COLEGIUL NAŢIONAL “SIMION BĂRNUŢIU”

ŞIMLEU SILVANIEI, SĂLAJ

Filieră: TEHNOLOGICĂ
Profilul: SERVICII
Calificarea profesională:TEHNICIAN ÎN ACTIVITĂŢI ECONOMICE

PROIECT DE SPECIALITATE

CALIFICARE : TEHNICIAN ÎN ACTIVITĂŢI ECONOMICE

NIVEL 4

ÎNDRUMĂTOR, ABSOLVENT,

Prof. Creţanu Viorel Pop V. Cristina Melania

2023
 COLEGIUL NAŢIONAL “SIMION BĂRNUŢIU”

ŞIMLEU SILVANIEI, SĂLAJ

CONTRACTUL DE VÂNZARE – CUMPĂRARE

ÎNDRUMĂTOR, ABSOLVENT,

Prof. Creţanu Viorel Pop V. Cristina Melania

2023
 CUPRINS

Argument
Capitolul I: Prezentarea generală a societăţii GAL MĂRIOARA IF
I.1. Denumire, formă juridical, sediu
I.2. Capital social
I.3. Obiect de activitate
I.4. Structura organizatorică
Capitolul II: Prezentarea teoretică a proiectului
Capitolul III: Prezentarea practică a proiectului
Concluzii şi propuneri
Bibliografie
 Argument

Am ales ca temă de studiu contractele comerciale pentru lucrarea mea de atestat,

mai exact "Contractul de vânzare-cumpărare" deoarece consider că este o temă
interesantă, având în vedere faptul că pentru a obține un produs, e nevoie de a întocmi un
contract de vânzare-cumpărare. Având în vedere faptul că urmez un liceu cu profil
economic, părerea mea este că aceste contracte comerciale cu care ne întâlnim la orice
pas în viața noastră sunt foarte utile și consider că este foarte important să cunoaștem
condițiile, modalitățile de întocmire, caracteristicile, importanța și utilitatea lor.
În ziua de azi, economia și știința sunt într-o continuă dezvoltare, legislația se
poate schimba de pe o zi pe alta și este foarte bine să fim la zi cu aceste actualizări.
Vânzarea are ca rezultat ieșirea unui drept (bun). O afacere este un act juridic constând în
manifestarea unei voințe creatoare de efecte juridice. Această manifestare de voință poate
fi un contract, dar poate fi și un act unilateral. Puterea contractului în raporturile dintre
părți este asimilată cadrului legal. Interesul personal este motorul esențial al vieții
economice. Prin încheierea unui contract, nici o entitate nu se poate obliga la ceea ce nu
este în conformitate cu interesele sale. Contractul se întocmește așadar ca urmare a unei
colaborări între societățile sau partenerii unei afaceri, fiind un izvor de obligații civile sau
comerciale, este cel mai important și eficient act juridic pentru desfășurarea activităților
economice și sociale, indispensabil societății atât în practica civilă, cât și în practica
comercială.
Realizarea acestui proiect m-a ajutat la dobândirea unor capacități privind
întocmirea corectă a unor documente cu caracter economic și social, fixarea unor noțiuni
economice de bază, modul de utilizare a contractelor în orice situație, perfecționarea
redactării unui document, cunoașterea conținutului unui contract economic, precum și
folosirea corectă a unor noțiuni economice importante Pentru a reuși să realizez acest
proiect, m-am orientat pe competențele tehnice de specialitate, teoretice pe care am reușit
să le acumulez pe parcursul acestor ani ai pregătirii mele profesionale și pe care le-am
aprofundat prin muncă . Dintre acestea doresc să specific: capacitatea întocmirii corecte a
unor documente cu caracter economic și social; fixarea unor noțiuni economice de bază ;
modul de utilizare a contractelor în orice situație; cunoașterea conținutului unui contract
economic; capacitatea de a putea dispune de drepturile mele ; folosirea corectă a unor
noțiuni economice importante. Acest proiect conține aspecte teoretice de bază în tema
aleasă și se bazează foarte mult pe partea practică.
Pentru realizarea acestei teme am ales spre exemplificare o societate comercială
care desfășoară o activitate de comerţ, societatea GAL MĂRIOARA IF care a încheiat
un contract de vânzare – cumpărare cu firma EUROPAN SRL, specializată în
producerea și comercializarea produselor de panificaţie. Întocmirea corectă a acestor
contracte și caracteristicile lor sunt foarte importante și sunt bine de știut atȃt pentru
agentul economic cȃt și pentru cealaltă parte. Această temă este una foarte interesantă și
foarte eficientă în viaţa de zi cu zi, deoarece este foarte important să știi să utilizezi
anumite contracte pe care le vei întȃlni în cursul vieții. De exemplu, dacă ești o persoană
de afaceri, firma ta este rezultatul unui contract între tine și partenerii tai, clienții tăi, între
tine și statul în care ai înființat-o, între furnizorii sau debitorii tăi. Orice contract se
bazează pe un acord de voință, tu ești de acord să creezi, modifici sau stingi drepturi și
/sau obligații. Pentru a fi parte dintr-un contract trebuie îndeplinite anumite condiții care
sunt foarte necesare și firești, trebuie să ai capacitatea de a contracta, să poți consimți în
mod valabil în cazul în care te obligi la ceva ,trebuie ca acel contract să aibă un obiect
determinat și o cauză licită. Sunt numeroase tipuri de contracte care trebuie citite și
analizate cu multă atenție pentru a evita anumite întȃmplări neplăcute. Aceste numeroase
tipuri și modele de contracte sunt adaptate zonei în care sunt construite, fiind influențate
de legislația în vigoare, de uzanțele folosite și de voința specifică a părților ce le
întocmesc.
Lucrarea este împărţită în trei capitole după cum urmează : primul capitol prezintă
societatea GAL MĂRIOARA IF iar capitolul doi conţine noţiuni teoretice despre
contractul de vânzare cumpărare ,urmând ca în capitolul trei sa fac un studiu de caz
asupra contractului încheiat cu firma care îi asigură produsele de panificaţie să descriu
clauzele contractuale încheiate între cei doi parteneri de afaceri .M-am documentat
folosind mai multe surse de informare direct de la magazin , cărți și internet pe care le-am
prezentat în bibliografie.
 Cap.I. Prezentarea societăţii comerciale GAL MĂRIOARA IF

I.1.Denumire, formă juridică, sediu

Societatea comercială GAL MĂRIOARA IF ( Întreprindere familială ). , are
sediul în localitatea Giurtelecu Şimleului, Comuna Măerişte, numărul 289.
Societatea a fost înființată în anul 2018, iar durata de funcționare a societății este
nedeterminată. A fost înmatriculată la Registrul Comerțului cu numărul EUID:

ROONRC: F31/226/2018, CUI: 39086229

Societatea este o persoană juridică română, constituită în forma de întreprindere

familială care după noile legi se acociază cu PFA. Societatea îşi desfăşoară activitatea în
conformitate cu legislaţia în vigoare şi ale prezentului act constitutiv. Societatea este
titulară de drepturi si obligaţii şi răspunde faţă de terţi cu întregul patrimoniu.
Modificarea formei juridice se realizează prin hotărârea titularului, cu respectarea
dispoziţiilor prevăzute de lege. Are un personal calificat și experimentat, care urmărește
oferirea unor servicii de calitate, mereu pe placul clientului. Scopul societății prin
experiență, perseverență și gȃndire, este de a implementa un sistem de abordare al
clienţilor, astfel încât fiecare servire să se transforme în cartea de vizită perfectă și clienții
să devină mȃndrii de serviciile care le-au fost furnizate.

I.2. Obiect de activitate

Obiectul principal de activitate al societăţii GAL MĂRIOARA IF este conform

Cod CAEN 4711 - Comerţ cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare
predominantă de produse alimentare, băuturi şi tutun Această clasă include: - vânzarea cu
amănuntul a unei largi palete de produse, din care predominante sunt produsele alimentare,
băuturile sau tutunul: -activităţi ale magazinelor generale care au, în afara de principalele
lor vânzari de produse alimentare, băuturi sau tutun, alte cateva tipuri de mărfuri, cum ar fi
îmbrăcăminte, mobilă articole electrocasnice, articole de fierărie, cosmetice etc.
I.3. Structura organizatorică
Deoarece GAL MĂRIOARA IF este un magazin mic, structura organizatorică
este compusă doar din Gal Marioara, care ocupă atât postul de administrator căt si cel de
vânzător şi o contabilă .

I.4. Capital social

În conformitate cu Legea nr.182/2016 au fost aduse modificări şi completări
Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor
economice de către persoanele fizice autorizate ( PFA ), întreprinderile individuale şi
întreprinderile familiale se precizează că o PFA nu are capital social, prin urmare, nu
există niciun fel de limită ( nici minimă, nici maximă ).
 Cap.II. Partea teoretică a lucrării – Contractul de vânzare –
cumpărare

II.1. Noţiunea de contract şi caracterele sale juridice

Contractul este o categorie juridică indisponibilă vieții juridice moderne și,

implicit, vieții economico-sociale. Contractele se încheie de persoane fizice, între ele, sau
de persoane fizice și persoane juridice.Știm că în contractul de vȃnzare-cumpărare părțile
poartă denumirea de vȃnzător și respectiv, cumpărător. Vȃnzătorul este partea care, în
cadrul raporturilor contractuale în care intră, transmite dreptul de proprietate asupra unui
bun și predă bunul respectiv, în schimbul prețului la care este obligată cealaltă parte.În
mod normal, contractul se încheie personal de către părți. El se poate încheia, însă, și de
către o parte cu reprezentantul celeilalte părți, ori de către reprezentanții ambelor părți.
Astfel, mandatarul poate reprezenta mandatul în baza contractului de mandat încheiat
între cele două părti. Contractul încheiat de reprezentații părților se consideră încheiat de
ele, pentru că, în realitate, autorii manifestărilor de voință la încheierea contractului sunt
părțile, numai că ele nu și-au manifestat-o personal, ci prin mijloacele reprezentantului
lor legal sau convențional. Obligațiile părților trebuie executate în strictă conformitate cu
cauzele contractului. Nerespectarea obligațiilor contractuale produce consecințele
reglementate de codul civil și codul comercial. Potrivit legii, în cazul cȃnd una dintre
părți nu își execută obligațiile asumate, cealaltă parte este îndreptățită să uzeze de
excepția de neexecutare să ceară rezoluțiunea contractului ori să ceară executarea
obligației în cauză.

Contractul de vânzare- cumpărare , este un contract sinalagmatic (bilateral),

deoarece prin încheierea sa dă naștere la obligații reciproce între părțile
contractante. Vânzătorul are obligația să predea lucrul vândut și să garanteze pe
cumpărător, iar cumpărătorul are obligația să plătească prețul. Fiind un contract
sinalagmatic, se aplică regulile specifice acestei categorii de contracte (excepția
neexecutării contractului, rezoluțiunea pentru neexecutarea obligației de către una dintre
părți, teoria riscului contractului).

Contractul de vânzare- cumpărare este un contract cu titlu oneros. Ambele părți

urmăresc anumite interese patrimoniale, adică primirea unui echivalent în schimbul
prestației la care se obligă. Vânzătorul urmărește să primească prețul că un
contraechivalent al prestației sale, iar cumpărătorul urmărește să primească bunul
cumpărat în schimbul prețului.

Contractul de vânzare- cumpărare, este un contract comutativ, deoarece

existența și întinderea obligațiilor reciproce sunt cunoscute de părți de la încheierea
contractului și nu depind, ca în contractele aleatorii, de un eveniment viitor și incert, care
ar face să existe șanse de câștig și pierdere pentru ambele părți contractante. Numai în
mod excepțional contractul poate capătă caracter aleatoriu, de exemplu, când obiectul
este supus pieirii, exproprierii etc.

În principiu, vânzarea este un contract consensual ('vinderea este perfectă îndată

ce părțile s-au învoit', art. 1295 C.civ.), putând fi încheiat prin simplu acord de voință al
părților (solo consensu), fără îndeplinirea vreunei formalități și fără remiterea lucrului
vândut și a prețului în momentul încheierii contractului. Deci vânzarea nu este un
contract solemn și nici real. Prin excepție de la principiul consensualismului, în cazurile
special prevăzute de lege vânzarea devine un contract solemn.

Vânzarea-cumpărarea este un contract translativ de proprietate din momentul

încheierii lui. Aceasta înseamnă că, prin efectul realizării acordului de voință (solo
consensu) și independent de predarea lucrului vândut și de plata prețului, se produce nu
numai încheierea contractului, dar operează și transferul dreptului de proprietate de la
vânzător la cumpărător. În acest sens, art. 1295 C.civ., prevede că 'proprietatea este de
drept strămutată' de la vânzător la cumpărător 'îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului
și asupra prețului, deși lucrul încă nu se va fi predat și prețul încă nu se va fi numărat'.
 Principiul transmiterii imediate (automate) a dreptului de proprietate (și a
riscurilor) din momentul încheierii contractului operează numai dacă sunt îndeplinite
anumite condiții:

a) Vânzătorul trebuie să fie proprietarul lucrului vândut, iar contractul perfect

valabil încheiat (de exemplu, dacă, în mod excepțional, vânzarea-cumpărarea este un
contract solemn, consimțământul părților trebuie să fie manifestat în formă prevăzută de
lege).

b) Trebuie să fie vorba de lucruri determinate individual (certe). În cazul

bunurilor determinate numai generic, transferul proprietății nu se poate produce din
momentul încheierii contractului, căci nu se cunosc bunurile care urmează să fie efectiv
dobândite de către cumpărător. În consecință, nu se pune nici problema transferării
riscurilor, iar lucrurile de gen nici nu pot pieri (genera non pereunt) . La termenul stipulat
sau, în lipsă, la cererea cumpărătorului vânzătorul trebuie să individualizeze lucrul vândut
și să i-l predea. În caz contrar, va răspunde pentru neexecutarea obligăției asumate.

c) Lucrul vândut trebuie să existe. În cazul vânzării bunurilor viitoare (emptio-

venditio rei futurae, de exemplu, lucruri care urmează să fie confecționate, o recolta
viitoare etc.), deși pot forma obiectul contractului, transferul proprietății poate opera
numai din momentul în care au fost executate, terminate, în stare de a fi predate
cumpărătorului, dacă sunt bunuri individual determinate (certe), iar dacă lucrul executat
este de gen, după individualizare (de exemplu, lucrul fabricat în serie). Riscurile se
transmit asupra cumpărătorului o dată cu dreptul de proprietate, dacă nu și-a asumat
riscul nerealizării - în tot sau în parte - a lucrului viitor din momentul încheierii
contractului și independent de transferul proprietății (caracter aleatoriu).

d) Trebuie ca părțile să nu fi amânat transferul proprietății printr-o clauză specială

pentru un moment ulterior încheierii contractului. Asemenea clauze pot fi prevăzute în
contract, întrucât regulă stabilită în art. 1295 C.civ., potrivit căreia transferul proprietății
are loc 'îndată ce părțile s-au învoit'', nu este de ordine publică (imperativă) și deci poate
fi înlăturată chiar dacă lucrul vândut este individual determinat.
II.2. Condiţiile esenţiale de validare a contractului de vânzare – cumpărare

Ca orice act juridic, pentru a fi valabil încheiat, contractul de vânzare-cumpărare

trebuie să întrunească elementele structurale (sau condiţiile esenţiale) de fond prevăzute
de C. civ.: consimţământul, capacitatea, obiectul şi cauza; în principiu, nu se cer condiţii
speciale de formă, contractul fiind valabil încheiat indiferent de forma în care s-a
exprimat (exteriorizat) consimţământul părţilor; prin excepţie doar, unele contracte de
vânzare-cumpărare trebuie să îndeplinească şi anumite condiţii de formă.
Comsimţământul părţilor trebuie să îndeplinească, fireşte, condiţiile cerute
dedreptul comun: să existe, să fie exteriorizat, liber, neviciat şi serios (dat cu intenţia de a
se obliga juridic). Ca şi la alte contracte, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare
consimţământul îmbracă, de cele mai multe ori, înfăţişarea ofertei făcute de una (oricare)
dintre părţi şi respectiv a acceptării de către cealaltă parte a ofertei făcute; contractul se
consideră încheiat în momentul în care cele două manifestări de voinţă – neapărat
concordante – se întâlnesc. Existenţa consimţământului fiecăreia dintre părţi este, în
principiu, indispensabilă. Prin excepţie, însă, este în cazul exproprierii pentru cauză de
utilitate publică. Exteriorizarea consimţământului vânzătorului şi cumpărătorului se poate
face, în principiu, în orice formă şi prin orice mijloace: în scris, verbal, prin gesturi sau
atitudini etc. Libertatea consimţământului –în sensul larg al noţiunii – derivă firesc din
principiul general al autonomiei de voinţă sau al libertăţii contractuale, potrivit căruia o
persoană are deplina libertate de a decide ea însăşi dacă să încheie sau nu, orice contract
sau orice alt act juridic.
Legea interzice vânzarea unor bunuri (pe care le scoate din circuitul civil) în
interesul ocrotirii moralităţii publice, sănătăţii publice (stupefiantele) ori a securităţii
publice (armele şi muniţiile) sau a altor valori sociale considerate de ordine publică
(terenurile agricole obţinute prin împroprietărire sau prin constituire – nu prin
reconstituire! – a dreptului de proprietate potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991,
bunurile din patrimoniul cultural naţional etc.). Legea impune uneori vânzarea, împotriva
voinţei proprietarului bunului (de pildă, în caz de executare silită), ori impune vânzarea
anumitor bunuri numai în favoarea unui anumit cumpărător.
 Capacitatea de a vinde şi de a cumpăra, ca parte componentă a capacităţii civile
de folosinţă, aparţine în principiu tuturor subiecţilor de drept civil – persoane fizice sau
juridice – iar ca parte a capacităţii civile de exerciţiu aparţine tuturor persoanelor care se
bucură de capacitatea de exerciţiu deplină (vânzarea- cumpărarea fiind, evident, un act de
dispoziţie juridica asupra bunului); drept urmare minorii sub 14 ani şi interzişii (lipsiţi
total de capacitatea de exerciţiu) vor putea încheia asemenea contracte numai prin
reprezentanţii lor legali, iar minorii între 14 şi 18 ani (având capacitatea de exerciţiu
restrânsă) le vor încheia personal, dar cu încuviinţarea ocrotitorilor legali (părinţi sau
tutore), în ambele situaţii însă, certându-se şi încuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare.
Obiectul contractului (actul juridic) îl constituie, potrivit teoriei generale a obligaţiilor,
prestaţia (acţiunea sau inacţiunea) la care se obligă părţile (sau una dintre părţi).
Contractul de vânzare cumpărare fiind un contract sinalagmatic, care dă naştere
unor obligaţii în sarcina fiecăreia dintre părţi (obligaţii reciproce), este evident că
„obiectul contractului” îl constituie, de fapt, obiectul fiecărei dintre obligaţiile reciproce
asumate de părţi, adică – simplificând lucrurile – avem de a face, pe de o parte, cu
obiectul obligaţiei vânzătorului (lucrul vândut), iar pe de altă parte, cu obiectul obligaţiei
cumpărătorului (preţul de vânzare). Bunul trebuie să existe în momentul încheierii
contractului sau să poată exista cu certitudine în viitor (să poată fi produs, construit,
dobândit etc. de către vânzător, spre a putea fi transmis cumpărătorului).
Preţul ca obiect al obligaţiei cumpărătorului, constă într-o sumă de bani datorată
de cumpărător drept echivalent al valorii lucrului cumpărat. Pentru validitatea
contractului de vânzarecumpărare, obiectul prestaţiei la care se obligă cumpărătorul –
preţul – trebuie: să fie fixat în bani; să fie determinat sau determinabil; să fie sincer; să fie
serios. Inexistenţa unui preţ care să îndeplinească cumulativ aceste condiţii atrage
nulitatea absolută a contractului, căci acestuia îi lipseşte un element structural (condiţie
esenţială validitate): obiectul obligaţiei cumpărătorului şi, respectiv, cauza obligaţiei
vânzătorului.
• Preţul vânzării trebuie să fie stabilit în bani.
• Preţul vânzării trebuie să fie determinat sau determinabil.
• Preţul trebuie să fie sincer, adică real, să nu fie stipulat doar fictiv, ci să fie
stabilit efectiv, cu scopul de a fi cerut şi plătit în realitate.
 • Preţul trebuie să fie serios, adică trebuie să prezinte, în intenţia, un echivalent
valoric al bunului cumpărat.
Cauza contractului de vânzare-cumpărare (sau, mai exact, cauza obligaţiei
fiecăreia dintre părţile contractante) trebuie să îndeplinească condiţiile cerute pentru
validitatea convenţiei, potrivit 8 dreptului comun.Sub aspectul ambelor elemente care
compun, cauza obligaţiei fiecăreia dintre părţile contractului de vânzare trebuie să fie
reală şi trebuie să fie licită şi morală.
Sistemul Codului nostru civil, în privinţa formei actelor juridice, este dominat de
principiul consensualismului, potrivit căruia, de regulă, contractele civile sunt valabile şi
îşi produc efectele prin simplul consimţământ al părţilor, indiferent de forma în care
acesta s-a manifestat sau exteriorizat. Numai prin excepţie, în cazurile anume anume
prevăzute de lege (sau în cazurile în care părţile, prin voinţa lor, au convenit astfel),
pentru validitatea şi eficienţa unui act juridic este nevoie ca acordul lor de voință să fie
exprimat într-o formă solemnă, ori să fie însoţit de predarea efectivă a lucrului ce
constituie obiectul obligaţiei asumate. Prin excepţie de la principiul consensualismului, în
anumite cazuri, expres prevăzute de lege, contractul de vânzare-cumpărare trebuie să
îmbrace – pentru însăşi validitatea lui – o formă solemnă.

II.3.Efectele contractului de vânzare – cumpărare

Aşa cum orice contract civil are ca efect naşterea, transmiterea, modificarea sau
stingerea unui raport juridic având în conţinut drepturi şi obligaţii civile, astfel şi
contractul de vânzare cumpărare determină naşterea unor drepturi şi unor obligaţii
corelative lor, în sarcina fiecăreia dintre părţile sale.

II.3.1. Efectul translativ al contractului de vânzare – cumpărare

Pentru ca efectul translativ al contractului de vânzare- cumpărare să se producă

instantaneu, prin însăşi încheierea acordului de voinţă, trebuie să fie îndeplinite trei
condiţii şi anume:
a) în momentul încheierii contractului, vânzătorul trebuie să fie proprietar al
bunului (sau titular al dreptului înstrăinat), căci altfel transferul nu se poate produce
(nemo dat quod non habet); în cazul vânzării lucrurilor viitoare, ca şi în acela al vânzării
lucrului altuia, proprietatea asupra lucrului vândut se va putea transmite cumpărătorului,
abia atunci când lucrul viitor va exista sau când lucrul altuia va fi devenit al vânzătorului.
b) părţile să nu fi amânat, prin convenţie, transferul proprietăţii pentru o dată
ulterioară ; într-adevăr, regula stabilită în C. civ. nefiind imperativă, părţile pot deroga de
la ea, stabilind, prin clauzele contractului, că transferul proprietăţii va avea loc ulterior,
fie la împlinirea unui anumit termen suspensiv, fie la îndeplinirea unei anumite condiţii
(de ex. la data predării posesiei bunului; la data când se va plăti integral preţul; etc.).
c) lucrul vândut să fie individual determinat, căci numai astfel dreptul de
proprietate asupra acestui lucru poate fi transferat cumpărătorului.
Importanța practică a determinării exacte a momentului transferului dreptului
vândut din patrimoniul vânzătorului în acela al cumpărătorului rezultă din împrejurarea
că, potrivit regulii generale, proprietarul (sau titularul dreptului) este cel care suportă
riscul pieirii fortuite a bunului sau dreptului respective.

II.3.2. Obligaţiile vânzătorului

Obligaţia de predare implică, ca accesoriu firesc şi indispensabil, şi obligaţia

neprevăzută expres de text, dar existentă, neîndoielnic de a conserva (păstra în bună
stare) lucrul până la predare; pe aspecte distincte, implicând atât obligaţia de garanţie
pentru evicţiune, cât şi obligaţia de garanţie pentru viciile ascunse ale lucrului vândut.
Potrivit art. 1314 C. civ., „predarea este strămutarea lucrului vândut în puterea şi
posesiunea cumpărătorului”.
Cuvântul „strămutare” nu trebuie înţeles ca referindu-se la însăşi strămutarea
dreptului de proprietate (sau a altui drept) asupra lucrului vândut, din patrimoniul
vânzătorului în acela al cumpărătorului, deoarece, aşa cum am văzut, transferul
(strămutarea) dreptului se produce de plin drept, prin chiar încheierea contractului (solo
consensu). Prin „strămutarea bunului” trebuie să înţelegem numai predarea efectivă a
lucrului vândut în „puterea şi posesia” cumpărătorului, sau – şi mai exact – „punerea
lucrului vândut la dispoziţia cumpărătorului”. Bunurile imobile se predau, prin remiterea
cheilor, dacă e vorba de o clădire, sau prin remiterea titlului de proprietate.
 Bunurile mobile se predau, fie prin tradiţia reală, fie prin remiterea cheilor clădirii
în care se află lucrurile, fie prin simplul consimţământ al părţilor, dacă la data încheierii
contractului lucrurile mobile vândute se aflau deja în stăpânirea cumpărătorului cu orice
alt titlu (depozit, împrumut etc.).
Bunurile incorporale, se predau, prin remiterea titlurilor, sau prin uzul ce face
cumpărătorul de dânsele, cu consimţământul vânzătorului” (de exemplu, transmiterea
către editor a dreptului extrapatrimonial al autorului de a-şi publica opera).

II.3.3. Obligaţiile cumpărătorului

Principala obligaţie a cumpărătorului este de a plăti preţul în ziua şi la locul

determinat prin contract”. Pe lângă această obligaţie „principală”, cumpărătorul are,
neîndoielnic, şi obligaţia de a lua în primire lucrul cumpărat, precum şi pe aceea de a
suporta cheltuielile vânzării (dacă nu s-a convenit altfel). Este indiscutabil că însăşi
obligaţia de a plăti preţul – care este de esenţa contractului de vânzare- cumpărare, este
impusă de lege cu caracter imperativ. Cât privesc însă modalităţile şi condiţiile concrete
de efectuare a plății, reglementarea adusă de Codul civil este numai supletivă, părţile
putând conveni şi altfel, potrivit intereselor lor concordante. Aşadar, numai în lipsă de
stipulaţie contrară, se vor aplica următoarele reguli:
- Data şi locul plăţii sunt data şi locul la care se face predarea bunului . Această
regulă, specifică contractului de vânzare-cumpărare, derogă de la regula generală în
materie de obligaţii contractuale, potrivit căreia – în lipsă de stipulaţie contrară – plata
(fiind cherabilă) se face la domiciliul debitorului.
- Dacă părţile au stipulat un termen suspensiv pentru plata preţului, la scadenţă
plata trebuie făcută integral. Părţile pot stipula însă, la încheierea contractului, şi clauza
plăţii eşalonate a preţului, la diferite termene succesive (plata în rate). Cumpărătorul
trebuie să preia lucrul la data şi locul prevăzut în contract.
În caz de neîndeplinire a acestei obligaţii – dacă e vorba de un lucru mobil –
vânzătorul poate, cu autorizarea justiţiei, să-l transporte şi depoziteze în alt loc, pe
cheltuiala cumpărătorului, dacă are nevoie de locul unde se găseşte bunul, potrivit regulii
generale în materie de contracte. Potrivit regulii generale în materie de interpretare a
contractelor , clauzele contractuale îndoielnice se interpretează întotdeauna în favoarea
debitorului. În materie de vânzare – cumpărare, unde ambele părţi au, deopotrivă, atât
calitatea de creditor (al unor obligaţii) , Codul civil a adoptat însă o reglementare
specială, derogatorie de la regula generală. Astfel, „vânzătorul este dator să explice curat
îndatoririle ce înţelege a lua asupra sa” , iar dacă, totuşi, înţelesul contractului ar fi neclar,
art. 1312 alin. 2 C. civ. dispune că „orice clauză obscură sau îndoială se interpretează în
contra vânzătorului”. Aşa fiind, chiar şi clauzele contractuale referitoare la obligaţiile
asumate de vânzător (în care, deci, acesta are calitatea de debitor), vor trebui să fie
interpretate în favoarea cumpărătorului (creditor) şi împotriva („în contra) vânzătorului
(debitor), iar nu în favoarea debitorului, cum prevede regula generală, de drept comun.
Toate celelalte reguli generale (de drept comun) referitoare la interpretarea conventiilor
se vor aplica întocmai şi contractului de vânzare-cumpărare.

II.4. Diferite tipuri de contracte vanzare – cumparare

Tipuri de contracte de vânzare-cumparare:

* Antecontract de vânzare
* Contract de vânzare-cumparare comercială
* Contract de vânzare-cumparare imobil
* Contract de vânzare-cumparare mobil
* Contract de vânzare a acțiunilor prin licitație
* Contract de vânzare active prin licitație
* Contract de vânzare-cumpărare a unei succesiuni
* Contract de vânzare-cumpărare a unui imobil ipotecat
* Contract de vânzare-cumpărare bunuri mobile sau imobile
* Contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere
* Contract de vanzare-cumparare cu livrare succesivă și rezerva proprietății
* Contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate
* Contract de vânzare-cumpărare cu plata prețului inainte de livrare
* Contract de vânzare-cumpărare de acțiuni
* Contract de vânzare-cumpărare de active
* Contract de vânzare-cumpărare de mărfuri cu plata în rate
* Contract de vânzare-cumpărare imobil
 * Contract de vânzare-cumpărare imobil cu plata în rate
* Contract de vanzare-cumparare import pe baza de comision
* Contract de vânzare-cumpărare locuinta cu plata in rate
* Contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit
* Precontract de vanzare apartament
* Contract de vânzare-cumpărare autovehicul
* Contract de vânzare-cumpărare de bunuri adaptabil la orice vanzare
* Conventie de revocare a contractului de vânzare-cumpărare

II. 5. Respingerea mărfii.

Respingerea mărfii înseamnă refuzul cumpărătorului de a considera marfa livrată,

nefiind în conformitate cu prevederile contractului. Respingerea de către cumpărător este
o măsură cu efecte complexe și se recurge la aceasta ori de cȃte ori cumpăratorul este
convins că au avut loc încălcări serioase ale contractului de către vȃnzător. Cazurile de
respingere trebuie să fie precizate în înscrisul contractual. În general, acestea se referă la
tipurile cantitative de proporții care nu pot fi ușor substituite, deteriorări calitative sau o
calitate neconformă, întȃrzieri importante în livrări importante. Cumpărătorul trebuie să
verifice din timp în ce măsură decizia sa de respingere este legală și practică, cunoscȃnd
că este posibil de grave consecințe materiale cȃnd vȃnzătorul dovedește că marfa nu
trebuie respinsă. Respingerea mărfii poate să fie totală sau sa afecteze numai o parte a sa.
Este util ca în contract să se precizeze că, în cazul în care contractul prevede livrări
eșalonate de marfă, acesta să fie considerate contracte separate și defecțiunile ivite la un
lot de marfă să nu afecteze continuitatea livrării celorlalte loturi, în afara cazurilor de
intercondiționări tehnice sau economice. Contractul trebuie să prevadă si remediile
posibile în caz de respingere. Se are în vedere faptul ca respingerea nu echivalează cu
rezilierea sau cu rezoluțiunea contractului. De aceea, este necesar ca imediat după
respingerea mărfii, cumpărătorul să informeze pe vȃnzător asupra soluțiilor și remediilor
pe care le solicită. Cumpărătorului îi revine, așadar, obligația de a notifica fără întȃrziere
vȃnzătorului despre respingerea mărfii și de a cere instrucțiuni. Cu toate că notificarea
orală poate fi considerată suficientă, este util ca ea să fie confirmată în scris. Riscurile
decurgȃnd din respingerea mărfii revin vȃnzătorului, și de aceea claritatea notificării orale
și a confirmării scrise sunt deosebit de importante. Dacă vȃnzătorul nu poate să facă
aranjamentele necesare pentru custodia mărfii imediat după respingere, cumpărătorul
este obligat să se îngrijească de marfă, în contul vȃnzătorului și să o returneze acestuia
imediat ce a primit instrucțiunile în acest sens.

II.6. Rezoluțiunea contractului.

Neexecutarea obligațiilor din contractul de vȃnzare – cumpărare poate avea drept

consecință rezoluțiunea contractului. Rezoluțiunea contractului poate avea loc în
condițiile codului civil sau codului muncii. În codul civil, neexecutarea obligației de
către una dintre părți dă dreptul celeilalte părți să ceară rezoluțiunea contractului de
vȃnzare – cumpărare. În cazul În care cumpărătorul a plătit prețul ori este gata să facă
plata, iar vȃnzătorul refuză să preia lucrul vȃndut, cumpărătorul are dreptul, la alegerea
sa, de a cere rezoluțiunea contractului sau executarea contractului, prin punerea în posesia
lucrului (art. 1320 Cod civil). Dacă lucrul a fost predat, iar cumpărătorul nu a plătit
prețul, vȃnzătorul poate cere rezoluțiunea contractului (art. 1368 Cod civil). Rezoluțiunea
contractului de vȃnzare – cumpărare are loc în condițiile stabilite de art. 1020 si 1021 din
Cod civil, cu precizarea ca instanța judecătorească căreia i s-a cerut pronunțarea
rezoluțiunei nu poate acorda termen de grație (art. 44 Cod comercial). Prin contract,
părțile pot conveni rezoluțiunea de drept a contractului pentru neexecutarea obligațiilor
asumate (pact comisoriu). În privința nerespectării de către cumpărător a obligației de
luare în primire a lucrului vȃndut, legea reglementează rezoluțiunea de drept a
contractului de vȃnzare-cumpărare.
Cap.III. Partea practică a lucrării. Studiu de caz asupra contractului de
vânzare cumpărare încheiat între firma GAL MĂRIOARA IF şi
firma EUROPAN SRL

La fel ca în dreptul civil, şi în dreptul comercial încheierea contractelor are la

bază principiul libertăţii contractuale sau al autonomiei de voinţă. Părţile îşi
manifestă liber voinţă în ce priveşte încheierea, modificarea, transmiterea şi stingerea
unor drepturi şi obligaţii. Părţile contractului comercial sunt libere să aleagă cu cine
contractează şi care este întinderea drepturilor şi obligaţiilor. În anumite situaţii libertatea
alegerii cocontractantului este limitată de regulile comerţului. Spre exemplu, la contractul
de vânzare-cumpărare, comerciantul nu poate refuza să încheie un contract cu o persoană
care a acceptat condiţiile ofertei sale. În contractul civil vânzătorul este liber să vândă
oricui doreşte şi la orice preţ. Comerciantul nu poate cere un preţ mai mare decât cel
afişat. Şi vânzătorul din contractele civile poate fi uneori limitat în alegerea sa. O astfel
de situaţie poate fi întâlnită atunci când o persoană are un drept de prezumţiune.
Contractul trebuie sa conțină pentru început numele părților între care s-a încheiat acesta,
domiciliul, precum și calitatea de vȃnzător sau cumpărător. Subiecții contractului sunt
EUROPAN SRL în calitate de vȃnzător și GAL MĂRIOARA IF în calitate de
cumpărător. Societățile au sediul în Romȃnia în Sarmasag, respectiv Giurtelecu Şimleului
.

Obiectul contractului îl constituie vȃnzarea de produse de panificatie . Pentru a

nu exista neînțelegeri privind calitatea și cantitatea produselor, în contract se obisnuiește
descrierea amănunțită a acestora. Acest lucru este descris în anexa nr.1 a contractului
studiat și poate constitui o dovadă în caz de litigiu.

Durata contractului
 În ceea ce privește durata contractului, datorită faptului că este primul contract,
semnat între părți, iar părțile nu au cunostințele dobȃndite dintr-o lungă colaborare
(referitor la seriozitatea celor două părți), s-a hotarat ca aceasta să fie de 1 an de zile cu
posibilitatea reînnoirii prin acordul părților.

Prețul, facturarea și plata mărfii

În urma unei înțelegeri, prețul s-a stabilit în funcție de calitatea și cantitatea de

marfă cumpărată . Prețurile au fost trecute în anexa nr.1. Valuta in care se va efectua
plata s-a convenit a fi în RON datorită faptului că ambele firme folosesc această monedă
în tranzacții. Plata va fi efectuată la 30 de zile de la data facturării mărfii prin ordin de
plată.

Comenzi, livrări, și depozitare

Condiția de livrare folosită și agreată de ambele firme este ca marfa sa fie livrată
de către vȃnzător prin trasport rutier firma EUROPAN SRL avȃnd propria firmă de
transport .Cumpărătorul este obligat să obțină un document de transport direct care să
acopere întregul parcurs al mărfii pȃnă la stația finală și o poliță de asigurare pe o
perioadă de timp corespunzătoare (suficient ca mărfurile să ajungă în gara de destinație);
în obținerea acestor documente vȃnzătorul joacă rolul de agent al cumpărătorului.
Obligațiile vȃnzătorului încetează la punctul stabilit, odată cu predarea mărfurilor direct
cumpărătorului, unei societăți de transport sau unui antrepozit (de la care va primi un
document doveditor adecvat);

Avȃnd în vedere că este un contract care se derulează pe parcursul unui an și că

livrările se fac în tranșe, pentru o mai bună derulare a tranzacției, s-au stabilit de comun
acord perioadele în care se vor desfășura comenzile, livrările și modul de depozitare.
Astfel s-a convenit ca livrările să se faca in fiecare dimineata ,marfa comandata fiind
painea si alte produse de panificatie. Comanda va fi facută în forma scrisă și confirmată
cu 10 zile înainte de livrare. Confirmarea comenzii este necesară pentru a nu exista
neînțelegeri referitor la livrări pe care cumpărătorul nu le-a comandat sau pe care le-a
comandat dar nu le-a primit.
 În contract s-a mai stipulat și obligația vȃnzătorului de a comunica eventualele
întȃrzieri datorate unor cauze neprevăzute. Această prevedere dă posibilitate
cumpărătorului de a renunța total sau parțial la comanda respectivă sau de a stabili un nou
termen de livrare pentru a nu cauza eventuale prejudicii. În general întȃrzierile sunt
sancționate prin contract cu penalizări, în acest caz acestea fiind de 0,05% pe zi din
valoarea mărfii. Referitor la obligațiile cumpărătorului privind livrările, în contract se mai
stipulează și cazul în care acesta nu poate recepționa marfa la termenul convenit,
vȃnzătorul putȃnd astfel solicita o taxă de depozitare de 0.05% pe zi din valoarea mărfii.
Aceste penalizări au caracter reparator pentru partea prejudiciată.

Răspunderea contractuală

Pentru a minimiza posibilitatea neexecutării în totalitate sau parțial, executarea

defectuoasă a obligațiilor prevăzute în contract se stipulează o clauză potrivit căreia în
urma producerii unui eveniment dintre cele subliniate mai sus, părțile datorează daune-
interese. Datorită faptului că vȃnzătorul poate fi nevoit să facă aprovizionări speciale
pentru a satisface cerințele cumpărătorului, el precizează în contract plata unei penalizări
contractuale egale cu costurile de aprovizionare respective.Aceste măsuri se iau pentru a
nu cauza prejudicii pentru mărfurile achiziționate din cauza faptului ca acestea nu pot fi
folosite din diverse motive.

Clauze finale

Clauzele finale se prevăd pentru stabilirea unor condiții finale, în acest caz ele se
referă la cesiunea creanțelor, garanții, confidențialitate, litigii și alte modificări care pot
interveni.

În legatură cu cesiunea creanțelor, părtile hotărăsc imposibilitatea vȃnzătorului de

a cesiona sau vinde creanțele sau drepturile ce derivă din acest contract deoarece
cumpărătorul nu dorește eventuale complicații legate de desfășurarea contractului.

În această parte a contractului se mai subliniază și faptul că vȃnzătorul garantează

respectarea parametrilor tehnici referitor la dimensiunile și compoziția mărfurilor,
acestea fiind convenite împreuna cu cumpărătorul.
 Confidențialitatea obligă parțile la păstrarea unor informații care ar putea cauza
parților daune și se referă în general la prețuri și eventual la modul de fabricație a
produsului. Prin divulgarea prețului concurența poate “fura” clienții companiei, făcȃnd o
ofertă mai avantajoasă pentru cumpărător.

Referitor la litigii, în general, se stipulează modul de rezolvare a eventualelor

neînțelegeri apărute. În acest caz s-a convenit ca acestea să se rezolve pe cale amiabilă. S-
a convenit ca litigiile rezultate din încheierea, interpretarea și executarea contractului să
fie soluționate de către instanțele judecătorești de la sediul reclamantului. Acest lucru s-a
convenit datorită faptului ca ambele părți au sediul reprezentanței în Romȃnia.

Pentru a nu exista probleme în desfășurarea contractului, părțile sunt obligate să-și

comunice reciproc orice modificări privind denumirea societății, sediul, contul din bancă
sau alte elemente asemănătoare.

Alte clauze

În această parte a contractului se precizează ultimele prevederi legate de

achiziționarea materiilor prime pentru o mai bună desfășurare a contractului și pentru
evitarea unor litigii.

Modul de întocmire a documentelor justificative s-a stabilit pe baza unui protocol

semnat între cele două părți.

Ultimul articol din contract este o tehnică de protecție împotriva modificării

prețului materiilor prime. Astfel, dacă prețurile pentru materia primă folosită în
producerea painii se modifică cu mai mult de 5% în raport cu cele din primul semestru,
prețul produsului finit va fi renegociat. De asemenea, prețul va fi diminuat în condițiile
diminuării prețului materiei prime folosite la producerea produsului finit .

Contractul a fost încheiat în două exemplare, cȃte unul pentru fiecare parte. Orice
modificare a contractului se poate face numai prin acordul ambelor părți. Orice prevedere
contrară prezentului contract se consideră nulă.
 Concluzii și propuneri

Realizarea acestui proiect mi-a oferit posibilitatea de a-mi revizui noțiuni,

cunostințe dobȃndite pe percursul anilor de studii precum și îmbogățirea acestora cu alte
cunostințe utile în pregătirea profesională. Pentru realizarea acestui proiect m-am
documentat temeinic folosind diferite surse de informare în scopul obținerii tuturor
informațiilor necesare în acest sens. Întocmirea părții practice mi-a oferit posibilitatea de
a-mi perfecționa modul de întocmire, redactare a celor mai utilizate tipuri de contracte
atȃt în viața economică cȃt și în cea civilă. De asemenea întocmirea acestei lucrări
reprezintă pentru mine o oportunitate de a mă familiariza a ceea ce înseamnă un
examen , o examinare orală. Consider alegerea acetei teme o alegere bună de aceea mi-
am însușit foarte multe cunostințe necesare în întocmirea unor documnete, acte, modele
de contracte. Pregătirea mea trebuie să continue pentru a deveni un bun profesionist în
meseria pe care mi-am ales-o.

În ceea ce privește tema aleasă eu am studiat un anumit tip de contract de vânzare

– cumpărare și anume cumpărarea pâinii pe baza unui contract în care marfa se numără /
bucată și se plătește prețul stabilit în funcție de comanda zilnică .Contractul a fost
încheiat pentru ca firma GAL MĂRIOARA IF să se asigure că marfa comandată va sosi
zilnic , pentru că între cele două firme să nu existe litigii de nici o natură .
Firma GAL MĂRIOARA IF deși nu are un spațiu mare ca suprafață este una
dintre cele mai atrăgătoare magazine de cartier .Multă marfă distribuită ergonomic ca să
ofere spațiu de mișcare pentru clienți .Eu aș propune reorganizarea magazinului atât ca
spațiu cât și design și de asemenea asumarea unei mai bune politici de marketing în ceea
ce privește politica de produs .Având un contract de vânzare – cumpărare cu mai multe
firme de panificație , din acest magazin poți cumpăra o marfă diversificată , deși se știe
că mulți clienți caută și alte feluri de pâine .

Bibliografie
1. Cârstea, G, Pârvu, F, Economia şi gestiunea întreprinderii, Editura
Economică,Bucureşti, 2008
2. Chişu, V, Manualul specialistului în resurse umane, Editura Irecson, Bucureşti, 2008
3. Chirică D., Caracterele juridice ale contractului de vânzare- cumpărare, Studia
Universitatis Babeş-Bolyai. Iurisprudentia, nr. 1/2000
4. Constantinescu, D, Tumbar, C, Nistorescu, T, Meghişan, G Economia Întreprinderii,
Editura Economica, București, 2009
5. Gheorghe, Cristian - Drept comercial român, Editura Ch. Beck, București, 2013
6. Mureşan M., Fildan ȘI., Drept civil*Contracte special, Editura Cordial Lex,Cluj-
Napoca, 2005
7. Patriche D. (coord), Economie comerciala Editura Economica, București, 2008
8. Pop, L., Drept civil. Teoria Generala a obligaţiilor, Editura Lumina Lex, Bucureşti,
1998
9. Rusu C., Economia comerțului, Editura Mediamira, Cluj Napoca, 2013
10. https://legea.net/codul-comercial
11. .http://www.model-contracte.com/contract de vanzare-cumparare-comerciala.html
12. .http://www.euroavocatura.ro/legislație/1341/
13. Codul Civil,Actualizat%7C_În_format_PDF