RELIGIA IN LUMEA CONTEMPORANA

Religia ca expresie simbolică

Religia este, la nivel de discurs, expresia simbolică a unei încrederi în existența
unei realități absolute (Sacrul, Supremul, Dumnezeul) de care omul ar depinde.
Această încredere este credința religioasă. Ea permite omului să se orienteze în
labirintul marilor întrebări ale vieții și dă omului un sens existenței sale care
depășește viața sa biologică.
Religia ca tip de comportament uman
Religia este un tip de comportament uman (credințe, ritualuri) referitor la
ființe, forțe și puteri supranaturale. Sociologia considera ca religia a apărut și
există încă pentru că ea îndeplinește anumite funcțiuni:
1. Funcția cognitivă:
Religia este o formă de explicare a lumii, în condițiile lipsei unei
cunoașteri științifice. Ca modalitate de cunoaștere, specific religiei este
forma preteoretică, mitologică. Ea are o marcată orientare
antropomorfică, proiectând caracteristicile existenței umane (prima
existență la care cunoașterea umană a avut acces), pentru explicarea
tuturor celorlalte domenii ale existenței. În această perspectivă,
antropologul social englez E. B. Taylor oferă o primă teorie sistematică,
fundamentată pe o mare cantitate de date. Taylor consideră ca fiind
caracteristic religiei ideea de suflet care a apărut din încercarea omului
primitiv de a explica o serie de experiențe ca aceea a viselor, transei și
morții.
2. Funcția acțională:
Religia este o formă de extensie a capacităților umane limitate de
acțiune. James Fraser argumentează că omul primitiv a încercat să
abordeze lumea, în completarea tehnicilor sale curente, prin magie
(complex de tehnici prin care omul încearcă să realizeze scopurile sale
controlând forțele supranaturale). Religia a apărut când omul a realizat
că magia este ineficace. În loc să încerce să controleze forțele
supranaturale prin descântece, formule, ritualuri, omul încearcă să
înduplece, să solicite ajutorul acestora, subordonându-se lor.
3. Funcția de reducere a anxietății:
Latinii spuneau acum două milenii că “spaima inventează zeii” (“primus
in orbe deos fecit timor”).
 Bronislaw Malinowski explică că magia și religia sunt instrumente de
reducere a anxietății în situațiile care depășesc posibilitățile efective de
control ale omului. Religia reprezintă deci o "sacralizare a crizelor vieții
umane". Ea este un răspuns la tragediile vieții umane, la conflictul dintre
proiectele umane și realități.
4. Funcția socială (structurantă):
Émile Durkheim spune că funcția religiei este de a afirma superioritatea
morală a societății asupra membrilor ei, menținând astfel solidaritatea
acesteia. Dumnezeul clanului nu este altceva decât clanul însuși. În
religie, societatea se sacralizează pe ea însăși.
5. Funcția compensatorie:
În societățile stratificate social, Karl Marx și Friedrich Engels identifică o
funcție compensatorie a religiei, anume aceea de a fi un protest contra
unei lumi alienante, dar un protest neputincios, ea făcând tolerabilă
lumea reală în speranța într-o compensație în lumea iluzorie de după
moarte; ea are din această cauză și o funcție de stabilitate, menținând
organizarea socială care favorizează clasele dominante. În plus,
societățile avansate sunt necesarmente complexe din punct de vedere
social în contrast cu cele arhaice, în ele acționând procese sociale greu
inteligibile sau controlabile, dintre care unele se întorc contra
individului. O sursă în plus de anxietate, pentru care religia devine o dată
în plus o reacție compensatorie.
6. Funcția identitară:
Studii recente demonstrează valoarea religiei de puternic instrument al
constituirii și prezervării identității unor comunități etnice sau chiar a
unor comunități constituite exclusiv prin aderența la o credință
religioasă. Religia este deci un liant al vieții sociale și un instrument de
creștere a coeziunii sociale.

Secularizare şi lacizare

Religia este cea care statorniceşte omul într-o tradiţie, într-o continuitate a
scurgerii timpului. Aceasta îi conferă omului o identitate şi îi promite o viaţă
după moarte mai bună. Sentimentul comun tuturor religiilor este sentimentul
sacrului, ţelul fiecărei religii fiind de a-i face mai buni pe credincioşi. Mişcarea
caracteristică secolelor XIX-XX este de secularizare, societăţile trecând de sub
autoritatea instituţiilor religioase sub autoritatea statului.

Orginile mişcării de secularizare au fost

: • Iluminismul şi Revoluţia franceză: au separat biserica de stat şi au proclamat
libertatea gândirii. Constituie punctul de pornire al emancipării ratiunnii.

• Revoluţia industrială şi urbanizarea(progresul ştiinţei moderne): au

dezarticulat societatea agricolă tradiţională în care Biserica era atotputernică

• Comunismul a instaurat regimuri întemeiate pe ateism.

La sfârşitul secolului XX, după sfârşitul comunismului, ideologiile au eşuat

lamentabil, moment în care oamenii s-au îndreptat spre religie, în care au
văzut un ajutor,o modalitate de exprimare a identităţii culturale, emoţiile şi
subiectivitatea. Pe lângă principalele religii mondiale, există şi secte, care sunt
şi în prezent foarte active. Principalele religii ale lumii sunt:

1. Creştinismul-cu 3 mari ramuri:

• catolicismul-este centralizat sub conducerea papei. Datorită Conciliului

Vatican II(1962-1965), Biserica s-a deschis către modernitate. S-a implicat în
opere de justiţie socială şi caritabilă. Maica Tereza a primit un premiu Nobel în
1979 pentru acţiunile sale caritabile.

• protestantismul-este divizat în continuare în mai multe biserici: luterane,

calviniste, baptiste, metodiste.Biserica anglicană are dogme compatibile cu
cele calviniste, dar acceptă ritualurile catolicismului. Bisericile protestante sunt
preocupate de probleme precum: avortul, clonarea, poziţia femeii în societate,
genocidul,etc.

• ortodoxia-cuprinde 15 biserici autocefale din estul Europei, agresate în

timpul comunismului.

2. Islamul-este o religie care nu are un cler veritabil. Immamii conduc doar

rugăciunile(la sunniţi),i ar molahii sunt specialişti în Coran(cel mai celebru este
ayatollahul).

3. Iudaismul-este o religie naţională şi prima religie monoteistă din istorie. La

bază are alianţa dintre Iahve şi poporul ales. Această religie s-a răspândit după
ce Titus a distrus Templul lui Solomon în anul 70 d.Hr.

4.Hinduismul-este religie politeistă practicată de locuitorii Indiei, bazată pe

Vede.Trinitatea este formată din: Brahma-zeul creaţiei; Vishnu-zeul suprem şi
Shiva-zeul distrugător.
5.Budism-este un ansamblu de credinţe religioase şi filosofice. Zeul acestei
religii este Buddha. Religia a apărut în secolul VI i.Hr. şi a dispărut în secolul
XIII, însă a pătruns în sud-estul Asiei, în China, Japonia, Coreea.
6.Şintoismul-este o religie de stat care prescrie în egală măsură cultul
divinităţilor, al strămoşilor şi al naturii.A apărut în Japonia,în secolul VI.
7.Taoismul sau confucianismul-religie aflată în China, este mai mult un mod de
viaţă inspirat din viaţă lui Lao-zi şi Confuciuf.
8.Animismul-este credinţa în spirite şi suflete .Principalele forme ale religiei:
cultul morţilor şi al forţelor naturale. Este cea mai veche relegie din istorie şi s-
a menţinut în societăţile tradiţionale din Asia şi Africa.

Conflicte religioase actuale

În ultimii o sută de ani, lumea a fost zguduită de patru conflicte religioase:
Kosovo(între ortodocşi şi musulmani), Caşmir(între musulmani şi hinduşi),
Timorul de Est(între musulmani şi catolici) şi Cecenia(între ortodocşi şi
musulmani).