ETICA ÎN AFACERILE

INTERNAȚIONALE
 Factori relevanţi pentru etica în afacerile
internaţionale

 A) În ţările în curs de dezvoltare, legislaţia este de

multe ori permisivă şi doar rareori aplicată. Ca urmare
a slabei aplicări a legilor în unele ţări, pe plan internaţional au
fost dezvoltate o serie de instrumente legale şi etice. La nivelul
organizaţiilor internaţionale au fost adoptate o serie de tratate,
prin care statele se angajează să adopte legi care interzic
anumite practici. Astfel de tratate nu sunt direct aplicabile, ci
necesită elaborarea unei legislaţii naţionale. De pildă, la
nivelul Organizaţiei de Cooperare şi Dezvoltare Economică, o
organizaţie a ţărilor dezvoltate economic, a fost ratificată
Convenţia asupra combaterii mituirii oficialilor publici
străini în tranzacţiile de afaceri internaţionale.
 Factori relevanţi pentru etica în afacerile
internaţionale

B) Ţările în care activează companiile multinaţionalele

sunt deseori caracterizate de un nivel scăzut de
dezvoltare economică. Deosebirile semnificative din
punct de vedere economic între ţări conduc, în mod
justificat, la adoptarea unor practici şi standarde
diferite în privinţa salarizării personalului, protecţiei
mediului, siguranţei produselor etc. Este, de pildă,
inevitabil ca într-o ţară în curs de dezvoltare salariul
minim să fie foarte diferit de cel dintr-o ţară
dezvoltată şi, din păcate, insuficient pentru
satisfacerea nevoilor de bază.
 Factori relevanţi pentru etica în afacerile
internaţionale

C) Multe dintre ţările în care operează

multinaţionalele sunt caracterizate de medii culturale
foarte diferite de cele de acasă. În contextul actual al
mediului de afaceri internațional este adevărat că unele
reguli de conduită diferă de la cultură la cultură.
Totuşi, o serie de principii etice, spre exemplu cele
stipulate în Declaraţia Universală a Drepturilor
Omului, sunt general acceptate în toate culturile,
chiar dacă uneori primesc interpretări diferite.
COMPANIILE MULTINAŢIONALE ŞI DREPTURILE OMULUI

Drepturile omului, recunoscute prin Declaraţia

Universală a Drepturilor Omului, deţin un rol central în
delimitarea normelor şi valorilor universale. Pot fi
delimitate patru grade de responsabilitate ale companiilor
multinaţionale în ţări în care drepturile omului sunt
încălcate. Prima situaţie este cea în care companiile
determină în mod cauzal direct încălcarea drepturilor
omului. De pildă, compania petrolieră Shell a fost acuzată
că a sprijinit în mod activ reprimarea protestelor
împotriva activităţii sale în Nigeria. în mod particular,
acuzaţia se referă la contribuţia activă a companiei la
uciderea scriitorului nigerian Saro-Wiva, unul dintre
liderii protestatarilor
COMPANIILE MULTINAŢIONALE ŞI DREPTURILE OMULUI

În cele mai multe cazuri însă, companiile multinaţionale sunt

acuzate de complicitate la acţiuni ale guvernelor de încălcare a
drepturilor cetăţenilor. Astfel, se pot distinge trei grade de
complicitate: directă, benefică (beneficial în limba engleză),
tăcută.
Complicitatea directă se referă la situaţiile în care
compania furnizează bunuri sau servicii despre care ştie că
vor fi utilizate de către guverne pentru a viola drepturile
cetăţenilor. O companie care vinde tehnologie IT sau arme
despre care ştie că vor fi utilizate pentru a împiedica libera
exprimare a cetăţenilor sau, respectiv, protestele paşnice ale
acestora se află în această situaţie.
COMPANIILE MULTINAŢIONALE ŞI DREPTURILE OMULUI

Complicitatea benefică se referă la situaţiile în

care, fără a contribui la încălcarea drepturilor
cetăţenilor, companiile profită de pe urma
acestora. O companie care utilizează facilităţi
construite în state autoritare cu ajutorul muncii
forţate reprezintă un astfel de exemplu.
COMPANIILE MULTINAŢIONALE ŞI DREPTURILE OMULUI

Complicittea tăcută vizează cazurile în care

companiile nu reacţionează la încălcări
semnificative ale drepturilor omului care se
comit în ţările în care acestea activează, fără a
participa sau a profita în mod direct de acestea.
în acest ultim caz, responsabilitatea companiei
este secundară şi indirectă.
 COMPANIILE MULTINAŢIONALE ŞI CORUPŢIA ÎN ŢĂRILE
ÎN CURS DE DEZVOLTARE

Deşi efectele nocive ale corupţiei în ţările dezvoltate sunt,

în general, recunoscute, unii oameni de afaceri consideră
ca în ţările în curs de dezvoltare aceasta este un
instrument necesar, care nu trebuie supus criticii morale.
Principala formă de corupţie pusă în discuţie este darea de
mită în diferite contexte economice, cum ar fi deschiderea
unei afaceri, autorizarea unui produs, procesul de achiziţie
publică etc.
 COMPANIILE MULTINAŢIONALE ŞI CORUPŢIA ÎN ŢĂRILE
ÎN CURS DE DEZVOLTARE

De pildă, contractele de achiziţii de bunuri sau de prestări

de servicii nu sunt câştigate de companiile ce oferă cel mai
bun raport între preţ şi calitate, ceea ce va conduce la
faptul că preţurile oferite se vor afla deasupra nivelului
optim. în al doilea rând, darea de mită duce la finanţarea
unor investiţii nerentabile, care oferă beneficii mai curând
companiilor care contractează lucrările decât cetăţenilor.
în al treilea rând, prin acte de corupţie, anumite companii
vor obţine avantaje nemeritate, care vor determina
formarea unui mediu concurenţial incorect, spre avantajul
unora dintre companii şi spre dezavantajul altora.
 MUNCA SALARIATĂ A COPIILOR

Conform Convenţiei privind vârsta minimă de angajare,

adoptată în 1973 de către Organizaţia Mondială a Muncii,
statele semnatare se angajează să impună prin lege o vârstă
minimă la care persoanele pot fi angajate. Pentru cele mai
multe tipuri de muncă, limita legală poate fi de cel mult 15
ani (14 ani, ca excepţie, pentru ţările sărace). De asemenea,
copiii de peste 13 ani (12 ani, ca excepţie, în ţările sărace)
pot fi angajaţi în munci uşoare. în muncile grele, limita
impusă de convenţie este de 18 ani, indiferent de ţară. în
pofida faptului că majoritatea ţărilor au ratificat convenţia
şi au implementat legislaţia necesară, munca salariată a
copiilor este o practică obişnuită în ţările sărace.
OBLIGAŢIILE ETICE ALE COMPANIILOR MULTINAŢIONALE

Companiile multinaţionale trebuie să contribuie la

îmbunătăţirea legilor şi instituţiilor ţării gazdă. Deseori,
companiile multinaţionale care activează în ţări în curs de
dezvoltare profită de legislaţia inadecvată şi de instituţiile
nedezvoltate ale ţării gazdă. Mai mult, reprezentanţii
multinaţionalelor fac uneori lobby în mod netransparent şi
chiar comit acte de corupţie pentru a menţine legile şi
instituţiile în această stare. O astfel de conduită este
inacceptabilă din punct de vedere moral. Alături de instituţiile
internaţionale şi ONG-uri, companiile care activează în ţările în
curs de dezvoltare au obligaţia de a promova îmbunătăţiri ale
legislaţiei sau cel puţin de a nu contribui în mod activ la
menţinerea legislaţiei slabe.
OBLIGAŢIILE ETICE ALE COMPANIILOR MULTINAŢIONALE

Companiile multinaţionale trebuie să respecte

drepturile angajaţilor şi să încerce să îşi
determine partenerii de afaceri locali să le
respecte. În multe ţări aflate în curs de dezvoltare
drepturile angajaţilor nu sunt cu adevărat protejate de
instituţiile statului. Dreptul la acţiune sindicală,
dreptul la siguranţă în muncă, dreptul la repaus zilnic
şi săptămânal sunt drepturile cel mai des puse în
discuţie. Companiile multinaţionale trebuie să respecte
aceste drepturi şi să îşi monitorizeze furnizorii şi
subcontractorii pentru ca, la rândul lor, să le respecte.
OBLIGAŢIILE ETICE ALE COMPANIILOR MULTINAŢIONALE

Companiile multinaţionale trebuie să îşi plătească în

mod corect impozitele către ţara gazdă. Strategia cel mai des
utilizată de către managerii multinaţionalelor pentru scăderea sumelor
plătite ca impozite o reprezintă tranzacţiile în interiorul grupului. 60%
din comerţul internaţional se desfăşoară între entităţile aceluiaşi grup,
multe dintre ele având drept obiectiv scăderea profitului supus
impozitării din ţările cu fiscalitate ridicată. Deşi transferurile intragrup
nu pot fi considerate, în sine, neetice, utilizarea lor abuzivă, în vederea
reducerii impozitelor plătite, este discutabilă din punct de vedere etic. în
primul rând, astfel de tranzacţii conduc la reducerea artificială a sumelor
plătite ca impozite. în al doilea rând, multinaţionalele evită astfel să
contribuie în mod corect la bugetele ţărilor mai puţin dezvoltate,
refuzând să ofere ceva în schimbul resurselor utilizate în respectiva ţară.
OBLIGAŢIILE ETICE ALE COMPANIILOR MULTINAŢIONALE

 Companiile multinaţionale trebuie să respecte cultura ţării

gazdă, câtă vreme aceasta nu încalcă în niciun fel normele
morale. Multe companii care activează global sunt criticate
pentru faptul că, în dorinţa de a obţine profit, desconsideră unele
importante tradiţii şi simboluri istorice, naţionale sau culturale
ale ţărilor în care operează. Unul dintre cele mai cunoscute cazuri
de acest tip este cel în care Starbucks a deschis o cafenea în
Oraşul Interzis, un simbol al istoriei Chinei (Kline 2010, 199-
202). Pe un plan mai general, companiile multinaţionale sunt
criticate pentru că ar impune, prin publicitate şi prin practicile
curente, un „imperialism cultural" prin care impun valorile ţărilor
de origine, în genere cele specifice culturii americane.
OBLIGAŢIILE ETICE ALE COMPANIILOR MULTINAŢIONALE

Companiile multinaţionale trebuie ca, prin modul în care

exploatează resursele, să nu afecteze comunităţile locale şi să nu
pună în pericol dezvoltarea pe termen lung a ţării. Maniera în care
multinaţionalele exploatează resursele în ţările în curs de dezvoltare
este deseori supusă unor critici dure din două puncte de vedere. în
primul rând, în ţările în curs de dezvoltare, activitatea companiilor
multinaţionale din domenii cum ar fi cel al extracţiei petrolului sau al
industriei chimice a condus la o serie de dezastre ecologice. în al
doilea rând, într-o serie de cazuri, profitând de slăbiciunea instituţiilor
responsabile, companiile multinaţionale exploatează necontrolat
resursele naturale din ţările în care operează, ceea ce pune în pericol
sustenabilitatea exploatării şi dezvoltarea pe termen lung a
respectivelor ţări.