MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII A REPUBLICII MOLDOVA

MOLDCOOP
COLEGIUL COOPERATIST DIN MOLDOVA
CATEDRA: DISCIPLINE DE CONTABILITATE ȘI COMERȚ

PORTOFOLIU
LA DISCIPLINA
,,ETICA PROFESIONALĂ’’

A elaborat: Crețu Petru

Grupa :1CON-21
Profesor: Brînză Viorica

Chișinău, 2018
 Cuprins :
1. Codul de etică al contabilului și al auditorului...........................................3
2. Analiza și soluționarea problemelor etică...................................................5
3. Comunicarea organizațională :formală și neformală..................................7
4. Responsabilitatea socială ca responsabilitate morală.................................11
5. Diferențe între culture: etica occidentală și etica orizontală:.....................14
5.1 Caracteristici ale omului de afaceri American;
5.2 Caracteristici ale omului de afaceri Asiatic;
5.3 Caracteristici ale stilului European ;
5.4 Caracteristici ale stilului Arab .
6. Un cod de etică al unei organizații ............................................................18
7. Eticheta în afaceri :.....................................................................................21
a) Eticheta relațiilor de afaceri;
b) Eticheta și maniere la masele de afaceri;
c) Conduita în locurile publice;
d) Arta de a face cadouri .

2
 Codul de etică al contabilului și al auditorului
Prezentul Cod este elaborat în baza Codului privind Etica Contabililor
Profesionişti, aprobat de Federaţia Internaţională a Contabililor (IFAC) în redacţia
anului 2000.
Obiectivul prezentului Cod constă în stabilirea scopurilor profesiei de auditor şi
contabil, precum şi a principiilor fundamentale şi a normelor de conduită
profesională ale acestora.În lipsa unor restricţii indicate în mod concret, scopurile şi
principiile fundamentale sînt egal valabile pentru toţi auditorii şi contabilii,
indiferent de locul de muncă (organizaţie de audit, sectorul de producţie (servicii),
comerţ, sectorul necomercial, instituţii publice sau sectorul de învăţămînt).Normele
de conduită profesională, stabilite de prezentul Cod, sînt de natură generală şi nu pot
fi aplicate în toate situaţiile concrete ce apar în activitatea practică a auditorilor şi
contabililor.
În prezentul Cod sînt utilizaţi termeni cu următorul conţinut:
 Agent economic (company - eng.) - persoană fizică sau juridică, inclusiv
întreprinderile mamă şi fiică, indiferent de faptul dacă activitatea acesteia este
sau nu orientată spre obţinerea profitului.
 Angajament ce necesită exprimarea opiniei (reporting assignment - eng.) -
angajament ce necesită exprimarea opiniei auditorului asupra informaţiei
financiare.
 Auditor - succesor (receiving accountant - eng.) - auditor ce exercită activitate
de audit, căruia auditorul în funcţiune sau clientul acestuia i-a încredinţat şi i-
a transmis exercitarea auditului, prestarea serviciilor conexe, serviciilor de
ţinere a contabilităţii, în domeniul fiscalităţii, consulting-ului etc. sau auditor
care primeşte consultaţii de la auditorul în funcţiune în scopurile atingerii unei
înţelegeri a necesităţilor clientului.
 Auditor ce exercită activitate de audit (professional accountant in public
practice - eng.)1 - persoană fizică care corespunde cerinţelor de calificare
stabilite de legislaţie şi deţine certificat de calificare al auditorului, care
prestează servicii profesionale, indiferent de tipul lor (audit, servicii conexe,
fiscalitate, consulting etc.)
 Auditor în funcţiune (existing accountant - eng.) - auditor care actualmente
exercită auditul sau prestează clientului servicii profesionale în domeniul
contabilităţii şi fiscalităţii, consulting-ului sau alte servicii profesionale
similare.

3
  Contabil titular (employed professional accountant - eng.) - contabil angajat
în sectorul de producţie (servicii), comerţ, sectorul necomercial, instituţii
publice sau sectorul de învăţămînt.
 Investitor (investor - eng.) - persoană fizică sau juridică care are o influenţă
notabilă asupra obiectului de investiţii.
 Obiect de investiţii (investee - eng.) - agent economic în care investitorul are
o influenţă notabilă.
 Obiectivitate (objectivity - eng.) - o combinaţie de imparţialitate, onestitate
intelectuală şi libertate faţă de conflictele de interese.
 Oferta de servicii (solicitation - eng.) - adresarea către clienţii potenţiali cu
oferta de prestare a unor servicii profesionale.
 Organizaţie de audit (practice - eng.) - agent economic ce posedă licenţă
privind dreptul de exercitare a activităţii de audit.
 Publicarea informaţiei (publicity - eng.) - informarea publicului despre
activitatea auditorilor şi contabililor, care nu este îndreptată spre promovarea
intenţionată pe piaţă a activităţii profesionale a acestora.
 Publicitate (advertising - eng.) - informarea publicului despre calificarea sau
serviciile prestate de auditorii ce exercită activitate de audit, în scopul
extinderii activităţii profesionale a acestora.
 Servicii profesionale (professional services - eng.) - orice tip de servicii,
prestate de un auditor sau contabil titular şi care necesită cunoştinţe în
domeniul contabilităţii sau disciplinelor înrudite, inclusiv servicii privind
contabilitatea, auditul, fiscalitatea, consulting-ul etc.
Scopurile profesiei de auditor şi contabil şi principiile fundamentale ale conduitei
profesionale sînt de natură generală şi nu pot fi aplicate pentru soluţionarea
problemelor etice ce apar în fiecare caz concret. Totodată, prezentul Cod conţine
recomandări privind aplicarea scopurilor şi principiilor fundamentale în situaţiile
tipice ce apar în activitatea practică a auditorilor şi contabililor.În prezentul Cod
normele de conduită profesională sînt divizate în trei compartimente:
*Compartimentul A conţine norme generale de conduită profesională
aplicabileauditorilor ce exercită activitate de audit şi contabililor titulari, cu
excepţia cazurilor stipulate.
*Compartimentul B conţine norme de conduită profesională suplimentare celor
descrise în Compartimentul A al prezentului Cod, aplicabile auditorilor ce
exercită activitate de audit.

4
 *Compartimentul C conţine norme de conduită profesională suplimentare celor
descrise în Compartimentul A al prezentului Cod, aplicabile contabililor titulari,
iar în cazurile stipulate - şi auditorilor ce exercită activitate de audit.

Analiza și soluționarea problemelor etice

Un cumul de reguli morale, izvorate din respectarea celor mai elementare notiuni
de etica trebuie sa contina:

1. Respectarea angajamentelor facute. Toti dorim sa avem certitudinea ca

promisiunile facute de altii sunt in totalitate indeplinite, pentru ca nerespectand
aceasta norma elementara, interactiunea sociala construita cu efort tinde a se opri
iar afacerile vor esua. Orice teorie morala este inutila in conditiile in care omul nu-
si respecta promisiunile facute, corect si la timp.

2. Nonviolenta. Afectarea integritatii fizice si presiunile psihice conduc la aparitia

unor complexe, cu implicatii negative asupra mediului de lucru; vor fi ascunse
adevaruri si va fi denaturata viata. Cu drepturi si obligatii nominalizate in coduri de
comportament se poate construi o cale de dialog prin care se pot preveni conflictele
violente.
3. Ajutorul mutual. Moralitatea si codul etic reglementeaza comportamentul
uman in comunitate, incluzand activitatile individului directionate spre o colaborare
in interesele comune ale grupului dar si pentru interesele individuale ale fiecaruia.
Chiar daca unii considera ca aceasta deschidere in interesul individului poate afecta
armonia, trebuie realizata in conditiile in care costul pentru realizarea dezideratului
nu este prea mare.
4.Respectul pentru persoana. Morala comunitatii solicita a privi si a considera alte
persoane ca pe sine insusi, tratand serios problemele si interesele lor, acceptandu-le ca
legitime.
5.Respectul pentru proprietate. Persoanele doresc sa uzeze de dreptul de proprietate
asupra bunurilor, iar daca ele considera ca propriul corp este o proprietate, acest
aspect reprezinta un corolar al respectului pentru persoana.

Principii fundamentale utilizate in solutionarea problemelor de etica a afacerii:

· integritatea angajatilor in desfasurarea activitatilor;

· obiectivitatea, eliminand conflictele de interese, influentele externe in
realizarea unor oportunitati;

5
 · competenta, constiinciozitate, aptitudini profesionale ale managerilor si
personalului angajat in afaceri;
· confidentialitatea informatiilor dobandite pe parcursul derularii activitatilor,
cu exceptia situatiilor impuse de lege cand se impune dezvaluirea acestor
informatii;
· servicii in concordanta cu standardele tehnice si profesionale relevante.

Cele mai comune probleme de natura etica sunt: conflictele de interese ale
angajatilor, darurile, hartuirea sexuala, plati neautorizate, spatiul privat al
angajatilor, probleme de mediu, securitate muncii, politica de preturi, discriminarile
de orice fel, etc.

Managerii sunt obligati sa nominalizeze toate persoanele si grupurile din interiorul

sau exteriorul organizatiei care au legaturi, angajamente, actiuni sau interese in
realizarea sau valorificarea performantelor firmei.Legat de etica afacerilor exista
numeroase subiecte de discutie si implicatii. Doua teme interesante sunt cele care
privesc relativismul si analiza stakeholders (analiza celor implicati).

„Relativismul” examineaza de ce ignoram adesea etica in luarea deciziilor, iar

„analiza stakeholders” furnizeaza o structura a deciziilor etice.Cei ce sustin
relativismul declara ca nu putem discerne intre corect – gresit, drept – nedrept, bine
– rau. Rareori, lucrurile sunt negre sau albe. Cel mai des exista o multime de tonuri
de gri. Relativismul sugereaza ca etica este „relativa”, in functie de circumstantele
personale, sociale si culturale in care se afla cineva. Relativistii nu sunt chinuiti de
dileme etice atata timp cat ei nu cred ca adevarul poate fi descoperit prin
introspectie.

Mediul in care opereaza organizatiile este marcat de reglementari guvernamentale,

norme si valori impartasite in comun de membrii societatii. Aceste elemente pot
incuraja comportamentele etice si pot limita aria de actiune a unor actiuni imorale.
Managerii trebuie sa cunoasca ceea ce este interzis, sa respecte prevederile legale
si sa promoveze practici comerciale loiale cu partenerii de afaceri. Cadrul economic
general incurajeaza prin concurenta un standard de comportament la care trebuie sa
adere toti cei care aspira la obtinerea de avantaje competitive in domeniul de
activitate.De asemenea, nu pot fi ignorate semnalele societatii civile si
evenimentele social-politice din jurul organizatiilor. Ele provoaca schimbari
sociale care isi gasesc expresia in acte normative care prescriu practici
nediscriminatorii la angajarea personalului, apararea drepturilor consumatorilor sau
protectia mediului inconjurator, ca sa dam doar cateva exemple. De aici, rezulta ca
rezolvarea dilemelor etice este conditionata de abilitatea de a mentine un dialog
6
deschis in relatiile cu mediul exterior. Deschiderea spre dialog nu rezolva in
totalitate problemele, dar genereaza incredere si faciliteaza mentinerea de relatii
armonioase intre organizatie si mediu.

Desi suntem de acord ca standardele difera in functie de comunitate si istorie

(normele etice occidentale au radacini in crestinism si sunt diferite de normele
asiatice puternic ancorate in budism si confucianism), dincolo de relativismul
cultural exista norme etice universale, cu puternic caracter regulator la nivelul
intregii societati. Ele sunt unanim acceptate si fac obiectul continutului codurilor
etice ale mai multor firme internationale prin expresii comportamentale pozitive: a
fi cinstit, sincer, curajos, generos, recunoscator, responsabil, loial, bun, drept. A
avea un comportament etic este similar cu a comite mereu fapte morale. Normele
morale arata ce trebuie sa faca sau sa nu faca, cum trebuie sa fie sau sa nu fie
subiectul constient pentru ca rezultatele comportamentului manifestat sa fie
apreciate ca bune sau ca rele.

Fara respectarea normelor etice, intreaga infrastructura a afacerilor, care in multe

cazuri se construieste pe baza tranzactiilor informale si increderii reciproce a
partenerilor, se va distruge. Exista o serie de criterii etice ale intreprinderilor
civilizate, insa se apreciaza in mod deosebit onestitatea si seriozitatea partenerilor
in relatiile de afaceri.

Conceptia moderna a eticii afacerilor privita din cel mai important unghi priveste
problema raspunderii sociale a afacerilor, stabilirea unei noi culturi
organizationale, care sa tina seama de necesitatea nu numai a maririi profitului,
veniturilor actionarilor si asociatilor, ci si a satisfacerii adecvate a necesitatilor
societatii, a tuturor conditiilor sociale care actioneaza in societate.

Comunicarea organizațională :formală și neformală

Desi criteriile care sustin distinctia formal - informal nu sunt constientizate de
fiecare comunicator in mod riguros si exhaustiv, deosebirea actelor de limbaj in
raport cu aceasta pare a fi la nivelul simtului comun. Nimeni nu se indoieste, de
pilda, ca cererile adresate de petenti conducerilor unor institutii, legile emise de
parlamentul unei tari, discutiile oficiale a doi sefi de stat, dezbaterile parlamentare,
conlucutiile preotilor cu mirii sau ale judecatorilor cu procurorii, avocatii si
impricinatii, interventiile din cadrul conferintelor de presa si chiar discutiile
clientilor cu chelnerii sunt formale, iar jurnalele intime, scrisorile trimise intre

7
prieteni sau rude, suetele, discutiile dintre indragostiti sau dintre pensionarii care isi
tin de urat prin parcuri, informale.

Mai mult sau mai putin constient, apelativul formal este pus in corespondenta cu
anumite clauze de precizie si categoricitate pe care trebuie sa le respecte actele de
limbaj pentru a fi considerate acceptabile sau valabile, iar calificativul informal cu
absenta constrangerilor extra-gramaticale.

Pentru a justifica, intr-un fel, pertinenta utilizarii etichetelor in cauza vom face
trimitere la cateva criterii - natura cadrului interactiv, numarul si felul participantilor,
prezenta versusabsenta unor "ritualuri" de deschidere, respectiv de incheiere a
comunicarii, categoriile de semnale utilizate si regulile de "circulatie" a mesajelor -
, cu precizarea ca numai arareori ele functioneaza in mod independent.Aceste criterii
nu sunt singurele care sustin distinctia formal-informal, insa par a se numara printre
cele mai importante; oricum, ele sunt suficiente pentru a asigura o categorisire clara
a formelor de comunicare.

COMUNICAREA FORMALA se realizeaza intr-un cadru

interactiv complementar, care genereaza o inegalitate institutionalizata de statut.
Factorii comunicarii ce se manifesta in acest mediu special sunt solidari si ocupa o
pozitie "superioara", respectiv una "inferioara", in raport cu o stiinta sau cu o putere
specializata si socialmente recunoscuta.

Trebuie considerate formale, spre exemplu, interactiunile semice dintre medic si

pacient, avocat si client, director si petent s.a., cata vreme unul dintre protagonistii
formei de comunicare date ii recunoaste celuilalt superioritatea de statut intr-un
anumit domeniu.

Atragem atentia ca inegalitatea este temporara si locala, ea manifestandu-se doar

in corespondenta cu rolurile pe care si le asuma comunicatorii. Medicul ii este
superior pacientului numai in cadrul interactiv complementar dat de cabinetul
medical si numai pe perioada consultatiei. Doar aici comunicarea dintre medic si
pacient este formala. Reintalnindu-se intr-o statiune turistica, intr-un mijloc de
transport in comun sau intr-un restaurant, cei doi se plaseaza la acelasi nivel de
comunicare; amandoi sunt turisti, calatori sau clienti, iar eventualele discutii dintre
ei nu mai sunt formale.

Actele formale de limbaj presupun, sau permit participarea, sau coprezenta unui
numar relativ mare de comunicatori. O atare forma de comunicare se produce, de
pilda, prin promulgarea unei legi, atunci cand seful statului (presedintele, monarhul,
8
dictatorul etc.) - emitentul - ii instiinteaza pe toti cetatenii tarii respective - receptorii
- ca a intrat in vigoare o noua lege. Tot o forma de comunicare formala se realizeaza
in cazul unei casatorii civile, chiar daca aceasta se savarseste cu maxima discretie.
Dat fiind faptul ca aspectul realmente important aici este caracterul public al
casatoriei, nu importa cati oameni participa (intr-un fel sau altul) la ea, ci
cati pot participa.

Merita retinuta, apoi, ca marca a actelor de limbaj formale, reducerea

protagonistilor la rolul corespunzator situatiei de comunicare. In cazul unei cununii,
spre exemplu, persoana care oficiaza conteaza doar ca preot, celelalte atribute ale
acesteia fiind cu totul irelevante. Nu intereseaza deloc daca individul in cauza este
tanar sau batran, inteligent sau nerod, virtuos sau de o moralitate indoielnica s.a.
m.d. In acelasi fel, mirii trebuie sa fie casatoriti civil, sa tina de religia oficiantului
si sa fie de acord cu actul ce urmeaza a fi savarsit; ca sunt tineri sau vastnici,
practicanti sau indiferenti, chibzuiti sau nesabuiti etc. este cu totul lipsit de
insemnatate.

O alta trasatura ce caracterizeaza comunicarea formala este data de posibilitatea

delimitarii foarte clare a acesteia de alte forme de comunicare, prin utilizarea unor
clauze de deschidere, respectiv de inchidere. Ramanand la exemplul casatoriei
religioase, pot fi mentionate formulele ritualice care o evidentiaza in raport cu
rumoarea care ii precede si cu felicitarile care ii succed.

Actele de limbaj formale se asociaza si cu un set de restrictii in utilizarea semnalelor.

Nu este vorba aici de limitarea libertatii de a folosi semne din diverse categorii -
acustice, vizuale, olfactive etc. -, ci de impunerea unor constructii de comunicare
tipice.

Spre exemplu, mesajele schimbate intre chelner si client pot fi in egala masura
verbale sau nonverbale, dar nu pot viza decat tranzactia in curs: meniul, calitatea
mancarii consumate, nota de plata s.a. Eventualele referiri la situatia familiala a
clientului, la convingerile lui politice sau religioase ar fi cu totul deplasate Unele
cadre interactive formale impun constrangeri mult mai mari. Cununia religioasa, de
pilda, este considerata valida, numai daca mesajele emise de preot si miri respecta
formulele consacrate. Orice abatere de textul liturgic conduce la nulitatea cununiei.

In plus, comunicarea formala incumba reguli ferme de ordonare a interventiilor

comunicationale. Protagonistii acestor acte de limbaj joaca succesiv rolurile de
9
emitent si receptor dupa o conventie prestabilita. La o sesiune de comunicari
stiintifice, spre exemplu, ordinea cuvantarilor este (de regula) prestabilita si adusa la
cunostinta participantilor in timp util, astfel incat fiecare stie, intr-o prima faza,
momentul interventiei lui ca emitent. Dupa aceea se stabileste o conventie privind
felul in care trebuie sa se desfasoare discutiile pe marginea fiecarei comunicari in
parte. Arareori sunt permise intreruperi sau abateri de la regulile care au fost
acceptate in prealabil.

COMUNICAREA INFORMALA presupune un cadru interactiv simetric,

caracterizat prin "egalitatea" de statut a interlocutorilor si minimizarea diferentelor
de rol dintre acestia. Este important de notat faptul ca egalitatea in discutie nu
incumba egalizarea personalitatilor interlocutorilor - fiecare dintre ei intra in
procesul comunicarii cu toate atributele care ii asigura individualitatea -, ci
neutralizarea raporturilor ierarhice institutionalizate.

Doi indivizi care devin parteneri intr-un act de limbaj informal isi definesc
locurile ad hoc, in functie de experienta comunicationala trecuta si de imaginea
sociala pe care o au cu privire la celalalt. Astfel, compartimentul unui tren se
constituie intr-o situatie de comunicare simetrica si, deci, informala pentru un
student si un profesor universitar care impart temporar si cu totul intamplator acelasi
spatiu. Rolurile jucate de acestia in cadrul eventualelelor conversatii purtate vor fi
determinate de varsta, nivelul cunostintelor puse in joc, modalitatea de perceptie a
celuilalt etc., insa nu de inegalitatea de statut profesional. Fireste, situatia ar fi cu
totul alta in cazul in care profesorul si studentul s-ar regasi intr-o sala de examen, ca
examinator, respectiv examinat.

Reuniti oarecum intamplator in aceeasi situatie de comunicare, protagonistii actelor

informale de comunicare sunt, prin forta imprejurarilor, redusi sub raport numeric.
Unii ar putea sa replice aici: "Sunt putini, de pilda, participantii la un mare miting
electoral, care comunica informal inainte de inceperea propriu-zisa a acestuia?" -
Aceasta intrebare, aparent de bun simt, contine o confuzie. Cei care urmeaza sa
participe la un mare miting electoral si care isi asuma cu precadere rolul de receptori,
in cadrul comunicarii formale respective, impart inaintea inceperii manifestarii
acelasi spatiu real, iar nu acelasi spatiu de comunicare informala.

Astfel, doi amici care isi deapana amintirile legate de ultimul concediu trebuie
separati net de cele trei gospodine aflate in imediata lor apropiere si care discuta
despre ultimele noutati in materie culinara. Cele doua cadre interactive simetrice, in
care s-au desfasurat comunicari informale cu un numar redus de persoane dispar o

10
data cu inceperea mitingului, altfel spus, o data cu aparitia cadrului interactiv
complementar care solidarizeaza multimea de fata intr-o comunicare formala.

Data fiind restrangerea numarului de participanti, comunicarea informala permite

recuperarea particularitatilor care individualizeaza interlocutorii. Acestia nu se mai
vad redusi la rolul pe care il joaca - profesor, student, sofer de taxi, client, ziarist,
intervievat etc. -, ei putand sa se manifeste plenar in comunicare cu caracterul,
vointa, memoria, temperamentul, cunostintele, emotiile, prejudecatile s.a. care le
sunt specifice.

Actele de comunicare informala nu sunt delimitate de formule ritualice care sa le

indice inceputul si sfarsitul (exceptand, fireste, formulele de politete). Prin urmare,
se poate spune ca este informala orice secventa de comunicare care nu contine marci
formale explicite. In aceste conditii, precizarile de genul "Va propun sa avem o
discutie informala!" sunt redundante. Fiecare participant la comunicare subintelege
ca este vorba de un cadru informal daca nu i se precizeaza in mod explicit contrariul.

In contrast cu mesajele din comunicarea formala, continuturile vehiculate prin actele

de limbaj informale sunt de o remarcabila diversitate. Fiecarui interlocutor i se da
posibilitatea de a selecta semnele pe care le considera a fi cele mai potrivite intentiei
sale de comunicare. Singurele constrangeri sunt cele de ordin general, care privesc
prezervarea bunei-cuviinte.

Astfel, nici un adolescent nu va discuta cu parintii sai in subcodul argotic utilizat de

el in raporturile cu colegii de liceu. Libertatea cadrului de comunicare informala este
asigurata si de absenta unui scop "strategic". Cum partenerii interactiunilor semice
de acest fel vor doar sa se faca intelesi si sa-i inteleaga pe altii, valabilitatea actelor
de limbaj realizate nu depinde de intrebuintarea unor mesaje tip (sau standardizate).

In plus, nu exista reguli care sa predetermine ordinea in care interlocutorii urmeaza

sa indeplineasca rolul de emitent, respectiv de receptor. Fiecare individ intervine in
comunicare conform cu gesturile de reglare produse mai mult sau mai putin spontan
de catre parteneri.

Responsabilitatea socială ca responsabilitate morală

Literar prin responsabilitate se înţelege obligaţia de a răspunde, de a da seamă
de ceva, de a manifesta o atitudine conştientă faţă de obligaţiile sociale. În acest sens,
o definiţie formală a responsabilităţii sociale prevede obligaţia managerului de a
11
alege şi aplica acele acţiuni care contribuie la bunăstarea individului în consens cu
interesul societăţii şi al organizaţiei pe care o conduce.
Etimologic, social provine din latinescul socialis, adică făcut pentru societate. N.
Firigioiu arată că “în sens larg, prin social se înţelege tot ceea ce vizează societatea
ca ansamblu articulat de relaţii şi structuri: economicul, politicul, culturalul etc.; în
sens restrâns, prin social se înţeleg condiţiile de viaţă ale indivizilor şi grupurilor,
precum şi relaţiile dintre aceste entităţi”
Responsabilitatea socială este considerată ca fiind obligaţia fermă a unei firme,
dincolo de obligaţiile legale sau de cele impuse de restricţiile economice, de a urmări
obiective pe termen lung care sunt în folosul societăţii. Firma se consideră
responsabilă nu numai faţă de proprietari (acţionari), ci şi faţă de clienţi, furnizori,
angajaţi, organisme guvernamentale, creditori, comunităţi locale, opinie publică.
Nu este suficient ca managerii numai să proclame necesitatea răspunderii sociale şi
a eticii acţiunilor pentru organizaţiile lor. Binele sau efectele scontate nu vin din
aceste proclamări. Întreaga cultură a organizaţiei va sprijini răspunderea socială şi
va trebui să recompenseze şi să întărească acţiunile etice.
Rezultă că abordarea problematicii responsabilităţii sociale trebuie încadrată şi
corelată cu mediul social şi cultural al perioadei de timp, a ţării şi a organizaţiei
respective. De asemenea, trebuie specificat că responsabilitatea socială în afaceri
devine realitate când persoanele implicate acceptă conduita şi comportamentul
stabilit.
În 1889 A. Carnegie publica lucrarea “The Gospel of Wealth” în care promova ideea
că banii câştigaţi din afaceri, trebuie să revină societăţii prin acţiuni caritabile şi
civice. Acesta a dezvoltat teoria responsabilităţii sociale a afacerilor bazată pe două
aspecte esenţiale: principiul carităţii şi principiul administratorului de arcă. Principul
carităţii, ca o primă doctrină a responsabilităţii sociale promovează ideea sporirii
acţiunilor filantropice care au ca scop asistarea şi ajutarea celor care sunt “membri
ai societăţii mai puţin norocoşi”. Principul administratorului de arcă, este o doctrină
biblică care pretinde oamenilor de afaceri un comportament responsabil, conştienţi
că sunt “conducători sau îngrijitori de vapor, care trebuie să obţină prin adevăr şi
cinste averea pe care trebuie să o gestioneze în beneficiul societăţii”.

Problema cea mai importantă care trebuie luată în considerare, indiferent de tipul de
afacere, este realizarea interesului public şi a responsabilităţii sociale a afacerii.
Interesul public este definit ca binele comunităţii de indivizi şi instituţii care
deservesc sau sunt interesaţi de afacere. Publicul afacerii speră în acceptarea
responsabilităţii afacerii faţă de el, bazându-se pe obiectivitatea şi integritatea
modelatorilor afacerii, în condiţiile menţinerii unei funcţionări corecte a acesteia.
12
Responsabilitatea bine înţeleasă favorizează loialitatea. Loialitatea şi sprijinul
reciproc se răspândesc la fel de departe şi în toate direcţiile ca şi afacerile, atât în
cadrul organizaţiilor cât şi în exteriorul acestora. Datoria şi obligaţiile morale se
propagă asupra colegilor, a personalului, a clienţilor, şi a furnizorilor, toţi aceştia
având nevoie de contracte onorate şi de înţelegere.
Când lucrurile merg prost şi când apar dificultăţi, majoritatea oamenilor vor fi
înţelegători şi pe cât posibil vor ajuta. Doar onestitatea în încercarea de a avertiza
asupra unor astfel de evenimente critice vă va aduce cooperare şi sprijin. În astfel de
cazuri avem şi o obligaţie morală faţă de comunitate, deoarece activitatea firmei ca
şi sistemul politic, au fost concepute astfel încât să servească nevoile societăţii şi nu
invers. În acest sens, ni se deschid noi perspective şi identificăm şi alte obligaţii,
precum cele legate de protecţia mediului, ca parte a responsabilităţii noastre.
Apare inevitabil chestiunea moralităţii şi a profitului. Ceea ce ne interesează pe noi
nu este moralitatea profitului în sine, ci moralitatea procesului prin care a fost
obţinut şi moralitatea felului în care este folosit în continuare. S-a profitat în mod
ruşinos de furnizori, clienţi şi alţii care au fost implicaţi? Au avut investitorii un
profit moral justificabil?
Nici o activitate economică care se bazează pe imoralitate nu poate fi de succes pe
termen lung. Adevărul economic nu poate fi falsificat la infinit.
Orice întreprindere are o anumită responsabilitate în plan economic şi social. Acesta
este un punct de vedere acceptat în prezent de toţi "actorii" lumii afacerilor. Dar
măsura în care această responsabilitate se împarte între cele două planuri, economic
şi social, este percepută în mod diferit. În ceea ce priveşte latura economică, se
vorbeşte în principal despre două abordări:
1. abordarea clasică - firmele există pentru a aduce beneficii proprietarilor sau
pentru a reduce costurile de tranzacţie. Milton Friedman susţinea că principala
răspundere a managerilor este de a gestiona afacerea astfel încât să maximizeze
beneficiul proprietarilor, respectiv al acţionarilor; iar aceştia, la rândul lor, au o
singură preocupare: rezultatele financiare. În viziunea autorului, orice "bun social"
plătit de firmă subminează mecanismele pieţei: "bunurile sociale" vor fi plătite fie
de acţionari (se diminuează profitul), fie de salariaţi (se reduc salariile), fie de clienţi
(prin creşterea preţurilor). În acest din urmă caz, vânzările ar putea scădea şi firma
ar avea dificultăţi.
2. abordarea socio-economică - "maximizarea profitului este a doua prioritate a
firmei; prima este asigurarea supravieţuirii acesteia".
Argumente:

13
a) societăţile comerciale sunt persoane juridice înregistrate într-o anumită ţară şi
trebuie să se conformeze legilor din ţara în care operează; deci ele nu sunt
responsabile numai faţă de acţionari;
b) orizontul de timp al existenţei firmei este unul lung, deci ea trebuie să urmărească
rezultatele economice pe termen lung şi în acest scop va accepta şi unele obligaţii
sociale (ca nepoluarea, nediscriminarea etc.) şi costurile ce le sunt asociate;
c) practica arată că firmele nu sunt instituţii economice pure, ci ele se implică şi în
politică, în sport (sponsorizări), sprijină autorităţile naţionale sau locale etc.

Diferențe între culture: etica occidentală și etica orizontală

Caracteristici ale omului de afaceri american

În general, americanii au un simţ foarte dezvoltat al competiţiei şi doresc să
reuşească într-un timp cât mai scurt. Orice obstacol este îndepărtat fără regret. Chiar
dacă acţiunile lor sunt coordonate printr-un plan pe termen lung, omul de afaceri
american gândeşte mai întâi pe termen scurt.
Acţiunea lui trebuie să aibă efecte pozitive măsurabile cu rapiditatea. În afaceri,
timpul de reacţie este foarte scurt, ceea ce îl determină pe american să utilizeze
deseori telefonul ca mijloc de comunicare. Conferinţele telefonice sunt utilizate
pentru a trata afacerile importante cu acţiune imediată.
În timpul discuţiei de afaceri se concentrează nu numai pe aspecte generale ale
subiectului, dar şi pe detalii, referitor la realizarea proiectului. Ei nu sunt pedanţi,
dar consideră că în business nu sunt momente neimportante. Omul de afaceri
american îşi pregăteşte întâlnirea în detaliu: cunoaşte foarte bine dosarul şi mizele;
are pregătit un plan adaptabil în funcţie de situaţia de moment (căi de siguranţă); şi-
a prevăzut obiectivele probabile ale partenerului său şi modalităţile de a le contracta.
În general, vânzătorul american nu dezvăluie jocul său şi îl lasă pe cumpărător să
facă propuneri. Ca revanşă, negociatorul american îşi respectă adversarii şi le
apreciază fermitatea.
Punctualitatea este foarte importantă, iar întârzierea la o întâlnire este considerată
foarte nepoliticoasă. Cărţile de vizită nu sunt schimbate obligatoriu la întâlniri, ci
numai dacă există un motiv pentru a se lua legătura mai târziu. Nimeni nu îţi va
refuza cartea de vizită, dar nu te lăsa jignit dacă nu ţi se oferă una în schimb.

14
În timpul prezentărilor se oferă mâna cu fermitate, repetând frecvent prenumele
partenerului. Repetarea surprinde plăcut şi sugerează interes pentru acea persoană.
Americanii sunt mai îndrăzneţi şi mai liberi în relaţiile cu partenerii. Salutul „Hello”
urmat de prenume nu ar trebui să vă surprindă. Ei îţi vor folosi imediat prenumele,
indiferent dacă i-ai invitat sau nu să o facă. Aceasta este practică normală în afaceri
şi nu trebuie consideraţi prea familiari.
În SUA, femeia este din ce în ce mai mult prezentă în lumea afacerilor şi revendică
egalitatea cu bărbaţii şi în acest domeniu.

Caracteristici ale stilului asiatic.

Japonia este un exemplu excelent de ţară ale cărei obiceiuri sunt total diferite de ale
europenilor, ai cărei oameni sunt manieraţi şi care apreciază eforturile oamenilor de
afaceri din străinătate de a înţelege cultura ţării lor.
Omul de afaceri japonez este deosebit de politicos, amabil, dar şi foarte riguros, ceea
ce ne obligă să fim foarte atenţi la tot ce spunem, pentru că urmăreşte cu stricteţe
dacă vorbele sunt urmate de fapte. Relaţiile de afaceri cu japonezii nu pot să se
înceapă de la o scrisoare de intenţii din partea unor necunoscuţi. Numai în cazul când
există un intermediar, bine cunoscut ambelor părţi e posibil de început discuţiile.
Relaţiile interpersonale sunt mult mai complexe decât în cazul americanilor,
afacerile cu japonezii nu se pot trata în orice condiţii.
Japonezii sunt simpli şi punctuali. Derularea întâlnirii are o anumită complexitate,
pentru că negociatorii japonezi practică subtil abaterea şi ocolirea. Ei sunt capabili
să se învârte în jurul problemei fără a o aborda direct. Japonezii preferă liniştea, să
utilizeze formula „da..., dar”, să pună întrebări ocolitoare etc. Oricum, nimic nu este
lăsat la voia întâmplării, totul este foarte minuţios pregătit. Trebuie de preferat
încheierea afacerii seara, în restaurantele discrete care funcţionează şi seara. Preferă
companie masculină, întrucât concepţia lor privind femeia casnică este foarte
puternică. Este şi motivul pentru care veţi întâlni rareori în afaceri, mai ales în cele
cu caracter industrial, o japoneză!
În Japonia salutul obişnuit nu este o strângere de mână, ci o lungă şi adâncă
plecăciune. Ea are o mare importanţă din punct de vedere al ritualurilor. Plecăciunea
este făcută din talie, cu spatele şi gâtul rigid, cu mâinile alunecate pe lângă genunchi

15
şi cu ochii în pământ. Dar când sunt peste hotare ei se aşteaptă la o simplă strângere
de mână.
Nu trebuie de adresat niciodată omului de afaceri japonez cu prenumele. Numai
membrii familiei şi prietenii foarte apropiaţi fac acest lucru. Se foloseşte forma
niponă „... san”, sau cea utilizată în ţara respectivă până când nu eşti invitat să fii
mai familiar.
Cărţile de vizită trebuie schimbate la prima întâlnire şi ele trebuie oferite şi acceptate
cu ambele mâni. Poate fi considerată ca o ofensă, dacă la oferirea cărţii de vizită nu
se înmânează cartea de vizită a partenerului. Este necesar de respectat strict ierarhia
în cazul oferirii cărţii de vizită. Oamenii de afaceri japonezi sunt foarte preocupaţi
de respectarea ierarhiilor în organizaţiile lor, iar cei cu funcţii mai mici vor fi mereu
ascultători faţă de cei cu funcţii mai mari, aşteptând să fie invitaţi să ia cuvântul şi
necontrazicându-se niciodată şeful.
Japonezii consideră oferirea cadourilor drept o necesitate, nu numai ca o delicateţe
opţională. Nu trebuie de surprins oaspeţii japonezi oferindu-le cadouri, deoarece
imposibilitatea de a face imediat la fel îi poate face să se simtă stânjenit. Ei trebuie
lăsaţi să ofere primii cadourile. Dacă intenţionezi să oferi un cadou unei anumite
persoane, anunţă-l din timp şi cu discreţie despre intenţia ta, pentru a-i oferi timp.
Oferă-i cadou în particular (niciodată să nu oferi un cadou unei persoane dintr-un
grup, ignorându-i pe ceilalţi). Cadourile se desfac, de regulă, în particular, pentru a
evita exprimări emoţionale excesive.
Cadourile trebuie să fie împachetate în hârtie pastel (niciodată în hârtie albă sau cu
fundiţe). Cadourile duble se crede că aduc noroc (seturi de stilou şi pix etc.), dar nu
oferi niciodată cadouri multiple de patru (patru este, de asemenea, sinonimul pentru
moarte). Încearcă să oferi un cadou de valoare potrivit pentru funcţia destinatarului

Caracteristici ale stilului arab

Stilul comunicării în ţările arabe se bazează pe tradiţia deşertului. O tradiţie tribală
în care există comunităţi închise şi compacte. Tradiţia deşertului cere o ospitalitate
deosebită, iar timpul nu este esenţial aici.
Salutarea în mod arab reprezintă o întreagă ceremonie, ce este însoţită de multe
întrebări cu privire la sănătatea Dvs., la afacerile Dvs., şi ele pot să se repete pe
parcursul întregii convorbiri. Nu este cazul de a răspunde detaliat la ele. Întrebările,
multiplele urări de bine, felicitări cu cele mai diverse motive, însoţite de desele
adresări la Allah – tot aceasta reprezintă o formă arabă obişnuită de politeţe.

16
Salutul în majoritatea ţărilor arabe este „Salaam alayakum” („pacea să fie cu tine”),
fie însoţit, fie urmat de o strângere de mână. Poţi să-ţi pui mâna dreaptă deasupra
inimii, iar oaspetele tău îşi poate pune mâna pe umărul tău drept şi să te sărute de
obraji (nu te oferi să faci acest lucru dacă nu eşti invitat).
Sosirea cu întârziere la întâlniri nu este considerată o impoliteţe în majoritatea ţărilor
arabe, în special atunci când oaspetele este mai bogat sau o persoană mai importantă
decât gazda. Este, în schimb, nepoliticos să atragi atenţia oaspetelui tău că a întârziat
sau să arăţi sub orice formă că eşti presat de timp.
Modul caracteristic de a negocia va fi de un nivel foarte înalt încă din primele faze
ale negocierii. Aspectele sociale – cum ar fi formarea climatului sau topirea gheţii –
se desfăşoară într-o perioadă mai mare. Chiar în aceste faze, discutarea anumitor
aspecte poate fi foarte dură, dar din această conversaţie extinsă poate deriva un
respect reciproc şi posibilităţi reale de a încheia o afacere. Iar afacerile se pot încheia
dintr-o dată.
Va trebui să fiţi pregătiţi însă pentru desele întârzieri şi propuneri. Uşa camerei de
negocieri este întotdeauna deschisă, şi chiar atunci când negocierile se află într-un
punct critic, ele pot fi întrerupte de o a treia parte, care va intra să discute un subiect
cu totul diferit. Iar aceasta este în cea mai perfectă tradiţie arabă.
La întâlnirile de afaceri negociatorul arab evită să-şi pună partenerul într-o postură
nefavorabilă. El îl respectă. Mai mult, are o deosebită capacitate de a lua decizii şi
ştie să se facă ascultat. Statutul social este foarte important; de aceea, cartea de vizită
nu trebuie uitată. În aceste ţări se practică tradiţional stilul autoritar de conducere şi
se acordă o mare atenţie nivelului convorbirilor. Toate întrebările sunt prelucrate
preventiv, inclusiv până la mici detalii.
Multe societăţi arabe sunt dominate de bărbaţi şi nu trebuie să vă aşteptaţi să vă
întâlniţi sau să daţi mâna cu soţia oaspetelui Dvs. sau să îi oferiţi ei un cadou atunci
când le faceţi o vizită.
Este politicos să le oferi oaspeţilor arabi răcoritoare (ceaiul, cafeaua, prăjiturile sau
ciocolata sunt foarte indicate) imediat ce sosesc, dar, de obicei, ei respectă reguli de
dietă strictă şi ar fi jigniţi, dacă le-aţi oferi alcool.
La mesele arabe tradiţionale este folosită numai mâna dreaptă pentru a mânca. Este
nepoliticos să faci gesturi cu mâna stângă sau să arătaţi cu degetul.
Nu trebuie de lăudat nici un obiect din casă sau din biroul partenerului arab, pentru
că se poate simţi obligat să-ţi dăruiască ceea ce admiri (chiar dacă e vorba de un

17
covor persan!) şi va fi necesar să-i oferi şi tu unul la fel de valoros. Laudă interiorul
în general, fără să faci referiri la un obiect, în particular.
Îmbrăcămintea potrivită pentru un bărbat de afaceri din Est este haina de culoare
închisă, dar subţire, cămaşa albă şi pantofi cu şireturi. Femeile din corpul executiv
trebuie să-şi acopere braţele de la umeri până la încheieturile mâinilor şi să evite
hainele care lasă să se vadă formele corpului sau pantaloni bufanţi.
Spre deosebire de Japonia, oferirea de cadouri nu are o importanţă majoră, ci trebuie
privită mai degrabă ca o parte a ospitalităţii; micile cadouri sunt obişnuite atunci
când participi la o masă (de regulă, flori sau dulciuri), iar cadourile mai scumpe
pentru a recunoaşte o anumită favoare (argint, cristal, porţelanuri şi produse de
marcă sunt populare, în schimb evită batistele, care sunt asociate cu lacrimi şi
despărţiri).

Caracteristici ale stilului european.

Avem multe în comun cu vecinii noştri europeni, astfel încât diferenţele în ceea ce
priveşte cultura şi obiceiurile în afaceri nu sunt atât de evidente precum dintre noi şi
ţări mai îndepărtate. Se poate de evidenţiat un şir de factori, ce determină tangenţele
comune faţă de problemele etice în Europa de Vest şi de Est. Aceasta este cultura
unică creştină, apropierea etnică şi o istorie a relaţiilor politice, economice şi
culturale de o lungă durată.
În mod condiţional putem diviza stilurile proprii popoarelor europene în câteva mai
pronunţate şi care au un impact mai mare asupra afacerilor internaţionale:

 stilul nord-european sau scandinav;

 stilul german;
 stilul britanic;
 stilul francez;
 stilul mediteranian;
 stilul propriu ţărilor din Estul Europei.

Un cod de etică al unei organizații

European Business Association

Codul de conduită al EBA cuprinde sfera de interese a tuturor părților
interesate, atât investitorii străini, companiile locale, mass-media, cât şi

18
persoanele dornice să adere sau să beneficieze de activităţile EBA, de asemenea
acest cod de etică implică și stabilirea unor norme şi principii care stau la
baza comportamentului tuturor celor care interacţionează cu EBA.
Companiile din ţările care sunt în curs de dezvoltare se conving că acele criterii
tradiţionale financiare nu sunt întotdeauna suficiente pentru a atrage investitori sau
pentru a cuceri noi pieţe atât din cadrul UE, cât și din întreaga lume. Piața cererii şi
ofertei nu poate fi dezvoltată având doar o bază superficială. Companiile trebuie să
demonstreze un comportament ce nu contravine principiilor de bună guvernare
corporativă.
Ca o uniune de entităţi juridice, Asociaţia Businessului European consideră că
principiile şi normele târgului de afaceri trebuie să servească drept o platformă
pentru performanțele sale care trebuie să fie împărtăşite şi aprobate de către toţi
membrii EBA:
1. Cadrul afacerii dumneavoastră şi comportamentul etic reprezintă o regulă de joc
de interacțiune cu alte companii
2. Să se acţioneze cu onestitate şi întotdeauna să se adopte un comportament etic,
chiar şi în situaţiile în care legea este neclară sau este încă în curs de dezvoltare
3. Să pună în aplicare cele mai bune practici de management de afaceri
4. Să respecte drepturile de proprietate intelectuală şi altele drepturi de proprietate
5. Să păstreze un mediu prietenos de afaceri pentru investitori
6. Să aprofundeze cunoștințele ce țin de domeniul afacerilor
7. Să sprijine şi să participe la evenimentele organizate EBA
8. Discuţii introductive constructive ale comitetelor sectoriale şi trans-sectoriale,
permiţând astfel dialogul politic cu Guvernul pentru a îmbunătăţi climatul de
afaceri
9. Niciodată să nu faci acțiuni care ar putea afecta reputaţia EBA
10.Încurajează un comportament ce e în conformitate cu buna
guvernare, principiile de integritate şi practicile anticorupţie
11.Să împărtăşească şi să respecte importanţa protecţiei mediului, drepturile omului
şi egalitatea de şanse pentru toţi
12.Susţinerea şi promovarea pentru punerea în aplicare a acestor principii, de către
membrii EBA , cât şi de întreg mediul de afaceri din Republica Moldova.
Asociația Businessului European sprijină cu fermitate Pactul Global ce cuprinde
zece principii în domeniul drepturilor omului, muncii, mediului și sfera anticorupţie,
care s-au bucurat de un consens universal şi sunt derivate din:
 Declaraţia Universală a Drepturilor Omului

19
  Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind principiile şi drepturile
fundamentale la locul de muncă
 Declaraţia de la Rio privind Mediul şi Dezvoltarea
 Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei
Pactul Global al ONU cere companiilor să includă, să sprijine şi să adopte în cadrul
sferei lor de influenţă, un set de valori de bază în domeniul drepturilor omului,
standardelor muncii, mediului şi sferei anticorupţie
Drepturile Omului:
Principiul 1: companiile trebuie să susţină şi să respecte protecţia drepturilor omului
proclamate la nivel internaţional.
Principiul 2: asiguraţi-vă că acestea nu sunt complici la abuzuri ale drepturilor
omului.
Dreptul Muncii:
Principiul 3: companiile trebuie să susţină libertatea de asociere şi recunoaşterea a
dreptului la negociere colectivă.
Principiul 4: eliminarea tuturor formelor de muncă forţată şi obligatorie.
Principiul 5: abolirea definitivă a muncii copilului.
Principiul 6: eliminarea discriminării în ceea ce priveşte ocuparea forţei de muncă şi
profesia.
Dreptul Mediului:
Principiul 7: companiile trebuie să prezinte o abordare precaută a provocărilor de
mediu.
Principiul 8: să desfăşoare acţiuni de promovare a unei mai mari responsabilităţi
față de mediu.
Principiul 9: să încurajeze dezvoltarea şi difuzarea tehnologiilor ecologice.
Anticorupţie:
Principiul 10: Companiile trebuie să lupte împotriva corupţiei, în toate formele sale,
inclusiv mituirea şi extorcarea.
Este important ca principiile târgului de afaceri, în combinaţie cu valorile
recunoscute la nivel global să fie aplicate într-un mod care cuprinde esenţa acestuia,
însă, acest fapt poate fi viabil doar în condițiile unei creşteri economice şi financiare

20
dinamice şi a unui climat atractiv politic şi de afaceri care susţine perspectivele de
succes şi dezvoltarea durabilă a ţării.

Eticheta în afaceri
Vizita de politeţe
Sosind în alt oraş sau stat pentru a stabili relaţii de afaceri businessmanul este
obligat, după cum cer regulile protocolului, să facă o vizită de politeţe gazdei. Vizita
de politeţe (vizita de protocol) – reprezintă un răspuns la invitaţie şi la întâlnirea
oaspetelui la sosire.
Această măsură de protocol nu numai exprimă politeţe, dar este necesară
conducătorilor delegaţii pentru ca, în cadrul unei întâlniri definitiv să concretizeze
programa de lucru.
Dreptul de a alege locul şi timpul întâlnirii aparţine oaspeţilor. De regulă, vizita de
politeţe se face la oficiul părţii gazdă.
La timpul preventiv stabilit oaspeţii sunt aşteptaţi la intrare de către un lucrător al
firmei (răspunzător de măsurile de protocol, secretarul) şi sunt conduşi la
conducătorul companiei. Conducătorul firmei poate personal să întâlnească oaspeţii
în hol doar în cazuri excepţionale.
E de dorit ca oaspeţii să fie primiţi într-o încăpere specială. Dacă aceasta lipseşte în
cabinetul conducătorului trebuie să fie aranjată o canapea şi fotolii în jurul unei
măsuţe. Oaspetelui i se oferă locul pe canapea. Gazda se aşează în fotoliul, care se
află pe partea stângă de la canapea. Astfel, oaspetele trebuie să fie de partea dreaptă
de la gazdă. În cazul dacă ambii se aşează pe canapea, atunci oaspetele la fel trebuie
să se afle de partea dreaptă de la gazdă.
Dacă oaspetele a sosit cu o doamnă, atunci de partea dreaptă a gazdei, adică pe
canapea trebuie să şadă doamna. Oaspetele, în acest caz va şedea de partea stângă al
gazdei, car este al doilea loc după importanţă. Translatorul îşi alege locul singur.
Nu se recomandă de aşezat oaspeţii vizavi de geamuri, din care bat direct razele
solare – aceasta poate fi tratat ca lipsă de stimă.
Primul se aşează gazda, invitând oaspeţii să ie loc.

21
În timpul vizitei de politeţe, ca şi în toate alte cazuri, iniţiativa menţinerii discuţiei
aparţine gazdei.
Iniţiativa plecării – oaspeţilor. Un semn al sfârşirii vizitei poate fi şi o pauză
prelungită în discuţie.
Vizita de politeţe durează 20-30 minute. Peste 5-7 minute după începutul ei pot fi
servite dulciuri şi băuturi răcoritoare, ceai, cafea, fructe. Băuturi alcoolice nu e primit
să se ofere la aşa măsuri.
După terminarea vizitei, gazda petrece oaspeţii până în coridor, la ascensor sau scară.

Regulile cu privire la organizarea convorbirilor

Manierele unei persoane care participă la o convorbire sunt tot atât de importante,
ca şi ale celui care o organizează. Întreaga ambianţă a unei întâlniri la care participă
mulţi oameni depinde de profesionalismul, eficienţa, inventivitatea şi de atitudinea
atentă a acelora care răspund de organizarea ei.
La organizarea convorbirilor unde participă mai multe delegaţii, eticheta în
afaceri prevede reguli ce reglementează mai multe detalii: numărul membrilor
delegaţiilor, componenţa lor, alegerea locului întâlnirii, timpului, întâlnirea şi
aranjarea delegaţiilor la mesele de tratative.
Numărul membrilor delegaţiilor depinde de caracterul întrebărilor discutate şi de
nivelul reprezentanţilor. Protocolul recomandă de a forma delegaţii pentru tratative
bilaterale menţinând o egalitate relativă în ce priveşte aspectul cantitativ.
În componenţa delegaţiilor se includ:
1. nemijlocit membrii convorbirilor;
2. consultanţii competenţi (experţi);
3. componenţa auxiliară (tehnică) (translatori, şoferi etc.).
Ambele părţi din timp coordonează locul şi timpul întâlnirii, subiectul discuţiei şi
limba în care se vor duce tratativele (poate fi limba vorbită de o delegaţie, dar şi una
terţă).
Locul unde se vor petrece tratativele poate avea un impact semnificativ asupra
eficienţei lor. Pe teritoria sa oamenii de afaceri, ca şi sportivii se simt mai siguri, mai
confortabil şi au mai multe şanse de a reuşi.
La întâlniri se respectă regulile etichetei primite în ţara unde au loc. Astfel, delegaţia
străină poate fi afectată de un şoc cultural, datorat diferenţelor de obiceiuri şi tradiţii
dintre ţări.
22
Însă tratativele petrecute pe teritoria sa oferă un numai avantaje, ci şi dezavantaje:
 nu e posibil de amânat decizia, motivând că lipseşte informaţia necesară;
 se simte o îndatorare partenerului, care pentru această întâlnire a sosit de
departe;
 grijile, legate de organizarea convorbirilor şi întâlnirea oaspeţilor, pot să
sustragă de la subiectul tratativelor.
De aceea, în unele cazuri, delegaţiile preferă să se întâlnească pe teritorii neutrale.
Iar când întâlnirile sunt permanente, firmele pot organiza convorbirile pe rând pe
teritoria fiecărei ţări.
Încăperea pentru petrecerea tratativelor se recomandă să fie, la fel neutrală, de
exemplu într-o sală de conferinţă, care este destinată special pentru aşa scopuri.
Petrecerea convorbirilor în oficiul unei părţi se face mai mult în ţel de autoreclamă,
pentru a impresiona partenerul.
Convorbirile comerciale se fixează, de regulă, la orele 9.30 sau 10.00 şi durează în
mediu 1,5 ore. În a doua jumătate a zilei întâlnirea de afaceri trebuie să se înceapă
la aşa o oră încât să nu să se termine mai târziu de 17.00-17.30. Dar nu imediat după
prânz.
După regulile protocolului întâlnirile cu partenerii din străinătate trebuie să se
petreacă în încăperi special pregătite. De pe mese e necesar să fie luat tot ce este în
plus şi să rămână carnete de notiţe, pixuri, scrumiere, sticle cu apă minerală, pahare.
Paharele se aranjează întoarse – semn, că nu au fost deja folosite. Fructe şi bomboane
nu se recomandă de oferit pe masa de tratative.
Delegaţia trebuie să fie întâlnită la intrare în clădirea unde se află oficiul (în cazul
când convorbirile au loc la una din părţi) de către un lucrător al firmei, dar nicidecum
nu de conducătorul ei sau de membrii delegaţiei gazdă. Delegaţia va fi petrecută
până la încăperea unde vor avea loc convorbirile şi unde la acest moment trebuie să
se afle delegaţia gazdă în componenţă deplină.
La aranjarea delegaţiilor la masa tratativelor, la fel e necesar de ţinut cont de statutul
membrilor. Variantele posibile sunt prezentate în fig. 4.1.
Înscrierea convorbirilor constituie un moment important, care trebuie prevăzut la
organizarea ei. Pentru aceasta poate fi numită o persoană specială sau însăşi
conducătorul firmei (dacă el singur a condus tratativele). Persoana, care a condus
convorbirea la înscrierea ei nu trebuie să folosească pronumele „eu”. Partenerul este
numit la persoana a treia, însă pronumele „el” nu se foloseşte. Poate fi înlocuit prin
cuvintele: interlocutorul, partenerul.
23
Tipologia maselor de afaceri.
Afacerile au loc nu numai la masa de tratative şi prin corespondenţă, dar şi în timpul
meselor de afaceri. În cadrul lor partenerii de afaceri obţin posibilitatea de a menţine
şi dezvolta relaţiile nu numai cu partenerii săi ci şi cu reprezentanţii grupurilor
oficiale, sociale, culturii şi mas-mediei. Mesele de afaceri se organizează pentru
celebrarea vre-unui eveniment (zi remarcabilă, sărbătoare naţională, prezentare), în
scopul manifestării stimei şi respectului unei anumite persoane sau delegaţii, în
legătură cu finisarea tratativelor şi semnarea contractului etc.
Mesele de afaceri se organizează în conformitate cu regulile etichetei de afaceri,
acceptând anumite devieri doar în măsura în care sunt justificate de specificul firmei.
Mai des în practică se utilizează următoarele tipuri de mese de afaceri: dejunul,
prânzul, cina, coctailul, a la fourchette, ceaiul, „pocalul de vin” sau „pocalul de
şampanie”.
Mesele de afaceri se divizează în onorifice şi mai puţin onorifice, de zi şi de seară,
cu aşezarea la masă şi fără.
Cele mai onorifice se consideră conform practicii internaţionale dejunul (Lunch)
şi prânzul (Diner).
Mesele de afaceri ce se petrec ziua sunt: „pocalul de vin” (Vin d’Honneur) sau
„pocalul de şampanie” (Coupe de Champagne) şi dejunul.
Se aşează la masă la dejun, prânz, cină (Supper).
Dejunul se organizează pentru un număr mic de persoane. Timpul petrecerii – în
intervalul dintre ora 12.00 şi 15.00. Durează o oră, o oră şi jumătate (dintre care 45-
60 minute sunt petrecute la masă şi 13-30 minute la cafea sau ceai).
Meniul presupune aperitive, mâncare caldă din peşte şi carne, desert (dulciuri, fructe,
îngheţată etc.). Din băuturi se propune vin, coniac, vadcă, lichor, şampanie.
Şampania se oferă cu desertul.
Cafeaua şi ceaiul se serveşte la aceeaşi masă sau în altă încăpere. Mesele pentru
aceasta se aranjează din nou.
Iniţiativa terminării dejunului (prânzului şi cinei) trebuie să aparţină gazdei. Forma
de îmbrăcăminte pentru dejun, de regulă, este costumul de fiecare zi.
Prânzul este cea mai solemnă şi de onoare masă de afaceri. Se petrece între ora
19.00 şi 21.00. Durează 2-2,5 ore, dintre care la masă se află 1,5 ore. Ca şi în timpul

24
dejunului, înainte de invitarea la masă şi după oaspeţii împreună cu gazdele pot
petrece 15-20 minute în altă încăpere, unde se propune cafeaua sau ceaiul.
Meniul prânzului este mult mai complex în comparaţie cu cel al dejunului şi include
obligatoriu felul întâi.
La prânz bărbaţii sunt invitaţi împreună cu soţiile. Forma de îmbrăcăminte este
indicată în invitaţie.
Cina se începe la ora 21.00 şi mai târziu. Deseori ca motiv pentru cină serveşte
invitaţia la teatru sau la altă manifestaţie. În acest caz cina se va începe după acest
eveniment cultural.
Meniul la cină şi felurile de vin – la fel ca şi la prânz, în afară de primul fel, care, de
regulă nu se oferă la acest tip de masă de afaceri.
Coctailul şi fourchette-ul – cele mai răspândite feluri de mese de afaceri. Se
organizează din cele mai diverse motive. Ora începerii – 17.00-18.00 şi durează două
ore. În invitaţie se indică ora începerii şi terminării mesei, de exemplu: 17.00-19.00,
deoarece la coctail se permite să se vină la orice oră ce se include în acest interval
de timp şi la fel se admite să se plece la orice moment până la sfârşitul mesei.
Dacă colaboratorii unei companii nu vin împreună la coctail, ci pe rând, cei care
ocupă un post ierarhic mai inferior trebuie să vină înaintea conducerii. Subalternul,
care soseşte după managerul său, încalcă eticheta de afaceri. La plecare se respectă
regula în mod invers: întâi pleacă conducerea, apoi în conformitate cu posturile
ocupate, ceilalţi colaboratori.
De regulă, la coctail se invită un număr mare de persoane (de la 15-20 până la câteva
sute).
Se oferă mici gustări, tartine, biscuiţi, fructe etc. La coctail pe masă nu sunt furculiţe
pentru oaspeţi. Chelnerii propun pocalele cu coctailuri sau poate fi organizat un bar-
bufet cu băuturi alcoolice.
Mesele de afaceri de acest fel se petrec în picioare. Oaspeţii singuri îşi aleg felurile
de mâncare şi băuturile. Dar pot fi şi excepţii. De exemplu, pentru persoanele cu san
preotesc poate fi pusă o masă separată într-un colţ al încăperii.
Forma de îmbrăcăminte – costumul de fiecare zi.
A la fourchette-ul , ca şi coctailul se petrece între orele 17.00 şi 20.00.
Meniul conţine mai multe feluri de mâncare în comparaţie cu coctailul. Se propun
pentru fiecare farfurii şi furculiţe. Marginile meselor se lasă libere pentru ca oaspeţii
să-şi pună farfuriile sale.
25
Dacă nu vor fi mulţi oaspeţi se serveşte o singură masă. Când vor veni mai multe
persoane se organizează câteva mese, pentru 6-8 persoane fiecare.
La aceste mese de afaceri (coctailul, fourchette-ul, a la fourchette) trebuie
obligatoriu de salutat cu gazdele, dar se permite de a pleca fără a lua rămas bun.
Forma de îmbrăcăminte se indică în invitaţie.
Ceaiul se organizează între orele 16.00 şi 18.00 şi de regulă, doar pentru femei.
Durează 1-1,5 ore. Se propun dulciuri, produse de cofetărie, fructe, vin dulce şi sec,
sucuri, cafea, ceai.
Forma de îmbrăcăminte – costumul de fiecare zi.
„Pocal de vin” sau „Pocal de şampanie”. Această masă se începe la 12.00 şi se
termină la 13.00. Este cel mai jos nivel al meselor de afaceri. Se propune, de regulă,
numai şampanie, vin, sucuri. Din gustări pot fi mici tartine, nucuşoare. În timpul
mesei de afaceri date nu se aşează.
Forma de îmbrăcăminte – costumul de fiecare zi.Această masă de afaceri nu necesită
o organizare complicată şi mult timp pentru petrecerea ei.

Organizarea meselor de afaceri.

Orice masă de afaceri trebuie să fie preventiv bine organizată. Pregătirea meselor de
afaceri include:

 alegerea tipului mesei de afaceri;

 stabilirea listei invitaţilor;
 invitarea oaspeţilor;
 stabilirea planului de aranjare a oaspeţilor la masă;
 stabilirea meniului;
 pregătirea cuvântărilor şi toasturilor;
 determinarea ordinii petrecerii mesei de afaceri.

Tipul mesei de afaceri depinde de motivul organizării ei. Cele mai solemne sunt
prânzul şi „a la fourchette-ul”. Când e vorba de mulţi invitaţi se alege coctailul şi
„fourchette-ul”. În cazuri mai simple se organizează „un pocal de şampanie”. Când
scopul mesei nu este celebrarea vre-unui eveniment, dar pentru a comunica se
organizează dejunul sau ceaiul.
Un alt moment important este stabilirea listei invitaţilor. În primul rând e necesar de
determinat numărul total de invitaţi. El nu trebuie să întreacă posibilităţile deservirii
şi să corespundă încăperii unde va avea loc.
26
Pentru invitaţie se folosesc blanchete speciale scoase la tipar. Numele şi prenumele
invitaţilor se scrie de mână. Când se invită la masă de afaceri, unde oaspeţii vor
şedea la masă în invitaţie se include rugămintea de a răspunde (R.S.V.P. sau „Please
answer”). E necesar de trimis răspunsul pe parcursul a 3-5 zile. Dacă bărbaţii sunt
invitaţi împreună cu soţiile, aceasta este indicat în invitaţie, dar ea va fi scrisă pe
numele soţului, sau numele lui va fi scris primul. Invitaţiile se trimit nu mai târziu
de o săptămână-două până la manifestaţie.
Invitaţia poate să nu fie personală, dar să conţină numărul invitaţiilor din partea
companiei. În acest caz este primit ca la scrisoarea de răspuns să se anexeze lista
persoanelor, care vor reprezenta firma la masă de afaceri.
Dacă invitaţia se face personal sau pe telefon răspunsul trebuie dat imediat, dar
primind o invitaţie scrisă la o manifestaţie oficială e necesar de răspuns printr-o
scrisoare.
Se admite de a refuza de la participare la masa de afaceri doar în cazul când există
motive bine întemeiate (deplasare, o întâlnire stabilită preventiv, din motiv de
sănătate etc.). Femeia poate să nu răspundă afirmativ, chiar dacă se simte nu prea
bine, bărbatul însă ca motiv de refuz poate opera cu sănătatea doar când este serios
bolnav.
La masa de afaceri, în invitaţie la care era rugămintea de a răspunde, trebuie de venit
fix la timpul indicat. A întârzia înseamnă a încălca eticheta. Dacă masa de afaceri
se petrece în picioare (de exemplu coctailul, „fourchette-ul”), atunci se poate de venit
la orice oră în intervalul indicat în invitaţie.
Faţă de toţi invitaţii sosiţi la manifestaţie gazdele trebuie să manifeste atenţia
cuvenită, iar faţă de oaspeţii de onoare e necesar de exprimat maximum de atenţie,
stimă şi respect.
Aranjarea oaspeţilor la masă se face ţinând cont de statutul social şi poziţia ocupată
în cadrul firmei. Este necesar de respectat următoarele reguli:

 cel mai de onoare loc se consideră în partea dreaptă al gazdei, al doilea după
importanţă – în partea stângă al gazdei;
 oaspetele de un nivel foarte înalt poate fi aşezat în faţa gazdei, atunci al doilea
se va considera locul în partea dreaptă al gazdei;
 femeia nu se aşează lângă femeie; bărbatul lângă soţie;
 femeile nu se aşează la marginea mesei;
 e necesar de ţinut cont de limbile vorbite de oaspeţii care se află alăturea;

27
  în timpul tratativelor la dejun, cină, prânz e posibil de aranjat delegaţiile una
vizavi de alta;
 se consideră de onoare locurile vizavi de uşa de la intrare, dar dacă uşa se află
într-o parte al încăperii, atunci de partea mesei, care este întoarsă spre
geamurile, ce ies la stradă;
 la fiecare loc la masă se plasează o cartelă cu numele invitatului;
 schema aranjării oaspeţilor se află în coridor sau se anexează la invitaţii.

După ce oaspeţii şi-au luat locurile la masă şi au trecut 10-15 minute de la începutul
mesei de afaceri e primit să se ţină primul toast. De regulă, acest lucru îl face gazda,
apoi cu un toast de răspuns vine oaspetele principal. A face abuz de cuvântări
oficiale, mai ales ce durează mult timp, nu se recomandă. Eticheta prevede că cei
ce se află la masă să menţină discuţia. Nu este politicos de a sta la masă alăturea şi
de a nu vorbi. Francezii spun, că „Tăcerea desparte mai mult, ca distanţa”. Este
necesar de a întreţine convorbiri cu ambii vecini, la fel şi cu cei ce se află nu departe.
Caracterul discuţiei la masă – uşor, degajat. Nu este admisibil de a ridica probleme
serioase sau de a disputa.

Petrecerea oaspeţilor
Nu se recomandă de a se reţine la masa de afaceri peste timpul indicat în invitaţie,
sau să plece toţi oaspeţii imediat după plecarea oaspetelui de onoare. Aceasta
produce o impresie neplăcută. Nu trebuie de accentuat atenţia asupra plecării de la
manifestaţie. Dacă trebuie de plecat înainte de terminarea mesei, e necesar de făcut
în aşa mod ca să nu observe oaspeţii, dar obligatoriu e necesar de luat rămas bun de
la gazde.
Un moment important îl constituie organizarea petrecerii oaspeţilor. E primit ca
gazda să petreacă oaspeţii de onoare până la locul unde ia întâlnit (scară, maşină).
La petrecerea oaspeţilor pot să se dăruiască suvenire. De regulă, cartea de vizită se
schimbă la sfârşitul mesei de afaceri, şi nu la începutul lor.
Dacă e posibil, gazda, ar fi bine, până la plecarea tuturor oaspeţilor să se afle acolo,
până unde a petrecut oaspeţii de onoare, astfel oferind posibilitatea tuturor invitaţilor
să-şi eie rămas bun.
La mesele de afaceri unde participă multe persoane gazdele petrec doar oaspeţii de
onoare. Ceilalţi invitaţi sunt petrecuţi de către persoanele, care le-au întâlnit, de
regulă, care se află la aceleaşi nivel în structura organizatorică, sau au aceleaşi statut.

28
După petrecerea mesei de afaceri este obligatoriu ca invitatul să îi scrie personal
gazdei, mulţumindu-i pentru masă (chiar dacă nu ia plăcut mâncarea). Scrisorile cu
salutări şi urări scrise de mână sunt cele mai indicate şi nu trebuie niciodată să fie
semnate de secretară. Însă în ultimul timp se admite să se trimită scrisori de
mulţumire prin intermediul poştei electronice.

Reguli de conduit în locurile publice :

1. Pe ce parte sa mergi
Atunci cand esti pe strada sau pe un hol, trebuie sa respecti aceeasi regula care exista
si in ce priveste circulatia autovehiculelor si anume sa mergi pe partea dreapta.
De asemenea, este important sa nu fii in linie cu mai mult de inca o persoana, astfel
incat sa nu blochezi latimea spatiului (daca iesi cu prietenii nu mergeti unul de brat
cu celalalt, ci grupati-va cate doi).
Desigur, atunci cand cineva nu respecta regulile nu ai ce sa faci decat sa eviti sa te
ciocnesti. O observatie in niciun caz nu este potrivita.
2. Cum sa intrerupi pe cineva care te plictiseste
Daca atunci cand calatoresti stai alaturi de o persoana mai vorbareata, care simte
nevoia sa iti impartaseasca din experientele de viata insa pe tine te plictiseste,
incearca sa o intrerupi politicos.
Poti face asta fie prin gesturi facute in momentul in care face o pauza in vorbire, cum
ar fi sa iti deschizi laptopul, sa te uiti in telefon, sa deschizi o carte, fie printr-o
intrebare adresata stewardesei spre exemplu (daca mergi cu avionul).
3. Cum sa iti reclami un loc de parcare atunci cand este aglomerat
Intr-o astfel de situatie, cel mai bine este sa te ajuti de semnalizarea intermitenta
(faza scurta-faza lunga) pentru a indica faptul ca tu vrei locul de parcare de care te
apropii. Daca altcineva a facut asta inaintea ta, chiar daca este mai departe, frumos
este sa cedezi.
In niciun caz insa, nu pune un pasager din masina sa se dea jos si sa se aseze pe locul
de parcare pentru a ti-l pastra. De asemenea, daca esti femeie, atunci cand vezi ca
cineva iese dintr-un magazin si se indreapta catre masina il poti urmari si intreba pe
un ton politicos daca are de gand sa plece. Daca da, ii poti lua locul de parcare.
in cazul in care esti barbat insa, este mai neplacut sa faci asta deoarece cel pe care il
urmaresti se poate simti amenintat.
4. Ce sa faci cand nu iti dai seama care sunt cozile
Se intampla ca, in anumite locuri publice, in restaurante fast-food spre exemplu,
banci sau farmacii, sa nu fie clar delimitate cozile. In acest caz nu ai ce sa faci decat

29
sa inaintezi si tu cu ceilalti, chiar daca nu stii care este coada ta. Vei ajunge oricum
la tinta.
Daca este vorba de o coada la supermarket si tu ai doar cateva lucruri de cumparat,
ii poti ruga pe cei din fata sa iti dea voie sa treci inainte, atunci cand te grabesti foarte
tare.

5. Cum sa treci de un carucior care iti blocheaza culoarul in supermarket

Multi dintre cei care isi fac cumparaturile au obiceiul sa-si lase caruciorul pe loc in
timp ce se duc repede sa mai ia un produs (ca sa nu mai care si caruciorul dupa ei),
fara sa isi dea seama insa ca blocheaza culoarul.
Daca te confrunti cu o astfel de situatie ai doua variante: in cazul in care in carucior
nu sunt decat produse, il poti da intr-o parte, ca sa treci; in cazul in care in carucior
este o geanta sau chiar un copil, cel mai bine este sa iti gasesti tu alt culoar.

6. Cum sa manevrezi umbrela

Legat de acest obiect exista mai multe reguli simple: atunci cand mergi sub aceeasi
umbrela cu cineva, o tine cel care este mai inalt; la fel, cand doua persoane merg
alaturi, fiecare cu umbrela ei, cea care este mai inalta trebuie sa o tina deasupra, nu
sa o forteze pe cealalta sa tina mana mai ridicata ca sa nu se ciocneasca.
Inainte de a intra intr-o cladire dupa ce ai mers prin ploaie, scutura umbrela ca sa nu
lasi picaturi pe podea; de asemenea, inainte sa urci intr-un mijloc de transport in
comun inchide umbrela si scutur-o de apa; totodata, nu lasa niciodata umbrela uda
pe un scaun.
7. Cum sa procedezi cand un batran sau o gravida nu gasesc un loc
Daca te afli intr-un aeroport spre exemplu si vezi o femeie gravida sau o persoana in
varsta ca nu isi gasesc loc, mai ales daca vor sa se aseze langa o iesire, pentru a simti
mai mult aer, in cazul in care nu stai pe un loc pe care si-l doresc ca sa te ridici si sa
il oferi, poti intreba daca vrea cineva sa-i ajute. Cel mai probabil, chiar daca o
persoana te refuza, alta poate face un gest frumos.

8. Cum sa te porti atunci cand intri intr-o incapere

Atunci cand deschizi o usa pentru a intra intr-o incapere si sunt mai multi oameni in
spatele tau, cel mai corect este sa tii usa pentru cel care urmeaza, nu si pentru ceilalti.
Daca esti cu inca o persoana sau mai multe, tine cont de sex sau ierarhie. Astfel, daca
esti barbat si mergi alaturi de o femeie, tine-i tu usa ca sa intre, iar daca esti un
angajat si te intalnesti cu directorul, la fel.
In cazul in care este vorba de o usa rotativa, cel mai mult se tine cont de sex. Mai
exact, daca esti barbat lasi femeia sa treaca prima, dar numai daca usa este deja in

30
miscare. Daca nu este in miscare, ar trebui sa impingi putin usa pentru a o porni, si
apoi sa lasi femeia sa treaca.
9. Ce sa faci cand vrei sa ajuti persoane care au un handicap
Atunci cand intalnesti o persoana care are un handicap si vrei sa o ajuti sa treaca de
un obstacol sau sa intre intr-o cladire, mai ales daca este in scaun cu rotile, cel mai
bine este sa o intrebi daca vrea ajutor, nu sa te oferi direct, pentru a nu o face sa se
simta stanjenita.
10. Cate locuri sa pastrezi la film
Daca esti la film sau la teatru si o persoana din fata ta te roaga sa ii pastrezi locul
pentru cateva minute, insa revine cu patru-cinci prieteni, ar trebui sa stii ca cel mai
indicat este sa tii unul sau doua locuri, nu mai multe.

Arta de a face cadouri

Oferirea de cadouri si cosuri cadou corporate este o actiune extrem de importanta.
Ca parte a unui program bine pus la punct, cadourile corporate pot contribui la
stabilirea sau imbunatatirea relatiilor critice si poate deveni un mijloc renatbil de
recunoastere a activitatilor in beneficiul afacerii.
In plus, devenita o practica atat de des intalnita, a ajutat la dezvoltarea unei ramuri a
pietei special destinate pentru acest lucru.
Conform numeroaselor sondaje, cele mai multe cadouri de afaceri sunt oferite
clientilor importanti. Dupa aceasta vin angajatii, apoi clientii potentiali. Motivele
oferirii de cadouri sunt acelea de a multumi clientilor de lungă durata si angajatilor
pentru devotamentul lor. Insa motivul principal este: afirmarea relatiilor si
imbunatatirea conexiunilor personale dintre cel care ofera si destinatar.
Inainte de a oferi vreun cadou, trebuie sa stiti daca societatea respectiva are o politica
de primire cu privirea la cadouri. Unele companii – in special cele din domeniul
serviciilor financiare, asigurari, comert cu amanuntul si medicina – impart toate
darurile. Sunt mai des intalnite restrictiile care se refera la valoarea unui cadou sau
referitoare la situatiile in care pot fi oferite cadouri. Este bine sa il intrebati pe
potentialul destinatar daca in compania sa exista un manual de etica, sau exista o
anumita politica de primire a cadourilor. Daca este asa, tineti cont cu sfintenie de
politica firmei respective. Un alt sfat important este urmatorul: oferirea de cadouri
in timpul unui proces de licitare este un lucru pe care nu trebuie sa il faceti niciodata.
Nu oferiti niciodata cadouri scumpe, cum ar fi masinile si vacantele de lux. Aceste
tipuri de cadouri sunt suspecte.
Eticheta de a oferi:

31
Exista o arta pentru oferirea cadourilor corporate, deci luati in considerare
urmatoarele aspecte majore inainte de a achizitiona anumite lucruri.
1. Cadoul trebuie sa fie adecvat relatiei de afaceri.
2. Personalitate: Este minunat cand un dar are personalitate, dar adevarata problemă
este daca darul reflecta personalitatea si interesele destinatarului. Incercati sa
aflati discret aceste lucruri, pentru ca atunci cand faceti acest lucru veti da
impresia ca va pasa de persoana si ca ati avut timp sa le intelegeti stilul si
gusturile.
3. Sincronizarea: Cele mai populare momente pentru a oferi cadouri, desigur, sunt
sarbatorile. Dar adevaratii campioni ai oferirii de cadouri corporate stiu ca alte
momente ale anului pot avea un impact personal mai profund asupra relatiei, cum
ar fi zile de nastere etc.
4. Prezentare: Acordati o atentie deosebita modului de prezentare a unui cadou.
Investiti in hartie de impachetat si puneti chiar si un bilet scris de mana. Aceste
lucruri vor face cadoul sa fie mult mai personal si apreciat.

32
 Bibliografie
1. http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=31
3870&lang=1
2. http://www.creeaza.com/afaceri/afaceri/Analiza-si-solutionarea-
proble318.php
3. http://www.rasfoiesc.com/business/marketing/comunicare/COMU
NICAREA-FORMALA-SI-COMUNIC27.php
4. http://patricia-ardeljan.blogspot.com/2013/01/capitolul-4-
responsabilitatea-sociala.html
5. https://conspecte.com/Cultura-organizationala/codul-manierelor-
in-afacerile-internationale.html
6. http://eba.md/rom/pages/code-of-ethics
7. https://conspecte.com/Cultura-organizationala/eticheta-relatiilor-
de-afaceri.html
8. http://www.ziare.com/life-style/intalniri/10-reguli-de-respectat-in-
locuri-publice-1024129
9. http://asapteadimensiune.ro/arta-de-a-oferi-cadouri-corporate.html

33