Universitatea ”Dunărea de Jos” Galați

Facultatea de Științe Juridice, Sociale și Politice

EVAZIUNEA FISCALĂ
INTERNAȚIONALĂ

Profesor coordonator: Întocmit de:

Prof. Dr. Florin Tudor Std. Adămache Adrian-Tiberiu

Galați
Universitatea ”Dunărea de Jos” Galați
Facultatea de Științe Juridice, Sociale și Politice

2021

2 din 13
Universitatea ”Dunărea de Jos” Galați
Facultatea de Științe Juridice, Sociale și Politice

CUPRINS

I EVAZIUNEA FISCALĂ………………………………………………………………...………3

1.1 CONCEPT ȘI SCURT ISTORIC AL EVAZIUNII FISCALE...................................................................3

I.2. CARACTERISTICI SI FORME ALE EVAZIUNII FISCALE……………………………………….

….4

I.2.1 EVAZIUNEA FISCALĂ LEGALĂ.....................................................................................................4

I.2.2. EVAZIUNE FISCALA

ILICITĂ........................................................................................................5

II. EVAZIUNEA FISCALĂ INTERNATIONALĂ………………………………………………7

II.1. FENOMENUL DE EVAZIUNE FISCALĂ INTERNATIONALĂ………………….7

II.2. MODALITĂŢI DE MANIFESTARE LA NIVEL

INTERNAȚIONAL……………..8

II.3. PARADISURILE FISCALE…………………………………………………………8

II.3.1. DEFINIŢIA CONCEPTULUI ……………………………………….…….8

II.3.2. CARACTERISTICI……………………………………………………..…9

SOCIETĂŢILE
HOLDING................................................................................10

SOCIETĂŢILE DE BAZĂ................................................................................11

SOCIETĂŢILE
FICTIVE..................................................................................11

1 din 13
Universitatea ”Dunărea de Jos” Galați
Facultatea de Științe Juridice, Sociale și Politice

SOCIETĂŢILE
OFFSHORE..............................................................................12

I EVAZIUNEA FISCALĂ

1.1CONCEPT ȘI SCURT ISTORIC AL EVAZIUNII FISCALE

Multitudinea obligațiunilor pe care legile fiscale le impun contribuabililor și nivelul

acestora au făcut să stimuleze, din cele mai îndepărtate timpuri și până în prezent, ingeniozitatea
contribuabililor în a inventa procedee și metode de eludare a bobligatilor fiscale. Evaziunea
fiscală a fost întotdeauna activă și ingenioasă deoarece obligațiile fiscale au lovit permanent în
averea contribuabililor atingând interesul material în cel mai sensibil punct - interesul bănesc.
Definirea noțiunii de evaziune fiscală este extrem de greu de realizat. Definițiile oferite
de specialiști sunt diferite și acoperă ,într-o mare măsură sau mai redusă,numai anumite aspecte
legate de acest fenomen.În perioada cuprinsă între cele doua războaie mondiale,noțiunea de
evaziune fiscală era sinonimă cu aceeea de fraudă fiscală,suferind însă mutații în conținutul de-a
lungul timpului,fiind percepută în perioada actuală ca reprezentând o fugă din fața
impozitelor.Astfel,Oreste Anastasiu definea,în acea perioadă ,evaziunea fiscaă ca reprezentănd
totalitatea procedeelor licite sau ilicite,cu ajutorul cărora ,cei interesați,sustrag în totalitate sau în
parte ,averea lor, obligațiilor stabilite prin legi fiscale.

Un alt concept aparține lui Maurice Duverger care considera că evaziunea fiscală e un
termen generic, și desemnează manifestarea de fugă din fata impozitelor.Aceasta este o definitie
în sens larg a evaziunii fiscale care ajunge să includa și frauda.

Doctrina oferă o definiție mult mai cuprinzătoare a evaziunii fiscale prin care se înțelege
ansamblul sustragerilor intenționate de la plata obligațiilor fiscale,comise nu prin încălcarea
legii,ci prin eludarea,prin ocolirea ei cu ajutorul unor acte simulate și aparent legale.Consultând
Dicționarul Explicativ al Limbii Române, găsim următoarea definiție dată evaziunii
fiscale:sustragerea de la plata obligațiilor fiscale.Alți specialiști consideră evaziunea fiscală
sustragerea de la impunerea  a  unei părți mai mari sau mai mici din materia impozabilă.În Legea
pentru combaterea evaziunii fiscale nr. 87/1994,evaziunea fiscală era prezentată ca fiind
sustragerea prin orice mijloace de la impunerea sau de la plata impozitelor,taxelor,contribuțiilor
și a altor sume datorate bugetul stat,bugetelor locale,bugetelor asigurarilor sociale de stat și
bugetele de fonduri speciale de către persoanele fizice și persoanele juridice române sau străine.
Într-o altă concepție,evaziunea fiscală constă în ansamblul sustragerilor intenționate de la
obligațiile fiscale,comise nu prin încălcarea directă a legii ,ci prin eludarea ,prin ocolirea ei,cu
ajutorul unor acte simulateși aparent reale.

2 din 13
Universitatea ”Dunărea de Jos” Galați
Facultatea de Științe Juridice, Sociale și Politice

Evaziunea fiscală este așadar,un fenomen social cu implicații financiare(negative)

contând ăn sustragerea contribuabililor de drept de la plata obligațiilor fiscale ce le
revin ,utilizând lacune legislative sau recurgând la manevre ingenioase pentru ascunderea
materiei impozabile.În materie fiscală,deciziile contribuabilului sunt guvernate de doua principii
fundamentale:principiul legalității și principiul libertății de gestiune.Principiul legalității
presupunde libertatea contribuabilului de a alege situația ce mai favorabilă,din punct de vedere
fiscal,atunci când legea o permite,făra însă de a dispune de o libertate totală.Edificator în acest
sens este de amintit faptul că în țările anglo-saxone,orice aranjament juridic suspectat de a nu
avea un fundament economic sau comercial,ci doar de a disimula materia impozabilă este supusă
unui test de „reasonable business purpose” în urma căruia judecătorul poate declara
impozabilitatea actului juridc analizat.

Cel de-al doilea principiu asigură contribuabilului posibilitatea de opțiune în ceea ce

privește identificarea și alegerea căii celei mai puțin impuse fiscal oferindu-i totodată deplina
libertate în gestiunea întreprinderii,făra amestec din partea autorităților.Analizată din acest punct
de vedere,evaziunea fiscală trebuie sa se bucure de prezumția de legalitate,iar autoritațile trebuie
să se stabilească dacă contribuabilul a comis o eroare de apreciere și înțelegere,de fapt sau de
drept în acțiunile sale,ori decizia de gestiune descrie o practică frauduloasă.Contribuabilul
oscilează de la eroare sau simpla abstinență în utilizarea opțiunilor fiscale până la abuz de lege și
fraudă calificată.De puține ori în practică se poate face distincția între eroarea contabilă
involuntară și decizia premeditată,aplicată conștient pentru diminuarea materiei impozabile și
implicit a obligațiilor către stat.

I.2. CARACTERISTICI SI FORME ALE EVAZIUNII FISCALE

Evaziunea fiscală reprezintă un fenomen economic și social complex,căruia i-au fost
dedicate o serie întreagă de studii.Preocuparea pentru analiza evaziunii fiscale a constituit un
pilon important în identificarea celor mai eficiente metode dedicate preîntampinării și limitării
acestui fenomen.Evaziunea fiscală generează efecte directe în ceea ce privește volumul
veniturilor fiscale,afectând,în mod nemijlocit și implicit prin diminuarea capacității de a satisface
nevoile publice ale colectivității.

I.2.1 Evaziunea fiscală legală

Nici un contribuabil nu este oprit să uziteze de prevederile legale pentru a beneficia într-o
măsură mai mare de veniturile obținute în urma activităților sale.Evaziunea fiscală legală,după
cum arată și denumirea se realizează la „adăpostul legii”.Contribuabilii acționează după
principiul”imi este permis tot ceea ce nu este interzis prin lege”.Prin evaziune fiscală se înțelege
acțiunea contribuabilului de a ocoli legea,recurgând la o combinație, neprevazută a acesteia și
deci tolerată.

Evaziunea fiscală legală desemnează în sfera sa de cuprindere acțiunea ori inacțiunea

contribuabilului de a ocoli legea,folosindu-se de prevederile acesteia într-un mod ingenios ce a
scăpat reglementării ,fiind deci tolerată prin omisiunea de reglementare.Deseori,legislația fiscală
datorită lacunelor și ambiguităților sala face posibilă scoaterea unor venituri,componente ale

3 din 13
Universitatea ”Dunărea de Jos” Galați
Facultatea de Științe Juridice, Sociale și Politice

averii sau anumite acte de sub incidența prevederilor fiscaleprin stabilirea de adecvată a
obiectului impozabil.Singurul de producerea acestui fenomen este statul.Contribuabilii identifică
și exploatează insuficiențele legislației pentru a sustrage,în total sau în parte,materia
impozabilă,ramânând și acționând într-un perimetru de legalitate.Evaziunea fiscală legală este
fundamentată așadar pe interpretarea favorabilă a dispozițiilor legale ce ofera contribuabilului o
sferă largă de acțiune.Modalitatile de fraudă fiscală licită sunt diversificate si complexe în funcție
de natura obligației fiscale ce se dorește a fi diminuată prin astfel de procedee.Printre cele mai
folosite procedee de evaziune fiscală legală se pot enumera:

 Interpretarea favorabilă a acelor dispoziții legale prin care sunt instituite facilități   pentru
diversi actori ai vieții economice
 Posibilitatea societaților de persoane de a opta ca veniturile lor sa fie impuse in
conformitate cu regimul fiscal aplicat societăților de capital
 Constituirea unor fonduri de amortizare sau de rezervă mult mai mari decat s-ar putea
justifica din punct de vedere economic
 Folosirea donațiilor ca pârghii de diminuare a veniturilor supuse impozitării
 Deducerea veniturilor impozabile a unor cheltuieli de protocol,reclamă si publicitate in
sume mai mari decât cele care rezultă în urma aplicării cotelor legale
 Folosirea zonelor defavorizate ca instrumente pentru evitarea plății taxelor vamale și a
impozitelor datorate statului și nu pentru dezvoltarea economică si angajarea forței de
muncă ,în scopul cărora au fost create
 Constituirea în lanț  a unor societăți comerciale,de către același grup de asociați și patron
pentru scutirea plății impozitului pe profit
 Avantaje în natură pentru acele categorii de personal bine renumerate din cadrul firmelor
pentru a beneficia de un tratament fiscal mai blând in privința sistemului de impozitare a
venitului(drepturi de subscriere in acțiuni pentru conducerea firmei în completarea
veniturilor salariale,finanțarea scolarizării copiilor angajaților din fondurile
firmei,reședințe de vacantă)

I.2.2. Evaziune fiscala ilicită

Frauda fiscală,spre deosebire de evaziunea fiscală licită presupune acțiunea conștienta a
contribuabilului de a încălca,cu premeditare,prevederile legislatiei fiscale în vederea diminuării
totale sau parțiale a obligațiilor ce îi revin.Evaziunea fiscală ilicita descrie,așadar,ansamblul
acțiunilor contribuabilului prin care sunt încălcate prescripțiile legale în materie fiscală în
vederea sustragerii de la plata impozitelor,taxelor si a altor obligații datorate statului.

În Irlanda,frauda ficală este definită ca reprezentând orice infracțiune de sustragere de la

plata impozitului.Sunt sanctionate astfel aspru delictele fiscale speciale,ce nu au un grad de
delimitare specific unei anumite obligații,ci sunt comune unor categorii largi de impozite si taxe
prevăzute in legislația fiscală,fiind vorba în general de infracțiuni grave.În Germania,evaziunea
fiscală ilicită este definită ca fapta de a omite intenționat prezentarea administrației fiscale toate
elementele ce condiționează identificarea materiei impozabile si aplicarea impozitului sau de a
comunica informații inexacte sau incomplete acesteia,cu conditia  ca aceste acțiuni să determine

4 din 13
Universitatea ”Dunărea de Jos” Galați
Facultatea de Științe Juridice, Sociale și Politice

fie micșorarea sumelor datorate ca impozit,fie de a genera avantaje fiscale nejustificate autorului
sau unui terț.În Japonia ,unde onestitatea cetațenilor  in materie fiscală este foarte ridicată,frauda
fiscală este calificată ca si crima,făcând obiectul reprobarii publice ,ea fiind cercetata atat de
serviciile fiscale cat si de parchet si poliție.În China frauda fiscală este pedepsită cu pedeapsa
capitală.În România cadrul juridic privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale,care abroga
Legea nr. 87/1994.Legea nr241/2005 stabilește totodata și categoriile de fapte considerate
infracțiuni de evaziune fiscală,precum si modul de sancționare a acestora.

Aria de cuprindere și manifestare a fraudei fiscale este mult mai mare decât cea a evaziunii
fiscale legale.Frauda fiscală caracterizează în general,intenția contribuabilului de a nu plăti
obligațiile de natura fiscală datorate statului.Evaziunea fiscală frauduloasă consta în folosirea
unor metode și tehnici în vederea disimulării obiectului impus impozitării,subevaluarea sau
sustragerea ilegală a materiei impozabile.În această diversitate,este posibila,totusi,realizarea unei
clasificări a formelor de evaziune fiscala ilicită,in funcție de procedeele utilizate,frauda
tradițională sau prin disimulare constând în sustragerea de la plata obligațiilor fiscale a materiei
impozabile prin folosirea unor procedee care datorită frecvenței de utilizare au devenit
„clasice”.In cadrul acestor procedee,fără a avea pretenția de exhaustivitate se înscriu:

 Neîntocmirea documentelor necesare în procesul de impunere

  

  Refuzul întocmirii declarațiilor de impunere sau întocmirea eronată a acestora

  Neînregistrarea unor vânzări sau încasări prin neemiterea facturilor corespunzatoare

  Munca la negru
 Producerea si comercializarea unor bunuri economice în mod clandestin
 Diminuarea taxei pe valoare adaugate și a profitului impozabil prin micșorarea scriptică a
veniturilor din încasări
  Cheltuieli salariale fictive

5 din 13
Universitatea ”Dunărea de Jos” Galați
Facultatea de Științe Juridice, Sociale și Politice

II. EVAZIUNEA FISCALĂ INTERNATIONALĂ

     II.1. FENOMENUL DE EVAZIUNE FISCALĂ INTERNATIONALĂ

   

 Frauda fiscală internatională se fundamentează pe sistemul regimurilor fiscale naționale

și a presiunii fiscale,la care sunt supuși în general contribuabilii,explicația găsindu-se în
necesitatea jocului internațional al dublei impuneri.Contribuabilul dorește pentru șine un regim
fiscal cât mai favorabil și nu dorește să fie subiectul unor impozitări distincte,în tări diferite
pentru aceeași materie impozabilă,refugiindu-se în zone în care este mai protejat din punct de
vedere fical.El folosește o serie de tehnici și combinații subtile pentru a-și atinge țelul.
  Ramificarea și diversitatea producției dublată de o pătrundere,tot mai accentuată a
întreprinderilor în state a căror legislație fiscală este mai blandă,a generat fenomenul de evaziune
fiscală internatională.Evaziunea fiscală internatională a fost și este incurajată de existența unor
teritorii sau zone,ce beneficiază de regimuri fiscale favorabile sau de o extrateriteritorialitate
vamală,ce iese de sub reglementarea totală sau partială a legislațiilor naționale din
domeniu.Oamenii de afaceri din străinatate sunt invitați astfel,de autorităti să constituie și să
înregistreze societăți comerciale din cele mai diverse pentru a produce exclusiv pentru export,în
condițiile în care cheltuielile salariale și sociale sunt destul de favorabile pentru ei.
  Cele mai întâlnite forme de de evaziune fiscală la nivel internațional,sunt abstinența și
disimularea.Abstinența reprezintă cea mai radicală,dar și cea mai simplă de fugă în față
impozitelor.Contribuabilul se abține de a mai realiza operațiuni ce intră sub sferă fiscală,fiind
descurajat de o presiune fiscală ridicată încât acesta nu mai dorește să muncească,să investească
sau să activeze pe un teritoriu excesiv impus fiscal,migrând astfel spre țări cu o fiscalitate mai
redusă ce îi permite o bună remunerație a activității sale.Disimularea materiei impozabile
presupune acțiunea de nedeclarare a veniturilor obținute în străinătate sau averii situate
acolo,contribuabililul oferind informații inexacte sau incomplete fiscului referitor la materia
6 din 13
Universitatea ”Dunărea de Jos” Galați
Facultatea de Științe Juridice, Sociale și Politice

impozabila existența în afara frontierelor,în vederea diminuării impozitelor datorate statului de

reședință.
  Cele mai des întâlnite metode de realizare a fraudei fiscale internaționale constau în
special în următoarele tehnici:manipularea prețurilor tranzacțiilor și transferul profiturilor către
un stat în care impozitele sunt mai reduse și nepatrierea veniturior obținute în străinătate,prin
manipularea remunerațiilor.
    În majoritatea statelor se încearcă o politică de dialog social între contribuabil și fisc,în
vederea identificării celor mai bune practici pentru prevenirea și diminuarea fraudei
fiscale,constatându-se o reducere a nivelului de impozitare în aceste țări.Se dorește aplanarea
tensiunilor și a fraudei fiscale pe fundalul schimbării comportamentului
contribuabillilor,conștientizându-se faptul că această nu va dispărea,ci există o rațiune
psihologică de manifestare a acesteia.
  Mecanismele fraudei:Se incearcă exploatarea punctelor slabe ale pieței unice prin
diferite metode. Se poate crea o societate de facturi false la export prin care se poate obține
returnarea TVA. Din cauza unor facturi false se încasează TVA pentru niște produse fictive.

II.2. MODALITĂŢI DE MANIFESTARE LA NIVEL INTERNAȚIONAL

   Pentru a determina şi delimita zonele special sau de refugiu în care se practică  un sistem
fiscal privilegiat OECD a identificat patru criterii sau factori relevanţi şi anume: legislaţia
privind impozitele şi taxele este inexistentă sau nu este semnificativă, în al doilea rând  gradul de
transparenţă sau inexistența transparenţei privind modelul de aplicare a legislaţiei fiscale asupra
unor categorii de contribuabili din teritoriul respective, în al treilea rând lipsa de comunicare şi
refuzul de a face schimburi de informaţii, sub pretextul necesităţii păstrării secretului, în vederea
efectuării verificărilor fiscale şi specifice şi în al patrulea rând lipsa unor activităţi substanţiale
care se desfăşoară în spaţiul unui stat sau a unui  anumit teritoriu al acestuia, chiar dacă rulajele
reprezentate de sume de bani vehiculate sunt impresionante.

II.3. PARADISURILE FISCALE

II.3.1. DEFINIŢIA CONCEPTULUI

   Paradisurile fiscale(tax haven) sunt teritorii restrânse,foarte stabile politic,dotate cu o
reţea dezvoltată de instituţii financiar-bancare,având o moneda stabilă şi puternică,cu un grad
ridicat de dezvoltare a infrastructurii,dispunând de reţele de telecomunicaţii moderne,oferă celor
interesaţi un nivel de impozitare redus al veniturilor sau diverselor beneficii dublat de lipsa de
cooperare cu autorităţile fiscale din alte state.Paradisurile fiscale se caracterizează prin faptul că
asigură un grad înalt de păstrare a secretului bancar şi oferă persoanelor fizice sau juridice care
doresc să îşi stabilească domiciliul fiscal sau să desfăşoare activităţi economice o serie de
facilităţi garantate prin lege asociaţilor şi administratorilor.Paradisul fiscal este un mijloc ,un

7 din 13
Universitatea ”Dunărea de Jos” Galați
Facultatea de Științe Juridice, Sociale și Politice

instrument prin care se realizează evaziunea fiscală internaţională de către contribuabil care se
bucură de un tratament fiscal mai avantajos.
    Definiţiile date paradisurilor fiscale diferă de la autor la altul, astfel în Raportul Gordon
apare următoarea definire „paradisul fiscal este orice ţară care este considerată că atare şi care se
vrea astfel”. Roger Brunet – „se numeşte paradis fiscal un teritoriu în care persoane fizice sau
societăţi au impresia de a fi mai puţin impuse decât altundeva”. Putem trage concluzia că
definiţiile date paradisurilor fiscale nu sunt satisfăcătoare. A consideră paradisul fiscal drept un
mijloc de producere că fraudelor fiscale apare în opinia unor analişti puţin exagerat, această
afirmaţie are că suport faptul că de regulă fraudă fiscală este sancţionată pecuniar şi penal, în
timp ce contribuabilii care utilizează avantajele oferite de aceste entităţi teritoriale nu sunt
sancţionaţi. Aşadar este mai corect a  susţine că paradisul fiscal constituie un mijloc, un
instrument prin care se realizează evaziunea fiscală internaţională, de către contribuabilii care
caută un tratament fiscal mai avantajos.
    Potrivit opiniei lui C.Corduneanu paradisul fiscal este „un instrument prin care se realizează
evaziunea fiscală internațională de către contribuabilii care caut un tratament fiscal mai
avantajos”.
Momentul care marchează creşterea importanţei paradisurilor fiscale poate fi considerat
sfârşitul celui de-al doilea război mondial când a avut loc o multiplicare a numărului de filiale ale
unei societăţi mama. Scopul iniţial al acestor filiale a fost acela de a-şi extinde activitatea pe plan
internaţional,dar mai apoi au început să fie utilizate ca mijloc de evaziune fiscală prin
implementarea lor în ţări cu moneda stabilă, care nu exercitau un control al schimburilor şi aveau
un guvern care încuraja investiţiile străine pe teritoriul lor.
  În cea mai mare parte cei care apelează la paradisuri fiscale sunt cei care trăiesc în ţări
dezvoltate, în care serviciie fiscale sunt foarte organizate şi bine puse la punct şi îşi fac datoria.
În acest caz, evitarea fiscului este imposibilă, rămânând loc doar pentru o legalitate perfectă. Un
exemplu ar fi Brazilia, unde doar 4% din populaţie îşi plăteşte impozitele.

     II.3.2. CARACTERISTICI

   Paradisurile fiscale sunt utilizate de multe ori pentru spălarea banilor provenii din
activităţi ilegale: trafic de droguri, de arme, prostituție sau contrabandă; din acest motiv, ele
reprezintă o componentă semnificativă a crimei organizate.
     Paradisurile fiscale sunt utilizate de contribuabilii din alte țări din diverse motive
− protecția averii;
− realizarea de profituri mari;
− splarea banilor obținuți în urmă unor operațiuni ilegale;
− fuga din calea presiunii fiscale excesive din statul de origine;
    Printre caracteristicile paradisurilor fiscale se regăsesc:
1.Impozitele reduse.Majoritatea ţărilor considerate paradisuri fiscale nu impun nici un
impozit pe venituri sau impun impozite doare pe anumite categorii de venituri,fie impun un
impozit redus,în comparaţie cu impozitele impuse de ţările de origine ale celor care folosesc
paradisurile fiscale respective.De exemplu ,guvernele din Insulele Bahamas,Bermude,Cayman şi
altele nu stabilesc nici un impozit asupra veniturilor sau averii personale.Lipsa impozitelor pe
venituri face parte dintr-o politică de atragere a băncilor şi corporaţiilor economico-financiare

8 din 13
Universitatea ”Dunărea de Jos” Galați
Facultatea de Științe Juridice, Sociale și Politice

din străinătate,dar există şi cazuri în care ţara respectivă a considerat că nu este necesar sau
practic să aplice un impozit asupra veniturilor.
2.Secretul.Un anumit grad de secret bancar este o caracteristică comună atât a ţărilor care
sunt considerate paradisuri fiscale,cât şi celor care nu intră în această categorie.Cele mai multe
ţări asigura o anumită protecţie a informaţiilor bancare sau comerciale.În acelaşi timp,cele mai
multe ţări nu vor proteja aceste informaţii în cazul unei anchete legale din partea unui guvern
străin,mai ales atunci când această anchetă este făcută pe baza unui tratat.Paradisurile fiscale
refuză să spargă zidurile din jurul secretului bancar,chiar şi atunci când poate fi vorba de
încălcarea legilor unei alte ţări.Unele state menţin o distincţie între evaziunea fiscală şi alte
activităţi criminale,cooperând atunci când este vorba despre investigarea cazurilor infracţionale
din afară sferei taxelor,dar refuză să coopereze în cazurile de evaziune fiscală.
3.Încurajarea dezvoltării domeniului bancar.Activitatea bancară tinde să joace un rol
important în economia unei ţări care nu este considerată astfel.Cele mai multe paradisuri fiscale
urmează o politică de încurajare a activităţii bancare din străinătate.Acest lucru se face prin
introducerea unei distincţii între activitatea bancară a cetăţenilor străini şi a locuitorilor ţării.Pe
de o parte activitatea cetăţenilor străini nu este supusă anumitor cerinţe în ceea ce priveşte
rezervă de fonduri,ea fiind impozitată în mod diferit(dacă va fi impozitată) şi nu va fi supusă
controalelor exercitate asupra schimburilor valutare sau altor controale.Pe de altă parte,această
activitate se bucură de garanţiile relative la menţinerea secretului bancar.
4.Mijloacele de comunicare moderne.Numeroase ţări considerate paradisuri fiscale
posedă instalaţii de comunicare moderne,de o calitate deosebită,mai ales servicii de
telefoane,cablu care le leagă de alte ţări.
5.Lipsa de control asupra monedei.Controlul care se exercită în mai multe paradisuri
fiscale este un control cu dublă moneda,care face deosebiri între localnici şi străini,între moneda
locală şi cea străină.Că regulă generală,locuitorii ţării sunt supuşi controalelor asupra
monedei,dar nu şi cetăţenii străini.
6.Publicitatea promoţională.Cele mai multe ţări paradisuri fiscale îşi fac singure
publicitate pe această tema datorită avantajelor pe care le prezintă atragerea de investitori
străini.Aceste ţări cad în activitatea financiară o sursă de venituri relativ stabilă şi caută să o
promoveze activ.Astfel,Insulele Barbados au adoptat o legislație pentru a le îmbunătăţi poziţia de
centru financiar.Insulele Bahamas au declanşat o puternică campanie publicitară pentru a deveni
un centru de elită al activităţii bancare,de asigurări şi înregistrări nave.Unele ţări paradisuri
fiscale sunt promovate de diferite persoane şi campanii din alte state,care organizează
simpozioane,întruniri în alte ţări.
Nu există un paradis fiscal perfect sau cel mai bun,pentru că într-o astfel de situaţie toţi
investitorii vor invada acel teritoriu,iar celelalte paradisuri fiscale vor dispărea.
Pot există patru tipuri de societăți instalate în paradisurile fiscale:
- Societățile holding : dețin un portofoliu de titluri de participare dar nu desfășoară
nici o activitate economică.
- Societățile de bază: sunt societăți înregistrate într-o țară cu fiscalitate redusă dar
care nu desfăsoară activități economice aici ci doar gestionează beneficiile concentrate de la
filialele grupului fondator ce sunt înregistrate în țări cu fiscalitate ridicat.

9 din 13
Universitatea ”Dunărea de Jos” Galați
Facultatea de Științe Juridice, Sociale și Politice

- Societățile fictive: se rezumă la o simplă  „ cutie de scrisori” existent pe lang un

contabil, avocat, notar, neavând sediul în oaza fiscală respectivă; Scopul lor este transferul
profiturilor către paradisul fiscal și sustragerea de la controlul fiscal asupra contabilității
întreprinderilor din grup.
- Societăţile offshore

Societăţile holding
  Existenţa acestor societăţi reprezintă o modalitate de valorificare a avantajelor pe care le
oferă legislaţia fiscală a unui stat pentru societăţile membre ale unui grup.Că regulă generală,o
societate holding nu desfăşoară o activitate industrială sau comercială propriu-zisă;ea
îndeplineşte anumite funcţii care reprezintă prestări de servicii pentru grupul respectiv.Deoarece
participa la capitalul social,ea exercită controlul asupra activităţilor societăţilor de producţie şi de
comercializare;de asemenea ,asigura finanţarea societăţilor din grup sin concentrează profiturile
şi alte venituri ale societăţilor membre ale grupului(dividende,comisioane,redevenţe,dobânzi).
  De exemplu o societate care dorește să își înființeze sau reînființeze activitatea,dar este
situată într-o țara cu fiscalitate ridicată în ceea ce privește veniturile de capital poate înregistra o
societate de holding în Lichtenstein,cu obiectivul de a emite titluri de valoare ce materializează
împrumutul obligatar.Sumele obținute din vânzarea obligațiunilor sunt transferate de societatea
holding către firmă din țara de origine la o dobândă egală cu rată dobânzii pentru obligațiunile
emise.Dobânzile vărsate de societatea holding pentru deținătorii de obligațiuni nu suportă nici un
fel de reținere,ducând astfel la reducerea costului de finanțare a societății inițiatoare a acestui
proces.        
Obiectul de activitate al societăţilor holding de finanţare este asigurarea resurselor
financiare necesare finanţării activităţii societăţilor din grup.Această procurare de resurse
financiare nu se efectuează oricum,ci cu valorificarea avantajelor fiscale oferite de state prin
contractarea de împrumuturi pe piaţă.Dacă o societate industrială(productivă) are nevoie de o
finanţare pe care o doreşte mai puţin costisitoare  şi în statul în care se află această se percep
impozite mari asupra veniturilor obţinute din dobânzi,iar încasarea are loc prin metodă stopajului
la sursă,atunci această societate poate să contracteze împrumuturi bancare pe piaţă altui stat sau
poate emite obligaţiuni pe o astfel de piaţă ,în acest din urmă stat percepându-se dobânzi mai
mici,iar impozitul aferent nu se percepe prin metodă stopajului la sursă.Pentr a-şi reduce
costurile de finanţare,societatea de producţie recurge la serviciile propriei societăţi de finanţare
din grupul societar.

Societăţile de bază
Societățile de bază sau „bases companies”sunt reprezentate de acele societăți care
desfășoară o activitate proprie.Ele sunt înființate în state cu o presiune fiscală redusă,pentru a
putea concentra și gestiona beneficiile financiare și comerciale realizate în alte țări de către filiale
și întreprinderile comerciale din grupul fondator.Totodată,acestea gestionează trezoreria grupului
care le-a fondat,în țările în care sunt stabilite,unde fiscalitatea este mai redusă.Acest tip de
societate sunt întâlnite mai ales în Elveția. Astfel de societăţi se înfiinţează atunci când o
societate care obţine venituri şi care ar putea fi supuse unei fiscalităţi ridicate în statul în care îşi
are sediul îşi localizează veniturile în cauza:profituri,dividende,comisioane,dobânzi,redevenţe

10 din 13
 Universitatea ”Dunărea de Jos” Galați
Facultatea de Științe Juridice, Sociale și Politice

într-un alt stat în care nivelul fiscalităţii este mai redus decât în primul stat.Societatea interesată
creează în cel de-al doilea stat o societate baza la care transmite veniturile.Societatea de bază
devenită deţinătoare de obligaţiuni,licenţe,de know-how,de acţiuni este îndreptăţită să încaseze
redevenţe,dobânzi,dividende.Dacă prestează si alte servicii (publicitate, marketing, consultanţă,
studii de fezabilitate),atunci şi veniturile dobândite pentru aceste servicii se impun în statul sursă
care,în acelaşi timp,este şi statul de rezidenţă societăţii de baza.

Societăţile fictive
  Societățile fictive sau ”sham companies” nu au un sediu sau o bază materială
însemnată,ci funcționează adesea sub formă unor cutii poștale,pe lângă un avocat,bancă sau
contabil.Scopul acestora este ,pe de o parte ,să realizeze stabilirea profiturilor obținute în țările de
refugiu pentru anumite operațiuni ,iar pe cealaltă parte,să îngreuneze controlul fiscal al
contribuabililor,întreprinderi componente în grup.
   Societăţile fictive sunt considerate instrumente de realizare a fraudei fiscale sau de
diminuare a obligaţiei fiscale. Aceste societăţi sunt utilizate atât pe plan naţional cât şi
internaţional. În cazul realizării unei societăţi fictive în primul rând este nevoie de crearea în
condiţii de legalitate a unei societăţi care să pară solidă şi cu profesionalism. Pentru a se evita
verificarea prealabilă, sediul central se poate stabili în unul din paradisurile fiscale ale lumii,
unde regimul juridic, mai permisiv, oferă condiţii prielnice.
    Pasul următor ar fi înfiinţarea de filiale şi reprezentanţe în centre internaţionale renumite
şi se deschid conturi la mai multe bănci mari, chiar dacă disponibilităţile unei astfle de firme sunt
reduse din cauza resurselor financiare limitate. O altă activitate ar putea fi menţinerea unei
corespondenţe de afaceri cu firme cunoscute din întreagă lume, chiar dacă nu au o finalitate
clară. Nu în ultimul rând se pune accent pe marketing şi reclamă prin publicaţii de largă
răspândire şi tipărirea unor documente cu titulatura societăţii.
Sub aspect fiscal, societăţile fictive determina diminuarea veniturilor sau profiturilor, că urmare a
impozitului reţinut la sursă sau în timpul transferului.
     Aceste societăţi au un dublu scop:
•       Să stabilească în ţările de refugiu profituri realizate cu ocazia anumitor operaţiuni
•       Să facă mai dificil controlul fiscal ăla contabilităţii diverselor întreprinderi de grup
Au fost înfiinţate că societăţi fictive:
•       Societăţi de brevete, în numele cărora se pot obţine brevetele care urmează să fie
concesionate sau cedate
•       Societăţi auxiliare de servicii, care facturează la un preţ majorat serviciile furnizate în
mod real sau servicii fictive(societăţi de marketing, societăţi de publicitate, trusturi)
       Pentru a-şi atinge obiectivele şi anume a-şi înşela partenerii de afaceri firmele fictive
folosesc tehnici de manipulare şi înşelătorie din cele mai complexe şi mai bine puse la punct. De
exemplu, unele companii acţionează că intermediari în contracte de transport şi profită de
neatenţia sau de lipsa pregătirii celor care încarcă marfă, introducând anumite clauze pentru a
încasa contravaloarea serviciilor fără a mai rambursa suma cuvenită prestatorului efectiv. Un alt
caz ar fi când o firma încheie contracte de import că apoi să ceară că plata se se facă pe credit
fără nici o garanţie de plată pentru partenerul străin.
      Pentru a evita şi preveni aceste operaţiuni se impun o serie de măsuri:

11 din 13
Universitatea ”Dunărea de Jos” Galați
Facultatea de Științe Juridice, Sociale și Politice

•       Solicitarea unei aprecieri de la o banca prin care se lucrează şi care evaluează capacitatea
de rambursare a creditului în funcţie de disponibilul şi rulajul de conturi
•       Culegerea de informaţii dacă nu cumva societatea în cauza are în curs litigii pentru
nerespectarea obligaţiilor de plata
•       Oprirea expedierii de mărfuri la primul semn de întârziere nejustificată a decontărilor
•       Sesizarea justiţiei când apar elementele unei operaţiuni frauduloase

Societăţile offshore
  Prin termenul offshore limbajul de specialitate britanic desemnează teritoriul situat
dincolo de ţărm.În jargonul economic american, prin offshore sunt denumite activităţile şi
firmele care îşi desfăşoară activitatea în afară teritoriului naţional al statului în care acestea sunt
rezidenţe.
  Cu alte cuvinte este vorba despre întreprinderi care nu desfăşoară activităţi comerciale în
ţară în care au fost înregistrate şi care, din punct de vedere al actelor comerciale săvârşite, sunt
considerate că fiind străine.O companie offshore nu realizează venituri în ţara în care a fost
înamatriculată.Teoretic,companiile offshore se pot înfiinţa în orice ţară din lume, dar nu peste tot
se pot obţine şi avantaje fiscale.
Condiţiile care trebuie îndeplinite pentru că un teritoriu să poată fi considerată companie
offshore sunt următoarele:
1.fiscalitate redusă:companiile offshore sunt scutite de impozit sau impozitul datorat este foarte
scăzut;
2.birocraţie scăzută:companiile offshore sunt scutite de obligaţia ținerii contabilităţii a registrelor
comerciale şi nu sunt obligate la prezentarea bilanţului contabil;
3.anonimate:datele de indentificare a acţionarilor şi ale administraţiilor nu sunt publice (nu se pot
descoperii din registrele publice).
4.protecţia patrimoniului:este garantată prin lege de dreptul de dispoziţie absolută a acţionarului
asupra întregului patrimoniu al companiei.
5.infracstructura bine dezvoltată:servicii perfecte de telecomunicaţii sistem bancar stabil şi bine
dezvoltat, etc.
   Principalele domenii de folosire a acestor companii sunt:
• Comerţ:În mod curent când are loc o tranzacţie comercială între două companii,
bunurile pleacă dintr-o direcţie, iar documentele şi banii din cealaltă.Ţară în care sunt realizate
profiturile din această tranzacţie impune anumite taxe pe aceste profituri bazate pe diferenţa
dintre preţul la care aceste bunuri au fost achiziţionate şi preţul aproximativ la care acestea sunt
vândute.
• Servicii:Persoanele fizice care primesc un venit substanţial din serviciile profesionale
oferite  (de exemplu arhitecţi, artişti, consultanţi sau autori) pot împuternici o companie offshore
să primească drepturile lor băneşti.Cu alte cuvinte, compania offshore partea care urmează să
efectueze plata va factură şi va primi plata.Astfel profiturile vor fii transferate către o jurisdicţie
în care nu există taxe.
• Investiţii: Multe ţări impun taxe pe profitul obţinut sau din teritoriul ţării respective de
către cetăţeni străini, acest venit fiind taxat la sursă, înainte de repatriere.Această taxa diferă, dar
de cele mai multe ori variază între 15-20%, o suma destul de considerabilă.Unele ţări au semnat

12 din 13
Universitatea ”Dunărea de Jos” Galați
Facultatea de Științe Juridice, Sociale și Politice

acorduri de evitare a dublei taxări care permit reducerea şi în unele cazuri chiar eliminarea
acestor taxe.
• Finanţe:O companie offshore poate oferii împrumuturi unei alte companii localizată
într-o zona cu taxe ridicate, cu taxe deduse din dobânzi.În acest fel pot fi făcute atât investiţiile
firmei străine, ceea ce poate fi avantajos datorită legilor de protecţie a investitorilor străini cât şi
economii din taxe percepute.
• Proprietate intelectuală:Proprietatea intelectuală, de exemplu copyright-ul, mărci
înregistrate, software sau titluri pot fi vândute companiilor offshore pentru a fi revândute,
închiriate sau autorizate la o valoare mai mare.
•Instrumente negociabile:Acest mod de utilizare a companiilor offshore se referă în mod deosebit
la Cipru.Anumite clauze din acordurile de evitare a dublei taxări semnate de această ţară permit
că anumite servicii să fie desfăşurate în alte ţări fără că ele să fie văzute că instituţii permanente
şi astfel nefiind supuse taxării.
• Imobiliare:Deţinerea de proprietăţi imobiliare printr-o companie offshore permite
evaluarea plăţii taxelor de moştenire, ataxelor plătibile în cazul vânzării precum şi a taxelor pe
venit.În multe ţări nu se face divferenta între persoane fizice şi persoane juridice că deţinător de
proprietăţi şi astfel asemenea tranzacţii sunt mai uşor de dus la capăt.
• Domeniul bancar:Caracteristicile comune ale acestor pieţe sunt următoarele:taxele de
licenţă sunt,de regulă reduse; procedurile de intrare pe piaţă sunt simple şi impozitele şi
prelevările asupra operaţiilor financiare efectuate în străinătate sunt reduse sau inexistentă.
• Principalele pieţe bancare offshore sunt: Anghuilla,Antilele Olandeze, Bahamas,
Bahreim, Barbados ,Costa Rica, Emiratele Arabe Unite, Hong Kong, Liban, Luxemburg,
Panama, Singapore.
• Transport maritim:Anumite ţări, precum Cipru permit înregistrarea companiilor de
transport maritime care îşi pot desfăşura activitatea fără a trebui să plătească taxe.Mai mult,
astfel de ţări încearcă să fie competitive în ceea ce priveşte înregistrarea vapoarelor, serviciilor
maritime şi în general probleme legate de administraţie.
  Companiile offshore pot fi folosite în mai multe domenii şi nu ar trebui privite că un
instrument ce poate fi folosit într-o singură activitate.

13 din 13