutor eficient copiilor, părinții trebuie să țină legătura cu școala, spre a informa despre rezultatele muncii
și despre comportarea lor la școală. Anumite informații se pot obține prin consultarea carnetului cu note al elevului sau din relatările
despre activitatea lui la școală și modul cum a fost ea apreciată de profesori. Mult mai utile sunt informațiile pe care le primesc
părinții de la cadrele didactice.
Există patru motive pentru care școala și familia se străduiesc să stabilească legături intre ele:
1. părinții sunt juridic responsabili de educația copiilor lor;
2. învățământul nu este decat o parte din educația copilului; o bună parte a educației se petrece inafara scolii;
3. cercetările pun in evidentă influenta atitudinii parentale asupra rezultatelor scolare ale elevilor, in special asupra
motivatiilor invatarii, precum si faptul ca unele comportamente ale părintilor pot fi favorizate datorită dialogului cu scoala;
4. grupurile sociale implicate in institutia scolara (in special părintii si profesorii) au dreptul sa influenteze gestiunea
scolară.

OBSTACOLE in relatia scoala-familie pot fi:

1. obst. de ordin comportamental
2. obst. de ordin material
Dificultățile pot rezulta din idei divergente:
- responsabilitatea statului/familiei in educatie

7
 - libertatea de alegere a scolii de catre parinti
- impactul mediului familial asupra rezultatelor
- randamentul pedagogic / datoria parentala
- participarea parintilor la gestionarea/procesul decizional din inst. scolara
Reprosuri care li se aduc parintilor: apatie, lipsa de responsabilitate, timiditate, preocupari excesive pt. randament scolar,
contacte limitate cu scoala, conservatorism.
Reprosuri care li se aduc profesorilor: aceleasi + dificultati in a stabili relatii cu adultii, lipsa pregatirii privind relatia
scoala-familie.
Se pot deosebi trei etape in evolutia relației familie – școală:
1. etapa scolii autosuficiente: scoala este considerata o institutie inchisă, care nu influențează mediul familial și nu se lasă
influențată de el. Caracteristicile etapei sunt: contactele cu părinții sunt rare, formale;
2. etapa de incercitudine profesională: profesorii încep să recunoască influența factorilor familiali asupra rezultatelor
școlare, dar părinții continuă să creadă că școala este autosuficientă.
3. etapa de dezvoltare a încrederii mutuale: părinții și profesorii descoperă împreună că neîncrederea este înlocuită treptat
cu încrederea unora față de alții. Caracteristicile etapei sunt: relațiile cu familiile este din ce în ce mai încurajată de școală.

MASURI:
- informarea/formarea parintilor care trebuie sa cunoasca– obligatii legale privind educatia copilului
- drepturile avute pt. educatia copilului
- import. atitudinii lui pt reusita scolara
- metode de colaborare cu scoala
-participare democratica la gestiunea scolii (instituirea prin lege a CA scolara in care parintii sunt reprezentati corespunzator si au
nu numai rol informativ/consultativ dar si rol decizional si de control)
- infiintarea de asociatii de parinti – ca grup de sustinere a scolii/de cooperare cu scoala/de aparare
Obiective:
* sensibilizarea parintilor – drepturi/indatoriri, influenta comportamentului lor asupra copilului
* informarea lor: publicatii, radio-TV
* formarea parintilor prin cursuri
* reprezentarea parintilor

-in tarile Com. Europene – noua etapa – accent pe un angajament mutual clar stabilit intre parinti / profesori, pe un “contract
parental” privind copilul individual; contractul scoala-familie nu mai e drept optional ci sistem de obligatii reciproce in
cooperarea parinti-profesori
Autoritățile locale sunt parteneri foarte importanti in realizarea unei educații de calitate.
Autoritatile locale trebuie să ofere scolii un sprijin care se exprimă prin:
- resurse materiale și financiare
- donații pentru dotarea materială
- facilitati pentru obtinerea unor resurse suplimentare
- spații si terenuri la dispozitia școlii.
Agenții economici
Pentru dezvoltarea parteneriatului cu agentii economici, unitatile scolare trebuie sa se orienteze către identificarea:
- agentilor economici care pot deveni parteneri ai scolii;
- cerintelor specifice formulate de către agentii economici;
- obiectivelor comune care pot sta la baza parteneriatului;
- priorităților pe care școala le vizează;
- modalităților de informare, sensibilizare, atragere a agenților economici;
- proiectelor care pot fi desfășurate în regim de parteneriat.
Organizațiile nonguvernamentale
În actuala societate există un numar mare de organizatii care deruleaza actiuni si proiecte cu caracter educațional, cu
impact important in comunitatile in care au loc și in care acestea isi desfăsoara activitatea. Proiectele desfăsurate de către
organizatiile nonguvernamentale urmăresc:
- atragerea unor resurse in sprijinul comunității
- pregătirea unor categorii de resurse umane din cadrul comunitatilor
- realizarea parteneriatelor la nivel local;
- sensibilizarea opiniei publice in raport cu scoala si educația;
- facilitarea obtinerii unor resurse pentru scoala;
- incheierea unor parteneriate intre scoli si parteneri interni si externi;
- incurajarea dezvoltarii comunitatilor defavorizate.

8
 d. Calitatea în educaţie. Mecanisme de asigurare a calității la nivelul școlii

CALITATEA: (cf. Cadrului National de Calificari Profesionale) = nivelul de satisfactie pe care-l ofera eficacitatea ofertei
educationale din domeniul invatamantului/formarii profesionale , nivel stabilit prin atingerea unor standarde cerute si a unor rezultate
excelente solicitate si la care contribuie participantii la procesul de invatare si ceilalti factori interesati.
CONTROLUL CALITATII include activitatile operationale desfasurate pt. indeplinirea cerintelor de calitate prin
reglementarea performantelor; e un proces de mentinere a standardelor, nu de creare a acestora.
ASIGURAREA CALITATII - include procesele planificate si sistematice necesare asigurarii unui grad adecvat de
incredere ca oferta educationala va satisface cerintele de calitate necesare
- sunt activitati de asigurare a calitatii, nu controleaza in mod direct calitatea. Acestea
implica de obicei AUTOEVALUAREA organizatiei pe baza unor standarde prestabilite
- prin urmare, aceste activitati stabilesc capacitatea organizatiei de a furniza calificari
profesionale la un anumit standard.
Calitatea e legata de valorile si asteptarile a trei grupuri principale de utilizatori: participanții la procesul de invatare,
angajatorii și societatea in general. Accentul cade pe îmbunătățirea calității procesului de EFP (educație si formare profesională), cu
accent pe rezultatele invățării, orientare profesională, sprijin si evaluare.
De maximă importanță sunt nevoile participanților angajați în procesul de invatare, precum și cerintele comunitații si ale
angajatorilor, exprimate într-un mediu mai bine planificat, bazat pe coordonare și cooperare.
ASIGURAREA CALITATII EDUCATIEI
 e realizata printr-o serie de actiuni de dezvoltare a capacitatii institutionale de elaborare / planificare / implementare
de programe de studiu prin care se formeaza increderea beneficiarilor ca organizatia furnizoare de educatie satisface standardele de
calitate
 exprima capacitatea unei org. furnizoare de a oferi programe de educatie in conformitate cu standardele cerute
METODOLOGIA ASIGURARII CALITATII IN EDUCATIE se bazează pe relatiile ce se stabilesc intre urmatoarele
COMPONENTE:
1. criterii
2.standarde si standarde de referinta
3.indicatori de performanta
4. calificari

PROCESE prin care e asigurata calitatea in educatie:

a. planificarea si realizarea efectiva a rezultatelor asteptate ale invatarii

b. monitorizarea rezultatelor
c. evaluarea interna a rezultatelor
d. evaluarea externa a rezultatelor
e. imbunatatirea continua a rezultatelor in educatie

Componentele si procesele de asigurare a calitatii precum si relatiile dintre ele se diferentiaza in functie de:
1. nivelul de invatamant, si, dupa caz al calificarii
2. tipul organizatiei furnizoare de educatie
3. tipul de program de studii
MANAGEMENTUL CALITATII - asigura calitatea programelor de invatare si promoveaza imbunatatirea continua.
Responsabilitatile managementului
1. eficacitate in ceea ce priveste calitatea / dezvoltarea curriculumului invatarii
2.sprijina activ/ se implica direct in dezvoltarea si asigurarea calitatii programelor de invatare
3. cunoaste nevoile si asteptarile facorilor interesati interni/externi
4.dezvolta si mentine parteneriate eficiente cu factori externi interesati

Managementul resurselor (fizice/umane)

1. org. ofera elevilor un mediu sigur/armonios
2. spatii de invatare echipate adecvat ce raspund nevoilor individuale/colective
3. resurse/metode de predare ce permit accesul/participarea activa a tuturor elevilor
4. personal angajat dupa criterii clare de recrutare si selectie
5. programe de initiere/formare continua

Proiecte si dezvoltare:
1. org. e receptiva la nevoile indivizilor, agentilor economici si comunitatii (factori interesati externi) dar si la nevoile
elevilor (factori interesati interni)
2. preocupata de proiectarea si dezvoltarea unor programe de studiu care sa raspunda nevoilor factorilor interesati,
programe cu caracter de includere sociala, asigurand accesul si egalitatea sanselor pt. elevi

9
 MECANISME DE ASIGURARE A CALITATII LA NIVELUL SCOLII

La nivelul fiecărei organizații furnizoare de educație din Romania se înființează Comisia pentru evaluarea și asigurarea
calității (CEAC).
Organizatia furnizoare de educație elaboreaza și adoptă propria strategie și propriului regulament de funcționare a
Comisiei.
Conducătorul organizatiei este direct responsabil de calitatea educației furnizate. CEAC este formata din 3-9 membri.
Conducerea ei operativă este asigurată de conducătorul organizatiei sau de un coordonator desemnat de acesta.
Componența CEAC:
a. repr. ai corpului profesoral
b. repr. ai parintilor (presc,sc,gimn) /elevilor(prof,lic,postlic)
c. repr. ai Consiliului Local
Atribuțiile CEAC sunt:
a) elaborează si coordonează aplicarea procedurilor si activitatilor de evaluare si asigurare a calității, aprobate de
conducerea organizatiei furnizoare de educație;
b) elaborează anual un raport de evaluare interna privind calitatea educației in organizatia respectiva
c) elaboreaza propruneri de imbunatatire a calitatii educației;
d) coopereaza cu agentia romana specializată pentru asigurarea calitatii cu alte agentii si organisme abilitate sau institutii
similare din tară sau străinătate, potrivit legii.
Toti furnizotii de EFP trebuie să efectueze o autoevaluare anuală pe baza tuturor cerințelor CNAC, valorificand punctele
tari si incercand sa rezolve punctele slabe.
CNAC din Romania include cinci elemente intercorelate, fiecare având criterii cheie de calitate: Planificare;
Implementare; Evaluare: Analiză și schimbare; Metodologie.

ARACIP – institutie publica in subordinea MECT realizeaza:

a. evaluarea externa a calitatii educatiei oferite de inst. de inv. preuniversitar si de alte organizatii furnizoare de educatie
b. autorizarea , acreditarea si evaluarea periodica a unitatilor de inv. preuniversitar

ACTIVITATI ARACIP:

1. evaluare/acreditare a furnizorilor de educatie din inv. preuniversitar

2. efectueaza (pe baze contractuale) la solicitarea ministrului, evaluarea calitatii educatiei din inv. preuniversitar
3. realizeaza(cu ISJ-urile si directiile de resort din MECT) activitati de monitorizare /control a calitatii
4. efectueaza(cel putin 1 data la 3 ani) evaluarea org. furnizoare de educatie acreditate
5. propune MECT infiintarea/acreditarea (prin ordin) a inst. de inv. preuniv. pt fiecare nivel de invatamant,program
de studii si calificare profesionala(dupa caz)
6. elaboreaza:
a. standardele, standardele de referinta si indicatorii de performanta
b. metodologia de evaluare/acreditare
c. manuale de evaluare interna a calitatii
d. ghiduri de bune practici
e. raport anual(propria activitate)
f. analize de sistem asupra calitatii inv. preuniv. in Romania
g. recomandari de imbunatatire a calitatii
h. codul de etica profesionala a expertilor in evaluare/acreditare
Autoevaluarea – rol central in procesul de asigurare a calitatii ofertei de EFP si are multiple beneficii pt elevi, angajatori,
autoritati publice cat si pt furnizorii EFP.
Autoevaluarea este un proces continuu si se bazează pe dovezi colectate de furnizorii de EFP, rezultatele fiind evidentiate
intr-un raport anual. Pentru ca dovezile sa fie solide, acestea trebuie sa fie: valide, cuantificabile, suficiente, actuale si exacte.
Beneficii pt elevi:
 standarde ridicate pt invatarea individuala
 capacitate de ocupare a unui loc de munca
 egalitatea sanselor
 buna informare privind oferta educationala
 implicare activa in procesul de invatare
 responsabilizare privind propria evolutie
 satisfactie cu privire la rezultate
Beneficii pt. angajatori:
 nr. mare de angajati cu competente solide
 creste nivelul de competenta al angajatilor
 aport la profitabilitatea organizatiei
 incredere in calitatea invatamantului
10
Beneficii pt. Autoritatile publice:
 abilitati sporite/cresterea sanselor de angajare
 standarde mai ridicate in oferta de invatamant
 competente de baza mai bune
 nivel ridicat al abilitatilor pt atragerea investitiilor interne
 incredere in calitatea invatamantului
Beneficii pt. furnizorii EFP
 informatii privind practici si experiente de succes
 comparatia cu alti furnizori EFP
 incredere in propria oferta si capacitate de a promova programele de invatare în mod corespunzator;
 maximizarea potențialului de angajare al elevilor;
 dovezi privind calitatea ofertei pentru organismele finantatoare
 contributie la dezvoltarea comunitatii locale si la dezvoltarea regionala
 legitimitate si recunoastere sporita

11