Nistor Adelina-Elena, AP - III, LICENŢĂ-ELEMENTELE SPECIFICE CONTRACTULUI DE SOCIETATE ÎN MATERIE COMERCIALĂ-CD-1

UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ȘI DREPT
LUCRARE DE LICENŢĂ
Coordonator ştiinţific:
Conf. univ. dr. Elise Nicoleta Vâlcu
Absolvent:
Adelina-Elena Nistor
2022
1
UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ȘI DREPT
Specializarea Administraţie Publică
Forma de învăţământ IF
ELEMENTELE SPECIFICE
CONTRACTULUI DE SOCIETATE
ÎN MATERIE COMERCIALĂ
Coordonator ştiinţific:
Conf. univ. dr. Elise Nicoleta Vâlcu
Absolvent:
Adelina-Elena Nistor
Piteşti
2022
2
DECLARAȚIE PRIVIND ORIGINALITATEA LUCRĂRII DE LICENȚĂ
UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI DREPT
PROGRAMUL DE STUDII: ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ
NUMELE ŞI PRENUMELE: NISTOR ADELINA-ELENA
PROMOŢIA: 2022
SESIUNEA DE LICENŢĂ: IULIE 2022
DENUMIREA LUCRĂRII: ELEMENTELE SPECIFICE CONTRACTULUI DE
SOCIETATE ÎN MATERIE COMERCIALĂ
Declar pe propria răspundere călucrarea de faţă este rezultatul muncii proprii, pe

baza cercetărilor mele şi pe baza informaţiilor obţinute din surse care au fost citate şi
indicate conform normelor etice, în textul lucrării/proiectului, în note şi în bibliografie.
Declar că nu s-a folosit în mod tacit sau ilegal munca altora şi că nicio parte din
teză/proiect nu încalcă drepturile de proprietate intelectuală ale altcuiva, persoană
fizicăsau juridică.
Declar că lucrarea nu a mai fost prezentată sub această formă vreunei instituţii de
învăţământ superior în vederea obţinerii unui grad sau titlu ştiinţific ori didactic.
În cazul constatării ulterioare a unor declaraţii false, voi suporta rigorile legii.
Data: Numele, prenumele şi semnătura absolventul:
3
Cuprins
Introducere............................................................................................................................ 5
Capitolul I. Consideraţii generale privind conceptul de comerciant profesionist ............. 6
1.1. Noţiunea de comerciant profesionist ....................................................................... 6
1.2. Clasificarea comerciantului profesionist ................................................................ 7
1.2.1. Persoana fizică ................................................................................................. 7
1.2.2. Persoana juridică ............................................................................................. 9
1.3. Societatea simplă (civilă) şi societatea în comerţ în viziunea actualului Cod civil 16
1.4. Formele juridice ale societăţilor şi clasificarea lor ............................................... 17
Capitolul al II-lea. Aporturile asociaţilor.......................................................................... 23
2.1. Noţiunea de aport ..................................................................................................... 23
2.2. Obiectul aportului .................................................................................................... 24
2.2.1. Aportul în natură ........................................................................................... 24
2.2.2. Aportul în bani ............................................................................................... 26
2.2.3. Aportul în industrie ........................................................................................ 26
Capitolul al III-lea. Capitalul social .................................................................................. 28
3.1. Concept şi caracteristici ........................................................................................ 28
3.2. Diferenţa dintre capitalul social şi patrimoniu ..................................................... 30
3.3. Intenţia asociaţilor de a colabora la desfăşurarea activităţii comerciale .............. 31
3.4. Profitul .................................................................................................................. 33
3.4.1. Noţiunea de profit .......................................................................................... 33
3.4.2. Împărţirea profitului ...................................................................................... 35
3.4.3. Dividende ....................................................................................................... 36
Concluzii ............................................................................................................................. 39
Bibliografie ......................................................................................................................... 42
4
Introducere
Lucrarea de licenţă ,,Elementele specifice contractului de societate în materie
comercială” îşi propune ca principal obiectiv studierea elementelor care alcătuiesc contractul
de societate.
În ceea ce priveşte contractul de societate reglementat de Codul civil din 1864, acesta
nu mai satisfăcea nevoile celor care doresc să îşi unească eforturile prin punerea în comun de
valori pentru a desfăşura în comun o activitate, activitate care este desfăşurată având în vedere
obţinerea unor beneficii.
Din acest motiv a fost nevoie să se adopte noi reglementări în materia contractului de
societate, aceste măsuri trebuie să corespundă cerinţelor şi raporturilor juridice moderne, dar şi
normelor europene.
Contractul de societate are o natură juridică complexă, rezultată din faptul că, împreună
cu drepturile şi obligaţiile care iau naştere între cele două părţi ale contractului, acesta dă naştere
unei entităţi care poate avea sau nu personalitate juridică. Entitatea care se formează în urma
contractului de societate constituie manifestarea particulară a raporturilor juridice care rezultă
din acest act, actul juridic fiind modul prin care se realizează scopul urmărit de către asociaţi la
încheierea lui, adică obţinerea şi împărţirea profitului.
Elementele specifice ale contractului de societate care stă la baza societăţii în comerţ
sunt: aporturile asociaţilor, intenţia asociaţilor de a colabora la desfăşurarea activităţii
comerciale şi realizarea şi împărţirea profitului. Aceste elemente face ca acest tip de contract să
se diferenţieze de alte tipuri de contracte (contract de vânzare-cumpărare, împrumut etc.).
Aceste elemente sunt obligatorii pentru ca acest tip de contract să existe, în lipsa unuia,
contractul de societate nu va fi nul, dar nu va fi un contract de societate.
5
Elementele specifice contractului de societate în materie
comercială
Capitolul I. Consideraţii generale privind conceptul de comerciant profesionist
1.1.Noţiunea de comerciant profesionist
Pornind de la definiţia dată de Codul civil în art. 3 cu privire la noţiunea de profesionist,
alin. (2) prevede că „sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere.”,
iar conform alin. (3) ,,constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către
una sau mai multe persoane, a unei activităţi organizate ce constă în producerea, administrarea
ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop
lucrativ”1.
Importanţa calificării juridice ca profesionist este dată de faptul că acestuia îi revine o
serie de obligaţii profesionale, ,,litigiile în care este parte sunt supuse unor reguli derogatorii de
la dreptul comun, iar libertatea comerţului acestuia este supusă unor limite economice şi sociale
inaplicabile simplilor particulari. Pe de altă parte, profesionistul este potenţialul titular al unui
fond de comerţ sau profesional ori al unuia sau mai multor afectaţiuni patrimoniale
profesionale”2.
În raport cu simplul particular, profesionistul este o persoana care: ,,exercită o activitate
organizată, în mod continuu, asumându-şi un risc, este supus obligaţiei de înmatriculare,
autorizare, înscriere în register publice, pentru opozabilitatea faţă de terţi şi pentru protecţia
intereselor acestora şi are un patrimoniu afectat exerciţiului întreprinderii” 3.
Cuvântul ,,profesionist” din punct de vedere etimologic, înseamnă pricepere,
experienţă, competenţă, iar acesta este în contradicţie cu cuvântul ,,neprofesionist” care
înseamnă nepricepere, lipsă de experienţă, incompetenţă. Putem lua drept exemplu, un medic.
Acesta dacă nu îşi stăpâneşte bine profesia este un neprofesionist. Dar conform art. 3 din
actualul Cod civil, acesta este profesionist, deoarece, este profesionist orice persoană care
exploatează o întreprindere, indiferent dacă acesta se pricepe sau nu la exploatarea acesteia.
Acest medic neprofesionist poate să exploateze întreprinderea (cabinetul său medical), fiind
conform art. 3 din actualului Cod civil un profesionist. El nu este un simplu particular, un
neprofesionist în sensul legii, dar este un neprofesionist în sensul limbajului comun. Fiind în
prezenţa unui profesionist neprofesionist, această alăturare de termini este un oximoron 4.
Profesioniştii sunt:
a. Persoanele fizice:
- persoanele fizice autorizate care organizează întreprinderi (pfa);
- întreprinzătorii individuali sau familiali;
- persoanele care exercită profesiile reglementate sau liberale.
b. Persoanele juridice:
- societăţile comerciale;
- organizaţiile coorporatiste;
- regiile autonome;
- societăţile civile cu personalitate juridică;
- grupurile de interese economice;
- asociaţiile şi fundaţiile care exercită şi activităţi economice;
- instituţiile publice care exercită şi activităţi economice.
c. Entităţile colective fără personalitate juridică:
- grupurile de societăţi;
- societăţile simple;
1
Art. 3 alin. (2)-(3) din Codul civil (https://www.codulcivil.ro/; consultat la data de 29.05.2022.).
2
Gh. Piperea, ,,Drept commercial: întreprinderea”, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2012, p. 33.
3
Idem.
4
Ibidem., pp. 34-35.
6
- societăţile neregulat constituite, care exploatează o întreprindere.5
1.2. Clasificarea comerciantului profesionist
Conform art. 8 din Legea nr. 71/20116 pentru punerea în aplicare a Codului civil,
,,noţiunea de profesionist prevăzută la art. 3 din Codul civil include categoriile de comerciant,
întreprinzător, operator economic, precum şi orice alte persoane autorizate să desfăşoare
activităţi economice sau profesionale” 7.
Putem distinge două categorii de comercianţi:
a. Comercianţii personane fizice.
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 modificată prin Ordonanţa de Urgenţă
a Guvernului nr. 46/20118, reglementează desfăşurarea activităţii economice de către o
persoană fizică. Acestea pot desfăşura activităţi economice în toate domeniile, meseriile sau
ocupaţiile pe care legea nu le interzice în mod expres.
Conform art. 4 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 44/20089, persoanele fizice
îşi pot desfăşura activităţile economice astfel: individual și independent, ca persoane fizice
autorizate; ca întreprinzători titulari ai unei întreprinderi individuale şi ca membri ai unei
întreprinderi familiale.
b. Comercianţii persoane juridice.
Comercianţii persoane juridice sunt definiţi ca persoanele juridice ce exploatează
întreprinderea comercială în următoarele forme juridice: societăţi comerciale, regii autonome,
societăţi cooperative, organizaţii cooperatiste şi grupuri europene de interes economic.
1.2.1. Persoana fizică
Ordonanţa de Urgenţă nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către
persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale 10
reglementează realizarea unor activităţi economice de către persoanele fizice 11.
Conform art. 3 alin. (1) din ordonanţă ,,orice persoană fizică, cetățean român sau
cetățean al unui alt stat membru al Uniunii Europene ori al Spațiului Economic European, poate
desfășura activități economice pe teritoriul României, în condițiile prevăzute de lege”, iar alin.
(2) din aceeaşi ordonanţă prevede că persoanele fizice pot desfăşura activităţi economice ,,în
toate domeniile, meseriile, ocupațiile sau profesiile pe care legea nu le interzice în mod expres
pentru libera inițiativă”12.
Se înţelege prin activitate economică activitatea comercială, agricolă, industrială,
activităţi desfăşurate pentru obţinerea unor bunuri sau servicii, valoarea acestora putând fi
5
Ibidem., p. 35.
6
Legea nr. 71 din 3 iunie 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil- publicată în
Monitorul Oficial nr. 409 din 10 iunie 2011.
7
Art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71 din 3 iunie 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul
civil- publicată în Monitorul Oficial nr. 409 din 10 iunie 2011.
8
Ordonanţa de Urgenţă nr. 44 din 16 aprilie 2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele
fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, cu modificările şi completările ulterioare.
9
Art. 4 din Ordonanţa de Urgenţă nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele
fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale. Ordonanţa a fost modificată prin O.U.G.
nr. 38/2009 (M. Of. nr. 269 din 24 aprilie 2009), O.U.G. nr 46/ 2011 (M. Of. nr. 350 din 19 mai 2011) şi Legea
nr. 4/2014 (M. Of. nr. 15 din 10 ianuarie 2014).
10
M. Of. nr. 328 din 25 aprilie 2008. Ordonanţa a fost modificată prin O.U.G. nr. 38/2009 (M. Of. nr. 269 din 24
aprilie 2009), O.U.G. nr 46/ 2011 (M. Of. nr. 350 din 19 mai 2011) şi Legea nr. 4/2014 (M. Of. nr. 15 din 10
ianuarie 2014).
11
St. D. Cărpenaru, ,,Tratat de drept comercial român“ Ediţia a V-a, actualizată, Editura Universul Juridic,
Bucureşti, 2016, p. 43.
12
Art. 3 alin. (1)- (2) din Ordonanţa de Urgenţă nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către
persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale. Ordonanţa a fost modificată
prin O.U.G. nr. 38/2009 (M. Of. nr. 269 din 24 aprilie 2009), O.U.G. nr 46/ 2011 (M. Of. nr. 350 din 19 mai 2011)
şi Legea nr. 4/2014 (M. Of. nr. 15 din 10 ianuarie 2014).
7
exprimată în bani şi care sunt destinate vânzării ori schimbului pe pieţele organizate sau unor
beneficiari determinaţi ori determinabili, scopul acestora fiind obţinerea profitului 13.
Dispoziţiile ordonanţei se aplică pentru activităţile care sunt prevăzute în Codul CAEN,
activităţi desfăşurate în condiţiile stabilite de ordonanţă14.
Persoanele fizice pot desfăşura activităţile economice în următoarele forme:
a. persoană fizică autorizată;
b. întreprindere individuală;
c. întreprindere familială.
Persoanele fizice care doresc să desfăşoare activităţi economice autorizate trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii:
- conform art. 5 din O.U.G nr. 44/200815, acestea trebuie să aibă sediu profesional pe
teritoriul României;
- activitatea economică trebuie să fie înregistrată şi autorizată, indiferent dacă aceasta are
caracter permanent, ocazional sau temporar;16
- art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 44/2008 prevede că ,,autorizarea funcționării, în condițiile
prezentei Ordonanțe de Urgență, nu exonerează persoanele fizice autorizate,
întreprinderile individuale și întreprinderile familiale de obligația de a obține, înainte de
începerea activității, autorizațiile, avizele, licențele și altele asemenea, prevăzute în legi
speciale, pentru desfășurarea anumitor activități economice.”17
În O.U.G. nr. 44/200818, art. 2 defineşte o serie de termeni, dar o importanţă deosebită
o au următorii: activitate economică, întreprindere familială, persoană fizică autorizată,
patrimoniu de afectaţiune, întreprinzător19.
Astfel, activitatea economică este definită în art. 2 lit. a) ca fiind ,,activitate economică
- activitate cu scop lucrativ, constând în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri
sau în prestarea de servicii”20.
Întreprinderea economică este definită de legiuitor în art. 2 lit. f) din O.U.G. nr. 44/2008
ca fiind ,,activitatea economică desfășurată în mod organizat, permanent și sistematic,
combinând resurse financiare, forță de muncă, materii prime, mijloace logistice și informație,
pe riscul întreprinzătorului, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege” 21.
Conform art. 2 lit. g) din O.U.G. nr. 44/2008, întreprinderea individuală este
întreprinderea economică, fără personalitate juridică, fiind organizată de un întreprinzător
persoană fizică. 22
13
St. D. Cărpenaru, op. cit., p. 43.
14
Idem.
15
Art. 5 din Ordonanţa de Urgenţă nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele
fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale. Ordonanţa a fost modificată prin O.U.G.
nr. 38/2009 (M. Of. nr. 269 din 24 aprilie 2009), O.U.G. nr 46/ 2011 (M. Of. nr. 350 din 19 mai 2011) şi Legea
nr. 4/2014 (M. Of. nr. 15 din 10 ianuarie 2014).
16
S. Angheni, ,,Drept comercial. Profesioniştii-comercianţi”, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2013, p. 9.
17
Art. 6 alin. (2) din Ordonanţa de Urgenţă nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către
persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale. Ordonanţa a fost modificată
prin O.U.G. nr. 38/2009 (M. Of. nr. 269 din 24 aprilie 2009), O.U.G. nr 46/ 2011 (M. Of. nr. 350 din 19 mai 2011)
şi Legea nr. 4/2014 (M. Of. nr. 15 din 10 ianuarie 2014).
18
O.U.G. nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate,
întreprinderile individuale și întreprinderile familiale. Publicată în M. Of. nr. 328 din 25 aprilie 2008.
19
S. Angheni, op. cit., p. 9.
20
Art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice
autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale. Text modificat de Legea nr. 182 din 17 octombrie
2016 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor
economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale. Publicată
în M. Of. nr. 828 din 19 octombrie 2016.
21
Art. 2 lit. f) din O.U.G. nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice
autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale. Text modificat de Punctul 3, Articolul I din Legea
nr. 182 din 17 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 828 din 19 octombrie 2016.
22
8
În conformitate cu art. 2 lit. h) şi d) din O.U.G. nr. 44/2008, întreprinderea familială este
,,întreprinderea economică, fără personalitate juridică, organizată de membrii unei familii”, iar
prin termenul de familie se înţelege ,,soțul, soția, copiii acestora care au împlinit vârsta de 16
ani la data autorizării întreprinderii familiale, rudele și afinii până la gradul al patrulea
inclusiv”23.
Persoana fizică autorizată este definită în art. 2 lit. i) din O.U.G. nr. 44/2008 ca fiind
,,întreprinderea economică, fără personalitate juridică, organizată de o persoană fizică ce
folosește, în principal, forța sa de muncă” 24.
Patrimoniul de afectaţiune este definit şi în art. 31 din actualul Cod civil, dar şi în art. 2
lit. j) din O.U.G. nr. 44/2008, definiţiile fiind oarecum diferite. 25 Ordonanţa defineşte astfel
patrimoniul de afectaţiune: ,,masă patrimonială în cadrul patrimoniului întreprinzătorului,
reprezentând totalitatea drepturilor și obligațiilor afectate, prin declarație scrisă ori, după caz,
prin acordul de constituire sau printr-un act adițional la acesta, exercitării unei activități
economice”, iar actualul Cod civil în alin. (3) defineşte patrimoniile de afectaţiune ca fiind
,,masele patrimoniale fiduciare, constituite potrivit dispoziţiilor titlului IV al cărţii a III-a, cele
afectate exercitării unei profesii autorizate, precum şi alte patrimonii determinate potrivit
legii”26.
1.2.2. Persoana juridică
În conformitate cu art. 187 din Codul civil care prevede că ,,orice persoană juridică
trebuie să aibă o organizare de sine stătătoare şi un patrimoniu propriu, afectat realizării unui
anumit scop licit şi moral, în acord cu interesul general.” 27 Anumite organizaţii legal înfiinţate
chiar dacă îndeplinesc condiţiile art. 187 din Codul civil, acestea nu sunt declarate persoane
juridice de către lege28.
La fel ca şi persoana fizică şi persoana juridică se bucură de personalitate juridică 29.
Ceea ce înseamnă că o grupare care este dotată cu personalitate juridică este recunoscută ca
persoană juridică, rezultând că aceasta poate să dobândească drepturi şi să-şi asume
responsabilităţi30.
Codul civil defineşte în art. 25 alin. (3) persoana juridică ca fiind ,,orice formă de
organizare care, întrunind condiţiile cerute de lege, este titulară de drepturi şi de obligaţii
civile”31.
Conform art. 6 alin. (1) din Legea 71/2011, ,,în cuprinsul actelor normative aplicabile
la data intrării în vigoare a Codului civil, referirile la comercianţi se consideră a fi făcute la
persoanele fizice sau, după caz, la persoanele juridice supuse înregistrării în registrul
comerţului, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 26/199032 privind registrul comerţului,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenţa
23
Art. 2 lit. h) şi d) din privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate,
întreprinderile individuale și întreprinderile familiale; S. Angheni, op. cit., p. 10.
24
Art. 2 lit. i) din O.U.G. nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice
nr. 182 din 17 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 828 din 19 octombrie 2016.
25
26
Art. 2 lit. i) din O.U.G. nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice
nr. 182 din 17 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 828 din 19 octombrie 2016; Art. 31 alin. (3) din
Codul civil (https://www.codulcivil.ro/; consultat la data de 31.05.2022.).
27
Art. 187 din Codul civil (https://www.codulcivil.ro/; consultat la data de 31.05.2022.).
28
Art 188 din Codul civil (https://www.codulcivil.ro/; consultat la data de 31.05.2022.).
29
O. Ungureanu, C. Munteanu, ,,Drept civil. Persoanele în reglementarea Noului Cod civil”, Ediţia aII-a revăzută
şi adăugită, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2013, p. 305.
30
Idem.
31
Art. 25 alin. (3) din Codul civil (https://www.codulcivil.ro/; consultat la data de 31.05.2022.).
32
Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
publicată în Monitorul Oficial nr. nr. 49 din 4 februarie 1998.
9
lege”33. Referirile la comercianţi se completează cu prevederile din art. 1 alin. (1) din Legea nr.
26/1990, acestea fiind următoarele: ,,înainte de începerea activității economice, au obligația să
ceară înmatricularea sau, după caz, înregistrarea în registrul comerțului următoarele persoane
fizice sau juridice: persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile
familiale, societățile comerciale, companiile naționale și societățile naționale, regiile autonome,
grupurile de interes economic, societățile cooperative, organizațiile cooperatiste, societățile
europene, societățile cooperative europene și grupurile europene de interes economic cu sediul
principal în România, precum și alte persoane fizice și juridice prevăzute de lege” 34.
A. Societăţile în comerţ
Legea societăţilor nu cuprinde o definiţie a societăţilor în comerţ. Doctrina de
specialitate, cu toate acestea a dat o definiţie societăţilor în comerţ atât în cadrul legal anterior
adoptării actualului Cod civil, în principal aceste reglementări se bazau pe natura activităţii
,,realizarea de ,,fapte”, ,,acte” de comerţ, dar şi în prezent, după modificarea Legii 31/1990,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, modificare intervenită prin Legea de
punere în aplicare a actualului Cod civil (Legea nr. 71/2011) care a înlocuit expresiile ,,fapte”,
,,acte” de comerţ cu ,,activităţi de producţie, comerţ sau prestarea de servicii” 35.
Societatea în comerţ a fost definită atât în cadrul Codului civil din 1864, cât şi în
contextul actualului Cod civil pe baza dispoziţiei din Codul civil care defineşte contractul de
societate. Societăţile în comerţ sunt definite tot pe baza contractului de societate şi în doctrina
de specialitate franceză36.
Societatea în comerţ poate fi definită în baza dispoziţiilor din Legea nr. 31/199037 cu
modificările intervenite prin Legea nr. 76/201238, lege de punere în aplicare a actualului Cod
de procedură civilă, dar şi pe baza dispoziţiei generale din actualul Cod civil (art. 1881).
Societatea în comerţ poate fi definită în baza dispoziţiilor menţionate anterior ca fiind ,,acordul
de voinţă dintre două sau mai multe persoane prin care convin să contribuie cu aporturi băneşti,
alte bunuri şi cunoştinţe specifice sau prestaţii pentru a desfăşura unele activităţi cu scop
lucrativ (producţie, comert, sau prestare de servicii) în vederea obţinerii unui profit pe care să-
l împartă”39.
În toate cazurile societatea în comerţ are personalitate juridică. Deci, natura juridică
contractualistă stă la baza societăţilor în comerţ, fără a se omite şi natura instituţională
(patrimoniul propriu, organizare de sine stătătoare şi scop determinat)40.
Codul civil, Codul de procedură civilă şi Legea societăţilor modificată conform
codurilor, prevede că scopul pentru care se constitui o societate în comerţ este unul lucrativ, dar
părerea noastră este aceea că scopul pentru care se constituie o societate este obţinerea unui
profit pe care asociaţii persoane fizice şi/sau juridice să-l împartă. Aşadar, societatea este
definită ca un contract, totuşi ,,natura instituţională de persoană juridică a acesteia explică
33
Art. 6 alin. (1) din Legea nr. 71 din 3 iunie 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul
civil, publicată în Monitorul Oficial nr. 409 din 10 iunie 2011.
34
Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată cu modificările şi completările
ulterioare, publicată în Monitorul Oficial nr. nr. 49 din 4 februarie 1998. Text modificat de art. 11, Secțiunea a 3-
a, Cap. II din Legea nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 409 din 10 iunie 2011.
35
36
Idem.
37
Legea nr. 31/ 1990 privind societăţile comerciale, publicată în Monitorul Oficial nr. 1066 din 17 noiembrie 2004,
republicată în temeiul art. XII din titlul II al cărții a II-a din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru
asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea
și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, cu
modificările ulterioare, dându-se textelor o nouă numerotare. Legea nr. 31/1990 este actualizată prin: O.U.G nr.
nr.2 din 28 februarie 2012 de urgentă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile
comerciale.
38
Legea 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în
Monitorul Oficial nr. 360 din 30 mai 2012.
39
40
Idem.
10
existenţa societăţilor unipersonale (societatea cu răspundere limitată) unde nu se poate vorbi
despre un acord de voinţă dintre două sau mai multe persoane” 41.
Legea care reglementează societăţile în comerţ este Legea nr. 31/1990 privind
societăţile comerciale. Această lege reglementează cele cinci forme juridice de societate şi
anume societatea în nume colectiv; societatea în comandită simplă; societatea pe acțiuni;
societatea în comandită pe acțiuni și societatea cu răspundere limitată 42.
a. ,,Societatea în nume colectiv este acea societate ale cărei obligaţii sociale sunt
garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a tuturor
asociaţilor”43.
b. ,,Societatea în comandită simplă este societatea ale cărei obligaţii sociale sunt
garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor
comanditaţi; asociaţii comanditari răspund numai până la concurenţa aportului lor” 44.
c. ,,Societatea în comandită pe acţiuni este societatea al cărui capital social este împărţit
în acţiuni, iar obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea
nelimitată şi solidară a asociaţilor comanditaţi; asociaţii comanditari răspund numai
până la concurenţa aportului lor” 45.
d. ,,Societatea pe acţiuni este societatea al cărui capital social este împărţit în acţiuni, iar
obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social; acţionarii răspund numai în
limita aportului lor”46.
e. ,,Societatea cu răspundere limitată este societatea ale cărei obligaţii sociale sunt
garantate cu patrimoniul social; asociaţii răspund numai în limita aportului lor. Legea
nr. 31/1990 reglementează şi societatea cu răspundere limitată cu asociat unic (art. 13).
Aceasta este o varietate a societăţii cu răspundere limitată, iar nu o formă distinctă de
societate în comerţ”47.
B. Regiile autonome
,,Regiile autonome sunt persoane juridice 48 și funcționează pe bază de gestiune
economică și autonomie financiară”, conform art. 3 din Legea nr. 15/1990 49.
Regiile autonome sunt reglementate de Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea
unităților economice de stat ca regii autonome și societăți în comerţ, acestea s-au constituit
pentru a reorganiza unităţile economice de stat în ramurile strategice ale economiei naţionale (
industria energetică, exploatarea minelor și a gazelor naturale, poștă și transporturi feroviare) 50.
O.U.G. nr. 30/199751, modifică regimul juridic al regiilor autonome. Astfel, unele regii
autonome s-au desfiinţat, cele care funcţionau în domenii importante ale economiei naţionale
au continuat să existe exact aşa cum s-au înfiinţat, pe baza Legii nr. 15/1990, iar alte regii
41
Idem.
42
comerciale.
43
St. D. Cărpenaru, V. Nemeş, A. Sitaru, ,,Drept comercial II-suport de curs”, Editura Universităţii ,,Nicolae
Titulescu”, Bucureşti, 2013, p. 35.
44
Idem.
45
St. Cărpenaru, op.cit., p. 159.
46
Idem.
47
Idem.
48
A se vedea V. D. Zlătescu, I. M. Zlătescu, ,,Regiile autonome ca personae juridice”, în Dreptul nr. 3/1992, p.11.
49
Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale,
publicată în Monitorul Oficial nr. 98 din 8 august 1990.
50
51
Ordonanţa de urgenţă nr. 30/1997 privind reorganizarea regiilor autonome, publicată în Monitorul Oficial nr.
125 din 19 iunie 1997.
11
autonome s-au modificat în societăţi sau companii naţionale, acestea fiind organizate potrivit
Legii nr. 31/199052, republicată, cu modificările şi completările ulterioare53.
C. Societăţile cooperative
Legea nr. 1/200554 privind organizarea și funcționarea cooperației reglementează
societăţile cooperative. Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 1/2005, ,,societatea cooperativă este
o asociație autonomă de persoane fizice și/sau juridice, după caz, constituită pe baza
consimțământului liber exprimat de acestea, în scopul promovării intereselor economice,
sociale și culturale ale membrilor cooperatori, fiind deținută în comun și controlată democratic
de către membrii săi, în conformitate cu principiile cooperatiste” 55.
O particularitate a societăţilor cooperative este aceea care face referire la constituirea şi
funcţionarea societăţii cooperative în conformitate cu principiile cooperatiste56. Aceste principii
chiar dacă nu au caracter normativ, ele marchează constituirea, funcţionarea şi încetarea
existenţei societăţii cooperative, principiile fiind folosite la interpretarea şi aplicarea
prevederilor legii57.
Societatea cooperativă se împarte în două categorii: societăţi cooperative de gradul 1 şi
societăţi cooperative de gradul 2. Asociaţii în cazul societăţii cooperative de gradul 1 sunt
exclusiv persoane fizice, iar în cazul societăţii cooperative de gradul 2 asociaţii pot să fie atât
persoane fizice, dar şi persoane juridice 58. Conform art. 10 din Legea nr. 1/2005, ,,participarea
cumulată a societăților cooperative de gradul 1 la constituirea capitalului social al societății
cooperative de gradul 2 nu poate fi mai mică de 67%”59. Cele două categorii de societăţi
cooperative au acelaşi regim juridic, regim stabilit conform Legii nr. 1/2005.
Tipurile de societăţi cooperative de gradul 1, clasificate în funcţie de natura activităţiilor
desfăşurate sunt:
a. ,,societăți cooperative meșteșugărești - asociații de persoane fizice care desfășoară în
comun activități de producție, de comercializare a mărfurilor, de executare de lucrări și
prestări de servicii, care contribuie, direct sau indirect, la dezvoltarea activităților
meșteșugărești ale membrilor lor cooperatori” 60;
b. ,,societăți cooperative de consum - asociații de persoane fizice care desfășoară în
comun activități de aprovizionare a membrilor cooperatori și a terților cu produse pe
care le cumpără sau le produc și activități de prestări de servicii către membrii lor
cooperatori și către terți” 61;
52
comerciale.
53
S. Angheni, op.cit., p.20.
54
Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, publicată în Monitorul Oficial nr. 368 din 20
mai 2014.
55
Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, publicată în Monitorul
Oficial nr. 368 din 20 mai 2014.
56
57
C. Stoica, ,,Aspecte privind funcţionarea societăţilor cooperatiste”, Revista de Contabilitate si Informatică de
Gestiune-Supliment, 2006, pp. 325-329.
58
59
Art. 10 din Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, publicată în Monitorul Oficial nr.
368 din 20 mai 2014.
60
Art. 4 lit. a) din Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, publicată în Monitorul Oficial
nr. 368 din 20 mai 2014.
61
Art. 4 lit. b) din Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, publicată în Monitorul Oficial
nr. 368 din 20 mai 2014.
12
c. ,,societăți cooperative de valorificare - asociații de persoane fizice care se constituie
în scopul de a valorifica produsele proprii sau achiziționate prin distribuție directă sau
prin prelucrare și distribuție directă”62;
d. ,,societăți cooperative agricole - asociații de persoane fizice care se constituie cu
scopul de a exploata în comun suprafețele agricole deținute de membrii cooperatori, de
a efectua în comun lucrări de îmbunătățiri funciare, de a utiliza în comun mașini și
instalații și de a valorifica produsele agricole”63;
e. ,,societăți cooperative de locuințe - asociații de persoane fizice care se constituie cu
scopul de a construi, cumpăra, conserva, renova și administra locuințe pentru membrii
lor cooperatori”64;
f. ,,societăți cooperative pescărești - asociații de persoane fizice care se constituie cu
scopul de a înființa ferme piscicole și de acvacultură, de a produce, repara, întreține și
cumpăra echipamente, utilaje, instalații, ambarcațiuni de pescuit, precum și de a pescui,
prelucra și distribui produse piscicole”65;
g. ,,societăți cooperative de transporturi - asociații de persoane fizice care se constituie
cu scopul de a realiza activități de transport și activități conexe acestora, pentru membrii
cooperatori și pentru terți, pentru îmbunătățirea tehnică și economică a activităților de
transport desfășurate de membrii cooperatori” 66;
h. ,,societăți cooperative forestiere - asociații de persoane fizice care se constituie cu
scopul de a amenaja, exploata, regenera și proteja fondul forestier deținut de membrii
cooperatori, ținând seama de condițiile impuse de regimul silvic” 67;
i. ,,societăți cooperative de alte forme, care se vor constitui cu respectarea dispozițiilor
prezentei legi”68.
Conform art. 7 alin. (3) din Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea
cooperației, principiile cooperatiste prevăzute la alin. (1) sunt următoarele:
a. ,,principiul asocierii voluntare și deschise, potrivit căruia societățile cooperative sunt
organizații voluntare care se constituie pe baza liberului consimțământ și sunt deschise
tuturor persoanelor capabile să utilizeze serviciile lor și care sunt de acord să își asume
responsabilitățile calității de membru cooperator, fără niciun fel de discriminare pe
criterii de naționalitate, origine etnică, religie, apartenență politică, origine socială sau
sex”69;
b. ,,principiul controlului democratic al membrilor cooperatori, potrivit căruia
societățile cooperative sunt organizații democratice care sunt controlate de către
membrii cooperatori care participă la stabilirea politicilor și adoptarea deciziilor.
Persoanele care activează ca reprezentanți aleși sunt răspunzătoare în fața membrilor
62
Art. 4 lit. c) din Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, publicată în Monitorul Oficial
nr. 368 din 20 mai 2014.
63
Art. 4 lit. d) din Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, publicată în Monitorul Oficial
nr. 368 din 20 mai 2014.
64
Art. 4 lit. e) din Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, publicată în Monitorul Oficial
nr. 368 din 20 mai 2014.
65
Art. 4 lit. f) din Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, publicată în Monitorul Oficial
nr. 368 din 20 mai 2014.
66
Art. 4 lit. g) din Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, publicată în Monitorul Oficial
nr. 368 din 20 mai 2014.
67
Art. 4 lit. h) din Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, publicată în Monitorul Oficial
nr. 368 din 20 mai 2014.
68
Art. 4 lit. i) din Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, publicată în Monitorul Oficial
nr. 368 din 20 mai 2014.
69
Art. 7 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, publicată în Monitorul
13
cooperatori. În societățile cooperative de gradul 1, membrii au drepturi egale de vot,
fiecare având un singur vot, indiferent de numărul părților sociale deținute”70;
c. ,,principiul participării economice a membrilor cooperatori, conform căruia
membrii contribuie în mod echitabil la constituirea proprietății societății cooperative,
exercitând asupra acesteia un control democratic. Cel puțin o parte a acestei proprietăți
este indivizibilă. Membrii cooperatori primesc, de regulă, o compensație limitată în bani
sau în natură, din profitul stabilit pe baza situației financiare anuale și a contului de
profit și pierdere, proporțional cu cota de participare la capitalul social. Membrii
cooperatori alocă din profitul net al societății cooperative sumele necesare realizării
următoarelor scopuri: dezvoltarea societății cooperative, recompensarea membrilor
cooperatori în raport cu participarea la activitatea societății cooperative sau sprijinirea
altor activități aprobate de către membrii cooperatori”71;
d. ,,principiul autonomiei și independenței societăților cooperative, potrivit căruia
societățile cooperative sunt organizații autonome bazate pe autoajutoare și sunt
controlate de către membrii lor. Intrarea în raporturi juridice cu alte persoane fizice sau
juridice, inclusiv cu Guvernul, ori atragerea de finanțare din surse externe se face cu
asigurarea controlului democratic al membrilor cooperatori și cu menținerea autonomiei
societăților cooperative”72;
e. ,,principiul educării, instruirii și informării membrilor cooperatori, conform căruia
societățile cooperative asigură educarea și instruirea membrilor lor, reprezentanților
aleși, directorilor executivi sau angajaților, astfel încât aceștia să poată contribui efectiv
la dezvoltarea societăților cooperative din care fac parte. Societățile cooperative
informează publicul, în mod special tineretul și liderii de opinie, în legătură cu natura și
avantajele cooperației”73;
f. ,,principiul cooperării între societățile cooperative, potrivit căruia cooperativele
servesc membrii proprii și consolidează mișcarea cooperatistă. Societățile cooperatiste
lucrează împreună în cadrul structurilor locale, naționale, regionale și internaționale”74;
g. ,,principiul preocupării pentru comunitate, conform căruia societățile cooperative
acționează pentru dezvoltarea durabilă a comunităților din care fac parte, prin politici
aprobate de membrii lor”75.
În conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 1/2005, actul constitutiv al
societăţii cooperative trebuie să cuprindă cel puţin următoarele prevederi:
a. ,,numele, prenumele, codul numeric personal, locul, data nașterii, domiciliul, cetățenia
membrului cooperator, persoană fizică; denumirea, sediul, naționalitatea și codul unic
de înregistrare ale membrului cooperator, persoană juridică” 76;
b. ,,forma și gradul societății cooperative” 77;
70
Art. 7 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, publicată în Monitorul
71
Art. 7 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, publicată în Monitorul
72
Art. 7 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, publicată în Monitorul
73
Art. 7 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, publicată în Monitorul
74
Art. 7 alin. (3) lit. f) din Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, publicată în Monitorul
75
Art. 7 alin. (3) lit. g) din Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, publicată în Monitorul
76
Art. 16 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, publicată în
77
Art. 16 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, publicată în
14
c. ,,denumirea societății cooperative, însoțită de mențiunea "societate cooperativă" și, dacă
este cazul, emblema”78;
d. ,,sediul societății cooperative” 79;
e. „obiectul de activitate al societății cooperative, cu precizarea domeniului și a activității
principale”80;
f. „capitalul social subscris și vărsat, cu menționarea aportului fiecărui membru
cooperator, în numerar sau în natură, valoarea aportului în natură și modul evaluării” 81;
g. „numărul și valoarea nominală a părților sociale, precum și numărul părților sociale
atribuite fiecărui membru cooperator pentru aportul său” 82;
h. „durata societății cooperative” 83;
i. „numele și prenumele, codul numeric personal, locul și data nașterii, domiciliul și
cetățenia administratorilor, persoane fizice; denumirea, sediul, naționalitatea și codul
unic de înregistrare ale administratorilor, persoane juridice” 84;
j. „numele și prenumele, codul numeric personal, locul și data nașterii, domiciliul și
cetățenia cenzorilor”85;
k. „modul de dobândire și de pierdere a calității de membru cooperator”86;
l. „drepturile și obligațiile membrilor cooperatori” 87;
m. ,,modul de convocare a adunării generale a membrilor cooperatori, atribuțiile acesteia
și condițiile de valabilitate a hotărârilor sale” 88;
n. „sedii secundare - sucursale, agenții, reprezentanțe sau alte asemenea unități fără
personalitate juridică, atunci când se înființează o dată cu societatea cooperativă, sau
condițiile pentru înființarea lor ulterioară, dacă se are în vedere o atare înființare” 89;
o. „modul de înstrăinare sau transmitere a folosinței clădirilor ori terenurilor aflate în
patrimoniul societății cooperative” 90;
p. „modul de dizolvare și de lichidare a societății cooperative și destinația activului net” 91.
78
Art. 16 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, publicată în
79
Art. 16 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, publicată în
80
Art. 16 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, publicată în
81
Art. 16 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, publicată în Monitorul
82
Art. 16 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, publicată în
83
Art. 16 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, publicată în
84
Art. 16 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, publicată în Monitorul
85
Art. 16 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, publicată în Monitorul
86
Art. 16 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, publicată în
87
Art. 16 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, publicată în Monitorul
88
Art. 16 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, publicată în
89
Art. 16 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, publicată în
90
Art. 16 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, publicată în
91
Art. 16 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, publicată în
15
„Societățile cooperative sunt obligate să desfășoare activitățile prevăzute de actul
constitutiv exclusiv cu membrii cooperatori, dacă prin actul constitutiv nu se prevede altfel”.92
1.3. Societatea simplă (civilă) şi societatea în comerţ în viziunea actualului Cod civil
Actualul Cod civil în art. 1888 stabileşte formele de societate, iar prima formă este
societatea simplă [(lit. a.)], potrivit Codului civil anterior, societate civilă (Codul de la 1864).
,,În acelaşi timp, trebuie să interpretăm dispoziţia art. 1888 din actualul Cod civil în corelaţie
cu cele existente în art. 1887 din actualul Cod civil în care legiuitorul prevede: ,,prezentul
capitol constituie dreptul comun în materia societăţilor” [(alin. 1)], ca în alin. (2) al aceluiaşi
articol să dispună că ,,legea poate reglementa diferite tipuri de societăţi în considerarea formei,
naturii sau obiectului de activitate” 93.
Potrivit dispoziţiilor art. 1887 şi art. 1888 din actualul Cod civil acestea subliniază în
mod substanţial concepţia pe care legiuitorul o are cu privire la societăţile în general şi în
particular asupra societăţilor în comerţ94.
Dintre formele menţionate de legiuitor în art. 1888 din actualul Cod civil, între
societatea simplă şi societatea privind activitatea comercială există atât asemănări cât şi
deosebiri95.
Societatea simplă şi societatea în comerţ au aceeaşi esenţă, ambele reprezentând o
grupare de persoane şi de bunuri constituită pentru a desfăşurarea unor activităţi şi împărţirea
de beneficii rezultate. Din acest motiv definiţia generală dată de art. 1881 Cod Civil este
aplicabilă şi pentu societatea în comerţ96.
Cele două tipuri de societate iau naştere printr-un contract de societate, elementele care
alcătuiesc contractul de societate simplă se regăsesc şi în contractul privind societatea în comerţ
(aportul asociaţilor, intenţia de a desfăşura o anumită activitate, obţinerea şi împărţirea de
beneficii) 97.
,,Ambele societăţi au un scop lucrativ (fiind urmărite realizarea şi împărţirea unor
beneficii). Sub acest aspect, societatea simplă şi societatea în comerţ se deosebesc de asociaţii,
în care membrii acestora urmăresc realizarea unui scop moral, ideal, ci nu unul patrimonial 98.
Deosebirile care se regăsesc între societatea simplă şi societatea în comerţ sunt acelea
cu privire la funcţia şi structura lor.
Prima deosebire dintre societatea simplă şi societatea în comerţ se referă la obiectul sau
natura operaţiunilor pe care le realizează. ,,Societatea în comerţ are ca obiect realizarea unor
operaţiuni economice, adică activităţi de producţie, comerţ sau prestări servicii”, iar calitatea
acesteia este de profesionist comerciant. În schimb, societatea simplă are un obiect civil, deci
exploatând o întreprindere civilă aceasta dobândeşte calitatea de profesionist, dar nu şi pe aceea
de comerciant99.
,,Societatea simplă nu are personalitate juridică” conform art. 1892 din Codul civil, dar
societatea în comerţ are personalitate juridică. Dar dacă ,,asociaţii acesteia doresc să
dobândească personalitate juridică, prin act de modificare a contractului de societate, aceştia
92
Art. 16 alin. (2) din Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, publicată în Monitorul
93
Art. 1888 din Codul civil (https://www.codulcivil.ro/; consultat la data de 01.06.2022.); S. Angheni, op.cit., pp.
67-68.
94
Art. 1887 şi art. 1888 din Codul civil (https://www.codulcivil.ro/; consultat la data de 01.06.2022.); S. Angheni,
op.cit., p. 68.
95
S. Angheni, op. cit., p. 68; St. D. Cărpenaru, op. cit., p.127.
96
97
Idem.
98
I. Didea, ,,Drept comercial”, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2015, p. 218; St. D. Cărpenaru, op. cit., pp.
127-128.
99
St. D. Cărpenaru, op.cit., p. 128.
16
vor menţiona în mod expres forma juridică, şi evident, adaptarea clauzelor contractului
dispoziţiilor legale aplicabile societăţii nou înfiinţate”100.
Dacă asociaţii se hotărăsc ca societatea să dobândească personalitate juridică,
transformarea societăţii simple într-una din formele care sunt prevăzute la art. 1888 Cod civil
(simple; în participaţie; în nume colectiv; în comandită simplă; cu răspundere limitată; pe
acţiuni; în comandită pe acţiuni; cooperative; alt tip de societate anume reglementat de lege) se
va face fără ca prin dobândirea societăţii de personalitate juridică, aceasta să dispună dizolvarea
societăţii simple. Astfel asociaţii şi societatea care s-a înfiinţat raspund solidar şi indivizibil
pentru toate datoriile care s-au născut înainte de dobândirea personalităţii juridice 101.
Articolul 1893 Cod civil care se referă la societăţile de fapt prevede că: ,,societăţile
supuse condiţiei înmatriculării conform legii şi rămase neînmatriculate, precum şi societăţile de
fapt sunt asimilate societăţilor simple” 102, adică personalităţilor fără personalitate juridică. Ceea
ce înseamnă că acestea neavând personalitate juridică se constituie numai pe bază de contract
de societate, contract prevăzut în Codul civil şi care ,,trebuie să conţină toate clauzele generale,
comune tuturor contractelor, participarea la profit şi pierderi, transmiterea părţilor de inters,
obligaţia de neconcordanţă, folosirea bunurilor sociale, adoptarea hotărârilor, administrarea
societăţii, pierderea calităţii de asociat, încetarea contractului de societate şi dizolvarea
societăţii, precum şi lichidarea acesteia” 103.
Dacă comparăm dispoziţiile din Codul civil cu cele din Legea nr. 31/1990, observăm că
cele mai multe dispoziţii cu privire la societatea simplă reglementate în Codul civil sunt identice
cu cele care există în Legea nr. 31/1999, republicată, pentru societăţile de persoane, pentru
societatea în nume colectiv în mod particular 104.
,,Totodată, trebuie să menţionăm şi art. 139 alin. (1) din Legea 71/2011, text în
conformitate cu care ,,societăţile civile constituite în temeiul Codului civil din 1864 se pot
transforma în oricare dintre formele de societate reglementate de Codul civil sau de alte legi,
cu respectarea condiţiilor prevăzute de acestea. Actele săvârşite de acestea anterior intrării în
vigoare a Codului civil rămân supuse legii în vigoare la data încheierii lor” 105, iar legiuitorul
prevede conform art. 139 alin. (2) că ,,răspunderea asociaţilor, atât între ei, cât şi faţă de terţi,
pentru actele şi faptele săvârşite anterior transformării rămâne supusă legii în vigoare la data
încheierii sau săvârşirii acestora”106.
1.4. Formele juridice ale societăţilor şi clasificarea lor
Conform art. 1888 din Codul civil, după forma lor societăţile pot fi: simple; în
participaţie; în nume colectiv; în comandită simplă; cu răspundere limitată; pe acţiuni; în
comandită pe acţiuni; cooperative; alt tip de societate anume reglementat de lege 107.
Legea nr 31/1990 reglementează în art. 2 următoarele forme de societăţi: societate în
nume colectiv; societate în comandită simplă; societate pe acțiuni; societate în comandită pe
acțiuni și societate cu răspundere limitată108.
100
Art. 1892 din Codul civil (https://www.codulcivil.ro/; consultat la data de 01.06.2022.); S. Angheni, op. cit., p.
68.
101
68.
102
Art. 1893 din Codul civil (https://www.codulcivil.ro/; consultat la data de 01.06.2022.)
103
S. Angheni, op.cit., p. 68.
104
Ibidem., p. 69.
105
Idem.; Art. 139 alin. (1) Legea nr. 71/2011pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil,
publicată în Monitorul Oficial nr. 409 din 10 iunie 2011.
106
Art. 139 alin. (2) Legea nr. 71/2011pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată
în Monitorul Oficial nr. 409 din 10 iunie 2011.
107
108
Art. 2 din Legea 31/1990 privind societățile, publicată nr. 1066 din 17 noiembrie 2004. Partea introductivă a
art. 2 a fost modificată de pct. 3 al art. 18, Titlul IV din Legea nr. 76 din 24 mai 2012, publicată în Monitorul
17
În ţara noastră sunt aceleaşi forme ale societăţilor ca şi în celelate tări. Acest lucru
rezultă din faptul că ,,formele juridice ale societăţii în comerţ nu sunt expresia imaginaţiei unor
specialişti, ci mai degrabă rezultatul practicii îndelungate în activitatea comercială din ţările cu
economie de piaţă”109.
Deosebirile conform art. 3 din Legea 31/1990, dintre diferitele forme ale societăţii în
comerţ au drept criteriu întinderea răspunderii asociaţilor faţă de terţi pentru obligaţiile
societăţii110.
I. Societatea în nume colectiv
„Potrivit art. 3 din Legea nr. 31/1990, societatea în nume colectiv este acea formă de
societate ale cărei obligaţii sociale sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea
nelimitată şi solidară a tuturor asociaţilor” 111.
În doctrină, societatea în nume colectiv a fost definită avându-se în vedere următoarele
elmente: ,,elementul asociativ bazat pe încrederea deplină a asociaţilor, aportul adus de asociaţi,
intenţia de a desfăşura în comun o activitate comercială, scopul societăţii de a realiza şi împărţi
beneficii, forma nelimitată şi solidară de răspundere juridică a asociaţilor” 112.
Societatea în nume colectiv este formată prin asocierea a cel puţin două persoane
fizice/juridice, ele pun în comun anumite aporturi cu intenţia de a desfăşura o activitate de
producţie, comerţ sau prestări de servicii, scopul fiind acela de a obţine şi împărţi profituri, iar
răspunderea pentru obligaţiile sociale este garantată cu patrimoniul social şi în subsidiar cu
răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor 113.
Caracterele societăţii în nume colectiv sunt următoarele: „asocierea se bazează pe
deplina încredere a asociaţilor; capitalul social este divizat în părţi de interes, care nu sunt
reprezentate prin titluri; obligaţiile societăţii sunt garantate cu patrimoniul social şi cu
răspunderea nelimitată şi solidară a tuturor asociaţilor” 114.
Conform art. 5 alin. (1) şi (4) din Legea 31/1990, republicată, societatea în nume
colectiv se constituie prin contract de societate, iar acesta poate fi denumit act constitutiv.
Contractul de societate care se încheie în formă autentică şi se semnează de toţi asociaţii 115.
Conform art. 7 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile, actul constitutiv al scocietăţii
în nume colectiv trebuie să cuprindă elementele prevăzute de acest articol116.
Pot fi asociaţi ai unei societăţi în nume colectiv atât persoanele fizice cât şi persoanele
juridice, cu menţiunea că aceştia răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile firmei 117.
109
St. Cărpenaru, op. cit., p. 149.
110
Idem.
111
V. Nemeş, ,,Drept comercial”, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2012, p. 191.
112
V. Găină, ,,Drept comercial român: introducere în dreptul comercial: întreprinderea, fondul de comerţ,
comercianţii”, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2017, p. 345.
113
Idem.
114
V. Nemeş, op. cit., p. 191.
115
Art. 5 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 31/ 1990 privind societăţile comerciale, publicată în Monitorul Oficial nr.
1066 din 17 noiembrie 2004, republicată în temeiul art. XII din titlul II al cărții a II-a din Legea nr. 161/2003
privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în
mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
279 din 21 aprilie 2003, cu modificările ulterioare, dându-se textelor o nouă numerotare. Legea nr. 31/1990 este
actualizată prin: O.U.G nr. nr.2 din 28 februarie 2012 de urgentă pentru modificarea şi completarea Legii nr.
31/1990 privind societăţile comerciale; V. Găină, op. cit., p. 346.
116
Art. 7 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, publicată în Monitorul Oficial nr. 1066 din 17
noiembrie 2004, republicată în temeiul art. XII din titlul II al cărții a II-a din Legea nr. 161/2003 privind unele
măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de
afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21
aprilie 2003, cu modificările ulterioare, dându-se textelor o nouă numerotare. Legea nr. 31/1990 este actualizată
prin: O.U.G nr. nr. 2 din 28 februarie 2012 de urgentă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind
societăţile comerciale. Literele a), b), d), e) au fost modificate de pct. 2 al art. I din Legea nr. 441 din 27 noiembrie
2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 955 din 28 noiembrie 2006, iar lit. 3^1 a fost modificată de pct. 2 al art. I
din Ordonanţa de urgenţă nr. 82 din 28 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 446 din 29 iunie 2007.
117
18
Potrivit art. 32 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, ,,firma
unei societăți în nume colectiv trebuie să cuprindă numele a cel puțin unuia dintre asociați, cu
mențiunea "societate în nume colectiv", scrisă în întregime” 118.
Nu există un anumit cuantum prevăzut de lege pentru capitalul social. „În lipsa
reglementărilor exprese privind limita minimă a capitalului social al societăţii în nume colectiv,
asociaţii sunt liberi să stabilească întinderea capitalului social şi a aporturilor fiecărui asociat”.
Acesta se divide în fracţiuni ce poartă denumirea de părţi de interes.119
Întocmirea actului constitutiv, înregistrarea şi autorizarea funcţionării societăţii sunt
formalităţile necesare pentru constituirea societăţii în nume colectiv, formalităţi necesare
oricărei forme juridice 120.
II. Societatea pe acţiuni
În doctrină, societatea pe acţiuni a fost definită ţinându-se cont de următoarele elemente:
,,elementul asociativ având la bază un număr minim de asociaţi, aportul adus de asociaţi
structurat în fracţiuni denumite acţiuni, intenţia asociaţilor ca societatea să efectueze operaţiuni
comerciale, scopul societăţii de a realiza şi împărţi profituri, forma de răspundere a asociaţilor
pentru obligaţiile sociale în limitele aportului” 121.
Societatea pe acţiuni este forma de societate care se constituie prin asocierea a cel puţin
două persoane fizice şi/sau juridice. Acestea pun în comun aporturi, aporturi care nu au o
valoare mai mică de 90.000 lei pentru a desfăşura activităţi comerciale, scopul fiind acela de a
realiza şi împărţi profituri. Capitalul social în cazul societăţii pe acţiuni se divide în fracţiuni,
aceste fracţiuni se numesc acţiuni, având valoarea minimă de 0,1 lei, iar răspunderea pentru
obligaţiile sociale este garantată cu patrimoniul social şi în subsidiar cu răspunderea în limita
aportului asociaţilor122.
Caracterisiticile societăţii pe acţiuni: asociaţii sunt denumiţi şi acţionari, iar numărul de
asociaţi este de minim doi; capitalul social se divide în acţiuni, iar acestea sunt titluri de valoare
negociabile şi transmisibile; răspunderea asociaţilor în ceea ce privesc obligaţiile sociale este
limitată; ei răspund numai până la concurenţa capitalului social subscris 123.
Actul constitutiv stă la baza constituirii societăţii pe acţiuni. Deoarece, legea cere un
plafon al capitalului social pentru formarea capitalului sunt reglementate două modalităţi de
constituire a acesteia şi anume: constituirea obişnuită şi constituirea prin subscripţie publică. 124
Conform art. 5 alin. (1) din Legea 31/1990, societatea pe acţiuni se constituie prin
contract de societate și statut. Alin. (3) prevede că ,,contractul de societate și statutul pot fi
încheiate sub forma unui înscris unic, denumit act constitutiv”, iar alin. (6) prevede că se
semnează actul de către toţi asociaţii atunci când se încheie sub semnătură privată, iar în caz de
subscripţie publică acesta se semnează de către fondator125. Conform art. 8 din Legea nr.
31/1990, actul constitutiv al societăţii pe acţiuni va cuprinde elementele prevăzute în acest
articol.
118
Art. 32 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată. Publicată în Monitorul Oficial nr. 49
din 4 februarie 1998.
119
V. Nemeş, op. cit., 192.
120
Idem.
121
V. Găină, op. cit., p. 366.
122
Idem.
123
124
Idem.
125
Art. 5 alin. (1), (3) şi (6) din Legea nr. 31/ 1990 privind societăţile comerciale, publicată în Monitorul Oficial
nr. 1066 din 17 noiembrie 2004, republicată în temeiul art. XII din titlul II al cărții a II-a din Legea nr. 161/2003
31/1990 privind societăţile comerciale.
19
Asociaţii societăţii pe acţiuni nu poate fi mai mic de două persoane potrivit art. 10 alin.
(3) din Legea nr. 31/1990126.
„Firma unei societăți pe acțiuni se compune dintr-o denumire proprie, de natură a o
deosebi de firma altor societăți, și va fi însoțită de mențiunea scrisă în întregime "societate pe
acțiuni" sau "S.A."” conform art. 35 din Legea 26/1990127.
Capitalul social al societăţii pe acţiuni trebuie să fie de minim 90.000, iar conform art. 9
alin. (2) ,,capitalul social vărsat la constituire nu va putea fi mai mic de 30% din cel subscris.
Diferența de capital social subscris va fi vărsată:
a. pentru acțiunile emise pentru un aport în numerar, în termen de 12 luni de la data
înmatriculării societății;
b. pentru acțiunile emise pentru un aport în natură, în termen de cel mult 2 ani de la data
înmatriculării”128.
III. Societatea cu răspundere limitată
Legea nr 31/1990 prevede în art. 7 că în cazul societăţii cu răspundere limitată contractul
societăţii trebuie să cuprindă elementele menţionate de acest articol129.
Numărul asociaţilor în cazul societăţii cu răspundere limitată nu poate fi mai mare de
50, iar conform art. 36 din Legea nr. 26/1990, republicată, ,,firma unei societăți cu răspundere
limitată se compune dintr-o denumire proprie, la care se poate adauga numele unuia sau al mai
multor asociați, și va fi însoțită de mențiunea scrisă în întregime "societate cu răspundere
limitată" sau "S.R.L."”130.
IV. Societatea în comandită pe acţiuni
Această formă de societate cuprinde două categorii de acţionari: comanditaţi şi
comanditari131.
Ca şi în cazul societăţii pe acţiuni, societatea în comandită pe acţiuni îşi împarte
capitalul în mai multe fracţiuni care poartă denumirea de acţiuni, iar răspunderea asociaţilor
126
Art. 10 alin (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, publicată în Monitorul Oficial nr. 1066
din 17 noiembrie 2004, republicată în temeiul art. XII din titlul II al cărții a II-a din Legea nr. 161/2003 privind
unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul
de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din
21 aprilie 2003, cu modificările ulterioare, dându-se textelor o nouă numerotare. Legea nr. 31/1990 este actualizată
prin: O.U.G nr. nr.2 din 28 februarie 2012 de urgentă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind
societăţile comerciale.
127
Art. 35 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată cu modificările şi completările ulterioare,
128
Art. 9 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, publicată în Monitorul Oficial nr. 1066 din
17 noiembrie 2004, republicată în temeiul art. XII din titlul II al cărții a II-a din Legea nr. 161/2003 privind unele
societăţile comerciale. Text modificat de pct. 9 al art. I din Lege nr. 441 din 27 noiembrie 2006, publicată în
Monitorul Oficial nr. 955 din 28 noiembrie 2006.
129
Art. 7 din Legea 31/1990 privind societăţile comerciale, publicată în Monitorul Oficial nr. 1066 din 17
130
131
V. Nemes, op. cit., p.226.
20
diferă, comanditaţii răspund nelimitat şi solidar, iar comanditarii răspund numai în limita
aportului lor 132.
Conform art. 35 din Legea nr. 26/1990 „firma unei societăți în comandită pe acțiuni se
compune dintr-o denumire proprie, de natură a o deosebi de firma altor societăți, și va fi însoțită
de mențiunea scrisă în întregime "societate în comandită pe acțiuni" 133.
,,Funcţionarea societăţii în comandită pe acţiuni, dizolvarea şi lichidarea societăţii în
comandită pe acţiuni sunt asemănătoare celor privind societatea pe acţiuni” 134.
V. Societatea în comandită simplă
Actul constitutiv care stă la baza societăţii în comandită simplă se încheie în formă
autentică, iar conform Legii nr. 31/1990 acesta trebuie să cuprindă elementele prevăzute în art.
7135.
„Firma unei societăți în comandită simplă trebuie să cuprindă numele a cel puțin unuia
dintre asociații comanditați, cu mențiunea "societate în comandită", scrisă în întregime” 136.
În ceea ce ţine de formalităţile necesare constituirii societăţii în comandită simplă
acestea sunt: întocmirea actului constitutiv şi înregistrarea şi autorizarea funcţionării
societăţii137.
Rezultă din dispoziţiile legi că enumerarea formelor juridice ale societăţii privind
activitatea comercială are un caracter limitativ. Articolul 2 din Legea societăţilor prevede că
,,societățile cu personalitate juridică se constituie în una dintre următoarele forme”, rezultând
că dispoziţia legii este imperativă, formele pe care le poate avea societatea fiind cele menţionate
în articolul din lege138.
În momentul constituirii societăţii aceştia pot alege orice formă menţionată în art. 2 din
lege, dar dacă după alegerea oricărei forme aceştia decid schimbarea societăţii dintr-o formă
juridică în altă formă juridică pot face acest lucru doar cu respectarea dospoziţiilor art. 7 şi art.
8 din Legea 31/1990139.
Alegerea formei juridice a societăţii este determinată de următorii factori: natura
operaţiilor ce vor urma să fie efectuate, întinderea capitalului social, numărul asociaţilor etc 140.
Un alt criteriu de clasificare a societăţilor în comerţ menţionăm: natura societăţii,
întinderea răspunderii asociaţilor, împărţirea capitalului social, posibilitatea emiterii unor titluri
132
Idem.
133
134
135
Ibidem., p. 194; Art. 7 din Legea 31/1990 privind societăţile comerciale, publicată în Monitorul Oficial nr. 1066
136
137
138
St. Cărpenaru, op.cit., p. 159; Art. 2 din Legea 31/1990 privind societăţile comerciale, publicată în Monitorul
Oficial nr. 1066 din 17 noiembrie 2004, republicată în temeiul art. XII din titlul II al cărții a II-a din Legea nr.
161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor
publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, cu modificările ulterioare, dându-se textelor o nouă numerotare. Legea nr.
31/1990 este actualizată prin: O.U.G nr. nr. 2 din 28 februarie 2012 de urgentă pentru modificarea şi completarea
Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale.
139
V. Pîrlici, ,,Drept comercial”, Editura Sitech, Craiova, 2017, p. 86.
140
Idem.
21
de valoare şi provenienţa capitalului social. Prezentarea clasificărilor are un interes important
pentru înţelegerea regimului juridic al societăţilor comerciale 141.
După criteriul naturii societăţii, clasificarea are în vedere elementul personal sau a
celui material al societăţii şi se împart în două tipuri: societăţi de persoane şi societăţi de
capitaluri142.
Societăţile de persoane sunt ,,constituite dintr-un numar mic de asociaţi şi au la bază
calităţile personale ale asociaţilor şi încrederea reciprocă. Această clasificare se referă la
societatea în nume colectiv şi societatea în comandită simplă”143.
,,Societăţile de capitaluri se constituie dintr-un număr mare de asociaţi, impus de
nevoile capitalului social, fără să prezinte interes calităţile personale ale asociaţilor.” Cota de
capital deţinută de fiecare asociat (intuitu pecuniae) reprezintă elementul esenţial, în această
categorie intră: societatea pe acţiuni şi societatea în comandită pe acţiuni 144.
Deosebirile dintre aceste categorii de societate dau naştere următoarelor consecinţe:
- ,,aporturile de capital, la societăţile de persoane, poate fi exprimat în cele trei forme, în
numerar, în natură şi în prestaţia în muncă a asociaţilor, la societăţile de capitaluri,
aportul poate fi doar în numerar şi în natură”145.
- ,,circulaţia fracţiunilor capitalului social, părţile sociale şi părţile de inters specifice
societăţilor de persoane se pot transpite în condiţii restrictive, iar acţiunile societăţilor
de capitaluri pot fi înstrăinate, gajate ori urmărite silit fără îndeplinirea vrunei condiţii
speciale”146.
- ,,o altă consecinţă importantă este cea legată de calitatea persoanei asociaţilor şi a
întreprinderii reciproce a acestora, deoarece, societăţile de persoane se dizolvă prin
faliment, incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul unuia dintre asociaţi, cu
excepţia situaţiilor prevăzute de lege, art. 229 din Legea nr. 31/1990.” Această cauză nu
are aceeaşi importanţă în cazul societăţilor de capitaluri, pentru că acestea se dizolvă
dacă numărul acţionarilor este redus sub limita prevăzută de lege (2 acţionari), fără a se
ţine cont de motivul pentru care numărul acţionarilor a fost redus147.
După criteriul întinderii răspunderii asociaţilor
Răspunderea asociaţilor pentru obligaţiile sociale, aşa cum am arătat diferă în funcţie
de forma juridică a societăţii148.
,,În cazul, societăţii în nume colectiv asociaţii răspund nelimitat şi solidar pentru
obligaţiile societăţii”149.
Răspunderea este diferită în cazul societăţilor în comandită simplă sau a societăţilor pe
acţiuni: asociaţii comanditaţi răspund nelimitat şi solidar, iar asociaţii comanditari numai în
limita aportului lor 150
141
St. D. Cărpenaru, op. cit, p. 150.
142
V. Pîrlici, op. cit., p. 87.
143
Idem.
144
145
146
Idem.
147
Idem.
148
149
150
22
Capitolul al II-lea. Aporturile asociaţilor
2.1. Noţiunea de aport
Conform reglementărilor art. 1881 din Codul civil, aportul înseamnă punerea în comun
a unui bun pentru a desfăşura activităţi care au ca scop împărţirea beneficiilor ce rezultă din
acestea. Se poate aporta atât dreptul de proprietate asupra bunului, fie numai folosinţa
acestuia151.
Termenul de aport are doua sensuri: un sens juridic şi unul etimologic.
Din punct de vedere juridic, prin aport se înţelege obligaţia prin care fiecare asociat şi-
o asumă prin actul constitutive sau prin subscripţia ulterioară, de a aduce în societate sume de
bani, creanţe, bunuri, prestaţii în muncă ce au valoare patrimonială 152, iar în sens etimologic,
noţiunea de aport reprezintă chiar bunul adus în societate de către asociat. ,,În practică, ca
urmare a sensului juridic dat se operează cu noţiunea de aport subscris, reprezentând obligaţia
asumată de asociat, şi expresie a sensului etimologic, se operează cu noţiunea de aport vărsat,
înţelegând prin aceasta predarea efectivă a bunului către societate”153.
Conform art. 1882 alin. (3) din Codul civil „fiecare asociat trebuie să contribuie la
constituirea societăţii prin aporturi băneşti, în bunuri, în prestaţii sau cunoştinţe specifice”, iar
în art. 1894 alin.(1) din Codul civil este prevăzut faptul că „asociaţii contribuie la formarea
capitalului social al societăţii, prin aporturi băneşti sau în bunuri, după caz”, rezultând că aportul
poate să fie în una din forme: în numerar, în natură sau în industrie 154.
Conform prevederilor din art. 1949 şi art. 1954 din Codul civil, există aporturi şi în cazul
structurilor economice, lipsite de personalitate juridică, ca de exemplu asociaţiunea în
partipaţiune155.
Aporturile au cel mai imprtant rol în cazul societăţilor comerciale, deoarece, aceste
reunite formează patrimoniul iniţial al societăţii (capitalul social) 156.
,,Operaţiunea juridică de aportare se prezintă sub forma unui contract cu titlu oneros şi
translativ de drepturi”. În cazul în care aportul constă în transmiterea dreptului de proprietate,
aportul are în acest caz aceleaşi obligaţii ca vânzătorul, chiar şi obligaţia de garanţie pentru vicii
şi pentru evicţiune157.
La rândul ei, societatea în comerţ, se obligă să îi acorde asociatului părţi sociale sau
acţiuni care să îi confere titlului drepturi patrimoniale de creanţă cu privire la dividende, dar şi
drepturi nepatrimoniale 158.
„Vânzare” şi „aportare”, diferenţa dintre aceşti doi termeni constă în faptul că, în ceea
ce constă vânzarea, „părţile contractante cunosc existenţa şi întinderea prestaţiilor”, iar pentru
aportare, „asociatul cunoaşte numai valoarea bunurilor pe care acesta le aportează, primind în
contraprestaţie părţi sociale sau acţiuni, dar nu cunoaşte cu certitudine dacă va încasa beneficii.
Obţinerea de beneficii depinde de activitatea societăţii, care este influenţată de aşa numitele
„riscuri în afaceri”159.
În cazul în care obligaţia de aportare se referă la transmiterea dreptului la folosinţă,
obligaţiile asociatului sunt aceleaşi ca şi obligaţiile locatorului din contractul de locaţiune 160.
151
84.
152
V. Găină, op. cit., p. 219,
153
154
Art. 1882 alin. (3) din Codul civil (https://www.codulcivil.ro/; consultat la data de 08.06.2022.); art. 1894 alin.
(1) din Codul civil (https://www.codulcivil.ro/; consultat la data de 08.06.2022.).
155
156
Idem.
157
Idem.
158
Idem.
159
Ibidem, pp. 84-85.
160
Ibidem, p. 85.
23
Patrimoniul iniţial al societăţilor este format din aporturi care sunt inegale şi de natură
diferită, dar în toate cazurile acestea trebuie să fie efective. În cazul în care aporturile lipsesc
sau a fictivităţii unui aport, poate aparea nulitatea absolută a contractului de societate161.
2.2. Obiectul aportului
Obiectul aportului este reprezentat de bunurile cu valoare economică pe care asociatul
le poate aduce în societate şi care prezintă interes pentru activitatea economică a societăţii 162.
Formele aportului sunt: aportul în numerar, aportul în batură şi aportul în industrie.
2.2.1. Aportul în natură
Aportul în natură are ca obiect anumite bunuri care pot fi: bunuri imobile (clădiri,
instalaţii etc.)şi bunuri mobile corporale (materiale, mărfuri, utilaje, tehnologii etc.) sau
incorporale (creanţe, fondul de comerţ etc.)163.
Conform art. 16 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, apotrurile în natură sunt adimse la toate
formele de societate. Aceste aporturi „sunt vărsate prin transferarea drepturilor corespunzătoare
și prin predarea efectivă către societate a bunurilor aflate în stare de utilizare” 164.
În conformitate cu art. 65 din Legea nr. 31/1990, „aportul poate consta în transmiterea
către societate a dreptului de proprietate asupra bunului ori a dreptului de folosinţă. În lipsa
unei stipulaţii contrare, bunurile devin proprietatea societăţii 165.
„Se înţelege că dacă s-a convenit transmiterea dreptului de proprietate, bunul va intra în
patrimoniul societăţii, asociatul nemaiavând un drept asupra lui” 166. Ceea ce înseamnă că în
conformitate cu art. 66 din Legea nr. 31/1990, ,,bunul nu va putea fi urmărit de creditorii
asociatului, iar la dizolvarea societăţii, asociatul nu va avea dreptul la restituirea bunului, ci la
partea care i se cuvine prin lichidarea societăţii” 167.
Potrivit art. 1896 alin. (2) din Codul civil ,,asociatul care aportează proprietatea sau un
alt drept real asupra unui bun răspunde pentru efectuarea aportului întocmai unui vânzător faţă
de cumpărător”168.
În cazul transferului de proprietate asupra bunului, art. 65 alin. (1) din Legea 31/1990
prevede că bunul devine proprietatea societăţii ,,din momentul înmatriculării ei în registrul
comerțului”169.
161
Idem.
162
163
164
Art. 16 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, publicată în Monitorul Oficial nr. 1066
societăţile comerciale. Alin. (2) al art. 16 a fost modificat de pct. 13 al art. I din Lege nr. 441 din 27 noiembrie
2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 955 din 28 noiembrie 2006.
165
St. D. Cărpenaru, op. cit., p.135; art. 65 din Legea Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, publicată
în Monitorul Oficial nr. 1066 din 17 noiembrie 2004, republicată în temeiul art. XII din titlul II al cărții a II-a din
Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a
funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, cu modificările ulterioare, dându-se textelor o nouă numerotare.
Legea nr. 31/1990 este actualizată prin: O.U.G nr. nr.2 din 28 februarie 2012 de urgentă pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale.
166
St. D. Cărpenaru, op. cit., p.135.
167
Idem.
168
169
St. D. Cărpenaru, op. cit., p. 135; art. 65 alin. (1) din Legea 31/1990 privind societăţile comerciale, publicată
24
Conform art. 1883 alin. (3) din Codul civil ,,transferul drepturilor asupra bunurilor
aportate este supus formelor de publicitate prevăzute de lege”170.
Riscul este suportat de către asociat în cazul în care bunul piere înainte de înmatricularea
societăţii. În acest caz, asociatul are obligaţia să aducă în societate un alt bun ori un aport în
numerar. Această concluzie se bazează pe reglementările art. 16 alin. (2) din Legea nr. 31/1990,
care prevăd că aporturile în natură sunt vărsate ,,prin predarea efectivă către societate a
bunurilor aflate în stare de utilizare” 171.
Pentru a se putea stabili valoarea părţilor de interes, părţilor sociale sau acţiunilor
cuvenite asociatului în schimbul aportului trebuie ca bunul care face obiectul aportului să fie
evaluabil în bani172.
Conform art. 1896 alin. (2) din Codul civil, dacă ,,bunul care face obiectul aportului a
fost adus în folosinţa societăşii, raporturile dintre asociat şi societate sunt governate de regulile
referitoare la locaţiune”. Deoarece societatea primeşte numai un drept de folosinţă, asociatul
rămânând proprietarul bunului şi având această calitate, în momentul dizolvării societăţii, are
dreptul la restituirea bunului173.
În societate, bunul poate fi adus şi cu titlu de usufruct, în cazul acesta societatea
dobândeşte un drept real, “în temeiul căruia are dreptul să folosească bunul şi să culeagă
furctele. Asociatul păstrează dreptul de dispoziţie asupra bunului” 174.
Aportul în bunuri are ca obiect bunuri mobile necorporale, iar acestea sunt: brevetele de
invenţie, creanţele, mărcile etc.
Conform art. 84 din Legea nr. 31/1990, aportul în creanţe are acelaşi regim juridic cu
cel al aporturilor în bunuri. Acesta este considerat liberat în momentul în care societatea a
obţinut plata sumei de bani care face obiectul creanţei175.
Codul civil prevede în art. 1566 şi următoarele că în cazurile în care se admit creanţele
ca şi aport, raporturile dintre asociat şi societate sunt governate de regulile cesiunii de creanţe,
iar conform art. 84 din Legea nr. 31/1990, ,,prin derogare de la dreptul comun, asociatul
răspunde pentru solvabilitatea debitorului” 176.
170
171
St. D. Cărpenaru, op. cit., p. 135; art. 16 alin. (2) din Legea 31/1990 privind societăţile comerciale, publicată
completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale. Alin. (2) al art. 16 a fost modificat de pct. 13 al art.
I din Lege nr. 441 din 27 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 955 din 28 noiembrie 2006.
172
173
Art. 1896 alin. (2) din Codul civil (https://www.codulcivil.ro/; consultat la data de 08.06.2022.); St. D.
Cărpenaru, op. cit., pp. 135-136.
174
Art. 703 din Codul civil (https://www.codulcivil.ro/; consultat la data de 08.06.2022.); St. D. Cărpenaru, op.
cit., p. 136.
175
Art. 84 din Legea 31/1990 privind societăţile comerciale, publicată în Monitorul Oficial nr. 1066 din 17
societăţile comerciale; St. D. Cărpenaru, op. cit., p. 136.
176
Art. 1566 şi urm. din Codul civil (https://www.codulcivil.ro/; consultat la data de 08.06.2022.); Art. 84 din
Legea 31/1990 privind societăţile comerciale, publicată în Monitorul Oficial nr. 1066 din 17 noiembrie 2004,
25
În conformitate cu prevederile art. 1897 alin. (3) din Codul civil, au acelaşi regim
juridic, ca şi aporturile în creanţe, aporturile în cambii sau titlurile de credite care circulă în
comerţ177.
2.2.2. Aportul în bani
,,Aportul în numerar este aportul în bani şi este cel mai utilizat” 178.
Conform art. 16 alin. (1) din Legea 31/1990, republicată, ,,aporturile în numerar sunt
obligatorii la constituirea oricărei forme de societate”179.
Prin efectuarea unor depuneri de bani de către asociaţi, aportul în numerar nu trebuie să
fie confundat cu finanţarea societăţii. Printr-un contract de împrumut, asociaţii pot să avanseze
sume de bani societăţii, sume care se vor înregistra în contul curent al societăţii. Aportul în
numerar este înregistrat în situaţia financiară în contul ,,capital” spre deosebire de
imprumuturile pe care le pot face asociaţii. Aportul la capitalul social nu este purtător de
dobânzi180.
2.2.3. Aportul în industrie
Aportul în industrie reprezintă munca sau activitatea pe care asociaţii promit să o
efectueze în societate, luând în calcul competenţa şi calificarea sa181.
Acest aport le este permis doar asociaţilor în societatea în nume colectiv şi asociaţilor
comanditaţi în societăţile în comandită. Prestaţiile în muncă, potrivit legii nu pot să constituie
aport la formarea sau la mărirea capitalului social. Totuşi, asociaţii au dreptul să participle în
schimbul acestui aport, potrivit actului constitutive, la împărţirea beneficiilor şi a activului
social, rămânând, în acelaşi timp, obligaţia să participle la pierderi 182.
Legea nu le cere asociaţilor ca aporturile lor să fie egale ca valoare sau ca ele să aibă
acelaşi obiect, dar nici ca aportul unui asociat să aibă un obiect unitar 183.
Denumirea de subscriere la capitalul societăţii reprezintă asumarea obligaţiei de aport.
Aceasta se naşte prin semarea contractului de societate sau după caz, prin participarea la
subscripţia publică. Efectuarea aportului poarta denumirea de vărsare a capitalului. Asociaţii se
oblige să efectueze aporturile potrivit stipulaţiilor din contractual de societate şi să respecte
dispoziţiile legii. Dacă termenele de efectuare a aportului nu este respectat de către asociat, iar
prin această nerespectare, acesta a cauzat societăţii anumite prejudicii, el este obligat la plata
de despăgubiri, în condiţiile dreptului comun184.
Conform art. 65 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, în cazul în care aportul a
fost stipulat în numerar, legea prevede că asociatul ,,este obligat şi la plata dobânzilor legale
din ziua în care trebuia să se facă vărsământul” 185.
comerciale; St. D. Cărpenaru, op. cit., p. 136.
177
178
179
Art. 16 alin. (1) din Legea 31/1990 privind societăţile comerciale, publicată în Monitorul Oficial nr. 1066 din
180
181
St. D. Cărpenaru, V. Nemeş, A. Sitaru, op. cit., p.32.
182
V. Nemeş, op.cit., p. 90.
183
St. D. Cărpenaru, V. Nemeş, A. Sitaru, op. cit., p. 32.
184
Idem.
185
26
Trebuie să privim aporturile asociaţilor nu numai în individualitatea lor, dar şi în
totalitatea acestora. Reunite, aceste aporturi formează capitalul social al societăii şi în acelaşi
timp, ele constituie elemente ale patrimoniului societăţii 186.
186
St. D. Cărpenaru, V. Nemeş, A. Sitaru, op. cit., p. 33.
27
Capitolul al III-lea. Capitalul social
3.1. Concept şi caracteristici
,,Capitalul social reprezintă totalitatea contribuţiilor persoanelor fizice şi/sau juridice
care au înfiinţat o societate. Practic, este vorba despre totalitatea fondurilor investite. Acesta
poate avea diverse forme: forma banilor – aport in numerar, forma bunurilor imobile sau mobile
– aport in natura (este exprimat in bani in urma unei evaluari a bunurilor existente în societatea
comerciala), forma expertizei – aport la capitalul social în industrie”187.
Capitalul social ca şi noţiune poate fi privit în două sensuri: în sens contabil şi în sens
juridic188.
Din punct de verere contabil, capitalul social, nu reprezintă o existenţă reala, concretă,
acesta fiind o cifră convenită de asociaţi. În bilanţul contabil al unei societăţi, acesta este
evidenţiat la pasiv prezentându-se ca fiind o obligaţie a societăţii faţă de asociaţi. Consecinţa
acestui fapt este aceea potrivit căreia la dizolvarea şi lichidarea societăţii, asociaţii îşi vor primi
contravaloarea aporturilor lor. Bunurile materiale care sunt aduse de către asociaţi cu titlu de
aport figurează în bilanţul contabil al societăţii, deoarece, intrând în patrimoniul societăţii, ele
aparţin acesteia189.
Prin capitalul social al unei societăţi, în sens juridic, ,,se înţelege expresia valorică a
totalităţii aporturilor în numerar şi în natură ale asociaţilor care participă la constituirea
societăţii”190.
Conform art. 1894 Cod civil, capitalul social are în componenţa sa doar valoarea
aporturilor în numerar şi aporturile în bunuri191.
Art. 16 alin. (4 ) din Legea 31/1990, republicată, prevede că nu pot constitui aport la
formarea sau majorarea capitalului social, prestaţiile în muncă, acest lucru se poate explica prin
faptul că nu există un atare aport la data constituirii societăţii, urmând ca în viitor să se execute
prestaţiile192.
Capitalul social mai este denumit şi capital nominal al societăţii. În sens juridic, acesta
reprezintă ,,limita gajului general al creditorilor societăţii, în sensul că în patrimonial societăţii,
care constituie obiectul gajului general al creditorilor societăţii, trebuie să existe bunuri a căror
valoare să fie cel puţin la nivelul capitalului social”193.
Capitalul nominal este de două feluri: capital social subscris şi capital social vărsat. Art.
220^1 din Legea nr. 31/1990, republicată, prevede şi noţiunea de ,,capital autorizat”194.
Valoarea totală a aporturilor asociaţilor reprezintă capitalul social subscris, fiind de fapt
capitalul social195.
Capitalul social vărsat cuprinde valoarea totală a aporturilor pe care le efectuează
asociaţiiîn momentul constituirii societăţii sau, ulterior, la marirea capitalului social. Capitalul
social subscris şi vărsat trebuie să se prevadă în actul constitutiv aşa cum prevede art. 7 şi art.
187
A se vedea https://ciel.ro/blog/antreprenoriat/capital-social-tot-ce-trebuie-sa-stii-despre-capitalul-social-de-la-
a-la-z/; consultat la data de 08.06.2022.
188
189
190
St.D. Cărpenaru, op. cit., p. 138.
191
192
V. Pîrlici, op. cit., p. 82; St.D. Cărpenaru, op. cit., p. 139; art. 16 alin. (4) din Legea 31/1990 privind societăţile
comerciale, publicată în Monitorul Oficial nr. 1066 din 17 noiembrie 2004, republicată în temeiul art. XII din titlul
II al cărții a II-a din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea
demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, cu modificările ulterioare, dându-se textelor
o nouă numerotare. Legea nr. 31/1990 este actualizată prin: O.U.G nr. nr.2 din 28 februarie 2012 de urgentă pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale. Alin. (4) al art. 16 a fost modificat de
pct. 13 al art. I din Lege nr. 441 din 27 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 955 din 28 noiembrie
2006.
193
194
195
Idem.
28
8 din Legea 31/1990, republicată, privind societăţile. Legea va stabili condiţiile, termenele în
care se va vărsa diferenţa de capital social în funcţie de forma pe care o are societatea 196.
Prin capital autorizat se înţelege valoarea cu care poate fi majorat capitalul social prin
emitere de noi acţiuni în schimbul aporturilor, această majorare care este decisă de consiliul de
administraţie, respectiv directorul dacă s-a prevăzut în actul constitutiv al societăţii această
posibilitate197. Potrivit art. 220^1 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, privind
societăţile, ,,o astfel de autorizare poate fi acordată și de adunarea generală a acționarilor, printr-
o modificarea actului constitutiv, pentru o anumită perioadă, ce nu poate depăși 5 ani de la data
înregistrării modificării. Actul constitutiv poate majora cerințele de cvorum pentru o astfel de
modificare”198.
Pentru protejarea creditorilor societăţii, Legea 31/1990, republicată, instituie reguli în
ceea ce priveşte capitalul, capital care diferă în funcţie de forma juridică pe care o are societatea.
Societatea pe acţiuni şi societatea în comandită pe acţiuni, are un plafon minim al
capitalului social reglementat de Legea 31/1990, republicată, privind societăţile. Art. 10 alin.
(1) prevede: ,,capitalul social al societății pe acțiuni sau al societății în comandită pe acțiuni nu
poate fi mai mic de 90.000 lei.” Aceeaşi lege stabileşte anumite reguli şi pentru vărsarea
capitalului social al societăţii pe acţiuni. Conform art. 9 din lege, capitalul social vărsat la
constituire nu va putea fi mai mic de 30% din cel subscris. ,,Diferența de capital social subscris
va fi vărsată: a) pentru acțiunile emise pentru un aport în numerar, în termen de 12 luni de la
data înmatriculării societății; b) pentru acțiunile emise pentru un aport în natură, în termen de
cel mult 2 ani de la data înmatriculării”199.
Legea nr. 223/2020 pentru simplificarea și debirocratizarea transferului de părți sociale
și a vărsării capitalului social prin modificarea Legii societăților nr. 31/1990, în ceea ce priveşte
societatea cu răspundere limitată, dispune: ,,capitalul social al unei societăți cu răspundere
limitată se divide în părți sociale egale”. ,,Valoarea capitalului social al unei societăți cu
răspundere limitată nu poate fi mai mică de 1 leu, având în vedere teza finală a art. 11 alin. (1)
care stipulează faptul că acesta se divide în părți sociale egale” 200.
Legea nu instituie o limită minimă a capitalului social pentru societatee cu răspundere
limitată. Art. 9^1 din din Legea 31/1990, republicată, privind societăţile, prevede însă că
,,societatea în nume colectiv, societatea în comandită simplă și societatea cu răspundere limitată
sunt obligate să verse integral la data constituirii capitalul social subscris”. Acest text este
defectuos, pentru că acesta creează confuzia că obligaţia vărsării capitalului social nu este a
asociaţilor, ci a societăţii, realitatea fiind aceea că asociaţii au această obligaţie 201.
196
Idem.
197
Idem.
198
Art. 220^1 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 1990 privind societăţile comerciale, publicată în Monitorul Oficial
31/1990 privind societăţile comerciale. Alin. (4) al art. 16 a fost modificat de pct. 13 al art. I din Lege nr. 441 din
27 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 955 din 28 noiembrie 2006. Alin. (4) al art. 220^1 a fost
modificat de pct. 53 al art. I din Ordonanța de urgență nr. 82 din 28 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial nr.
446 din 29 iunie 2007; Art. 220^1 a fost introdus de pct. 153 al art. I din Lege nr. 441 din 27 noiembrie 2006,
publicată în Monitorul Oficial nr. 955 din 28 noiembrie 2006.
199
200
Legea 223/2020 pentru simplificarea și debirocratizarea transferului de părți sociale și a vărsării capitalului
social prin modificarea Legii societăților nr. 31/1990. Publicată în Monitorul Oficial nr. 1028 din 4 noiembrie
2020; a se vedea https://www.onrc.ro/index.php/ro/intrarea-in-vigoare-a-legii-nr-223-2020; consult la data de
03.05.2022.
201
V. Nemeş, op.cit., p. 92; Art. 9^1 din Legea 31/1990 privind societăţile comerciale, publicată în Monitorul
29
Capitalul social al societăţii este: fix, real, intangibil şi divizat în anumite fracţiuni,
indiferent de forma juridică pe care o are societatea202.
Particularitatea capitalului social de a fi fix are consecinţa că, pe tot parcursul existenţei
societăţii în comerţ, patrimoniul trebuie să aibă valoarea activelor cel puţin egală cu nivelul
capitalului social. Altfel spus, valoarea bunurilor de care dispune societatea trebuie să fie cel
puţin egală cu limita capitalului social, capital social stabilit în actul constitutiv. Capitalul social
conţine principalele elemente active ale capitalului social din care sunt satisfăcuţi creditorii
chirografari ai societăţii, cerinţă ce se înscrie în semnificaţia juridică a capitalului social 203.
Particularitatea capitalului social de a fi real presupune aducerea în patrimoniul
societăţii de aporturi reale, nu fictive 204.
Intangibilitatea este o altă caracteristică a capitalului social. Această caracteristică a
capitalului social de a fi intangibil înseamnă că activul patrimoniului, în limitele capitalului
social, nu poate să fie folosit pentru plata dividendelor 205.
O altă caracteristică a capitalul social al societăţii este aceea că acesta este divizat în
anumite fracţiuni. Aceste fracţiuni sunt denumite diferit după forma juridică a societăţii: părţi
de interes, în cazul societăţilor în nume colectiv şi societăţii în comandită simplă; părţi sociale,
în cazul societăţii cu răspundere limitată şi acţiuni, în cazul societăţii pe acţiuni şi comandită pe
acţiuni206.
Chiar dacă capitalul social este fix şi intangibil pe toata durata existenţei sale, aceasta
nu înseamnă ca bunurile aduse de către asociaţi cu titlu de aport sunt indisponibilizabile.
Indiferent de forma pe care o are societatea, aportul asociaţilor sub formă de bunuri, pot fi
înstrăinate de către societatea care le posedă 207.
,,Trăsăturile capitalului social privind intangibilitatea şi fixitatea impun doar existenţa
unor valori economice cel puţin egale cu capitalul social, nu o interdicţie asupra circulaţiei
juridice a bunurilor ce au fost aduse în societate cu titlu de aport, bunurile se găsesc în circuitul
civil, pot fi folosite pentru exercitarea comerţului; pot fi închiriate, gajate, ipotecate sau
vândute. Circulaţia juridică a bunurilor constituite ca aport îşi are fundamentul în subrogaţia
reală, adică, în schimbul bunurilor va intra suma de bani corespunzătoare sau alte bunuri” 208.
3.2. Diferenţa dintre capitalul social şi patrimoniu
,,Noţiunea de patrimoniu al societăţii sau de patrimoniu social este distincă de cea de
capital social” 209.
Totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu valoare economică care aparţin societăţii
constituie patrimoniul societăţii. Patrimoniul societăţii cuprinde activul social, format din
bunurile aduse ca aport şi cele dobândite în cursul activităţii de societate, şi pasivul social, care
include obligaţiile societăţii indiferent de natura lor 210.
Chiar dacă capitalul social este reprezentat de expresia valorică a aporturilor în natură şi
în bani, iar din patrimoniu fac parte bunurile aportate, există autori care consideră capitalul
social ca fiind un element al patrimoniului societăţii 211.
31/1990 este actualizată prin: O.U.G nr. nr.2 din 28 februarie 2012 de urgentă pentru modificarea şi completarea
Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale. Art. 9^1 a fost introdus de pct. 10 al art. I din Lege nr. 441 din 27
noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 955 din 28 noiembrie 2006.
202
I. Turcu, ,,Tratat teoretic şi practic de drept comercial”, Vol. II, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2008, p. 385;
S. Popa, ,,Drept comercial. Teorie şi practică judiciară”, Editura Universul Juridic, Bucurşti, 2008, pp. 137-138.
203
204
205
206
Ibidem., pp. 92-93.
207
208
Idem.
209
210
Idem.
211
Idem.
30
Putem pune că această afirmaţie este corectă numai dacă avem în vedere noţiunea
capitalului social în sens economic, dar dacă ne referim la sensul juridic al noţiunii aceasta este
impropie, deoarece o cifră pe hârtie nu poate fi o parte componentă a patrimoniului societăţii 212.
Există unele deosebiri între capitalul social şi patrimoniul societăţii, iar acestea sunt
următoarele:
- la constituirea societăţii în comerţ capitalul social reprezintă totalul valorii aporturilor,
în timp ce patrimoniul societăţii reprezintă o universalitate juridică în care sunt incluse
toate obligaţiile şi drepturile cu valoare economică ale societăţii 213;
- în timp ce totalitatea bunurilor societăţii sunt cuprinse în patrimoniu, ,,capitalul social
nu are o existenţă reală, din punct de vedere material” 214;
- garanţia asociaţilor societăţii o constituie patrimoniul acesteia, dar această garanţie este
dată în limita valorii capitalului social215;
- în timp ce capitalul social este fix, compoziţia şi valoarea patrimoniului societăţii
variază, în funcţie de rezultatele activităţii pe care le are societatea. La constituirea
societăţii, capitalul social prevăzut în contractul de societate are aceeaşi valoare pe care
o are şi patrimoniul societăţii. ,,Ulterior însă prin desfăşurarea activităţii comerciale,
patrimoniul societăţii se poate mări, dacă societatea obţine profit sau acesta poate să
înregistreze o anumită micşorare a valorii, dacă societatea are pierderi” 216.
3.3. Intenţia asociaţilor de a colabora la desfăşurarea activităţii comerciale
Affectio societatis reprezintă un element psihologic, putem afirma că acesta este esenţa
contractului de societate. Affectio societatis face parte din elementele specifice ale contractului
de societate, alături de aportul asociaţilor, realializarea şi împărţirea beneficiilor. Atât în
momentul constituirii, cât şi pe parcursul desfăşurării activităţii comerciale, affectio societatis
este obligatoriu217.
Affectio societatis se află în strânsă legătură cu diferite instituţii juridice specifice, cum
ar fi excluderea, dizolvarea etc., el fiind ,,barometrul ce indică gradul de satisfacţie al asociaţilor
privitpr la activitatea desfăşurată; intenţia comună de a începe sau a continua activitatea într-o
structură asociativă nu poate exista în lipsa satisfacerii depline a intereselor personale” 218.
Doctrina nu are un punct de vedere omogen în ceea ce priveşte definirea acestui element,
dar există mai multe păreri cu privire la aceasta219.
Affection societatis, se consideră în concepţia clasică, un element care rezidă în
colaborarea voluntară şi activă, egalitară şi interesată a asociaţilor. Concepţia clasică a fost
criticată, iar motivul a fost acela cum că în societate nu există o colaborare active, dar nici
egalitară între asociaţi220.
În concepţia modernă, affection societatis este definit ca fiind o voinţă de unitate sau o
convergenţă de interese. Această concepţie a fost criticată la rândul său, deoarece s-a luat în
considerare caracterul multilateral al contractului, interesele asociaţilor societăţii nefiind
convergente întotdeauna221.
În concepţia prezent dominantă, elementul psihologic nu este o noţiune unică, ci una
multiformă; conţinutul diferă la data constituirii societăţii şi pe parcursul existenţei acesteia,
precum şi în funcţie de forma societăţii222.
212
Idem.
213
I. Didea, op. cit., p. 236.
214
215
I. Didea, op. cit., p. 236.
216
217
L. B. Săuleanu, ,,Element specific al contractului de societate- affection societatis”, Revista de drept comercial
nr. 3/2012, p. 80.
218
Idem.
219
220
Idem.
221
Idem.
222
Idem.
31
Doctrina nu neagă existenţa şi importanţa elementului affectio societatis, chiar dacă
acesta nu avea o consacrare legală şi nici nu se regăsea în definiţia legală a societăţii din art.
1491 din Codul civil din 1864 223. Dar în noua definiţie dată de art. 1881 Cod civil, putem
observa o referire la intenţia asociaţilor care prin contractual de societate ,, se obligă reciproc
să coopereze pentru desfăşurarea unei activităţi” 224.
În ceea ce priveşte natura sa ne interesează dacă acesta se limitează la a fi ,,o simplă
stare volitivă ce animă asociaţii sau reprezintă un element psihologic ce nu poate fi comensurat
ori, dimpotrivă, apare ca element structural obligatoriu a cărui existenţă este şi statută legală” 225.
Affection societatis exprimă intenţia care îi stimulează pe asociaţi să coopereze la
desfăşurarea activităţii comerciale care face obiectul societăţii, spre folosul comun al tuturor
asociaţilor. Acest element face distincţia între societatea în comerţ şi celelalte situaţii juridice
asemănătoare. Această intenţie a asociaţilor de a colabora, suportând toate riscurile activităţii
comerciale, cuprinde şi obligaţia asociaţilor de fidelitate faţă de societate226.
Participarea în cadrul activităţii societăţii trebuie să fie interesată şi activă. În funcţie de
forma juridică a societăţii, participarea este diferită, în cadrul societăţii în nume colectiv este
mai intense, iar în societatea pe acţiuni este mai puţin intensă. Participarea asociaţilor la viaţa
societăţii se manifertă, în orice societate prin exercitarea, în condiţiile legii, a dreptului de a
participa la luarea deciziilor şi la controlul asupra activităţii acesteia 227.
Între asociaţi apar şi convergenţe de interese, mai ales în cee ace priveşte obţinerea şi împărţirea
profitului. Cooperarea asociaţilor presupune o egalitate juridică intre aceştia, rezultând lipsa
oricăror raporturi de subordonare.
În societăţile de personae, elemental affection societatis se manifestă mai pregnant, iar
într-o mai mica măsură în societăţile de capitaluri, ale căror acţiuni se tranzacţionează pe pieţele
reglementate228.
Affection societatis, fiind un element definitoriu al societăţii acesta trebuie să existe atât
la data constituirii societăţii cât şi pe parcursul existenţei societăţii. În condiţiile art. 227 alin.
(1) lit. e) din Legea nr. 31/1990, republicată, privind societăţile, dispariţia acestuia duce chiar
la dizolvarea societăţii229.
Un criteriu de diferenţiere între anumite grupări economice sau contracte şi cocietate îl
reprezintă elemental psihologic affection societatis. Astfel, desfăşurarea unei activităţi în
comun de către moştenitori nu are semnificaţia existenţei unei societăţi, in cazul unei indiviziuni
succesorale, deoarece lipseşte animus societatis. ,,Simpla participare a salariaţilor la beneficia
nu îi transformă pe aceştia în asociaţi, întrucât lipseşte affection societatis” 230.
În cazul închiruerii unui bun, chiar dacă locatarul are un drept la beneficiile obţinute, nu
suntem în prezenţa unei societăţi, aceeaşi situaţie este şi ,,în cazul unui contract de împrumut
alu unei sume de bani, când s-a convenit în favoarea împrumutătorului un drept la beneficiile
rezultate din folosirea sumei împrumutate”231.
223
L. B. Săuleanu, op. cit., p. 80.
224
Art. 1881 Cod civil (https://www.codulcivil.ro/; consultat la data de 08.06.2022.).
225
L. B. Săuleanu, op. cit., p. 81.
226
St. D. Cărpenaru, op. cit., p.143.
227
Gh. Piperea, ,,Societăţi comerciale, piaţa de capital”, Editura All Beck, Bucureşti, 2005, pp. 88-99; St.
Cărpenaru, op. cit., p.143.
228
St. Cărpenaru, op. cit., p.143.
229
Art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990 19901990 privind societăţile comerciale, publicată în Monitorul
230
231
Idem.
32
3.4. Profitul
3.4.1. Noţiunea de profit
Constituirea unei societăţi comerciale are ca scop, în principal obţinerea unui profit care
urmează să fie împărţit între asociaţi. Scopul comun tuturor formelor de asociere este obţinerea
de profit, profit care se va împărţi între asociaţi, chiar daca este o societate simplă sau o
asociaţiune în participaţiune. O particularitate a societăţii în comerţ este aceea că aceasta
urmăreşte pe lângă obţinerea profitului şi împărţirea acestuia şi obţinerea unei economii 232.
Asociaţiile cu scop nelucrativ sunt singurele structuri instituţionale de drept privat care
nu au drept scop obţinerea profitului şi nici a economiilor, pentru că cele cu scop lucrative pot
obţine rezultate financiare care pot servi la dezvoltarea lor233.
Între societatea privind activitatea comercială şi asociaţie, criteriul care le diferenţiază
este scopul pe care acestea îl urmaresc. Societatea privind activitatea comercială urmăreşte
realizarea de profit şi împărţirea acestuia, pe când asociaţia urmăreşte un scop moral, cultural,
ideal, cultural etc234.
Conform art. 67 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, privind societăţile, ,,cota-
parte din profit ce se plătește fiecărui asociat constituie dividend” 235.
Potrivit art. 7 lit. f) şi art. 8 lit k) din Legea nr. 31/1990, republicată, trebuie să se prevadă
în actul constitutiv al societăţii de persoane ,,partea fiecărui asociat la beneficii și la pierderi”,
iar la societăţile de capitaluri ,,modul de distribuire a beneficiilor și de suportare a pierderilor”.
,,În conformitate cu art. 1881 Cod civil, prin contractul de societate două sau mai multe
persoane se obligă reciproc să coopereze pentru desfăşurarea unei activităţi şi să contribuie la
aceasta prin aporturi băneşti, în bunuri, în cunoştinţe specifice sau prestaţii, cu scopul de a
împărţi beneficiile sau de a se folosi de economia ce ar putea rezulta. Fiecare asociat contribuie
la suportarea pierderilor proporţional cu participarea la distribuţia beneficiului, dacă prin
contract nu s-a stabilit altfel”236.
Profiturile reprezintă câştigurile evaluabile în bani. Sunt incluse şi serviciile sau
bunurile procurate de societate în condiţii mai avantajoase, precum şi evitarea unor cheltuieli
în noţiunea de câştiguri evaluabile în bani237.
Pe lângă obţinerea de profit şi împărţirea acestuia, asociaţii îşi asumă şi riscul de a
participa la suportarea unor pierderi. Potrivit art. 1902 alin. (5) din Codul civil ,,orice clauză
prin care un asociat este exclus de la împărţirea beneficiilor sau de la participarea la pierderi
este considerată nescrisă”238.
232
233
Idem.
234
235
236
Art. 7 lit. f) şi art. 8 lit k) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, publicată în Monitorul Oficial
31/1990 privind societăţile comerciale; art. 1881 din Codul civil (https://www.codulcivil.ro/; consultat la data de
08.06.2022.); V. Găină, op.cit., pp. 221-222.
237
V. Găină, op.cit., pp. 221-222.
238
Art. 1902 alin. (5) din Codul civil (https://www.codulcivil.ro/; consultat la data de 05.05.2022.); V. Găină,
op.cit., p. 222.
33
La sfârşitul exerciţiului financiar, prin întocmirea situaţiei financiare anuale se poate
stabili dacă s-a realizat sau nu profit 239.
Legea nr. 31/1990, republicată, prevede în art. 67 alin. (3) că ,,nu se vor putea distribui
dividende decât din profituri determinate”240.
Profitul trebuie să fie real pentru a putea fi distribuit. Acest lucru înseamă că trebuie să
se fi înregistrat un excedent, adică o sumă care să fie mai mare decât capitalul social, pentru că
nu pot fi distribuite dividend din active în limita capitalului social241.
În acelaşi timp, profitul trebuie să fie util, acest lucru reprezintă profitul rămas după
înregistrarea capitalului social, când acesta s-a micşorat în cursul exerciţiului financiar şi după
constituirea rezervelor242.
Cheltuielile şi datoriile societăţii sunt acoperite din profitul realizat. Legea nr. 31/1990,
republicată, prevede în art. 69 că ,,dacă se constată o pierdere a activului net, capitalul social
subscris va trebui reîntregit sau redus înainte de a se putea face vreo repartizare sau distribuire
de profit”243.
Totodată, potrivit aceleiaşi legi, art. 183 alin. (1) ,,din profitul societății se va prelua, în
fiecare an, cel puțin 5% pentru formarea fondului de rezervă, până ce acesta va atinge minimum
a cincea parte din capitalul social”244.
Nu pot fi distribuite dividend asociaţilor dacă potrivit situaţiei financiare nu există
profit. ,,În caz contrar, dividendele sunt fictive; ele sunt luate din activul patrimoniului în limita
capitalului social, cu prejudicierea drepturilor creditorilor” 245.
Legea nr. 31/1990, republicată, prevede în art. 67 alin. (4) că ,,dividendele plătite contrar
dispozițiilor alin. (2), (2^1), (2^2) și (3) se restituie, dacă societatea dovedește că asociații au
cunoscut neregularitatea distribuirii sau, în împrejurările existente, trebuia să o cunoască”246.
239
St.D. Cărpenaru, V. Nemeş, A. Sitaru, op. cit., p. 34.
240
Art. . 67 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, publicată în Monitorul Oficial nr. 1066
241
St.D. Cărpenaru, op. cit., p. 145.
242
243
Art. 69 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, publicată în Monitorul Oficial nr. 1066 din 17
societăţile comerciale. Art. 69 a fost modificat de pct. 1 al art. I din Ordonanța de urgență nr. 52 din 21 aprilie
2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 333 din 30 aprilie 2008.
244
245
246
St. Cărpenaru, op. cit., p. 145; art. 67 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, publicată
completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale. Alineatul (4) din Articolul 67 , Capitolul I , Titlul III
34
,,Dreptul la acțiunea de restituire a dividendelor, plătite contrar prevederilor alin. (2) și (3), se
prescrie în termen de 3 ani de la data distribuirii lor”247.
Articolul 272^1 lit. b) din aceeaşi lege prevede că ,,se pedepsește cu închisoare de la un
an la 5 ani fondatorul, administratorul, directorul general, directorul, membrul consiliului de
supraveghere sau al directoratului ori reprezentantul legal al societății care: încasează sau
plătește dividende, sub orice formă, din profituri fictive ori care nu puteau fi distribuite în cursul
exercițiului financiar pe baza situației financiare interimare și anual, pe baza situațiilor
financiare anuale, sau contrar celor rezultate din acestea” 248.
3.4.2. Împărţirea profitului
,,În conformitate cu Legea nr. 31/1990 (art. 7 şi art. 8), actul constitutiv al societăţii
trebuie să conţină modul de distribuire a profitului şi de suportare a pierderilor de către
asociaţi.” Rezultând un prim criteriu al împărţirii profitului, acesta fiind reprezentat de
înţelegerea asociaţilor inserată în actele de constituire ale societăţii. În cele mai multe cazuri,
partea fiecărui asociat la profit şi la pierderi este stabilită de către asociaţi în proporţie cu
participaţia la constituirea capitalului social249.
Asociaţii se pot deroga de la principiul proporţionalităţii prin temeiul principiului
libertăţii contractuale, stabilind alte cote de dividende din profitul societăţii 250.
În conformitate cu art. 1902 alin. (5) din Codul civil care prevede că ,,orice clauză prin
care un asociat este exclus de la împărţirea beneficiilor sau de la participarea la pierderi este
considerată nescrisă”251.
Sunt interzise clauzele leoniene care îi favorizează pe unii asociaţi în dauna celorlalţi.
Codul civil a propus ca şi soluţie protejarea actului constitutiv ,,şi de ineficacitate doar a clauzei
care prevede toate beneficiile în favoarea unui asociat sau a unor asociaţi, precum şi a clauzei
care scuteşte pe unul sau toţi asociaţii de la pierderile pe care le-ar înregistra societatea”252.
Alt criteriu pentru împărţirea profitului este reprezentat prin regula proporţionalităţii
suportării profitului şi a pierderilor cu participaţia la capitalul social vărsat. Criteriu care are la
bază art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, potrivit căruia asociaţilor se distribuie
a fost modificat de Punctul 3, Articolul II din Lege nr. 163 din 10 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr.
595 din 12 iulie 2018.
247
societăţile comerciale. Alin. (5) a art. 67 a fost modificat de pct. 36 al art. I din Lege nr. 441 din 27 noiembrie
2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 955 din 28 noiembrie 2006.
248
Art. 272^1 lit. b) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, publicată în Monitorul Oficial nr. 1066
societăţile comerciale. Litera b) din Articolul 272^1 , Titlul VIII a fost modificată de Punctul 5, Articolul II din
Lege nr. 163 din 10 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 595 din 12 iulie 2018.
249
V. Nemeş, op. cit., p. 95; art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, publicată în
Monitorul Oficial nr. 1066 din 17 noiembrie 2004, republicată în temeiul art. XII din titlul II al cărții a II-a din
250
251
252
35
dividendele proporţional cu cota de participare la capitalul social vărsat, dacă nu se prevede
altfel în actul constitutiv253.
Sancţiunea pentru nerespectarea acestor dispoziţii este menţionată în art. 46 din Legea
31/1990, republicată, astfel: ,,Când actul constitutiv nu cuprinde mențiunile prevăzute de lege
ori cuprinde clauze prin care se încalcă o dispoziție imperativă a legii sau când nu s-a îndeplinit
o cerință legală pentru constituirea societății, judecătorul delegat, din oficiu sau la cererea
oricăror persoane care formulează o cerere de intervenție, va respinge, prin încheiere, motivat,
cererea de înmatriculare, în afară de cazul în care asociații înlătură asemenea neregularități.
Judecătorul delegat va lua act în încheiere de regularizările efectuate” 254.
Apreciem ca fiind ,,imperativă dispoziţia legii referitoare la includerea în actul
constitutiv al societăţii în comerţ a clauzei referitoare la modul în care asociaţii/acţionarii vor
participa la beneficii şi vor suporta pierderile societăţii.” Dacă această clauză lipseşte sancţiunea
care se aplică este următoarea: cererea de înmatriculare în registrul comerţului a societăţii este
respinsă de către judecătorul delegate. Astfel, ,,regula prevederii în actul constitutive al
societăţii în comerţ a participării tuturor acţionarilor la beneficia şi la pierderi, are character
diriment, fiind de ordine publică” 255.
Art. 1902 alin. (2) din Codul civil, prevede că în lipsa unor prevederi în actul constitutiv,
,,partea la profituri şi pierderi a asociatului al cărui aport constă în prestaţii sau cunoştinţe
specifice este egală cu cea a asociatului care a contribuit cu aportul cel mai mic” 256.
3.4.3. Dividende
Societatea are ca scop împărţirea beneficiilor ce rezultă din activitatea economică 257.
Rezultatele pe care asociaţii le urmăresc se numesc dividende, ele reprezintă conform art. 67
alin. (1) din Legea 31/1990, cota parte din profit şi se plătesc fiecărui asociat. Pentru această
cotă-parte se urmează principiul proporţionalităţii258. ,,În concluzie, dividendele se distribuie
asociaţilor proporţional cu cota de participare la capitalul social vărsat şi se achită în termenul
stabilit de adunarea generală a asociaţilor, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data stabilirii
situaţiei financiare anuale aferente exerciţiului financiar încheiat. După această dată, în calitate
de debitor aflat în întârziere, societatea plăteşte asociaţilor dobânzi penalizatoare”259.
253
V. Nemeş, op.cit. 96; art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, publicată în
completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale. Alineatul (2) din Articolul 67 , Capitolul I , Titlul III
a fost modificat de Punctul 1, Articolul II din Lege nr. 163 din 10 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr.
595 din 12 iulie 2018
254
Art. 46 din Legea 31/1990 nr. 31/1990 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, publicată în
255
256
257
Cr. Gheorghe, ,,Tratat de drept comercial roman”, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2020, p. 312.
258
259
Cr. Gheorghe, op. cit., p.312.
36
Dreptul la dividende al acţionarilor este un drept subiectiv, personal, de creanţă, relativ,
care este accesoriu dreptului de proprietate asupra acţiunilor, fiind atins de o dublă condiţie
suspectivă, respectiv260: ,,înregistrarea de către societate a unui profit şi aprobarea de către
adunarea generală a unei hotărâri prin care se distribuie dividendele” 261.
Fixarea dividendelor este de competenţa adunării generale a asociaţilor, aceasta este cea
care stabileşte modul în care urmează să fie repartizat profitul 262.
Implementarea unui sitem de distribuire către asociaţi în timpul anului a fost rezultat din nevoile
practice ale funcţionării societăţilor, deoarece perioada de un an, perioadă impusă în mod
tradiţional între distribuire fiind considerată prea mare” 263.
Conform art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, ,,dividendele se distribuie asociaților
proporțional cu cota de participare la capitalul social vărsat, opțional trimestrial pe baza
situațiilor financiare interimare și anual, după regularizarea efectuată prin situațiile financiare
anuale, dacă prin actul constitutiv nu se prevede altfel” 264.
Daca după realizarea situaţiei financiare anuale, realizată în condiţiile legi, a rezultat că
societatea a obţinut profit, ,,acesta va fi repartizat de către adunarea asociaţilor pe destinaţiile
legale: reîntregire prin majorarea capitalului social, formarea fondului de rezervă, reinvestirea
prin majorarea capitalului social, distribuire de dividendee către asociaţi etc” 265.
,,Plata dividendelor este condiţionată de existenţa profitului şi a hotărârii asociaţilor,
care a aprobat situaţia financiară anuală şi a stabilit dividendul. În consecinţă, în absenţa
profitului şi a unei atare hotărâri, pretenţiile asociaţilor la plata dividendelor sunt
neîntemeiate”266.
Dreptul la dividend al asociaţilor încetează să mai fie un drept social, acesta devine un
drept de creanţă individual al asociaţilor faţă de societate din momentul in care adunarea
asociaţilor a stabilit dividendul. Toţi asociaţii au dreptul la dividend, fiind un drept conferit de
calitatea de asociat. Conform art. 123 alin. (3) din Legea 31/1990, republicată ,,acționarii
îndreptățiți să încaseze dividende sau să exercite orice alte drepturi sunt cei înscriși în evidențele
societății sau în cele furnizate de registrul independent privat al acționarilor, corespunzătoare
datei de referință”267.
Societatea are obligaţia de plată a dividendelor, nu ceilalţi asociaţi ai societăţii.
Adunarea general a asociaţilor stabilesc tremenul în care dividendele se plătesc sau după
caz, aşa cum este prevăzut în legile speciale, dar nu mai târziu de 6 luni de la data aprobării
situaţiei financiare anuale aferemte exerciţiului financiar încheiat 268.
260
Cr. Duţescu, ,,Drepturile acţionarilor”, Ediţia a II-a, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2007, p. 297.
261
L. Săuleanu, ,,Dividendele”, Revista de drept commercial nr. 10/2012, p.28.
262
Idem.
263
Cr. Gheorghe, op. cit., p.312.
264
265
266
Idem.
267
Ibidem., p. 147; art. 123 alin. (3) din Legea 31/1990 privind societăţile comerciale, publicată în Monitorul
268
37
Devine exigibilă obligaţia de plată a dividendelor la o dată diferită. Dacă adunarea
asociaţilor hotărăsc un termen pentru plata dividendelor, ,,obligaţia societăţii devine exigibilă
la data împlinirii termenului sau la data expirării termenlui în cadrul căruia trebuiau plătite” 269.
Plata dividendelor devine scadentă în momentul expirării celor 6 luni de la data
aprobării situaţiei financiare anuale aferente exerciţiului financiar încheiat atunci când adunarea
asociaţilor nu au stabilit un termen de plată270.
Societatea îşi angajează răspunderea dacă nu îşi execute obligaţia de plată a dividendelor
la scadenţă. Portivit art. 67 alin. (2) din Legea 31/1990, republicată, în forma modificată,
societatea datorează dobânzi penalizatoare pentru perioada întârzierii, calculate conform art. 3
din O.G. nr. 13/2011271 ,,referitoare la dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru
obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul
bancar, dacă prin actul constitutiv sau prin hotărârea adunării generale a acţionarilor care a
aprobat situaţia financiară corespunzătoare exerciţiului financiar încheiat nu a fost stabilită o
dobândă mai mare”272.
Pentru că dreptul la dividende se naşte din actul constitutiv, plata dividendelor de către
societate este o obligaţie comercială. De aceea, dobânda aplicabilă conform legii privind
activitatea comercială este dobânda legală în materie comercială. Creditorul are posibilitatea de
a actualiza suma datorată cu indicele inflaţiei în cazul întârzierii plăţii, suma se poate cumula şi
cu dobânda legală”273.
,,Acţiunea privind plata dividendelor se prescrie în termen de 3 ani. Termenul începe să
curgă de la data scadenţei”274.
Chiar dacă în mod obişnuit profitul se distribuie după încheierea exerciţiului financiar,
s-a admis ca asemenea operaţiuni să se poată efectua şi în cursul exerciţiului financiar, ,,pe baza
balanţei semestriale şi a balanţei de verificare lunară, cu păstrarea unei părţi din profitul
distribuibil pentru acoperirea eventualelor pierderi ce s-ar putea înregistra până la încheierea
exerciţiului financiar.” Sunt înstrăinate uneori, în cursul exerciţiului financiar, părţile sociale
sau acţiunile de către titular altei personae pe calea cesiunii. În acest caz problema care se pune
este aceea cu privire la cine are dreptul la dividendele aferente perioadei anterioare cesiunii,
existând doua variante: cedentul care a avut calitatea de asociat în perioada realizării profitului
sau cesionarul care are calitatea de asociat la data fixării dividendului 275.
269
270
Idem.
271
Ordonanţă nr. 13 din 24 august 2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii
băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, publicată în Monitorul
Oficial nr. 694 din 30 septembrie 2011.
272
St. Cărpenaru, op. cit., p. 147; V. Pîrlici, op. cit., p. 85.
273
St. Cărpenaru, op. cit. p.147.
274
Ibidem, p. 148.
275
Idem.
38
Concluzii
Lucrarea de licenţă ,,Elementele specifice contractului de societate în materie
comercială” este structurată în trei capitole.
Capitolul I este denumit ,,Consideraţii generale privind conceptul de comerciant
profesionist” şi este structurat în patru subcapitole. Acest capitol este destinat analizării
,,comerciantului profesionist” care se clasifică în comerciant profesionist persoană fizică şi
persoană juridică, dar şi asemănărilor şi deosebirilor ce apar în cazul societăţilor simple şi
societăţilor în comerţ conform actualului Cod civil, iar în ultimul subcapitol sunt tratate formele
juridice ale societăţilor şi clasificarea acestora.
Conform reglementărilor art. 3 alin. (2) din actualul Cod civil, profesioniştii sunt toate
persoanele care exploatează o întreprindere, iar exploatarea întreprinderii conform alin. (3)
constă în exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activităţi
organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de
servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ.
Profesioniştii se clasifică în personane fizice, acestea se clasifică la rândul lor în:
persoane fizice autorizate care organizează întreprinderi (pfa), întreprinzători individuali sau
familiali şi persoane care exercită profesiile reglementate sau liberale, persoane juridice care se
împart în: societăţi în comerţ, organizaţii coorporatiste, regii autonome, societăţi civile cu
personalitate juridică grupuri de interes economic, asociaţii şi fundaţii care exercită şi activităţi
economice, instituţii publice care exercită şi activităţi economice şi entităţi colective fără
personalitate juridică, acestea fiind: grupurile de societăţi, societăţile simple şi societăţile
neregulat constituite, care exploatează o întreprindere.
Între societatea simplă şi societatea în comerţ, forme menţionate în art. 1888 Cod civil
există asemănări, dar si deosebiri. Aceste forme se aseamănă, deoarece, ele reprezintă gruparea
de persoane şi bunuri formată pentru a desfăşura activităţi la finalul cărora să împartă
beneficiile. Definiţia general care se regăseşte în Codul civil în art. 1881 este valabilă astfel
ambelor forme.
O altă asemănare care apare între cele două tipuri de societate este modul prin care iau
naştere. Atât societatea simplă, cât şi societatea în comerţ iau naştere printr-un contract de
societate. Elementele care constituie contractual de societate simplă (aportul asociaţilor,
intenţia de a desfăşura o anumită activitate, obţinerea şi împărţirea de beneficii) se regăsesc şi
în contractual privind societatea în comerţ.
Ceea ce face ca cele două societăţi, societatea simplă şi societatea în comerţ să se
deosebească constă în funcţia şi structura acestora. O primă deosebire care apare se referă la
obiectul sau natura operaţiunilor pe care le realizează cele două societăţi.
Societatea în comerţ are ca obiect realizarea unor operaţiuni economice, adică activităţi
de producţie, comerţ sau prestări servicii, în timp ce obiectul societăţii simple este unul civil.
O altă deosebire constă în faptul că societatea în comerţ are calitatea de comerciant
profesionist şi personalitate juridică, în schimb societatea simplă dobândeşte calitatea de
profesionist, dar nu şi de comerciant, în ceea ce priveşte personalitatea juridică a societăţii
simple, conform art. 1892 din Cod civil, aceasta nu are personalitate juridică, dar printr-un act
de modificare a contractului de societate, asociaţii dacă doresc să dobândească personalitate
juridică trebuie să menţioneze expres forma juridică, adaptarea clauzelor contractului
dispoziţiilor legale aplicabile societăţii nou înfiinţate.
În ceea ce priveşte forma societăţilor, art. 1888 din Codul civil le clasifică astfel: simple;
în participaţie; în nume colectiv; în comandită simplă; cu răspundere limitată; pe acţiuni; în
comandită pe acţiuni; cooperative; alt tip de societate anume reglementat de lege, iar Legea nr.
31/1990 reglementează în art. 2 următoarele forme de societăţi: societate în nume colectiv;
societate în comandită simplă; societate pe acțiuni; societate în comandită pe acțiuni și societate
cu răspundere limitată.
Capitolul II are ca obiect analizarea noţiunii de aport, obiectul acestuia şi clasificare
aporturilor.
39
Noţiunea de aport are două sensuri: aportul, din punct de vedere juridic este obligaţia ce
revine fiecărui asociat, obligaţie asumată prin actul constitutiv sau prin subscripţia ulterioară,
de a aduce în societate sume de bani, creanţe, bunuri, prestaţii în muncă ce au valoare
patrimonială, iar în sens etimologic, aportul reprezintă chiar bunul adus în societate de către
asociat.
În ceea ce priveşte obiectul aportului, acesta reprezintă bunurile cu valoare economică
pe care asociatul le aduce în societate.
Formele aportului sunt de trei tipuri: aportul în numerar, aportul în batură şi aportul în
industrie.
Aportul în natură are ca obiect bunuri care pot fi: bunuri mobile corporale (mărfuri,
utilaje, materiale etc.) sau incorporale (fondul de comerţ, creanţe etc) şi bunuri immobile
(clădiri, instalaţii etc.).
Aportul în numerar, reglementat în art. 16 alin. (1) din Legea 31/1990, republicată, este
acel tip de aport obligatoriu la constituirea oricărei forme de societate. Nu trebuie să se confunde
drepturile asociaţilor de bani cu finanţarea societăţii. Conform art. 16 alin. (2) din Legea nr.
31/1990, republicată, acest tip de aport este admis tuturor formelor de societate. Aportul în
numerar se înregistrează în situaţia financiară în contul de ,,capital”.
Aportul în industrie este reprezentat de munca sau activitatea pe care asociaţii o
efectuează în societate. Doar asociaţilor în societatea în nume colectiv şi asociaţilor comanditaţi
în societăţile în comandită le este permis acest tip de aport. Nu reprezintă aport la formarea sau
maximizarea capitalului social, potrivit legii prestaţiile în muncă
Capitolul III este destinat capitalului social. În acest capitol sunt analizate conceptul şi
caracteristicile capitalului social, diferenţele care apar între capitalul social şi patrimoniu,
affectio societatis, dar şi noţiunea de profit, împătţirea acestuia si dividendele.
Totalitatea contribuţiilor persoanele fizice şi/sau juridice care au înfiinţat o societate
reprezintă capitalul social. Acesta poate să fie sub diferite forme: aport în numerar, aport în
natură aport în industrie.
Capitalul social este diferit de patrimoniu. Patrimoniul societăţii reprezintă totalitatea
drepturilor şi a obligaţiilor care au valoare economică şi aparţin societăţii. Acesta cuprinde
activul social, care se formează din bunurile aduse ca aport şi cele pe care le dobândeşte în
cursul activităţii societăţii, şi pasivul social, format din obligaţiile pe care le are societatea.
Nu se poate vorbi despre o societate dacă lipseşte affection societatis. Affection
societatis este un element psihologic, el face parte alături de aportul asociaţilor, realializarea şi
împărţirea beneficiilor din elementele specific ale contractului de societate.
Affection societatis reprezintă colaborarea voluntară şi active, în aceeaşi măsură a
asociaţilor, care trebuie să existe atât la momentul constituirii societăţii, dar şi la momentul
încheierii acesteia.
Societăţile comerciale se constituie având în vedere obţinerea unui profit, profit care se
va împărţii între asociaţi. Particularitatea pe care o are societatea în comerţ este aceea că pe
lângă profit şi împărţirea către asociaţi, aceasta urmăreşte şi obţinerea unei economii. În timp
ce asociaţiile cu scop nelucrativ, nu au drept scop obţinerea profitului sau a economiilor.
Diferenţa care apare între societatea în comerţ şi asociaţie este data de scopul pe care
cele două îl urmăresc, societatea în comerţ are drept scop realizarea de profit şi împărţirea
acestuia, în timp ce asociaţia are un scop cultural, moral, ideal etc.
Conform art. 1881 alin. (2) din Codul civil, împărţirea profitului care este realizat de
societate determină la rândul lui şi obligaţia asociaţilor de suportare a pierderilor. Procentul de
suportare de către asociaţi a pierderilor este egal cu cel de participare la profit dacă contractual
nu prevede altfel. Asociaţii nu trebuie să participle la profit sau la pierderi în cote egale.
Dividendele conform art. 67 alin. (1) din Legea 31/1990, reprezintă cota parte din profit
şi se plătesc fiecărui asociat. Acestea se impart asociaţilor proportional cu cota de participare la
capitalul vărsat, achitându-se în termenul stabilit de adunarea general a asociaţilor, dar nu mai
40
târziu de 60 de zile de la data stabilirii situaţiei financiare anuale aferente exerciţiului financiar
încheiat. Dreptul acţionarilor la dividend este unul subiectiv, de creanţă, personal
Faţă de cele susţinute în întregul conţinut al lucrării, putem conchide afirmând că,
contractul de societate este actul care condiţionează existenţa societăţii, acesta fixându-i regulile
sub care ea va funcţiona.
Chiar dacă în viaţa socială, juridiă şi economică a ţării noastre vor apărea modificări,
contractul de societate nu o să îşi piardă niciodată importanţa.
41
Bibliografie
I. Tratate, cursuri, monografii
1. Angheni, S., ,,Drept comercial. Profesioniştii-comercianţi”, Ed. C.H. Beck,
Bucureşti, 2013.
2. Cărpenaru, St. D., „Tratat de drept comercial român”, Ed. a 5-a, actualizată,
Bucureşti, Editura Universul Juridic, 2016.
3. Cărpenaru, St. D., V. Nemeş, A. Sitaru, ,,Drept comercial II-suport de curs”, Editura
Universităţii ,,Nicolae Titulescu”, Bucureşti, 2013.
4. Duţescu, Cr., ,,Drepturile acţionarilor”, Ediţia a II-a, Editura C.H.Beck, Bucureşti,
2007.
5. Didea, I., ,,Drept comercial”, Bucureşti, Editura Universul Juridic, 2015.
6. Găină, V., ,,Drept comercial român: introducere în dreptul comercial:
întreprinderea, fondul de comerţ, comercianţii”, Bucure;ti, Editura C.H. Beck, 2017.
7. Gheorghe, Cr., ,,Tratat de drept comercial roman”, Editura C.H.Beck, Bucureşti,
2020.
8. Nemeş, V., ,,Drept comercial”, Bucureşti, Editura Hamangiu, 2012.
9. Pîrlici, V., ,,Drept comercial”, Editura Sitech, Craiova, 2017.
10. Piperea, Gh., ,,Societăţi comerciale, piaţa de capital”, Editura All Beck, Bucureşti,
2005.
11. Piperea, Gh., ,,Drept commercial: întreprinderea”, Editura C.H. Beck, Bucureşti,
2012.
12. Popa, S., ,,Drept comercial. Teorie şi practică judiciară”, Editura Universul Juridic,
Bucurşti, 2008.
13. Turcu, I., ,,Tratat teoretic şi practic de drept comercial”, Vol. II, Editura C.H. Beck,
Bucureşti, 2008.
14. Ungureanu, O., Munteanu, C., ,,Drept civil. Persoanele în reglementarea Noului Cod
civil”, Ediţia aII-a revăzută şi adăugită, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2013
II. Articole de specialitate
1. Săuleanu, L.B., ,,Element specific al contractului de societate- affection societatis”,
Revista de drept comercial nr. 3/2012.
2. Săuleanu, L., ,,Dividendele”, Revista de drept commercial nr. 10/2012.
3. Stoica, C., ,,Aspecte privind funcţionarea societăţilor cooperatiste”, Revista de
Contabilitate si Informatică de Gestiune-Supliment, 2006.
4. Zlătescu, V. D., I. M. Zlătescu, ,,Regiile autonome ca personae juridice”, în Dreptul nr.
3/1992.
III. Legislaţie şi site-uri web
1. Codul civil (www.codulcivil.ro).
2. Legea nr. 31 din 16 noiembrie 1990 privind societăţile comerciale.
3. Legea nr. 71 din 3 iunie 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind
Codul civil.
4. Legea nr. 26 din 5 noiembrie 1990 privind Registrul comerţului.
5. Legea nr. 76 din 24 mai 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind
Codul de procedură civilă.
6. Legea nr. 15 din 7 august 1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca
regii autonome şi societăţi comerciale.
7. Legea nr. 1 din 21 februarie 2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei.
8. Legea nr. 223 din 30 octombrie 2020 pentru simplificarea si debirocratizarea
transferului de părti sociale si a vărsării capitalului social prin modificarea Legii
societătilor nr. 31/1990.
9. Ordonanţa nr. 13 din 24 august 2011 privind dobânda legală remuneratorie şi
penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri
financiar-fiscale în domeniul bancar.
42
10. Ordonanţa de urgenţă nr. 44 din 16 aprilie 2008 privind desfăşurarea activităţilor
economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi
întreprinderile familiale.
11. Ordonanţa de urgenţă nr. 30 din 16 iunie 1997 privind reorganizarea regiilor autonome.
12. https://www.onrc.ro/index.php/ro/intrarea-in-vigoare-a-legii-nr-223-2020.
13. https://ciel.ro/blog/antreprenoriat/capital-social-tot-ce-trebuie-sa-stii-despre-capitalul-
social-de-la-a-la-z/.
43

Nistor Adelina-Elena, AP - III, LICENŢĂ-ELEMENTELE SPECIFICE CONTRACTULUI DE SOCIETATE ÎN MATERIE COMERCIALĂ-CD-1

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Nistor Adelina-Elena, AP - III, LICENŢĂ-ELEMENTELE SPECIFICE CONTRACTULUI DE SOCIETATE ÎN MATERIE COMERCIALĂ-CD-1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ȘI DREPT

UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI

Declar pe propria răspundere călucrarea de faţă este rezultatul muncii proprii, pe

Data: Numele, prenumele şi semnătura absolventul:

S-ar putea să vă placă și