Sunteți pe pagina 1din 3

FORMELE EDUCAŢIEI (analiză comparativă)

Criterii de

     

analiză

 

Educaţia formală

 

Educaţia nonformală

 

Educaţia informală

 
 

termenul îşi are originea în latinescul formalis care înseamnă „organizat”, „oficial”

-

- îşi are originea în latinescul nonformalis, preluat cu sensul „în afara unor forme special / oficial organizate pentru un anume gen de activitate;

-

provine din limba latină, informis /

Etimologia

conceptului

informalis

fiind

preluat

cu

sensul

de

„spontan /„neaşteptat”

 
   

-

nonformal nu e sinonim cu needucativ,

 
 

-

educaţia formală cuprinde totalitatea

- cuprinde ansamblul activităţilor şi acţiunilor care se desfăşoară într-un cadru instituţionalizat, în mod organizat, dar în afara sistemului şcolar

-

educaţia informală include ansamblul

Definirea

activităţilor şi acţiunilor pedagogice desfăşurate şi proiectate instituţional (în grădiniţe, şcoli, licee, universităţi, centre de perfecţionare etc.), în cadrul sistemului de învăţământ, în mod planificat şi organizat pe niveluri şi ani de studii, având finalităţi educative bine

influenţelor cotidiene, spontane, eterogene, incidentale, voluminoase (sub aspect cantitativ) care nu îşi propun în mod deliberat atingerea unor ţeluri pedagogice, dar au efecte educative - aceste influenţe spontane, incidentale nu sunt selectate, prelucrate şi organizate

conceptului

 

determinate

din punct de vedere pedagogic

 
 

-

asimilarea sistematică şi organizată a

- lărgirea şi completarea orizontul de cultură, îmbogăţind cunoştinţele din anumite domenii;

- desăvârşirea profesională sau iniţierea într-o nouă activitate; - sprijinirea alfabetizării grupurilor sociale defavorizate;

- acest tip de educaţie nu-şi propune în mod deosebit, realizarea unor obiective pedagogice

 

cunoştinţelor din diferite domenii de interes cultural-ştiinţific, practic şi tehnologic şi folosirea acestora în vederea dezvoltării personale şi a inserţiei optime în viaţa activă a societăţii, prin formarea şi stimularea

capacităţilor intelectuale şi aptitudinale,

Finalitățile

tipului de

educaţie

recreerea / destinderea participanţilor precum

-

şi petrecerea organizată a timpului liber;

 

a

priceperilor şi deprinderilor, a

-

asigurarea cadrul de exersare şi de cultivare a

 

atitudinilor şi convingerilor;

diferitelor înclinaţii, aptitudini, capacităţi

-

urmăreşte înzestrarea individului cu

metode şi tehnici de muncă intelectuală

şi

dezvoltarea inteligenţei sociale şi

emoţionale.

1

 

-

mod conştient, sistematic şi organizat în

este instituţionalizată realizându-se în

se desfăşoară într-un cadru instituţionalizat, în afara sistemului școlar;

-

se derulează de regulă, în afara unui cadru instituţionalizat

-

cadrul sistemului de învăţământ.

- cuprinde activităţi extradidactice * şi activităţi de educaţie şi instruire extraşcolare, denumite paraşcolare** şi perişcolare***;

-

cuprinde achiziţiile dobândite într-o

obiectivele şi conţinutul educaţiei sunt prevăzute în documente şcolare.

-

manieră întâmplătoare;

-

influenţele pedagogice de tip informal

-

documentele școlare sunt elaborate pe

-

coordonatorii acestei forme de educaţie îşi

pot fi:

Trăsături

cicluri, niveluri şi ani de studii fiind proiectate pedagogic prin planuri de învăţământ, programe şi manuale şcolare, cursuri universitare, ghiduri etc.

joacă însă, mai discret rolurile, sunt animatori, moderatori; - conţinutul şi obiectivele urmărite sunt prevăzute în documente special elaborate ce

*neorganizate, neselectate, spontane, neprelucrate, sunt rezultatul interacţiunilor umane în mediul familial, stradal, din cadrul anturajului şi

caracteristici

-

scopurile şi obiectivele pedagogice

prezintă o mare flexibilitate, diferenţiindu-se în funcţie de vârstă, sex, categorii socioprofesionale, interesul participanţilor, aptitudinile şi înclinaţiile acestora;

organizate *instituţionalizate – transmise de la nivelul instituţiilor mass-media;

sunt realizate sub îndrumarea unui corp profesoral specializat.

se adresează unui public cu un statut aparte cel de elevi sau de studenţi. - se desfășoară într-un context metodologic organizat.

-

 

-

caracter opţional al activităţilor extraşcolare;

- se desfăşoară într-o ambianţă relaxată, calmă şi

plăcută, dispunând de mijloace menite să atragă publicul de diferite vârste.

 

-

evaluarea în procesul didactic se

-

evaluarea de obicei facultativă, neformalizată,

- evaluarea se realizează la nivelul opiniilor şi reuşitelor personale şi sociale

Evaluarea din

realizează pe criterii sociopedagogice riguroase;

cu accente psihologice, prioritar stimulative, de obicei fără note sau calificative oficiale.

cadrul tipului

-

se realizează de către fiecare cadru

 

de educație

didactic şi de către instituţia şcolară în

sine, concretizându-se în note, calificative, aprecieri, caracterizări.

 

-

facilitează accesul la valorile culturii,

-

este centrată pe cel ce învaţă și răspunde

- învăţarea de tip informal este o învăţare cu caracter pluridisciplinar, informaţiile provenind din variate domenii completându-le pe cele achiziţionate prin intermediul celorlalte forme de educaţie. - iniţiativa învăţării revine individului;

ştiinţei, artei, literaturii şi tehnicii, la experienţa social-umană, având un rol

adecvat necesităţilor concrete ale formaților;

-

propune participanţilor activităţi diverse şi

Importanța /

avantaje

decisiv în formarea personalităţii umane, conform dezideratelor individuale şi sociale.

atractive, în funcţie de interesele acestora, de aptitudinile speciale şi de aspiraţiile lor;

contribuie la lărgirea şi îmbogăţirea culturii generale şi de specialitate;

-

 

pune accentul pe aplicabilitatea imediată a cunoştinţelor și este nestresantă.

-

 

2

 

- centrarea pe performanţele înscrise în programe lasă mai puţin loc imprevizibilului, creativității și originalității; - tendinţa de transmitere-asimilare a cunoştinţelor în defavoarea dezvoltării- exersării capacităţilor intelectuale şi a abilităţilor practice; - erodarea prin rutină a practicii didactice;

- promovarea unui activism de suprafaţă;

- educaţia informală formativă redusă.; - prin intermediul incidentale individul

are

o

funcţie

-

avansarea unui proiect educațional dependent

 

de mijloacele tehnice disponibile;

 

influenţelor

- eludarea posibilităţilor de validare socială reală

are

acces

la

a rezultatelor prin diplome, certificate;

informaţii care pot veni în contradicţie

Elemente critice / dezavantaje

cu scopurile educaţiei nonformale;

formale şi

Interdependențe

- orientările postmoderne evidenţiază expansiunea educaţiei nonformale cu preluarea unor sarcini de educaţia formală, diversificând activităţile şi stimulând în mai mare măsură motivaţia participanţilor.

 

* activităţi extradidactice - sunt organizate în afara clasei: cercuri pe discipline de învăţământ, cercuri inter-disciplinare, cercuri tematice, ansambluri sportive, artistice, culturale, întreceri, competiţii, concursuri, olimpiade şcolare;

** activităţi perişcolare - sunt activități organizate pentru valorificarea educativă a timpului liber, cu resurse tradiţionale (excursii, vizite, tabere, cluburi, universităţi populare, vizionări de spectacole / teatru, cinema etc. şi de expoziţii etc.) şi cu resurse moderne (videotecă, mediatecă, discotecă, radio, televi- ziune şcolară, instruire asistată pe calculator etc.);

*** activităţi paraşcolare sunt organizate în mediul socioprofesional, ca soluţii alternative de perfecţionare, recalificare, instituţionalizate în special la nivel de: presă pedagogică, radio-televiziune şcolară, cursuri, seminarii tematice etc.

3