ANALIZA FORMELOR EDUCAŢIEI
Criterii de
Educaţia formală
analiză
Termenul își are originea din lb. latină:
”formalis„ care înseamnă organizat,
Etimologia oficial.
conceptului Educația formală reprezintă educația
oficială.
“sistemul educaţional structurat ierarhic şi
gradat cronologic, pornind de la şcoala
primară şi până la universitate, care
include, în plus faţă de studiile academice,
o varietate de programe de specializare şi
instituţii de pregătire profesională şi
tehnică cu activitate “full-time”
Definirea PHILIP COOMBS
conceptului Cuprinde totalitatea activităţilor şi a
acţiunilor pedagogice desfăşurate şi
proiectate instituţional (grădiniţe, şcoli)
licee, universităţi, centre de perfecţionare
în cadrul sistemului de învăţământ, în
mod planificat şi organizat pe niveluri şi
ani de studii, având finalităţi educative
bine determinate
Educaţia nonformală
Termenul de educaţie nonformală îşi are
originea în latinescul “nonformalis”, preluat cu
sensul “în afara unor forme special/oficial
organizate pentru un anume gen de activitate”.
“orice activitate educaţională, intenţionată şi
sistematică, desfăşurată de obicei în afara şcolii
tradiţionale, al cărei conţinut este adaptat
nevoilor individului şi situaţiilor speciale, în
scopul maximalizării învăţării şi cunoaşterii şi
al minimalizării problemelor cu care se
confruntă acesta în sistemul formal (stresul
notării în catalog, disciplină impusă, efectuarea
temelor etc.)”
J. KLEIS
Ansamblul activităţilor şi al acţiunilor care se
desfăşoară într-un cadru instituţionalizat, în
mod organizat, dar în afara sistemului şcolar).
1
Educaţia informală
Provine din limba latină,
“informis/informalis” fiind preluat cu
sensul de “spontan”, “neaşteptat”. Ca
urmare prin educaţie informală
înţelegem educaţia realizată spontan.
experienţele zilnice ce nu sunt
planificate sau organizate şi conduc
către o învăţare informală. Când aceste
”experinţe sunt interpretate de către cei
mai în vârstă sau de către membrii
comunităţii ele se constituie în educaţie
informală.” (Idem, p. 3-4)
Educaţia informală include ansamblul
de influențe cotidiene, spontane,
eterogene, incidentale care nu îşi propun
în mod deliberat atingerea unor ţeluri
pedagogice, dar au efecte educative,
ocupând cea mai mare pondere de timp
din viaţa individului
 Asimilarea sistematică şi organizată a
cunoştinţelor din diferite domenii de
interes cultural-ştiinţific şi folosirea
acestora în vederea dezvoltării personale
şi a inserţiei optime în viaţa activă a
societăţii, prin formarea şi stimularea
Finalitățile
capacităţilor intelectuale şi aptitudinale, a
educației
priceperilor şi deprinderilor, a atitudinilor
şi convingerilor.
1. Instituţionalizată se realizază în mod
conştient, sistematic şi organizat în
cadrul sistemului de învăţământ.
2. Obiectivele şi conţinutul educaţiei
sunt prevăzute în documente şcolare
( programe și manuale școlare,
cursuri universitare, planuri de
învățământ, ghiduri)
3. Procesul de învăţământ care se
Trăsături desfășoară sub îndrumarea unui corp
caracteristice profesoral specializat
4. Această formă a educaţiei conduce la
atingerea dezideratelor educative
preconizate într-un context
metodologic organizat.
Să lărgească şi să completeze orizontul de
cultură, îmbogăţind cunoştinţele din anumite
domenii;
Să creeze condiţii pentru “desăvârşirea
profesională sau iniţierea într-o nouă
activitate”, (Elena Istrate, 1998, p155);
Să sprijine alfabetizarea grupurilor sociale
defavorizate;
Să contribuie la recreerea şi la destinderea
participanţilor precum şi la petrecerea
organizată a timpului liber;
Să asigure cadrul de exersare şi de cultivare a
diferitelor înclinaţii, aptitudini şi capacităţi, de
manifestare a talentelor
1. Se desfășoară în afara sistemului şcolar,
cuprinde activităţi extraclasă/extradidactice
(cercuri pe disciline, interdisciplinare sau
tematice, ansambluri sportive, artistice,
concursuri şcolare, olimpiade, competiţii) şi
activităţi de educaţie şi instruire
extraşcolare, denumite paraşcolare şi
perişcolare.
2. Coordonatorii acestei forme de educaţie
îşi joacă mai discret rolurile, sunt animatori,
moderatori.
3. Conţinutul şi obiectivele urmărite sunt
prevăzute în documente special elaborate ce
prezintă o mare flexibilitate, diferenţiindu-
se în funcţie de vârstă, sex, categorii
socioprofesionale, interesul participanţilor,
aptitudinile şi înclinaţiile acestora.
4. Caracterul opţional al activităţilor
extraşcolare, desfăşurate într-o ambianţă
relaxată, calmă şi plăcută
2
Prin influenţele sale exercitate continuu
poate avea efecte educative deosebite
atât pozitive cât şi negative
Oferă individului ocazia de a adopta
anumite atitudini, de a exterioriza
anumite comportamente şi de a
interioriza anumite valori, conturându-
se astfel profilul său psihosocial.
Multitudinea influenţelor derulate de
regulă, în afara unui cadru
instituţionalizat, provenite din
micromediul social de viaţă al
individului, privite ca membru al
familiei, al grupului de prieteni, al
colectivului de muncă, al cartierului, al
satului sau oraşului în care locuieşte, etc
Influenţele pedagogice de tip informal
pot fi neorganizate, neselectate,
spontane, neprelucrate – rezultatul
interacţiunilor umane în mediul familial,
stradal, din cadrul anturajului şi
organizate şi instituţionalizate –
transmise de la nivelul instituţiilor
massmedia.
 Educaţia formală, ca formă oficială, este
întotdeauna evaluată social.
Se realizează de către fiecare cadrul
didactic şi de către instituţia şcolară în
Evaluarea sine,concretizându-se în note, calificative,
aprecieri, caracterizări.
Urmărește dezvoltarea capacităţilor de
autoevaluare ale elevilor şi studenţilor.
-Facilitează accesul la valorile culturii,
ştiinţei, artei, literaturii şi tehnicii, la
experienţa social-umană, având un rol
decisiv în formarea personalităţii umane.
-“În timpul anilor de studii, individul este
introdus progresiv în vastele domenii ale
existenţei umane”.
-Permite asimilarea cunoştinţelor ca un
sistem, oferind concomitent “un cadru
metodic al exersării şi dezvoltării
capacităţilor şi aptitudinilor umane”
Educaţia formală devine “un autentic
Importanta /
instrument al integrării sociale” (Ioan
avantaje
Cerghit, 1988, p. 28)
Evaluarea activităţilor desfăşurate în cadrul
educaţiei nonformale este “facultativă,
neformalizată, cu accente psihologice, prioritar
stimulative, fără note sau calificative oficiale.”
(Idem)
-Este centrată pe cel ce învaţă, pe procesul de
învăţare, nu pe cel de predare.
-“Demitizează funcţia de predare” şi “răspunde
adecvat necesităţilor concrete de acţiune”
(Constantin Cucoş, 1996, p. 37)
-Dispune de un curriculum la alegere
(“cafeteria curriculum”), flexibil şi variat
propunându-le participanţilor activităţi diverse
şi atractive, în funcţie de interesele acestora, de
aptitudinile speciale şi de aspiraţiile lor;
-Contribuie la lărgirea şi îmbogăţirea culturii
generale şi de specialitate a participanţilor,
-Creează ocazii de petrecere organizată a
timpului liber, într-un mod plăcut, urmărind
destinderea şi refacerea echilibrului psiho-fizic;
-Pune accentul pe aplicabilitatea imediată a
cunoştinţelor;
-Ține cont de progresul tehnicoştiinţific,
valorificând oportunităţile oferite de internet,
televiziune, calculatoare etc.; •
-Nestresantă, oferind activităţi plăcute şi scutite
de evaluări riguroase, în favoarea strategiilor de
apreciere formativă, stimulativă, continuă;
-Răspunde cerinţelor şi necesităţilor educaţiei
permanente
3
Evaluarea se realizează la nivelul
opiniilor şi reuşitelor personale şi
sociale ale cetăţenilor, pe baza analizei
comportamentale şi factuale.
-Conferă individului posibilitatea de a
interioriza şi exterioriza atitudini,
comportamente, sentimente.
-Voluntară, iar grilele de evaluare sunt
altele decât în educaţia formală,
competenţa într-un domeniu sau altul
fiind criteriul reuşitei.” (Elena Istrate,
1998, p158)
-În condiţiile multiplicării şi
diversificării surselor de influenţă şi a
ridicării gradului de civilizaţie a unei
societăţi, cresc şi efectele educaţiei
incidentale. Importantă devine
intervenţia educatorului,manifestată prin
capacitatea acestuia de a valorifica
experienţa de viaţă a fiecărui elev.
 1. Centrarea pe performanţele
înscrise în programe lasă mai puţin
timp liber imprevizibilului şi
studierii aspectelor cotidiene, cu
care se confruntă elevii;
2. Există tendinţa de transmitere-
asimilare a cunoştinţelor în
defavoarea dezvoltării-exersării
capacităţilor intelectuale şi a
abilităţilor practice;
3. Cufundarea într-o calmă
monotonie şi erodarea prin rutină a
practicii didactice;
4. Orientarea predominantă spre
Elemente “informare şi evaluare cumulativă
critice / a proceselor instrucţionale” (Sorin
limite Cristea, 2002, p. 113)
5. Lipsa iniţiativei elevilor şi slaba
participare a părinţilor în
activităţile şcolare fapt ce conduce
şi la o comunicare defectuoasă
între aceşti agenţi pedagogici
importanţi
6. Dotarea materială şi tehnică
insuficientă a sălilor de clasă şi a
laboratoarelor din şcoală care nu
mai satisfac cerinţele tot mai
crescute ale elevilor conexaţi în
permanenţă la noi mijloace de
transmitere, prelucrare şi
actualizare rapidă a informaţiilor;
Include uneori programe mult prea flexibile, Dezavantajele educaţiei informale sunt
centrate doar pe obiective pe termen scurt şi o inerente în condiţiile inexistenţei unei
prea mare “libertate” metodologică a acţiuni pedagogice, instituţionalizate şi
educatorilor. organizate sistematic la nivel structural
În concepţia lui Sorin Cristea – acest tip de şi funcţional. De aceea educaţia
educaţie înregistrează 3 riscuri pedagogicce informală are o funcţie formativă
majore: redusă. Puţine informaţii devin
− “promovarea unui activism de suprafaţă, cunoştinţe.
dependent doar de îndeplinirea obiectivelor
concrete, rupte adesea de obiectivele specifice
educaţiei formale;
− avansarea unui proiect dependent doar de
mijloacele tehnice disponibile, care pot
dezechilibra corelaţia funcţională dintre
subiectul şi obiectul educaţiei;
− eludarea posibilităţilor de validare socială
reală a rezultatelor în raport cu “diplomele şi
certificatele” obţinute la nivelul educaţiei
formale.” (2002, p. 120)
4
Exemplificați, în cadrul unei situații de învățare la o disciplina de specialitate, modul în care se poate valorifica educația nonformală.

Educația nonformală poate fi valorificată prin înființarea unui club de lectură, care poate îmbunăsității situația școalară a elevilor la disciplina
limba și literatura română. Un astfel de club este o mică adunare de pasionați ai beletristicii, cei care au citit o carte și care își împărtășesc experiența
lecturii. Întâlnirea lor nu înseamnă doar povestirea cărții, ci și criticarea ei, adică emiterea unor opinii obiective despre valoarea textului. Un club de
carte te învață ce înseamnă toleranța și creează niște legături între participanți pe care nu le mai regăsești în alt context.
De asemenea, oferă elevilor un mod de a vedea lectura ca și o pasiune care îi ajută și în cadrul orele de limba și literatura română, dezvoltându-
le vocabularul și ablități mai bune de scriere și înțelegere a textelor literare.
Clubul de lectură este de foarte mare ajutor , în contextul în care majoritatea elevii nu mai citesc și din acest motiv le este difícil să analize și să
înțeleagă semnificațiile unor secvențe, versuri , etc.
Contribuie la recreerea şi la destinderea participanţilor precum şi la petrecerea organizată a timpului liber, într-un cadru bine organizat, unde
elevii își îmbogățesc cunoștiințele din domeniul literaturii.