EDUCATIA NONFORMALA

Educatia nonformala a fost definita de catre J. Kleis drept orice activitate educationala,
intentionata si sistematica, desfasurata de obicei in afara scolii traditionale, al carei continut este adaptat
nevoilor individului si situatiilor speciale, in scopul maximalizarii invatarii si cunoasterii si al
minimalizarii problemelor cu care se confrunta acesta in sistemul formal (stresul notarii in catalog,
disciplina impusa, efectuarea temelor).
Din punct de vedere etimologic, termenul de educatie nonformala isi are originea in
latinescul nonformalis, preluat cu sensul in afara unor forme special/oficial organizate pentru un
anume gen de activitate. Nonformal nu e sinonim cu needucativ, ci desemneaza o realitate educationala
mai putin formalizata sau neformalizata, dar intotdeauna cu efecte formativ-educative. Din punct de
vedere conceptual, educatia nonformala cuprinde ansamblul activitatilor si al actiunilor care se
desfasoara intr-un cadru institutionalizat, in mod organizat, dar in afara sistemului scolar, constituindu-se
ca o punte intre cunostintele asimilate la lectii si informatiile acumulate informal.
Educaia nonformal d prioritate funciilor autoformative i axiologice a educaiei i se
realizeaz att n cadrul instituiilor colare ct i n instituii educative altele dect coala (familia,
cluburi, palatul copiilor, centre de formare ale diferitelor instituii altele dect cele colare de exemplu
al inspectoratului teritorial de munc sau al unor asociaii .a.). Acest termen desemneaz o realitate
educaional mai puin formalizat sau neformalizat, dar ntotdeauna cu efecte formative (C. Moise; T.
Cozma, 1996, p. 270). Caracteristic educaiei nonformale este gradul crescut de libertate al
participanilor pe parcursul desfurri, activitile desfurndu-se n baza unor planuri i programe mai
flexibile, adaptabile n limite mai largi dect cele ale educaiei formale.
Dezideratele educatiei nonformale sunt in stransa legatura cu realizarea urmatoarelor finalitati:
sa largeasca si sa completeze orizontul de cultura, imbogatind cunostintele din anumite
domenii,
sa creeze conditii pentru desavarsirea profesionala sau initierea intr-o noua activitate,
sa sprijine alfabetizarea grupurilor sociale defavorizate,
sa contribuie la recreerea si la destinderea participantilor precum si la petrecerea
organizata a timpului liber,
sa asigure cadrul de exersare si de cultivare a diferitelor inclinatii, aptitudini si capacitati,
de manifestare a talentelor,
Raportul dintre educatia nonformala si cea formala este unul de complementaritate, atat sub
aspectul continutului, cat si in ceea ce priveste formele si modalitatile de realizare.
Trasaturile caracteristice ale educatiei nonformale sunt relevante pentru aceasta forma care asigura
legatura dintre instruirea formala si cea informala. Aceast form de educaie se afl n raport de
complementaritate cu educaia formal, tendina general a instituiilor colare fiind de extindere a
competenelor dincolo de zidurile lor i de asumare a unui rol activ n comunitate. Caracteristicile care
confer un pronunat caracter formativ acestor activiti sunt marea varietate i flexibilitate, caracterul
opional sau facultativ, diferenierea coninuturilor i a modalitilor de lucru n funcie de interesele i
capacitile persoanelor.
O caracteristica importanta se refera la faptul ca educatia nonformala se desfasoara intr-un cadru
institutionalizat, in afara sistemului scolar, cuprinzand activitati extraclasa/extradidactice (cercuri pe
disciline, interdisciplinare sau tematice, ansambluri sportive, artistice, concursuri scolare, olimpiade,
competitii) si activitati de educatie si instruire extrascolare, denumite parascolare si periscolare. Cele
parascolare se dezvolta in mediul socio-profesional cum ar fi de exemplu activitatile de perfectionare si
de reciclare, de formare civica sau profesionala. Aceste activitati evolueaza in mediul socio-cultural ca

activitati de autoeducatie si de petrecere organizata a timpului liber in cadrul universitatilor populare, al

cluburilor sportive, la teatru, in muzee sau in cluburile copiilor, in biblioteci publice, in excursii, actiuni
social-culturale sau in familie ori prin intermediul mass- mediei, denumita adesea scoala paralela.
Educatorului nonformal i se solicita mai multa flexibilitate si entuziasm, adaptabilitate si
rapiditate in adoptarea variatelor stiluri de conducere a activitatii, in functie de nevoile si cerintele
educatului.
Continutul si obiectivele urmarite sunt prevazute in documente special elaborate ce prezinta o
mare flexibilitate, diferentiindu-se in functie de varsta, sex, categorii socio-profesionale, interesul
participantilor, aptitudinile si inclinatiile acestora. Sunt cuprinse activitati care corespund intereselor,
aptitudinilor si dorintelor participantilor.
O alta trasatura caracteristica este caracterul optional al activitatilor extrascolare, desfasurate
intr-o ambianta relaxata, calma si placuta, dispunand de mijloace menite sa atraga publicul de diferite
varste. Este o forma facultativa de antrenament intelectual care mentine interesul participantilor printro metodologie atractiva. In masura in care raspunde unei cereri de perfectionare profesionala, educatia
nonformala presupune in unele cazuri si achitarea unor taxe.
Evaluarea activitatilor desfasurate in cadrul educatiei nonformale este facultativa,
neformalizata, cu accente psihologice, prioritar stimulative, fara note sau calificative oficiale. In
conditiile extinderii cererilor de pregatire profesionala prin diferite forme de instruire nonformala, exista
si situatii in care acestea sunt finalizate prin certificate sau diplome de absolvire.
Educaia nonformal este educaia de tip instituional, dar noncolar, desfurat n locuri care nu
au n mod special o misiune educaional proprie (n cluburi, asociaii, comuniti, spectacole etc.).
Acesta implic mai multe tipuri de aciuni:
aciuni extracolare realizate sub ndrumarea profesorilor
aciuni care vizeaz educaia adulilor (aciunile paracolare sau aciuni de reciclare, de
reorientare profesional)
aciuni care se realizeaz n mediul socio-cultural ca mijloace de divertisment sau de odihn
activ (aciuni pericolare sau coala paralel).
Educaia nonformal se adreseaz unei categorii de poteniali beneficiari mult mai largi dect
educaia formal, ea incluznd i educaia adulilor. Amintim n acest sens programele de calificare la
locul de munc ucenicii -, de actualizare a competenelor ntr-o meserie sau profesie perfecionare - ,
de conversie profesional - specializare complementar -, de reconversie profesional iniierea n noi
meserii sau profesii prin alte programe dect cele oferite de sistemul formal de nvmnt.
Sub aspectul finalitii, specific educaiei nonformale realizate n coal este:
a) sporirea gradului de individualizare a educaiei formale i
b) formarea unor competene complementare.
Sporirea gradului de individualizare a educaiei nonformale se realizeaz n dou direcii; prima,
prin funcia de completare i compensare a educaiei formale pentru elevii cu dificulti (consultaii,
meditaii, dar i cursuri de alfabetizare, de exemplu) i a doua, prin funcia de extindere a ofertei
educaiei formale pentru elevi cu nevoi speciale la standarde de excelen (cercuri pe materii, cluburi
colare sportive, artistice .a.). Formarea competenelor complementare urmrete constientizarea unor
nevoi individuale i sociale i formarea capacitilor de intervenie pentru satisfacerea lor, prin: educaie
rutier, sanitar, civic, valorizarea specificului cultural zonal, asisten social pentru grupuri
defavorizate minoritari, orfani, handicapai, btrni -, aotoorganizare i organizarea grupurilor mici,
valorificarea produselor activitii etc.
Educaia nonformal ofer un set de experiene sociale necesare, utile pentru fiecare copil,
tnr sau adult, complementariznd celelalte forme de educaie prin:

valorificarea timpului liber al elevilor, din punct de vedere educaional;

oportuniti pentru valorificarea experienelor de via ale elevilor, prin cadrul mai flexibil i mai
deschis i prin diversificarea mediilor de nvare cotidiene;
participare voluntar, individual sau colectiv;
modaliti flexibile de a rspunde intereselor elevilor - gama larg de activiti pe care le propune
i posibilitatea fiecrui elev de a decide la ce activiti s participe;
dezvoltarea competenelor pentru via i pregtirea tinerilor pentru a deveni ceteni activi; pe
lng informaiile i competenele specifice anumitor domenii de activitate n care se ncadreaz
proiectele sau activitile nonformale, elevii i dezvolt i capaciti organizatorice, capaciti de
autogospodrire, de management al timpului, de gndire critic, de adoptare a unor decizii sau
rezolvare de probleme;
un cadru de exersare i de cultivare a diferitelor nclinaii, aptitudini i capaciti, de manifestare
a talentelor n art, cultur, muzic, sport, pictur, IT etc.

Educaia nonformal include un ansamblu de aciuni i influene educative, structurate,

organizate i instituionalizate, dar desfurate n afara sistemului de nvmnt. Educaia nonformal
include astfel multiple activiti de educaie i instruire extracolare, aciunile situate n acest context
caracterizndu-se printr-o mai mare varietate i flexibilitate, oferind o mai bun posibilitate de pliere pe
interesele i abilitile i opiunile particulare ale elevilor.
Educaia nonformal include n structura sa dou tipuri de activiti:
activiti paracolare (de perfecionare, reciclare, etc.);
activiti pericolare (vizite la muzeu, excursii, cluburi, cercuri tiinifice, vizionri de filme);
Educaia nonformal permite lrgirea orizontului cultural, mbogirea cunotinelor din anumite
domenii, dezvoltarea unor aptitudini i interese speciale etc. Educaia nonformal prezint avantajul unui
spaiu instructiv-educativ mult mai flexibil dect cel strict colar, oferind astfel individului o mai mare
libertate de aciune, permind o mai bun selectare a informaiilor resimite ca necesare de ctre cei care
se instruiesc.
Dezavantajul major al educaiei nonformale este legat de absena unor demersuri evaluative
sistematice, fapt care n absena unei autoevaluri riguroase i obiective poate conduce la serioase
rmneri n urm ale beneficiarilor acestei forme de educaie. Din acest motiv se recomand o alternan
judicioas a educaiei nonformale cu cea formal.
Educaia nonformal:
n coal, sprijin individualizarea educaiei formale - pornind de la nevoile particulare
educailor prin activiti precum: consultaia, meditaia sau cercul tiinific i asigur asisten
instituional n demersul individual de formare continu: programe de perfecionare, de
conversie profesional, de iniiere complementar (tehnic, art sport, limbi strine etc.);
n familie, asigur premisele necesare educaiei formale nvarea mersului, formarea bunelor
deprinderi, nsuirea vorbirii, respectarea normelor i conveniilor sociale i pune bazele
identitii socio-culturale i spirituale a persoanei poziie social, aspiraii intelectuale, etnie,
religie;
n instituii educative neconvenionale palatul copiilor, centre de consiliere i orientare, fundaii
culturale de promovare a anumitor valori, fundaii umanitare de asisten a persoanelor cu nevoi
speciale copii, aduli, btrni - faciliteaz satisfacerea nevoii de aciune, de implicare, afirmare
sau autorealizare, de ntrajutorare i sprijin att ale educailor ct i ale educatorilor, amelioreaz
starea celor aflai n dificultate: criz de identitate sau de perspectiv, marginalizare social,
alcoolism sau alte dependene;

demitizeaz funcia de predare.

Educatia nonformala este importanta prin urmatoarele avantaje pedagogice:

este centrata pe cel ce invata, pe procesul de invatare, nu pe cel de predare solicitand in
mod diferentiat participantii,
dispune de un curriculum la alegere, flexibil si variat propunandu-le participantilor
activitati diverse si atractive, in functie de interesele acestora, de aptitudinile speciale si
de aspiratiile lor,
contribuie la largirea si imbogatirea culturii generale si de specialitate a participantilor,
oferind activitati de reciclare profesionala, de completare a studiilor si de sprijinire a
categoriilor defavorizate sau de exersare a capacitatii indivizilor supradotati,
creeaza ocazii de petrecere organizata a timpului liber, intr-un mod placut, urmarind
destinderea si refacerea echilibrului psiho-fizic,
asigura o rapida actualizare a informatiilor din diferite domenii fiind interesata sa mentina
interesul publicului larg, oferind alternative flexibile tuturor categoriilor de varsta si
pregatirii lor profesionale, punand accentul pe aplicabilitatea imediata a cunostintelor,
antreneaza noile tehnologii comunicationale, tinand cont de progresul tehnico-stiintific,
valorificand oportunitatile oferite de internet, televiziune, calculatoare,
este nestresanta, oferind activitati placute si scutite de evaluari riguroase, in favoarea
strategiilor de apreciere formativa, stimulativa, continua,
raspunde cerintelor si necesitatilor educatiei permanente.
Limitele educatiei nonformale semnalate in lucrarile de specialitate se refera la faptul ca aceasta
forma include uneori programe mult prea flexibile, centrate doar pe obiective pe termen scurt si o prea
mare libertate metodologica a educatorilor. Trei riscuri pedagogice majore ar inregistra acest tip de
educatie si anume:
promovarea unui activism de suprafata, dependent doar de indeplinirea obiectivelor
concrete, rupte adesea de obiectivele specifice educatiei formale,
avansarea unui proiect dependent doar de mijloacele tehnice disponibile, care pot
dezechilibra corelatia functionala dintre subiectul si obiectul educatiei,
eludarea posibilitatilor de validare sociala reala a rezultatelor in raport cu diplomele si
certificatele obtinute la nivelul educatiei formale.