Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DOMENIUL AFACERILOR
UTILITARISMUL
Utilitarismul face parte din teoriile
convenţionaliste. Este o teorie etică
fondată de către Jeremy Bentham și John
Stuart Mil
În viziunea utilitarismului o acţiune este
bună sau corectă dacă maximizează
fericirea (plăcerea) şi minimizează
suferinţa (durerea) pentru un număr cât
mai mare de indivizi.
UTILITARISMUL
Potrivit utilitariștilor o acţiune devine
morală în momentul în care se
realizează conform maximei:
Acţionează astfel încât acţiunea ta să
maximizeze propria fericire şi pe a
celorlalţi şi să minimizeze propria
suferinţă şi pe a celorlalţi!
UTILITARISMUL
Pentru a facilita clasificarea unei acţiuni
ca fiind sau nu morală, gânditorii, care
împărtăşesc utilitarismul, ne propun
anumiţi indicatori: John Stuart Mill –
plăcerea şi Jeremy Bentham – utilitatea.
Acţiunile morale au anumite consecinţe:
produc plăcere, contribuie la dezvoltarea
persoanelor, aduc satisfacţia dorită.
UTILITARISMUL
Utilitarismul se bazează pe maximizarea
utilităţii colective. Binele colectiv (sau
utilitatea socială), este suma binelui
individual, pentru că societatea este
alcătuită din indivizi. De asemenea, ei se
sprijină nu pe religie, ci pe spiritul pozitiv,
ştiinţific.
UTILITARISMUL
Etica utilitaristă este o etică hedonistă. Scopul
principal al acestei etici este de a pune în prim
plan plăcerea.
În etica afacerilor, utilitarismul încurajează
eficienţa şi stabilitatea activităţilor economice
pe termen lung (cum ar fi, de exemplu,
investiţiile de capital), productivitatea şi
maximizarea profitului, stimulează performanţa
economică individuală, conducând evaluarea
morală spre conceptul de analiză cost/beneficiu.
DEONTOLOGISMUL
Deontologismul (etica normelor sau a
regulilor): in acest tip de teorie, accentual
cade pe respectul pentru principiile si
regulile morale si pe intentiile celui care face
actiunea.
Alegerea unui curs al actiunii va fi morala
daca este motivata de respectarea datoriei si
nu de alte considerente. Cea mai cunoscuta
varianta a deontologismului este cea
construita de Immanuel Kant.
DEONTOLOGISMUL
Deontologia este un cuvînt constituit prin
compunere din doua segmente cu
identitate distincta, primul (deontos,
deont-, deonto-, deon-) orientând gândirea
spre ideea de necesitate, nevoie, obligatie,
ceea ce se cade, iar cel de-al doilea (logos,
logia) spre ideea de studiu, stiinta, discurs.
Deontologia este stiinta (studiul,
discursul) despre obligatii (datorii).
DEONTOLOGISMUL
Etică deontologistă este etica kantiană și
are la bază conceptul de datorie: ceea ce
este corect din punct de vedere moral sunt
numai actele realizate din simțul datoriei
KANTIANISMUL
• Kantianismul este de orientare
deontologica (se referă la acțiunile
bune sau rele realizate de către un
agent moral din datorie, în opoziție cu
cele realizate de un agent moral în
vederea unei consecințe bune sau rele)
și este centrată pe conceptul de datorie
KANTIANISMUL
Kantianismul se întemeiază pe ideea că
rațiunea este bună în sine și că toți indivizii
sunt ființe raționale.
Contribuția sa majoră a fost teoria
imperativului categoric care susține că
trebuie să acționezi întotdeauna conform
unei asemenea maxime care poate să devină
în același timp o lege universală (ex: Să nu
ucizi, să nu furi etc.), adică să fie aplicabilă
pentru toți într-o situație identică.