UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA ȘTIINȚE ECONOMICE

DEPARTAMENT DREPT PRIVAT

NUMELE DE FAMILIE ,PRENUMELE

AUTORULUI__Gurgurov Maxim__

Noțiuni generale privind dreptul

persoanelor fizice de a desfășura activitate de
întreprinzător

Conducator științific:___________Cuznețov Alexandru,conferențiar

universitar (semnătura)

Autorul: ___________
(semnătura)

CHIȘINĂU-2023

1
 CUPRINS

LISTA ABREVIERILOR……………………………...……….3
INTRODUCERE………………………………………………..4

CAPITOLUL I.Genurile activității și elementele specifice activității de

întreprinzător
1.1 Genurile activității de întreprinzător……………………………5
1.2 Elementele specifice activității de întreprinzător……………….13

CAPITOLUL II. Rolul statului în reglementarea activității de

întreprinzător
2.1 Dispoziții generale ……………………………………….…..33
2.2 Principiile de reglementare a activității de întreprinzător ……35
2.3 Revizuirea actelor normative…………………………………45
2.4 Scopul Legii cu privire la principiile de bază de reglementare a
activității de întreprinzător ……………..47

CONCLUZIE………………………………………………………...50
BIBLIOGRAFIE……………………………………………………..51

2
 Lista abrevierilor

”nr.” - numărul ;
”art.”- articolul.

3
 INTRODUCERE
Într-o lume în continuă modificare și evoluție, dreptul
persoanelor fizice de a desfășura activitate de întreprinzător
reprezintă un domeniu crucial ce reflectă dinamismul
societății contemporane. Prin prisma acestui drept, individul
devine judecatorul propriului său destin economic, având
posibilitatea de a-și transforma visele și ambițiile în realitate
prin intermediul activităților de întreprinzător.

Noțiunile generale legate de acest aspect includ o

paletă diversificată de drepturi și responsabilități ce definesc
relația dintre individ și sfera economică a societății. În
esență, dreptul de a desfășura activitate de întreprinzător
înseamnă libertatea de a iniția, gestiona și dezvolta afaceri
proprii, fiind astfel un pilon fundamental al libertății
economice.

O astfel de libertate nu poate exista fără un cadru

legal solid și coerent, care să reglementeze și să protejeze
drepturile și interesele întreprinzătorilor. Acest cadru legal
cuprinde aspecte variate precum înregistrarea și autorizarea
afacerii, drepturile de proprietate intelectuală, contractele
comerciale, protecția consumatorului și multe altele.
Înțelegerea acestor aspecte nu doar că îmbogățește
cunoașterea individuală, ci contribuie și la consolidarea
mediului de afaceri, favorizând inovația, concurența loială și
dezvoltarea economică.

În contextul globalizării și al tehnologiilor avansate,

dreptul de a desfășura activitate de întreprinzător devine din
ce în ce mai conectat cu diverse alte domenii ale dreptului,
cum ar fi dreptul comercial, dreptul muncii sau dreptul
concurenței. Această interconectivitate subliniază
importanța unei abordări cuprinzătoare în educația juridică
și în înțelegerea noțiunilor generale privind dreptul
persoanelor fizice de a se implica în activități
întreprinzătore.

Activitățile antreprenoriale reprezintă mijloace

legitime de acumulare a averii de asigurare existență
materială și spiritual.Activitatea data a apărut odată cu
formarea relațiilor de piață,adică concomitent cu apariţia
produselor pentru schimbul de mărfuri.Economia pieței, în

4
 funcție de conținut, apare în procesul de producție ,
distribuție și consumul de bunuri materiale și imateriale.

Statul este interesat în desfășurarea eficientă a

activității de intreprinzător, deoarece numai o astfel de
eficiență îi permite sã-si exercite functiile, stabilind limitele,
mijloacele activitatii de întreprinzator, asigură respectarea
legalității în desfășurarea acestei activități si încearcă să
obțină pentru aceasta o plata originala sub forma unei taxe
de impozit .

Capitolul I
1.1 Genurile activității de întreprinzător
Activitatea de întreprinzător poate să se manifeste în
diverse domenii și sectoare, iar genurile sau tipurile acestei
activități pot varia în funcție de diferite criterii, precum
obiectul de activitate, forma juridică a întreprinderii sau
dimensiunea acesteia . Definiția activității de întreprinzător
redă și genurile activității de întreprinzator , acestea ar fi :

1. Comercializarea mărfurilor și a produselor ;

2. Fabricarea producției;
3. Prestarea serviciilor ;
4. Executarea lucrărilor .

1. Comercializarea mărfurilor și a produselor, este cel mai

vechi gen de activitate de intreprinzător, apărut în perioada
prestatală, sub denumirea de negustori. Toate mărfurile și
serviciile sunt destinate consumatorilor. Între producător si
consumator există, de regulă, unul sau mai mulți
intermediari denumiți comercianți, care cumpără de la

5
 producător mărfuri pentru a le revinde fie consumatorilor
nemijlocit, fie altor comercianți. Actul de comercializare
presupune transferul dreptului de proprietate asupra unui
bun de la vânzător la cumpărător.

Comerțul de asemnea se împarte în :

Vânzarea cu amănuntul: Întreprinzătorii care se implică în

vânzarea directă a bunurilor către consumatorul final,
adesea în magazine fizice sau online. Acest gen de activitate
se concentrează pe satisfacerea nevoilor individuale ale
consumatorilor.

Vânzarea cu ridicată: Intreprinzătorii care achiziționează

bunuri în cantități mari pentru a le revinde altor
întreprinderi. Acest gen de activitate contribuie la lanțul de
aprovizionare și asigură distribuția eficientă a bunurilor.

2. Fabricarea producției, este un gen de activitate de

întreprinzător cu caracter general, care are ca obiect
transformarea materiilor prime și materialelor în produse
noi, cu o valoare mai mare. Acesta este un proces complex
de producere a bunurilor materiale destinate consumului si
cere întreprinzătorilor eforturi considerabile, capacități
organizatorice, cunostințe în diferite domenii, inclusiv
tehnologice, economice, financiare. Intreprinzâtorii sunt
obligați să respecte standardele tehnologice si calitative,
pentru a satisface cerintele consumatorilor a nu le încîlca
drepturile legale.

6
 Fabricarea producției se împarte în :

Producție de bunuri: Intreprinzătorii implicați în producția

sau fabricarea bunurilor. Acest gen de activitate necesită
gestionarea eficientă a resurselor și proceselor pentru a
produce bunuri conforme cu cerințele pieței.

Producție de servicii: Intreprinzătorii care oferă servicii ca

produse comerciale. Aici intră diverse domenii, cum ar fi IT,
consultanța, educația, unde produsul final este un serviciu
oferit clienților.

3. Prestarea serviciilor ,este un gen de activitate de

întreprinzător
prin care un întreprinzător se obligă să satisfacă anumite
necesități ale persoanelor fizice si juridice prin acordarea de
servicii consultative,informaționale, de transport a
persoanelor si marfurilor, de deservire socială, de
publicitate, marketing, de asigurare . Prestarea serviciilor
poate fi privită si ca acțiune, faptul de a servi, de a sluji,
forma de munca prestată in folosul său in interesul cuiva.
Serviciile, de regulă,sunt imateriale.

Servicii :

Consultanță: Întreprinzătorii care furnizează expertiză

specializată într-un anumit domeniu. Ei oferă sfaturi și

7
 soluții personalizate clienților lor pentru a îmbunătăți
performanța sau a rezolva probleme specifice.

Educație și formare: Întreprinzătorii care oferă servicii de

instruire și dezvoltare profesională. Aici se includ instituții
de învățământ, centre de formare și platforme de e-learning.

4. Executarea lucrărilor, reprezintă o activitate

antreprenorială esențială, cuprinzând o gamă variată de
servicii în diverse industrii. Întreprinzătorii în acest domeniu
pot oferi servicii de construcții, reparații, renovări sau
instalări specializate.
Aceștia gestionează proiecte, coordonează echipe de
lucru și asigură implementarea eficientă a planurilor de
execuție. De la construcții civile la lucrări de infrastructură
sau proiecte tehnice complexe, activitatea de execuție a
lucrărilor implică expertiză tehnică, managementul
resurselor și respectarea standardelor de calitate și
siguranță.Întreprinzătorii din acest domeniu trebuie să
abordeze planificarea proiectelor, alocarea resurselor
financiare și umane, precum și să gestioneze relații strânse
cu clienții și furnizorii.
Reușita în această activitate depinde de capacitatea de
a anticipa și soluționa problemele, de adaptabilitate la
schimbări și de menținerea unei reputații solide în industrie.
Executarea lucrărilor ca activitate de întreprinzător implică
nu doar competențe tehnice, ci și abilități manageriale și de
comunicare pentru a asigura clienților livrarea de servicii de
înaltă calitate și finalizarea cu succes a proiectelor.

8
 În lumina dezvoltărilor recente în domeniul afacerilor
și a perspectivei doctrinare a unor personalități precum
Nicolae Roșca și Sergiu Baieș, este evident că pe lângă
genurile de activități menționate anterior, există și alte
domenii reglementate de legislație care joacă un rol crucial
în peisajul întreprinzătorial. Un aspect important în acest
sens este abordarea din perspectiva doctrinară a celor doi
specialiști, care au contribuit semnificativ la înțelegerea
complexității activităților economice și a impactului
legislației asupra acestora.Potrivit lui Nicolae Roșca, unul
dintre cei mai importanți specialiști în dreptul afacerilor din
România, activitățile bancare reprezintă un domeniu
esențial, având un impact major asupra economiei naționale
și internaționale. Sistemul bancar este supus unor
reglementări stricte pentru a asigura stabilitatea financiară și
pentru a proteja interesele clienților. Instituțiile bancare
desfășoară operațiuni precum acordarea de credite,
gestionarea depozitelor și furnizarea de servicii financiare,
iar respectarea normelor legale este crucială pentru
prevenirea crizelor financiare.Sergiu Baieș, un alt expert în
domeniul dreptului afacerilor, evidențiază importanța
activităților de investiții și operațiunilor cu valori mobiliare
în peisajul economic actual. Într-o economie globalizată,
investițiile și tranzacțiile cu valori mobiliare sunt esențiale
pentru creșterea economică și dezvoltare. Reglementările
stricte în acest domeniu sunt menite să protejeze investitorii,
să asigure transparența pieței financiare și să prevină
practicile neloiale.În plus, activitățile de editare, conform
perspectivelor doctrinare, reprezintă un alt tip de afacere

9
reglementat de legislație. Protejarea drepturilor de autor,
gestionarea contractelor de publicare și respectarea
standardelor etice în domeniul editorial sunt aspecte
esențiale pentru întreprinzătorii din acest sector. Dinamica
continuă a industriei editoriale, în contextul digitalizării,
impune adaptabilitate și cunoaștere profundă a legislației în
vigoare.De asemenea, domeniul asigurărilor este un alt
sector important, având un impact semnificativ asupra
securității financiare a indivizilor și a întreprinderilor.
Activitățile de asigurare sunt supuse unor reguli stricte
pentru a asigura protecția clienților și a preveni riscurile
financiare majore. Doctrinarii precum Roșca și Baies
evidențiază necesitatea unei abordări juridice robuste în
acest domeniu, având în vedere complexitatea polițelor de
asigurare și riscurile asociate.În perspectiva lor, acești
experți subliniază că aceste domenii reglementate de
legislație sunt interconectate și au un impact semnificativ
asupra activităților economice. Întreprinzătorii trebuie să fie
conștienți de normele legale în vigoare și să adopte practici
de afaceri conforme pentru a evita problemele legale și
pentru a asigura sustenabilitatea pe termen lung a afacerilor
lor.

Un gen deosebit al activității de întreprinzător se referă la

crearea și utilizarea inovațiilor, raționalizărilor,
descoperirilor științifice, operelor literare, de artă și altor
obiecte ale proprietății intelectuale. Această sferă de
activitate are la bază creativitatea artistică și cea intelectuală
a autorului și este riguros reglementată de un act normativ

10
special, Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe,
nr. 139/2010.Conform acestei legislații, în categoria
activității intelectuale intră o gamă largă de opere, cum ar fi
lucrările științifice, literare, muzicale, de traducere, lucrările
de sculptură, pictură, arhitectură, grafică, fotografie, filmele
de cinema și televiziune, emisiunile de radio și televiziune,
și multe altele. Aceste creații sunt considerate proprietate
intelectuală, iar drepturile asupra lor sunt protejate pentru a
asigura recunoașterea și recompensarea autorilor.În era
digitală și a globalizării, protecția drepturilor de autor
devine din ce în ce mai importantă. Întreprinzătorii care
activează în acest domeniu trebuie să fie conștienți de
regulile stricte legate de utilizarea și distribuirea operelor
protejate. De exemplu, industria muzicală și cea
cinematografică sunt două sectoare în care drepturile de
autor au o importanță crucială, iar inovațiile tehnologice
aduc schimbări semnificative în modul în care operele sunt
create, distribuite și consumate.Pe lângă industria de creație,
activitatea antreprenorială în domeniul tehnologiei și
inovației continuă să aibă un impact semnificativ asupra
societății. Întreprinzătorii în acest domeniu sunt adesea
pionieri care aduc soluții la probleme complexe și contribuie
la avansul tehnologic. Startup-urile tehnologice, axate pe
inteligența artificială, blockchain, sau tehnologii emergente,
au potențialul de a schimba fundamental modul în care
interacționăm cu lumea din jurul nostru.Un alt aspect
important este evoluția conceptului de afaceri sustenabile și
responsabile din punct de vedere social și ambiental.
Întreprinzătorii care integrează practici de afaceri etice și

11
durabile au mai multe șanse de a obține succes într-un
mediu în care consumatorii devin din ce în ce mai conștienți
de impactul asupra mediului și comunității.În ceea ce
privește sectorul sănătății și al serviciilor medicale, avem
de-a face cu inovații semnificative. Tehnologiile medicale,
dispozitivele inteligente și serviciile de telemedicină devin
din ce în ce mai accesibile și pot oferi soluții mai eficiente și
personalizate pentru pacienți.Educația online și dezvoltarea
personală au devenit, de asemenea, domenii de interes
crescând. Întreprinzătorii care dezvoltă platforme inovatoare
de învățare online sau oferă servicii de formare
personalizate răspund la cerințele unei societăți în continuă
schimbare, unde nevoia de adaptare și de învățare continuă
devine tot mai importantă.În sectorul agrotehnologic,
tehnologiile de ultimă oră au început să fie integrate în
procesele agricole pentru a crește eficiența și a reduce
impactul asupra mediului. Soluții pentru agricultura de
precizie, monitorizarea culturilor și tehnologii sustenabile
devin tot mai populare.Într-un alt plan, sectorul mobilității
urbane și al transportului durabil atrage din ce în ce mai
multă atenție. Cu preocupările legate de poluare și
congestionarea traficului, întreprinzătorii care investesc în
soluții de transport inteligente, vehicule electrice și
alternative de transport sustenabil se află într-o poziție
excelentă pentru a satisface cerințele pieței.În concluzie,
genurile de activități de întreprinzător cu potențial de succes
în viitorul apropiat sunt diverse și acoperă domenii extinse.
De la creație artistică și inovație tehnologică până la afaceri
sustenabile și servicii de sănătate moderne, viitorul

12
 antreprenoriatului este marcat de adaptabilitate, inovație și
conștientizare socială și ambientală. Întreprinzătorii care
înțeleg și abordează aceste tendințe pot contribui la
modelarea unui viitor mai dinamic și sustenabil.

1.2 Elementele specifice activității de întreprinzător

Analiza juridică a definițiilor activității de întreprinzător

oferă o perspectivă detaliată asupra elementelor specifice
care definesc această sferă de activitate. În conformitate cu
diferitele legi și regulamente, definirea activității de
întreprinzător variază, dar există elemente comune care
definesc această entitate economică și legală. Elementele
specific activității de întreprinzător sunt :
1. activitatea desfășurată de o persoana si de asociațiile
acestora;
2. activitate independentă;
3. activitate din proprie initiațivă;
4. activitate din nume propriu;
5. activitate pe riscul propriu si sub răspundere patrimonială;
6. activitate permanentă (sistematică);
7. activitate aducătoare de venituri (profituri);
8. activitate profesionistă;
9. activitate legală.

1. Activitatea desfășurată de o persoana si de asociațiile

acestora,activitatea desfășurată de o persoană sau de
asociațiile acesteia în cadrul unei activități de
întreprinzătoriat reprezintă un proces complex și riguros

13
reglementat, atât pentru persoanele fizice, cât și pentru cele
juridice. Această analiză va explora detaliile, importanța și
procedurile specifice legate de activitatea de
întreprinzătoriat în cazul persoanelor fizice și juridice.

Persoanele Fizice:

În cazul persoanelor fizice, desfășurarea activității de

întreprinzătoriat este condiționată de câteva criterii
esențiale. În primul rând, obținerea patentei de
întreprinzător reprezintă o modalitate prin care statul
reglementează și monitorizează activitățile desfășurate. Prin
obținerea patentei, individul primește aprobarea legală de a
desfășura o anumită activitate de întreprinzătoriat.Alternativ,
persoanele fizice pot opta pentru înregistrarea în calitate de
întreprinzător individual sau pot înregistra o gospodărie
țărănească. Aceste proceduri sunt esențiale pentru
conformitatea cu legislația și pentru asigurarea unui mediu
de afaceri transparent și regulamentat. Înregistrarea oferă
statului posibilitatea de a controla și monitoriza activitatea
întreprinzătorului, contribuind la prevenirea practicilor
ilegale.Este important să subliniem că statul acordă o atenție
deosebită acestei activități și o permite numai după
înregistrare oficială. Scopurile acestei înregistrări sunt
multiple și includ, printre altele, controlul și reglementarea
activităților economice, contracararea practicilor ilegale,
întreținerea unei evidențe statistice pentru orientarea
economică, promovarea politicii de impozitare și informarea

14
publicului cu privire la identitatea și capacitatea persoanelor
înregistrate.

Persoane Juridice:

În cazul persoanelor juridice, activitatea de întreprinzătoriat

este posibilă numai după înregistrarea oficială a entității la
organele competente ale statului, de obicei, prin intermediul
Agenției Serviciilor Publice. Această înregistrare de stat
conferă persoanei juridice statutul legal de subiect al
dreptului afacerilor, iar lipsa acestei înregistrări poate avea
consecințe grave, inclusiv sancțiuni legale și restricții în
desfășurarea activității. Importanța acestei înregistrări
pentru persoanele juridice constă în furnizarea unui cadru
legal și administrativ clar pentru funcționarea și gestionarea
afacerii. Prin intermediul acestei proceduri, statul poate
monitoriza și reglementa activitățile desfășurate de
persoanele juridice, asigurându-se că acestea respectă
normele legale și că își îndeplinesc obligațiile fiscale.În
plus, această înregistrare facilitează o evidență clară și
sistematică a agenților economici, contribuind astfel la
crearea unei baze de date solide pentru analiza statistică și
pentru dezvoltarea politicilor economice.

Atât în cazul persoanelor fizice, cât și al celor juridice,

activitatea de întreprinzătoriat este supusă unui cadru legal
și administrativ riguros. Procedurile de înregistrare și
reglementare sunt esențiale pentru asigurarea transparenței,
conformității și funcționării eficiente a activităților

15
economice. Statul, prin intermediul acestor procese, își
îndeplinește rolul de garant al unui mediu de afaceri
echitabil și corect reglementat, contribuind astfel la
stabilitatea și prosperitatea economică a societății.

2. Activitate independentă, reprezintă un domeniu distinct

al întreprinzătoriatului, caracterizat prin autonomie și
capacitatea de a lua decizii fără a depinde de organizații sau
entități ierarhic superioare. În contextul acestui tip de
activitate, întreprinzătorul acționează în mod independent,
exprimându-și voința în relațiile juridice fără a cere
aprobarea sau acordul unor autorități ierarhic superioare.
Această independență se reflectă în multiple aspecte ale
desfășurării afacerii, de la alegerea formei juridice până la
gestionarea activității zilnice.

Un aspect fundamental al activității independente este

exprimarea voinței libere în luarea deciziilor legate de forma
juridică de organizare a viitoarei activități. Datele reale
relevă diversitatea formelor legale adoptate de
întreprinzători, precum întreprinzător individual, societate
cu răspundere limitată sau alte structuri juridice, în funcție
de specificul afacerii și de obiectivele stabilite.În plus,
independența se manifestă în alegerea genului de activitate
și a locului de desfășurare a acesteia. Întreprinzătorii pot
aborda domenii variate, de la comerț și servicii până la
producție sau tehnologie. Flexibilitatea în alegerea direcției
de activitate constituie un avantaj esențial pentru
dezvoltarea și adaptabilitatea în fața schimbărilor

16
pieței.Întreprinzătorul independent își administrează
afacerile fără a fi supus unui control ierarhic superior. Acest
aspect este evidențiat în procesul de luare a deciziilor
strategice, în stabilirea obiectivelor de afaceri și în
gestionarea resurselor disponibile. Asumarea
responsabilității pentru succesul sau eșecul afacerii
reprezintă o caracteristică distinctivă a activității
independente.Stabilitatea financiară a întreprinzătorului
independent este susținută de capacitatea acestuia de a
stabili independent prețurile și tarifele pentru produsele sau
serviciile oferite, cu excepția cazurilor în care acestea sunt
reglementate de stat. Datele statistice arată că această
libertate în gestionarea prețurilor poate avea un impact
semnificativ asupra competitivității și rentabilității
afacerii.Un alt aspect important al activității independente
este dreptul întreprinzătorului de a decide asupra încetării
sau suspendării activității în funcție de propriile sale dorințe
și considerații. Această libertate oferită de legislație permite
întreprinzătorului să adapteze afacerea la schimbările de
mediu, cerințele pieței sau la nevoile personale, contribuind
la flexibilitatea și sustenabilitatea activității economice.
Patrimoniul personal al întreprinzătorului servește ca o
garanție a independenței acestuia. Acest aspect implică
separarea clară a patrimoniului de afaceri de cel personal,
oferind o protecție și un control sporit asupra bunurilor și
datoriilor în cazul unor evenimente neprevăzute sau situații
de criză în afacere.Interdicția intervenției autorităților
publice în activitatea întreprinzătorului reprezintă o altă
caracteristică cheie a activității independente. Această

17
interdicție asigură un climat de afaceri în care
întreprinzătorii pot lua decizii strategice în conformitate cu
obiectivele lor, fără interferențe nejustificate din partea
autorităților.

Activitatea independentă în cadrul întreprinzătoriatului

reprezintă un pilon esențial al economiei, susținut de date
reale și de legislația în vigoare. Independența în luarea
deciziilor, libertatea de alegere a formei juridice și a genului
de activitate, precum și posibilitatea de a gestiona autonom
afacerile, reprezintă aspecte care contribuie la dinamismul și
diversitatea peisajului antreprenorial. Întreprinzătorii
independenți aduc o valoare distinctivă prin flexibilitatea lor
de adaptare, inovație și asumarea responsabilității,
contribuind astfel la creșterea economică și la prosperitatea
societății.

3.Activitate din proprie initiațivă, Activitatea din proprie

inițiativă reprezintă un aspect fundamental al
întreprinzătoriatului, caracterizat de inițiativa și
ingeniozitatea personală. Este o formă de acțiune susținută
de spiritul întreprinzător al unei persoane, în care aceasta își
folosește creativitatea și resursele proprii pentru a dezvolta
și a gestiona o afacere. Această formă de activitate necesită
o inițiativă ratională, întemeiată pe planuri bine gândite și
reală din punct de vedere legal. Este esențial să subliniem că
nimeni nu poate fi obligat să practice activitate de
întreprinzător; decizia de a iniția și de a gestiona o afacere
este pur opțională și se bazează pe voința liberă a

18
individului.În practică, această inițiativă se manifestă atunci
când o persoană decide să își investească resursele, fie ele
financiare sau materiale, într-o afacere proprie. Procesul
începe cu manifestarea liberă a voinței de a practica o
anumită formă de activitate de întreprinzătoriat. Alegerea
domeniului de afacere, stabilirea obiectivelor și planificarea
detaliată a modului de desfășurare a activității sunt aspecte
esențiale care definesc această inițiativă.Datele reale arată
că în multe cazuri, antreprenorii își încep afacerile cu
resurse limitate și cu un grad ridicat de incertitudine. Cu
toate acestea, spiritul de întreprinzător și dorința de a aduce
ceva nou pe piață sunt forțe motrice care îi determină să
depășească obstacolele inițiale. În acest context, se observă
o diversitate semnificativă a domeniilor de activitate în care
antreprenorii și-au exercitat inițiativa, de la industria
tehnologică și până la sectoarele tradiționale, precum
comerțul și serviciile.Investiția de mijloace financiare și
bunuri în afacerea inițiată este un alt aspect crucial al
activității din proprie inițiativă. Antreprenorii fac adesea
eforturi semnificative pentru a strânge capitalul necesar și
pentru a achiziționa resursele necesare desfășurării afacerii.
Aici se evidențiază importanța unei planificări financiare
riguroase și a gestionării responsabile a resurselor.O
caracteristică distinctivă a activității din proprie inițiativă
este faptul că antreprenorul își asumă riscurile asociate cu
afacerea sa. Întrucât inițiativa este rezultatul voinței liber
exprimate, antreprenorii acceptă incertitudinea și
posibilitatea eșecului în călătoria lor de a construi și de a
gestiona o afacere. Această asumare a riscurilor este adesea

19
motivată de perspectiva obținerii unui profit în viitor.Pe
parcursul activității, antreprenorul circulă investițiile în
afacere, contribuind astfel la creșterea economică și la
dinamismul pieței. Datele statistice arată că această
circulație a resurselor joacă un rol esențial în susținerea
ciclului economic și în generarea unor efecte pozitive asupra
societății.De asemenea, rentabilitatea afacerii este reflectată
în capacitatea antreprenorului de a încasa profit din
activitatea sa. În multe cazuri, acest proces necesită timp și
eforturi susținute pentru a atinge un nivel de stabilitate și
succes financiar. Antreprenorii pot adopta diverse strategii
pentru a-și maximiza profiturile, de la diversificarea ofertei
până la optimizarea costurilor și extinderea pe noi
piețe.Garantarea independenței antreprenorului este
asigurată de patrimoniul propriu, care servește ca o protecție
în fața riscurilor afacerii. Datele reale evidențiază
importanța menținerii unei separări clare între patrimoniul
de afaceri și cel personal al antreprenorului, pentru a preveni
impactul negativ al evenimentelor neașteptate asupra
bunurilor personale.Un alt aspect crucial care contribuie la
independența antreprenorului este interdicția intervenției
autorităților publice în activitatea sa, exceptând cazurile în
care reglementările legale sunt necesare pentru menținerea
unui mediu de afaceri corect și transparent. Această
interdicție asigură un climat propice inovației și creativității
în cadrul afacerilor.Activitatea din proprie inițiativă
reprezintă un aspect vital al întreprinzătoriatului, evidențiat
de date reale și susținut de o legislație adaptată. Spiritul de
întreprinzător, investițiile, asumarea riscurilor și gestionarea

20
profiturilor reprezintă elemente cheie ale acestei forme de
activitate. Într-un peisaj economic diversificat și în continuă
schimbare, antreprenorii care își exercită inițiativa personală
contribuie semnificativ la dezvoltarea economică și la
inovație, aducând beneficii societății în ansamblu.

4.Activitate din nume propriu, reprezintă un mod

distinct de desfășurare a întreprinzătoriatului, în care atât
persoanele fizice, cât și cele juridice practică activitatea în
numele propriu. Acest aspect este esențial pentru definirea
identității și responsabilităților întreprinzătorilor, subliniind
importanța registrului oficial și a regulilor clare care
guvernează această formă de activitate. În analiza detaliată a
acestui tip de întreprinzătoriat, se vor explora aspecte
precum obținerea patentei de întreprinzător, practicarea
activității în nume propriu de către întreprinzătorii
individuali și gospodăriile țărănești, structura juridică a
persoanelor juridice și interdicția utilizării ilegale a
denumirii și activității altor antreprenori.
Obținerea patentei de întreprinzător:În cazul activității
din nume propriu, obținerea patentei de întreprinzător
reprezintă un pas crucial. Datele reale arată că acest proces
implică înregistrarea oficială a persoanei fizice sau juridice
ca întreprinzător și obținerea aprobării legale pentru
practicarea activității în nume propriu. Patenta servește ca
un document legal care atestă dreptul titularului de a
desfășura activități economice în mod independent și în
nume propriu.

21
Este important de subliniat că, în cazul titularilor de patente,
activitatea este practicată exclusiv în numele propriu, fără
posibilitatea atragerii muncii altor persoane. Acest aspect
reflectă caracterul personal al activității și responsabilitatea
directă a titularului pentru gestionarea și rezultatele afacerii.
Intreprinzătorii individuali și gospodăriile
țărănești:Întreprinzătorii individuali și gospodăriile
țărănești reprezintă exemple concrete de practicare a
activității din nume propriu. Aceștia pot să atragă munca
altor persoane, angajându-le în calitate de salariați, dar
semnează toate actele juridice cu numele lor propriu. Datele
statistice relevă diversitatea activităților desfășurate de
acești întreprinzători, de la agricultură și comerț până la
prestarea de servicii și producție.Un aspect notabil este
capacitatea acestora de a angaja salariați, oferind astfel
oportunități de muncă și contribuind la dinamica economică
a comunităților locale. Practicarea activității în nume
propriu de către acești antreprenori sprijină creșterea
economică și diversificarea sectorului privat.

Persoanele juridice:În contrast, persoanele juridice dispun

de denumire, patrimoniu distinct și organe executive care
manifestă voința în exterior. Acestea au un statut legal
complex, întrucât reprezintă entități separate de proprietarii
lor și pot să aibă o structură internă complexă, incluzând
organisme de conducere și executare.Datele reale
demonstrează că persoanele juridice acționează în numele
lor propriu și, prin intermediul organelor executive, pot
încheia acte juridice, dobândi drepturi și asuma obligații. În

22
 cadrul activității lor, aceste entități au capacitatea de a se
implica în diverse domenii, de la comerț și producție până la
servicii și cercetare, contribuind semnificativ la economie.
Interdicția utilizării ilegale a denumirii și activității altor
antreprenori:Un aspect crucial al activității din nume
propriu este interdicția utilizării ilegale a denumirii și
activității altor antreprenori. În caz contrar, există consecințe
legale, iar întreprinzătorii care încalcă această interdicție
răspund pentru daunele-interese săvârșite.Această măsură
legală are ca scop protejarea identității și reputației
antreprenorilor, precum și menținerea unui climat de afaceri
corect și transparent. Datele reale relevă cazuri în care
această interdicție a fost esențială pentru prevenirea
concurenței neloiale și a utilizării frauduloase a activității și
denumirii altor antreprenori. Activitatea din nume propriu
reprezintă o formă distinctă și esențială de întreprinzătoriat,
caracterizată de autonomie și responsabilitate directă. De la
obținerea patentei de întreprinzător până la interdicția
utilizării ilegale a denumirii și activității altor antreprenori,
această formă de activitate contribuie semnificativ la
diversitatea și vitalitatea mediului de afaceri. Cu exemple
concrete și date reale, se conturează importanța acestei
practici pentru dezvoltarea economică și pentru întărirea
identității și integrității antreprenorilor.

5. Activitate pe riscul propriu si sub răspundere

patrimonială,
activitatea de întreprinzător practicată pe riscul propriu și
sub responsabilitate patrimonială reprezintă un aspect

23
fundamental al mediului de afaceri și un pilon esențial al
economiei de piață. În analiza detaliată a acestui tip de
întreprinzătoriat, se vor explora conceptele de risc și
responsabilitate patrimonială, modalitățile de valorificare a
activității, eforturile întreprinzătorului pentru majorarea
valorilor puse în circulație și gestionarea riscului comercial.
Prin prezentarea datelor reale și în conformitate cu
subiectul, se va ilustra modul în care aceste aspecte
influențează eficiența și durabilitatea afacerilor.
Risc și responsabilitate patrimonială:

În practica de întreprinzătoriat, asumarea riscului propriu și

a responsabilității patrimoniale sunt premise fundamentale.
Riscul este o componentă inevitabilă a activității de
întreprinzător, iar aceasta se referă la posibilitatea de
pierdere a valorilor patrimoniale investite în afacere.
Responsabilitatea patrimonială indică faptul că
întreprinzătorul răspunde personal și cu propriul său
patrimoniu pentru eventualele pierderi sau datorii ale
afacerii.
Valorile patrimoniale și majorarea lor:
Inițierea și desfășurarea activității de întreprinzător implică
punerea în circulație a unor valori patrimoniale, cum ar fi
mijloace bănești, bunuri sau munca proprie. Datele reale
indică că succesul afacerii depinde în mare măsură de
capacitatea întreprinzătorului de a majora costul acestor
valori prin gestionarea eficientă a resurselor disponibile.
Majorarea valorilor patrimoniale contribuie la creșterea
eficienței și rentabilității afacerii.

24
Riscul în activitatea de întreprinzător:
Riscul reprezintă o componentă intrinsecă a activității de
întreprinzătoriat, iar fenomenul este considerat obișnuit în
economia de piață. Cauzele obiective ale riscului comercial
includ circumstanțe independente de voința umană, cum ar
fi calamitățile naturale și alte evenimente excepționale, ale
căror consecințe sunt dificil de anticipat și de evitat.
Intreprinzătorul trebuie să fie prevăzător și să ia măsuri
pentru a diminua pierderile, fiind conștient de caracterul
inevitabil al riscului în contextul afacerilor.
Cauze subiective ale riscului:
Pe lângă cauzele obiective, există și cauze subiective care
influențează negativ activitatea de întreprinzător. Acestea
includ executarea necorespunzătoare sau neexecutarea
obligațiilor asumate de partenerii de afaceri, neachitarea la
timp a obligațiilor fiscale, încălcarea obligațiilor legale
sancționate cu amenzi etc. Datele relevă că aceste aspecte
subiective reprezintă adesea provocări semnificative pentru
antreprenori și necesită o abordare atentă și proactivă pentru
a le gestiona eficient.
Gestionarea riscului comercial:
Gestionarea riscului comercial devine astfel o parte
integrantă a activității de întreprinzătoriat. Intreprinzătorul
trebuie să fie capabil să identifice, să evalueze și să
gestioneze riscurile potențiale pentru a minimiza impactul
acestora asupra afacerii sale. Aceasta implică adoptarea unor
strategii de diversificare a portofoliului, asigurarea corectă
împotriva riscurilor majore și dezvoltarea de planuri de
contingenta pentru a face față situațiilor neprevăzute.

25
 Activitatea de întreprinzător practicată pe riscul propriu și
sub responsabilitate patrimonială reprezintă un aspect
esențial al mediului de afaceri. Valorile patrimoniale,
majorarea lor și gestionarea riscului comercial sunt
componente cheie ale succesului în întreprinzătoriat. Datele
reale ilustrează modul în care acești factori influențează
eficiența și durabilitatea afacerilor, iar abordarea corectă a
riscului poate crea o bază solidă pentru prosperitatea pe
termen lung a întreprinzătorilor și a economiei în ansamblu.

6. Activitate permanentă (sistematică), reprezintă o

dimensiune esențială a peisajului economic, caracterizată de
regularitatea și scopul de a asigura o sursă permanentă de
venituri. Această formă de întreprinzătoriat nu este
reglementată în mod explicit în ceea ce privește frecvența
practicării, dar este definitorie pentru această categorie de
activitate. În detalierea acestei teme, vom explora definirea
activității permanente, modul în care aceasta este influențată
de regularitate și sistematicitate, și vom analiza criteriile
stabilite de doctrina juridică pentru a califica o activitate
drept de întreprinzător. Datele reale vor ilustra diferitele
contexte în care activitatea de întreprinzător poate fi
considerată permanentă și vor evidenția diversele modalități
în care aceasta contribuie la dinamica economică.
Definirea activității permanente:
Activitatea de întreprinzător practicată permanent și
sistematic este caracterizată de faptul că are un caracter
regulat și nu este o activitate ocazională. Oricare afacere sau
operațiune care asigură un flux constant de venituri,

26
contribuind la susținerea financiară a autorului, poate fi
considerată activitate de întreprinzător. Acest aspect este
crucial pentru a face distincția între activitățile izolate și
cele care reprezintă o practică desfășurată pe termen lung.
Indicii ai permanenței sursei de venituri:
Doctrina juridică recomandă utilizarea unor indicii pentru a
evalua permanența sursei de venituri generate de activitatea
de întreprinzător. Unul dintre acești indici este proporția
dintre beneficiul obținut din activitatea de întreprinzător în
raport cu venitul total al persoanei. De asemenea, se
analizează profitul obținut regulat într-o anumită perioadă
de timp. Aceste criterii ajută la stabilirea dacă activitatea
desfășurată poate fi considerată permanentă și sistematică.
Exemple concrete de activitate permanentă:
Un exemplu ilustrativ este acela al unei persoane care, în
calitate de angajat, efectuează sistematic și regulat servicii
de spălare a automobilelor după programul de lucru.
Această activitate, chiar dacă se desfășoară după ziua de
muncă, reprezintă o formă de întreprinzătoriat permanent,
deoarece aduce un venit regulat și se desfășoară cu
regularitate. De asemenea, vânzarea ziarelor la colțul străzii
în mod constant și regulat poate fi considerată o altă formă
de activitate permanentă de întreprinzătoriat.
Diferența între activități izolate și permanente:
Un aspect important este distincția între activitățile izolate și
cele permanente. De exemplu, atunci când o persoană
pleacă într-o delegație și, la rugămintea unui prieten,
cumpără din străinătate un automobil, chiar dacă primește o
plată pentru acest serviciu, aceasta nu poate fi calificată

27
drept activitate de întreprinzător, deoarece reprezintă o
operațiune izolată și unică. Pe de altă parte, dacă persoana
pleacă de mai multe ori în străinătate și aduce sistematic
mărfuri pentru prieteni sau pentru a le vinde unor terți,
obținând un profit regulat, atunci aceasta practică activitate
de întreprinzător.

Cauze subiective și obiective ale riscului:

În ceea ce privește activitatea de întreprinzător practicată
permanent, riscul reprezintă un aspect inevitabil și este
influențat de cauze subiective și obiective. Cauzele
obiective ale riscului comercial includ circumstanțe
independente de voința umană, cum ar fi calamitățile
naturale și evenimentele excepționale, al căror impact nu
poate fi eliminat. În contrast, cauzele subiective pot fi legate
de executarea necorespunzătoare sau neexecutarea
obligațiilor asumate de partenerii de afaceri, neachitarea la
timp a obligațiilor fiscale și încălcarea obligațiilor legale,
care pot fi sancționate prin amenzi.
Gestionarea riscului în activitatea permanentă:
O activitate permanentă de întreprinzătoriat implică o
abordare atentă și proactivă în gestionarea riscului.
Intreprinzătorul trebuie să fie previzibil și să ia măsuri
pentru a diminua pierderile. Acesta trebuie să fie conștient
de cauzele riscului și să dezvolte strategii pentru a le
gestiona eficient. Aceasta poate include asigurarea corectă
împotriva riscurilor majore, diversificarea portofoliului de
afaceri și adoptarea unor planuri de contingenta pentru a
face față situațiilor neprevăzute.

28
 Activitatea permanentă și sistematică de întreprinzătoriat
reprezintă un pilon important al economiei de piață.
Definirea și evaluarea acestei forme de activitate implică
analiza regularității și sistematicității prin criterii specifice,
precum proporția dintre beneficiu și venitul total al
persoanei, precum și profitul obținut regulat într-o anumită
perioadă. Datele reale ilustrează modul în care această
activitate poate varia în diferite contexte, precum servicii de
spălare a automobilelor sau vânzarea de ziare la colțul
străzii. Gestionarea riscului este o componentă cheie în
această formă de întreprinzătoriat, iar abordarea corectă a
riscurilor poate contribui la stabilitatea și succesul pe termen
lung al activității de întreprinzător.

7. Activitate aducătoare de venituri (profituri), este un

element esențial în dinamica economică, contribuind la
generarea de profituri nelimitate. În prezentarea acestui
aspect crucial al întreprinzătoriatului, vom explora definirea
și natura profitului, condițiile care influențează obținerea
acestuia, precum și importanța respectării obligațiilor
fiscale. Prin prezentarea unor date reale și în conformitate
cu subiectul, vom ilustra variatele aspecte ale activității
aducătoare de venituri și impactul acesteia în cadrul
mediului de afaceri.
Definirea profitului:
Profitul, în contextul activității de întreprinzătoriat, este
diferența dintre valoarea capitalului investit și valoarea
realizată din activitatea desfășurată. Este un venit specific și

29
fundamental pentru întreprinzător, reprezentând o
recompensă pentru eforturile, riscurile și investițiile
acestuia. Obținerea de profit este unul dintre principalele
scopuri ale activității de întreprinzător, reflectând succesul și
eficiența afacerii respective.

Generarea de profituri nelimitate:

Unul dintre aspectele distinctive ale activității de
întreprinzătoriat este potențialul de a obține profituri
nelimitate. În condițiile respectării condițiilor de desfășurare
a activității și onorării obligațiilor fiscale, întreprinzătorul
nu este limitat în ceea ce privește nivelul de profit pe care îl
poate obține. Acest aspect reflectă natura dinamică și
inovatoare a mediului de afaceri, oferind oportunități de
creștere și expansiune.
Natura și semnificația profitului:
Profitul nu este doar o măsură a succesului financiar, ci și o
recompensă pentru asumarea riscurilor, pentru inovație și
pentru capacitatea de a satisface nevoile pieței. Este un
stimulent esențial pentru întreprinzători, încurajându-i să își
dezvolte afacerile, să investească în noi proiecte și să
contribuie la dezvoltarea economică. În același timp,
profitul reprezintă o sursă de venituri pentru întreprinzător,
asigurându-i resursele necesare pentru a susține și dezvolta
afacerea.
Condiții de desfășurare a activității și onorarea
obligațiilor fiscale:
Pentru a beneficia de potențialul nelimitat de profit,
întreprinzătorii trebuie să respecte condițiile de desfășurare

30
a activității și să își onoreze obligațiile fiscale. Respectarea
regulilor și normelor legale este esențială pentru menținerea
integrității și durabilității afacerii. Aceasta include
gestionarea corectă a documentației financiare, plata la timp
a impozitelor și respectarea standardelor etice și legale.
Importanța respectării obligațiilor fiscale:
Respectarea obligațiilor fiscale este un aspect crucial în
cadrul activității de întreprinzătoriat. Plata corectă a
impozitelor contribuie la menținerea unui climat de afaceri
corect și la dezvoltarea sustenabilă a economiei. Datele
reale arată că întreprinzătorii care gestionează corect
aspectele fiscale au șanse mai mari de a-și consolida poziția
pe piață și de a evita consecințele legale și financiare
negative.
Exemple concrete de obținere a profiturilor nelimitate:
O modalitate prin care întreprinzătorii pot obține profituri
nelimitate este prin diversificarea portofoliului de afaceri și
identificarea unor oportunități de creștere. De exemplu, un
întreprinzător din domeniul alimentar poate extinde gama de
produse sau poate deschide noi locații pentru a atinge un
public mai larg. Un alt exemplu este investiția în tehnologie
și inovație pentru a oferi soluții inovatoare pe piață,
generând astfel noi surse de venituri.
Impactul activității aducătoare de venituri în mediul de
afaceri:
Activitatea aducătoare de venituri este un motor al
dezvoltării economice, având un impact semnificativ în
mediul de afaceri. Prin obținerea de profituri nelimitate,
întreprinzătorii contribuie la creșterea economică, la

31
 generarea de locuri de muncă și la stimularea inovației.
Datele reale arată că întreprinzătorii care au reușit să își
maximizeze profiturile au influențat pozitiv nu doar propria
afacere, ci și întregul sector în care activează.

Activitatea aducătoare de venituri reprezintă un element

esențial în cadrul întreprinzătoriatului, oferind oportunități
de obținere a profiturilor nelimitate. Definirea și gestionarea
corectă a profitului sunt aspecte cruciale pentru succesul
afacerilor și pentru contribuția la dezvoltarea economică.
Intreprinzătorii care respectă condițiile de desfășurare a
activității și onorează obligațiile fiscale au șanse mari de a-
și consolida poziția pe piață și de a deveni factori de
influență în mediul de afaceri. Prin prezentarea datelor reale
și a impactului acestor activități, evidențiem rolul
semnificativ pe care îl au în dinamica economică și în
creșterea sustenabilă a societății.

8. Activitate profesionistă, este intrinsec legată de conceptul

de activitate profesională, aducând cu sine responsabilități,
cunoștințe și abilități specifice. În continuarea acestui
subiect, vom explora dimensiunea profesionalismului în
cadrul întreprinzătoriatului, analizând aspecte precum
atitudinea față de activitate, nivelul de competență,
informațiile necesare pentru luarea deciziilor și
manifestările exterioare ale profesionalismului. Prin
prezentarea unor date reale și în conformitate cu subiectul,
vom evidenția modul în care profesionalismul contribuie la
succesul și dezvoltarea activității de întreprinzător.

32
 Profesionalismul în cadrul activității de întreprinzătoriat nu
este definit direct de legislație, însă reprezintă o
caracteristică distinctivă a modului în care un întreprinzător
abordează și desfășoară afacerea sa. Acesta implică o
atitudine conștientă față de obiectul activității, o maestrie
practică în domeniul respectiv, calificări relevante și
informații adecvate pentru a lua și implementa decizii
fundamentate.

9. Activitate legală, este imperativă pentru transparență și

respectarea legii. Desfășurarea ilegală a activității poate
implica neînregistrare, activități interzise sau nerespectarea
normelor privind mărcile comerciale și codurile fiscale.
Consecințele includ sancțiuni penale și contravenționale,
precum amenzi și muncă neremunerată pentru persoanele
fizice, iar persoanele juridice pot fi amendate sau chiar
interzise să desfășoare anumite activități. Exemple concrete
și date relevante arată impactul negativ asupra societății și
economiei. Prevenirea activității ilegale se realizează prin
promovarea transparenței și implementarea unor mecanisme
de control eficiente. Respectarea normelor legale contribuie
la integritatea și durabilitatea mediului de afaceri, având un
impact pozitiv asupra societății și economiei.

CAPITOLUL II. Rolul statului în reglementarea

activității de întreprinzător
2.1 DISPOZIȚII GENERALE

33
 Articolul 1. Obiectul legii
Obiectul prezentei legi îl constituie stabilirea
principiilor de bază de reglementare a activităţii de
întreprinzător, procedura de revizuire a actelor normative
potrivit acestor principii. Prezenta lege nu se referă la
activitatea de întreprinzător din domeniul financiar (bancar
şi nebancar).
Articolul 2. Scopul legii
Scopul prezentei legi constă în crearea unui cadru
juridic favorabil mediului de afaceri şi climatului
investiţional pentru dezvoltare social-economică.
Articolul 3. Reglementarea activităţii de
întreprinzător
În sensul prezentei legi, reglementare a activităţii de
întreprinzător semnifică stabilirea drepturilor, obligaţiilor,
cerinţelor şi interdicţiilor pentru întreprinzători pe toată
durata activităţii (de la iniţierea pînă la lichidarea afacerii),
precum şi reglementarea relaţiilor dintre autorităţile
administraţiei publice, alte instituţii abilitate prin lege cu
funcţii de reglementare şi de control şi întreprinzători.
Articolul 4.
Principiile de bază de reglementare a activităţii de
întreprinzător
În sensul prezentei legi, reglementarea activităţii de
întreprinzător are loc pe următoarele principii de bază:
a) previzibilitatea reglementării activităţii de
întreprinzător;
b) transparenţa decizională şi transparenţa
reglementării activităţii de întreprinzător;

34
 c) analiza impactului de reglementare;
d) reglementarea materială şi procedurală a iniţierii,
desfăşurării şi lichidării afacerii prin acte legislative;
e) echitabilitatea (proporţionalitatea) în raporturile
dintre stat şi întreprinzător.
2.2 Principiile de reglementare a activității de
întreprinzător
PRINCIPIUL PREVIZIBILITĂŢII
Articolul 5. Previzibilitatea reglementării activităţii
de
întreprinzător
(1) Reglementarea activităţii de întreprinzător se
efectuează prin legi, hotărîri/ordonanţe ale Guvernului şi
acte normative ale autorităţilor administraţiei publice (în
continuare - acte normative).
(2) Legile stabilesc, pentru fiecare caz aparte,
limitele de reglementare pentru Guvern şi/sau pentru
autorităţile administraţiei publice. Actele normative ale
acestor autorităţi nu pot fi invocate în cazul în care nu
corespund prevederilor prezentei legi.
(3) Dubiile apărute la aplicarea legislaţiei în procesul
iniţierii, desfăşurării şi lichidării afacerii vor fi interpretate
în favoarea întreprinzătorului.
Articolul 6. Previzibilitatea cheltuielilor
(1) Plăţile pentru actele permisive eliberate
întreprinzătorilor de către autorităţile administraţiei publice
şi alte instituţii cu funcţii de reglementare şi control se
stabilesc prin legi, cu indicarea actului şi a mărimii taxei
pentru aceste acte.

35
 (2) Serviciile prestate de autorităţile administraţiei
publice şi alte instituţii cu funcţii de reglementare şi control
și cuantumul tarifelor pentru prestarea acestora, inclusiv
pentru controalele oficiale efectuate în conformitate cu art.
19 alin. (1) pct. 5) din Legea nr. 131/2012 privind controlul
de stat asupra activităţii de întreprinzător, trebuie să fie
expres prevăzute în nomenclatorul serviciilor aprobat de
către Guvern. Cuantumul tarifelor pentru prestarea
serviciilor se stabilește conform metodologiei aprobate de
către Guvern. Veniturile obținute din prestarea serviciilor se
administrează în conformitate cu principiile, regulile și
procedurile stabilite de Legea finanțelor publice și
responsabilității bugetar-fiscale nr. 181/2014.
Adăugat prin LP140 din 27.07.18 МО 309-320 din
17.08.18 art. 478
Articolul 7. Previzibilitatea documentelor normativ
tehnice
Condiţiile tehnice, sanitare, standardele, alte
documente similare (în continuare - documente normativ-
tehnice) sînt obligatorii în cazul în care sînt stabilite prin
legi.
PRINCIPIUL TRANSPARENŢEI DECIZIONALE
ŞI A REGLEMENTĂRII
Articolul 8. Transparenţa decizională
Autorităţile administraţiei publice sînt obligate să
informeze asupra proiectelor de acte normative şi să asigure
transparenţa în activitatea lor decizională prin implicarea
sectorului privat, a societăţii civile şi a persoanelor fizice în
elaborarea de acte normative şi în procesul luării deciziilor.

36
 Articolul 9.Transparenţa reglementării
(1) Autorităţile administraţiei publice asigură
transparenţa reglementării prin accesul liber la proiectele de
acte normative şi prin publicarea acestora conform
legislaţiei.
(2) Actele normative se înscriu în Registrul de stat
al actelor juridice (în continuare - registru) după publicarea
lor în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, conform
legislaţiei. Registrul este ţinut de Ministerul Justiţiei.
(3) Accesul la registru prin internet este gratuit.
Articolul 10. Transparenţa actelor necesare iniţierii
şi/
sau desfăşurării afacerii
(1) Iniţierea şi/sau desfăşurarea afacerii are loc în
bază de autorizare, în cazul în care legea prevede acest
lucru.
(2) Autorizarea este o acţiune prin care autoritatea
administraţiei publice sau instituţia abilitată prin lege cu
funcţii de reglementare şi de control îi permite solicitantului
să iniţieze şi/sau să desfăşoare o afacere, eliberîndu-i un act
cu caracter permisiv, sub formă de licenţă - pentru genurile
de activitate prevăzute de Legea privind reglementarea prin
licenţiere a activităţii de întreprinzător nr.451-XV din 30
iulie 2001 şi/sau sub formă de autorizaţie - pentru
confirmarea unor cerinţe tehnice, unor norme separate sub
un anumit aspect, stabilite de lege.
(3) Noţiunea de autorizaţie include: autorizaţiile,
permisele, certificatele, avizele, aprobările, coordonările,
brevetele, atestatele de calificare emise de autorităţile

37
administraţiei publice sau de instituţiile abilitate prin lege cu
funcţii de reglementare şi de control.
Articolul 11. Aprobarea tacită a iniţierii şi/sau
desfăşurării
afacerii
(1) Licenţa/autorizaţia se consideră acordată sau,
după caz, reînnoită dacă autoritatea administraţiei publice
şi/sau altă instituţie abilitată prin lege cu funcţii de
reglementare şi de control nu răspunde solicitantului în
termenul prevăzut de lege pentru emiterea sau reînnoirea ei.
(2) După expirarea termenului stabilit de lege pentru
emiterea licenţei/autorizaţiei şi în lipsa unei comunicări
scrise din partea autoritătii administraţiei publice şi/sau altă
instituţie abilitată prin lege cu funcţii de reglementare şi de
control, solicitantul poate desfăşura activitatea pentru care a
solicitat licenţa/autorizaţia conform procedurilor stabilite
prin lege
(3) Procedura aprobării tacite se aplică tuturor
licenţilor/autorizaţiilor emise de autoritatea administraţiei
publice şi/sau altă instituţie abilitată prin lege cu funcţii de
reglementare şi de control, cu excepţia celor emise în
domeniul care vizează activităţile nucleare şi radiologice,
regimul armelor de foc, muniţiilor şi explozibililor, regimul
substanțelor stupefiante şi al altor substanţe psihotrope şi a
cazurilor în care actul permisiv, eliberat de autoritatea
emitentă, este obligatoriu să fie prezentat în original,
conform tratatelor şi acordurilor internaţionale la care
Republica Moldova este parte, precum şi a altor cazuri
expres prevăzute de lege.

38
 (4) Răspunsul negativ al autoritătii administraţiei
publice şi/sau altă instituţie abilitată prin lege cu funcţii de
reglementare şi de control competente dat în termenul
prevăzut de lege pentru emiterea licenţei/autorizaţiiei nu
echivalează cu aprobarea tacită.
(5) În cazul în care constată o neregularitate a
documentaţiei depuse, autoritatea administraţiei publice
şi/sau altă instituţie abilitată prin lege cu funcţii de
reglementare şi de control va notifica acest fapt
solicitantului licenţei/autorizaţiei cu cel puţin 10 zile înainte
de expirarea termenului prevăzut de lege pentru emiterea
respectivei licenţe/autorizaţii dacă acest termen este mai
mare de 15 zile sau cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea
termenului prevăzut de lege pentru emiterea
licenţei/autorizaţiei dacă acest termen este mai mic de 15
zile. Autoritatea administraţiei publice şi/sau altă instituţie
abilitată prin lege cu funcţii de reglementare şi de control va
preciza totodată şi modul de remediere a neregularităţii
constatate.
(6) În cazul în care, după obţinerea documentului
oficial prin care se permite iniţierea şi/sau desfăşurarea unei
afaceri, autoritatea administraţiei publice şi/sau altă
instituţie abilitată prin lege cu funcţii de reglementare şi de
control constată neîndeplinirea unor condiţii importante
prevăzute pentru eliberarea licenţei/autorizaţiei, nu va putea
anula documentul, ci va notifica titularului, în cel mult 3
luni de la data expirării termenului legal pentru emiterea
licenţei/autorizaţiei, neregularităţile constatate, modul de
remediere a tuturor deficienţelor identificate, termenul în

39
care titularul trebuie sa respecte această obligaţie şi care nu
poate fi mai mic de 30 de zile.
(7) Autoritatea administraţiei publice şi/sau altă
instituţie abilitată prin lege cu funcţii de reglementare şi de
control va anula documentul oficial prin care se permite
iniţierea şi/sau desfăşurarea unei afaceri, acordat conform
prezentei legi, dacă va constata neîndeplinirea unor condiţii
care aduc o gravă atingere interesului public, securităţii
naţionale, ordinii sau sănătăţii publice şi care nu pot fi
remediate sau dacă deficienţele identificate nu au fost
remediate în termenul stabilit la alin. (6).
Articolul 12. Transparenţa documentelor normativ-
tehnice
(1) Documentele normativ-tehnice obligatorii sînt
accesibile publicului, legea respectivă stabilind autoritatea
administraţiei publice responsabilă de eliberarea lor.
(2) Documentele normativ-tehnice şi copiile de pe
ele se eliberează gratuit, fiind acoperite doar cheltuielile de
imprimare şi copiere.
PRINCIPIUL ANALIZEI IMPACTULUI DE
REGLEMENTARE
Articolul 13. Analiza impactului de reglementare
(1) Analiza impactului de reglementare reprezintă
argumentarea, în baza evaluării costurilor şi beneficiilor,
necesităţii adoptării actului normativ şi analiza de impact al
acestuia asupra activităţii de întreprinzător, inclusiv
asigurarea respectării drepturilor şi intereselor
întreprinzătorilor şi ale statului, precum şi corespunderea

40
actului scopurilor politicii de reglementare şi principiilor
prezentei legi.
(2) Actul de analiză a impactului de reglementare
este parte integrantă a notei informative a proiectului de act
normativ.
PRINCIPIUL REGLEMENTĂRII MATERIALE ŞI
PROCEDURALE
A INIŢIERII,DESFĂŞURĂRII ŞI LICHIDĂRII
AFACERII
PRIN ACTE LEGISLATIVE
Articolul 14. Reglementarea materială şi procedurală
(1) Normele materiale şi procedurale de iniţiere,
desfăşurare şi lichidare a afacerii, precum şi de control
asupra afacerii, se stabilesc prin legi.
(2) Autorităţile administraţiei publice nu sînt în
drept să adopte norme primare pentru reglementarea
iniţierii, desfăşurării şi lichidării afacerii.
(3) Persoanele fizice şi juridice sînt obligate să se
înregistreze la organele de stat sau să solicite actele
permisive pentru practicarea unei activităţi doar în cazurile
în care aceasta este prevăzut expres de lege.
PRINCIPIUL ECHITABILITĂŢII
(PROPORŢIONALITĂŢII) ÎN
RAPORTURILE DINTRE STAT ŞI
ÎNTREPRINZĂTOR
Articolul 15. Noţiuni generale
Activitatea autoritătii administraţiei publice şi/sau
altă instituţie abilitată prin lege cu funcţii de reglementare şi
de control în relaţiile cu întreprinzătorii trebuie să fie

41
proporţională asigurării intereselor societăţii şi protecţiei
drepturilor întreprinzătorilor. Autorităţile administraţiei
publice nu vor întreprinde acţiuni în exces necesităţilor
atingerii scopurilor societăţii.
Articolul 16. Principiul echitabilităţii
(proporţionalităţii) în efectuarea controlului asupra
activităţii de întreprinzător
(1) Autoritatea administraţiei publice şi/sau altă
instituţie abilitată prin lege cu funcţii de reglementare şi de
control exercită, prin intermediul reprezentanţilor, controlul
asupra activităţii de întreprinzător (în continuare - control)
în limitele şi în conformitate cu competenţele stabilite de
lege.
(2) Autoritătile administraţiei publice şi/sau altă
instituţie abilitată prin lege cu funcţii de reglementare şi de
control competente au obligaţia de a controla modul de
desfăşurare a activităţilor care se efectuează pe baza
aprobării tacite.
(3) Controlul activităţii de întreprinzător, cu
excepţia celui financiar şi fiscal, poartă un caracter
consultativ.
(4) Controlul poate avea loc doar în cazurile
stabilite de lege, cu stipularea expresă a autorităţii publice
împuternicite să efectueze controlul, a genurilor de activitate
şi a categoriilor de întreprinzători supuse controlului.
(5) Se interzice aplicarea oricărei sancţiuni fără a se
verifica corectitudinea ei de către conducătorul organului de
control şi fără a se acorda întreprinzătorului posibilitatea de
a o contesta.

42
 (6) La efectuarea controlului, organele de control
vor ţine cont de următoarele principii:
a) legalitatea şi respectarea competenţei stabilite de
lege;
b) neadmiterea aplicării sancţiunilor care nu sînt
stabilite de legi;
c) tratarea dubiilor apărute la aplicarea legislaţiei în
favoarea întreprinzătorului;
d) efectuarea cheltuielilor de control din contul
statului;
e) prescrierea recomandărilor pentru înlăturarea
încălcărilor constatate în urma controlului;
f) dreptul de a ataca acţiunile organului de control.
Articolul 17. Principiul echitabilităţii
(proporţionalităţii)
în suspendarea activităţii de întreprinzător
(1) În sensul prezentei legi, suspendarea (limitarea)
activităţii de întreprinzător semnifică sistarea temporară a
valabilităţii şi/sau retragerea licenţei/autorizaţiei pentru
activitatea de întreprinzător, fapt ce are ca efect
imposibilitatea continuării acestei activităţi la nivel de
întreprindere sau de unitate funcţională autorizată a acesteia.
(2) Activitatea de întreprinzător poate fi suspendată
prin hotărîre judecătorească, adoptată în temeiul legii.
Hotărîrea instanţei de judecată privind suspendarea
activităţii întreprinzătorului se adoptă la cererea autorităţilor
administraţiei publice şi/sau altă instituţie abilitată prin lege
cu funcţii de reglementare şi de control.

43
 (3) În cazurile prevăzute expres de lege, activitatea
de întreprinzător poate fi suspendată, cu adresarea ulterioară
în instanţa de judecată a autorităţii care a dispus
suspendarea. Adresarea în judecată trebuie să se facă în
decursul a 3 zile lucrătoare. În caz de nerespectare a acestui
termen, suspendarea se anulează. Decizia autorităţii privind
suspendarea (limitarea) activităţii de întreprinzător se aplică
pînă la adoptarea de către instanţa de judecată a unei hotărîri
definitive. Decizia autorităţii privind suspendarea (limitarea)
activităţii de întreprinzător încetează dacă, prin hotărîre a
instanței de judecată, aceasta a fost anulată.
(4) Hotărîrea judecătorească privind suspendarea
activităţii de întreprinzător se adoptă în termen de 5 zile
lucrătoare şi se execută în conformitate cu legislaţia.
(41) În cazul în care suspendarea licenţei/autorizaţiei
nu s-a soldat cu o hotărîre a instanţei de judecată, iar
autoritatea administraţiei publice şi/sau o altă instituţie
abilitată prin lege cu funcţii de reglementare şi de control
este obligată, prin lege, să se adreseze instanţei cu acţiune
de retragere a licenţei/autorizaţiei, acţiunile se comasează
într-o singură procedură judecătorească conform normelor şi
condiţiilor stabilite de Codul de procedură civilă.
(5) Taxa de stat se restituie în cazul în care hotărîrea
judecătorească definitivă şi irevocabilă, adoptată în urma
contestării, este în favoarea agentului economic.
(6) Reluarea activităţii de întreprinzător se
efectuează în temeiul hotărîrii instanţei de judecată care a
emis hotărîrea de suspendare a acestei activităţi sau a

44
hotărîrii instanţei ierarhic superioare, în conformitate cu
legislaţia în vigoare.
Articolul 18. Responsabilitatea autoritătilor
administraţiei
publice şi/sau altă instituţie abilitată prin lege
cu funcţii de reglementare şi de control pentru
eliberarea licenţilor/autorizaţiilor
Fapta funcţionarului public care, avînd cunoştinţă de
solicitarea de licenţă/autorizaţie şi de documentaţia acesteia,
nu soluţionează cu bună ştiinţă cererea în termenul prevăzut
de lege, făcînd să intervină prezumţia legală a aprobării
tacite, se pedepseşte conform legislaţiei.
2.3 Revizuirea actelor normative
Articolul 19. Comisia de stat pentru reglementarea
activităţii de întreprinzător
(1) Comisia de stat pentru reglementarea activităţii
de întreprinzător (în continuare - comisia), instituită în baza
unui regulament aprobat de Guvern, asigură continuitatea
procesului de optimizare a cadrului juridic de reglementare
a activităţii de întreprinzător. Comisia şi grupul ei de lucru
sînt asistate de Secretariatul Evaluării Impactului de
Reglementare.
(2) Comisia are următoarele atribuţii:
a) monitorizează modul de executare a prezentei legi
de către autorităţile administraţiei publice şi raportează
semestrial Parlamentului şi Guvernului;
b) verifică şi face propuneri asupra rapoartelor
privind analiza impactului de reglementare a proiectelor de
acte normative şi efectuează avizarea lor;

45
 c) propune, în modul stabilit de legislaţie, revizuirea
sau abrogarea actelor normative care nu corespund
principiilor de reglementare;
d) supraveghează măsurile de monitorizare a
eficienţei actelor normative.
Articolul 20. Mecanismul de revizuire a actelor
normative
(1) Organele centrale de specialitate ale
administraţiei publice şi autorităţile administrative
nesubordonate Guvernului (în continuare - autorităţi)
elaborează, în termen de 4 luni, proiectele de modificare şi
completare a actelor normative din domeniul lor de
activitate (în continuare - proiecte) în temeiul prezentei legi.
(2) În termen de 15 zile după expirarea termenului
indicat la alin.(1), autorităţile remit comisiei proiectele şi
notele informative spre avizare, prezintă concomitent
Parlamentului un raport privind rezultatele revizuirii actelor
normative la această etapă.
(3) În termen de 3 luni după expirarea termenului
indicat la alin.(2), comisia examinează proiectele remise şi
expediază avizul ei autorităţilor. Comisia prezintă
Parlamentului un raport privind revizuirea actelor
normative.
(4) În termen de 2 luni după expirarea termenului
indicat la alin. (3), autorităţile elaborează, în baza avizului
comisiei, versiunile finale ale proiectelor şi notelor
informative, le adoptă ori le transmit spre a fi adoptate
conform legislaţiei.

46
 (5) Revizuirea şi adoptarea actelor normative în
temeiul prezentei legi se încheie la 30 noiembrie 2007.
Articolul 21. Dispoziţii finale
(1) Prezenta lege intră în vigoare la 1 ianuarie 2008,
cu excepţia prevederilor art. 19, 20 şi ale prezentului articol,
care intră în vigoare la data publicării prezentei legi.
(2) Guvernul va adopta, în termen de 4 luni,
metodologia de analiză a impactului de reglementare şi de
monitorizare a eficienţei actului de reglementare, conform
criteriilor şi principiilor prevăzute de prezenta lege.

2.4 Scopul Legii cu privire la principiile de bază de

reglementare a activității de întreprinzător

Scopul declarat al legii constă în crearea unui cadru juridic

favorabil mediului de afaceri și climatului investițional
pentru dezvoltarea social-economică.
Totuși, pentru o mai bună înțelegere a normelor pe care le
conține, urmează a se analiza contextul în care a fost
adoptată respectiva lege.

Despre reforma regulatorie (ghilotina regulatorie):

Legea 235/2006 a fost precedată de Legea 424/2004 privind

revizuirea și optimizarea cadrului normativ de reglementare
a activității de întreprinzător (așa-numita „Ghilotina I”),
care a stat la baza următoarelor:

Revizuirea cadrului normative:

47
Legea 424/2004 a stabilit principiile și acțiunile necesare
pentru revizuirea cadrului normativ în scopul eliminării și
evitării reglementărilor care la acel moment nu au corespuns
legislației și care nu au fost orientate spre economia de
piață, precum și pentru asigurarea stabilității și calității
reglementării activității de întreprinzător.
Legea 424/2004 a stat la baza procesului de revizuire a
tuturor actelor normative ale Guvernului și ale altor
autorități ale administrației publice. Prin revizuire urmează a
se înțelege analiza conținutului actelor pentru evaluarea
corespunderii principiilor economiei de piață.
Revizuirea actelor oficiale s-a efectuat în 3 etape, fiind
analizate peste 1000 de hotărâri de Guvern, hotărâri şi
instrucţiuni ale ministerelor, serviciilor şi agenţiilor, din care
aproape o treime au fost anulate pe motiv că aveau
prevederi conform cărora statul era în drept să intervină în
activitatea operaţională a întreprinderilor. Celelalte au fost
modificate conform principiilor economiei de piaţă şi
incluse în Registrul actelor normative care reglementează
activitatea de antreprenoriat.

Instituirea Registrului actelor oficiale de reglementare a

activității de întreprinzător:

Prin aceeași lege, a fost instituit Registrul actelor oficiale de

reglementare a activității de întreprinzător, reglementat prin
intermediul Hotărârii Guvernului 1030/2005.

48
Din momentul aprobării lui, Guvernul și alte autorități ale
administrației publice au fost obligate să abroge actele
oficiale neînscrise în Registru.

Stabilirea actelor normative prin care se permite

reglementarea activității de întreprinzător :

Legea 424/2004 a determinat faptul că odată cu intrarea ei

în vigoare, reglementarea activității de întreprinzător se
efectua în exclusivitate prin legi și/sau hotărâri ale
Parlamentului, hotărâri și/sau ordonanțe ale Guvernului
și/sau acte oficiale ale autorităților administrației publice,
adoptate conform prevederilor legislației care stabilesc
limita competențelor autorităților respective.

Legea 235/2006 privind principiile de bază de reglementare

a activității de întreprinzător –

Ghilotina II

Legea cu privire la principiile de bază de reglementare a

activității de întreprinzător a fost cea de a doua fază a
procesului de „ghilotină”, mai fiind denumită și „Ghilotina
II”, fiind importantă datorită următoarelor:
a reprezentat o continuare a reformei regulatorii începute;
a stabilit principiile de bază de reglementare a activității de
întreprinzător;
a stabilit procedura de revizuire a actelor normative potrivit
acestor principii.

49
 Având la bază prevederile Legii cu privire la principiile
de bază de reglementare a activității de întreprinzător și în
vederea adaptării cadrului de reglementare la prevederile
ultimei, în decembrie 2007 au fost adoptate alte două legi,
fiind revizuite și adaptate peste 83 de legi cu impact asupra
activității de întreprinzător.
Astfel, scopul declarat al Legii 235/2006 poate fi mai
bine înțeles analizând contextul adoptării sale și actele
normative care au precedat-o și succedat-o, putând a fi
rezumat la dereglementarea activității de întreprinzător și
stabilirea principiilor legale de bună reglementare.

CONCLUZII

În concluzie, noțiunile generale privind dreptul persoanelor

fizice de a desfășura activitate de întreprinzător reprezintă
un aspect fundamental în cadrul dreptului afacerilor. Aceste
noțiuni definesc cadrul legal și instituțional care guvernează
drepturile și responsabilitățile individului în calitate de
întreprinzător. Accesul la întreprinzătoriat pentru persoanele
fizice este facilitat de reglementări care vizează
înregistrarea, obținerea de patente și respectarea obligațiilor
fiscale.Dreptul de a desfășura activitate de întreprinzător
oferă libertatea de a iniția sau gestiona afaceri propria. Într-o
societate în continuă schimbare, cunoașterea și înțelegerea
acestor noțiuni generale sunt esențiale pentru cei care doresc
să se implice în lumea antreprenoriatului. Legislația clară și
accesibilă, alături de sprijinul instituțiilor, contribuie la
crearea unei platforme propice pentru dezvoltarea activității

50
de întreprinzătoriat, aducând beneficii atât individului cât și
comunității în ansamblu. Prin această perspectivă, dreptul
de a desfășura activitate de întreprinzător devine un aspect
juridic și un motor pentru inovație, creștere economică și
progres social.

BIBLIOGRAFIE
Resurse internet:
https://www.legis.md/cautare/getResults?
doc_id=107358&lang=ro

https://juridicemoldova.md/8681/principiile-de-baza-de-
reglementare-a-activitatii-de-intreprinzator.html

Carte cu mai mult de trei autori:

CUZNEȚOV A. ș. a. Dreptul Afacerilor. Chișinău: Timpul,

2020

51