UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI DREPT

CONTABILITATE MANAGERIALA SI AUDIT
CONTABIL

Coordonator Studentâ
Lect. Univ.. – TAICU MARIAN POPESCU-SERB ANDREEA

Capitolul I Etica în profesia contabilă…………………………………………………3

1.1 Elemente conceptuale……………………………………………………………..3

1.1.1 Importanţa codului etic……………………………………………………………..4

1.1.2 Codul etic - structură………………………………………………………………5

1.2 Principiile fundamentale ale eticii în profesia contabilă………………………..7

1.2.1 Integritatea…………………………………………………………………………8

1.2.2 Obiectivitatea………………………………………………………………………9

1.2.3 Competenta profesională şi prudenţă………………………………………………10

1.2.4 Confidenţialitatea…………………………………………………………………..11

1.2.5 Comportament profesional…………………………………………………………13

1.2.6 Respectul fata de normele tehnice si profesionale………………………………….14

1.2.7 Independenta………………………………………………………………………..14

1.3 Ameninţări la adresa comformitatii cu principiile fundamentale ale codului etic

şi măsuri de protecţie pentru depăşirea acestor ameninţări………………………..15

1.3.1 Ameninţări la adresa conformităţii cu principiile fundamentale…………………….15

1.3.2 Măsuri de protecţie pentru a nu compromite conformitatea cu principiile fundamentale ale codului
etic……………………………………………………………………….16

1.4 Organismele profesionale şi rolul lor în păstrarea unui comportament etic în profesia
contabilă……………………………………………………………………… 19

1.4.1 Responsabilităţile organismelor profesionale………………………………………..19

1.4.2 Aria de aplicabilitate şi calitatea reglementării în profesia contabilă……………….20

1.4.3 Modalităţi de implementare a reglementării………………………………………..21
1.4.4 Reglementarea profesiei contabile la nivel european……………………………….22
1.4.5 Necesitatea unor organisme profesionale puternice…………………………………..23
1.4.6 Criterii de recunoaştere a unui organism profesional………………………………23
1.4.7 Standardele internaţionale de etică în profesia contabilă…………………………….24

Capitolul I Etica în profesia contabilă

2
1.1 Elemente conceptuale

„Profesia contabilă este definită ca fiind totalitatea activităţilor care presupun cunoştinţe în
domeniul contabilităţii, a specialiştilor care le efectuează, precum şi organismele lor profesionale.”
(Elemente de doctrină şi deontologie a profesiei contabile, M. Toma, J. Potdevin, 2008, p.16)

„În toate statele Uniunii Europene, în pofida diferenţelor istorice, economice, juridice şi
culturale, poate fi regăsit un cumul de activităţi care sunt legate mai mult sau mai puţin de procesul de
elaborare şi validare a informaţiilor financiare, contabile sau fiscale. Lista principalelor activităţi sau
servicii care compun profesia contabilă este următoarea: ţinerea contabilităţii, elaborarea, examinarea
şi prezentarea situaţiilor financiare, audit statutar, management financiar-contabil, servicii fiscale,
servicii de consultanţă, evaluări de întreprinderi şi titluri, alte servicii contabile .” (Elemente de
doctrină şi deontologie a profesiei contabile, M. Toma, J. Potdevin, 2008, p.13)

Sfera de activitate a profesionistului contabil acoperă auditul statutar, auditul în sectorul public,
contabilitatea, auditul fuziunilor şi achiziţiilor, auditul elementelor nemonetare, lichidări,
insolvabilitate, expertiză contabilă, consultanţă, consiliere şi reprezentanţă fiscală, consiliere în
investiţii etc.
Numai motive întemeiate de competenţă, integritate, independenţă şi obiectivitate pot limita aria de
practică profesională a profesioniştilor contabili.

Activităţile componente ale profesiei contabile se pot organiza şi exercită prin compartimente
proprii sau prin externalizare. Din punct de vedere al statutului juridic profesioniştii contabili se împart
în:

· dependenţi, cu statut de angajaţi;

· independenţi sau liber-profesionişti, contabili, furnizori ai serviciilor componente ale profesiei
contabile.
Din punct de vedere al modului de organizare a activităţii, liber-profesioniştilor contabili, aceştia
pot să-şi desfăşoare activitatea:

· individual;
· în forme de asociere potrivit legislaţiei fiecărei jurisdicţii.
O parte din profesioniştii contabili îşi desfăşoară activitatea în calitate de angajaţi sau ca furnizori
de servicii - în domeniul auditului intern şi controlului intern, activităţi importante pentru o bună
guvernare a întreprinderilor. Totuşi, profesioniştii contabili în general şi cei în practică publică în
special, oricare ar fi activitatea profesională pe care o efectuează, vând în realitate reputaţie, iar
3
reputaţie fără educaţie şi etică nu există. Deci, conceptul de a face bine merge mult mai departe decât
cerinţele etice sau legale.

“Comportamentul etic merge dincolo de respectarea legilor, regulilor şi reglementărilor. Acesta

este un angajament de a face ceea ce este bine şi numai ceea ce este permis. De altfel, a fi etic
înseamnă să faci ceea ce trebuie să faci, numai ceea ce trebuie să faci, nu pentru că te obligă cineva sau
scrie undeva. Un comportament etic implică echitate şi curtozie faţă de alţii, dar presupune restricţii
asupra propriei noastre libertăţi. Un studiu realizat pe tema eticii în afaceri a scos în evidenţă cei mai
importanţi factori, pentru bunul mers al unei organizaţii competente în materie de etică. Printre aceştia
se număra atenţia acordată de managementul companiei faţă de etică şi valori şi implicit de rezultatele
acesteia, consecvenţa între vorbe şi fapte, tratament echitabil tuturor oamenilor din companie,
transparenţă în comunicările furnizate şi recompensarea angajaţilor mai mult decât pedepsirea acestora
pentru comportament neetic”. (Elemente de doctrină şi deontologie a profesiei contabile, M. Toma, J.
Potdevin, 2008, p. 31)

1.1.2 Importanţa codului etic

“Codul etic este definit ca fiind un ansamblu de principii de etică ce reglementează exerciţiul
profesional al unor activităţi”. (Elemente de doctrină şi deontologie a profesiei contabile, M. Toma, J.
Potdevin, 2008, p.). Organismele profesionale recomandă membrilor lor să prezinte în contactele cu
clienţii, principiile esenţiale ale codului etic pentru ca aceştia să cunoască comportamentele pe care le
aşteaptă de la profesionistul contabil.

Conform directivelor europene privind serviciile, un cod de etică trebuie să includă, în funcţie de
specificul fiecărei profesiuni, atât modalităţi de comunicare comercială referitoare la profesiile
reglementate, cât şi regulile referitoare la condiţiile de exercitare a activităţilor profesioniştilor ca
reguli deontologice vizând să garanteze independent, imparţialitatea şi secretul profesional.

Profesia contabilă se distinge de alte profesii prin asumarea unei responsabilităţi faţă de interesul
public, astfel profesioniştii contabili din întreaga lume trebuie să furnizeze servicii de înaltă calitate în
interes public şi pentru aceasta relaţiile dintre profesioniştii contabili şi clienţii sau angajatorii acestora,
dar şi relaţiile dintre profesioniştii contabili trebuie să respecte unele principii de comportament
profesional menite sa dea serviciilor respective autoritatea necesară şi sa prevină pătrunderea către
consumatorii(utilizatorii) unor informaţii financiar-contabile eronate, care pot influenţa negativ
deciziile acestora. Stabilirea de principii etice şi monitorizarea însuşirii şi respectării acestora de către
profesioniştii contabili constituie una din atribuţiile de bază ale organismului profesional. Pentru

4
aceasta organismului profesional îi trebuie capacitatea şi resursele pentru instituirea unui sistem de
investigare şi de sancţiuni pentru cazurile de nerespectare a standardelor profesionale şi etice.

„Codul etic al profesioniştilor contabili are un dublu rol:

- da autoritate serviciilor furnizate de profesioniştii contabili; beneficiarii serviciilor furnizate de

ei sunt asiguraţi că aceste servicii sunt realizate de specialişti care respectă anumite standarde şi
răspund pentru calitatea prestaţiilor lor;
- protejează profesioniştii contabili în faţa unor crime economice şi a altor fenomene negative
din economie, precum spălare de bani, finanţări de terorism, fraude, corupţii”. (Elemente de
doctrină şi deontologie a profesioniştilor contabili, M.Toma, J. Potedevin, 2008, p.125)

Organismele profesionale deja IFAC sunt obligate să aplice principiile şi regulile stabilite
prin codul etic IFAC:
- fie prin adoptarea codului etic IFAC drept cod etic naţional al profesioniştilor contabili;
- fie prin adoptarea codului etic IFAC la specificul jurisdicţiei locale;
- fie prin elaborarea unui cod etic propriu care să cuprindă toate principiile şi regulile stabilite
prin codul etic IFAC.

1.1.3 Codul etic – structura

Pentru a proteja binele colectiv al publicului şi al instituţiilor deservite a fost necesara adoptarea
şi implementarea unui cod etic. Responsabilitatea promulgării codului etic a căzut în sarcina
organismelor de contabilitate prin înfiinţarea unui comitet pentru etică, care monitorizează respectarea
acestuia şi i-a măsuri în caz de încălcarea codului. Aşa s-a stabilit codul etic IFAC al profesioniştilor
contabili, indiferent dacă sunt angajaţi în practică sau în alte sectoare economice. Prin intermediul
acestuia se stabilesc standarde de conduită a contabililor profesionişti şi se declara principii
fundamentale ce trebuiesc respectate. Codul etic IFAC este recunoscut la nivel internaţional, iar
principiile generale ale acestuia pot fi adoptate de toate organismele internationale membre IFAC,
obligate să-şi adapteze codul naţional conform cu standardele internaţionale.

Codul IFAC, se concentrează pe responsabilitatea profesiei de a acţiona în interesul public,

menţinând de-a lungul timpului reputaţia profesiei pentru integritate, obiectivitate şi competenţă. Rolul
IFAC este de a oferi îndrumări, de a încuraja procesul şi de a promova convergenţa spre standardele
internaţionale. Codul etic al profesioniştilor contabili are un dublu rol: pe de o parte dă autoritate
serviciilor furnizate de profesioniştii contabili prin asigurarea beneficiarilor de servicii furnizate că
aceste servicii sunt realizate de specialişti care respectă anumite standarde şi răspund pentru calitatea
5
prestaţiilor lor şi pe de altă parte protejează profesioniştii contabili în faţa unor crime economice şi a
altor fenomene negative din economie, precum spălare de bani, finanţări de terorism, fraude de tot
felul, corupţie etc.
Organismele profesionale membre IFAC sunt obligate să aplice principiile şi regulile stabilite prin
Codul etic IFAC:
- fie prin adoptarea Codului etic IFAC drept cod etic naţional al profesioniştilor contabili;

- fie prin adoptarea Codului etic IFAC la specificul jurisdicţiei locale;

- fie prin elaborarea unui cod etic propriu care să cuprindă toate principiile şi regulile stabilite prin
Codul etic IFAC.
Codul etic IFAC a fost supus unor îmbunătăţiri succesive în ultimii ani şi este structurat în trei părţi
şi 22 de secţiuni repartizate astfel:
- Partea A - destinată tuturor profesioniştilor contabili, indiferent de statut: liber-profesionisti sau
angajaţi; conţine şase secţiuni:
- Secţiunea 100, Introducere şi principii fundamentale;
- Secţiunea 110, Integritatea;
- Secţiunea 120, Obiectivitatea;
- Secţiunea 130, Competenţa profesională şi prudenţa;
- Secţiunea 140, Confidenţialitatea;
- Secţiunea 150, Comportamentul profesional.

- Partea B - destinată profesioniştilor contabili (independenţi,liber-profesionişti); conţine 10 secţiuni:

- Secţiunea 200, Introducere;
- Secţiunea 210, Acceptarea unui client;

- Secţiunea 220, Conflicte de interese;

- Secţiunea 230, Opinii suplimentare;

- Secţiunea 240, Onorarii şi alte tipuri de remunerare;

- Secţiunea 250, Marketingul serviciilor profesionale;

- Secţiunea 260, Cadouri şi ospitalitate;

- Secţiunea 270, Custodia activelor clientului;

- Secţiunea 280, Obiectivitate;

- Secţiunea 290, Independenţa - misiuni de audit.

- partea C - destinată profesioniştilor contabili angajaţi; conţine şase secţiuni:

6
- Secţiunea 300, Introducere;
- Secţiunea 310, Conflicte potenţiale;
- Secţiunea 320, Întocmirea şi raportarea informaţiilor;
- Secţiunea 330, Luarea de măsuri în cunoştinţă de cauză;
- Secţiunea 340, Interese financiare;
- Secţiunea 350, Stimulente. Acceptarea şi emiterea de oferte.

1.2 Principiile fundamentale ale eticii în profesia contabilă

„Un profesionist contabil trebuie să respecte următoarele principii fundamentale:

(a) Integritate - un profesionist contabil trebuie să fie drept şi onest în toate relaţiile profesionale şi
de afaceri şi să nu se asocieze cu raportările sau evidenţele despre care apreciază că conţin informaţii
false, eronate, care induc în eroare – omit sau ascund informaţii;

(b) Obiectivitate - un profesionist contabil trebuie să fie imparţial şi nu trebuie să permită

prejudecăţilor, confuziilor, conflictelor de interese sau influenţelor nedorite să intervină în
raţionamentele profesionale sau de afaceri. Profesionistul contabil trebuie să nu se găsească în situaţii
de conflict de interese sau de incompatibilitate sau în altă situaţie care ar determina un terţ să îi pună la
îndoială cinstea şi corectitudinea. Profesioniştii contabili nu trebuie să-şi compromită profesia din
cauza unor erori, conflicte de interese sau influenţei altor persoane.

Profesioniştii contabili au obligaţia de a se asigura că personalul angajat şi-a însuşit acest principiu
şi nu trebuie să primească sau să ofere cadouri sau invitaţii, care pot influenţa şi dăuna asupra
raţionamentului lor.

Măsuri de protecţie: retragerea din misiune; proceduri de supraveghere.

(c) Competenţa profesională şi prudenta - un profesionist contabil are o datorie permanentă de

a-şi menţine cunoştinţele şi aptitudinile profesionale la nivelul necesar pentru a se asigura că un client
sau un angajator primeşte servicii profesionale competente, bazate pe ultimele evoluţii din practică,
legislaţie şi tehnică. Un profesionist contabil ar trebui să acţioneze cu prudentă şi în conformitate cu
standardele tehnice şi profesionale aplicabile în furnizarea de servicii profesionale. Acest principiu
presupune două cerinţe importante: obţinerea competenţei şi menţinerea competenţei.

(d) Confidenţialitate - Un profesionist contabil trebuie să respecte confidenţialitatea informaţiilor

dobândite ca urmare a unei relaţii profesionale sau de afaceri şi nu trebuie să divulge astfel de

7
informaţii unei terţe părti fără o autorizaţie specifică, cu excepţia cazului în care există un drept sau o
obligaţie legală sau profesională de a dezvălui aceste informaţii. Informaţiile confidenţiale obţinute în
cadrul unei relaţii profesionale sau de afaceri nu trebuie utilizate în avantajul personal al
profesionistului contabil sau al unor terţe părti. Profesioniştii contabili trebuie să se asigure că
personalul din subordinea sa respecta principiul, iar obligaţia de confidenţialitate continuă şi după
încheierea relaţiei dintre profesionistul contabil şi client sau angajator.

(e) Comportament profesional - Un profesionist contabil ar trebui să se conformeze legilor şi

normelor relevante şi ar trebui să evite orice acţiune ce poate discredita această profesie, organismul
profesional sau un membru. Acesta nu trebuie să furnizeze informaţii eronate despre profesia lor.

(f) Respectul faţă de normele tehnice şi profesionale - Profesionistul contabil trebuie să-şi
îndeplinească sarcinile profesionale în conformitate cu normele tehnice şi profesionale relevante.
Profesioniştii contabili au datoria de a executa cu grijă şi abilitate instrucţiunile clientului sau
patronului în măsura în care sunt compatibile cu cerinţele de integritate, obiectivitate şi, în cazul liber-
profesionistilor contabili, cu independenţa.” (Codul etic naţional al profesioniştilor contabili, Secţiunea
A, 100.4)

(g) Independenţa - Independenţa reprezintă un ansamblu de mijloace prin care expertul contabil
demonstrează publicului că îşi poate exercita misiunea (serviciul profesional) într-o manieră obiectivă
şi corectă.

1.2.1 Integritatea

Integritatea presupune că profesionistul contabil să fie drept şi onest în relaţiile profesionale şi de

afaceri şi să nu se asocieze cu raportările sau evidenţele despre care apreciază că conţin informaţii
false, eronate, care induc în eroare – omit sau ascund informaţii.

Principiul integrităţii impune ca obligaţie tuturor profesioniştilor contabili de a fi drepţi şi oneşti în

relaţiile profesionale şi de afaceri. Integritatea implică, de asemenea, tranzacţii corecte şi juste.

Integritatea nu presupune numai cinste, dar şi echitate şi sinceritate. Profesionistul contabil trebuie,
în orice situaţie, să garanteze integritatea lucrărilor şi să rămână obiectiv în judecată şi raţionamentul
lui.

„Un profesionist contabil nu trebuie să se asocieze cu rapoartele, evidenţele, comunicatele sau alte
informaţii când apreciază că acestea:
8
 - conţin o declaraţie în mod semnificativ falsă sau care induce în eroare;

- conţin declaraţii sau informaţii eronate;

- omit sau ascund informaţii, atunci când aceste omisiuni induc în eroare.

Nu se va considera că un profesionist contabil încalcă paragraful 110.2 dacă el furnizează un

raport modificat pentru a respecta cerinţele paragrafului 110.2.” (Codul etic naţional al profesionsitilor
contabili, Secţiunea A, 110)

1.2.2 Obiectivitatea

Obiectivitatea presupune că profesionistul contabil trebuie să fie imparţial, fără prejudecăţi, să nu

se afle în situaţii de incompatibilitate, de conflict de interese sau alte asemenea, de natură a determina
un terţ să pună la îndoială cinstea şi corectitudinea lui.

Principiul obiectivităţii impune o obligaţie tuturor profesioniştilor contabili de a nu îşi compromite

profesia din cauza unor erori, conflicte de interese sau din cauza influenţei nedorite a unor alte
persoane.

Relaţiile care aduc un plus de confuzii sau influenţează în mod negativ raţionamentele profesionale
ale profesionistului contabil ar trebui evitate.

Profesioniştii contabili îşi desfăşoară activitatea în multe domenii diferite şi trebuie să-şi
demonstreze obiectivitatea în împrejurări diferite. Indiferent de poziţie sau serviciul prestat,
profesioniştii contabili trebuie să protejeze integritatea serviciilor profesionale şi să menţină
obiectivitatea în raţionamentul profesional.

„În selecţionarea situaţiilor şi practicilor de care se vor ocupa în mod specific potrivit cerinţelor
etice legate de obiectivitate, trebuie acordată atenţia corespunzătoare următorilor factori:

a) profesioniştii contabili sunt expuşi unor situaţii în care asupra lor se pot exercita presiuni ce le
pot diminua obiectivitatea.

b) este practic imposibil să se definească şi să se descrie toate situaţiile în care ar exista aceste
posibile presiuni. În stabilirea standardelor pentru identificarea relaţiilor care pot, ori par să afecteze
obiectivitatea profesionistului contabil, trebuie să domine un caracter rezonabil.

c) trebuie evitate relaţiile care permit ca idei preconcepute părtinirea ori influenţele altora să
încalce obiectivitatea;
9
 d) profesioniştii contabili au obligaţia de a se asigura că personalul angajat pentru serviciile
profesionale contabile şi-au însuşit principiul obiectivităţii.

Profesioniştii contabili nu trebuie să accepte sau să ofere cadouri sau invitaţii (la mese, spectacole)
care pot fi considerate a avea o influenţă importantă şi dăunătoare asupra raţionamentului lor
profesional sau asupra acelora cu care negociază.” (Codul etic naţional al profesioniştilor contabili,
Secţiunea A, 120)

1.2.3 Compentenţă profesională şi prudenţă

Competenţa profesională presupune că profesionistul contabil trebuie să furnizeze servicii

profesionale cu competenţă, grijă şi sârguinţă şi este obligat să menţină în permanenţă un nivel de
cunoştinţe şi de competenţă profesională care să justifice aşteptări1e unui client sau ale angajatorului,
aceasta presupunând ca el să fie la curent cu ultimele evoluţii şi noutăţi din practica profesională, din
legislaţie şi tehnici de lucru.

„ Principiul competenţei profesionale şi al prudenţei impune următoarele obligaţii profesioniştilor

contabili:

a) Menţinerea cunoştiinţelor şi aptitudinilor profesionale la nivelul necesar astfel încât clienţii sau
angajatorii săi să fie siguri că primesc servicii profesionale competente; şi

b) Să acţioneze cu prudenţă în conformitate cu standardele tehnice şi profesionale, atunci când

oferă servicii profesionale.” (Codul etic naţional al profesioniştilor contabili, Secţiunea A,
130.1)

„ Servicii profesionale competente necesita un raţionament solid în aplicarea cunoştiinţelor şi

aptitudinilor profesionale în furnizarea unor astfel de servicii. Competenţa profesională poate fi
împărţită în două faze separate:

a) Obţinerea unui nivel de competenţă profesională;

b) Menţinerea unui nivel de competenţă profesională.

Menţinerea unui nivel de competenţă profesională necesita o permanentă conştientizare şi

înţelegere a evoluţiilor relevante pe plan profesional tehnic şi în mediul de afaceri. Dezvoltarea
profesională continuă elaborează şi menţine capacităţile care îi permit unui profesionist contabil să
desfaşoare o activitate competentă într-un mediu profesional.

10
 Seriozitatea include resposabilitatea de a acţiona în conformitate cu prevederile unei sarcini, cu
atenţie şi meticulozitate ţinând cont de un interval de timp.

Un profesionist contabil ar trebui să se asigure treptat că cei care îşi desfăşoară activitatea sub
tutela unui profesionist contabil beneficiază de instruire şi supervizare adecvată.

Dacă este cazul, un profesionist contabil ar trebui să îi atenţioneze pe clienţi, angajatori şi alţi
utilizatori de servicii profesionale de limitele inerente serviciilor pentru a evita înţelegerea eronată a
unei opinii exprimate drept afirmarea unui fapt.” (Codul etic naţional al profesioniştilor contabili,
Secţiunea A, 130.2, 130.3, 130.4, 130.5, 130.6)

1.2.4 Confidenţialitatea

Confidenţialitatea presupune că profesionistul contabil trebuie să respecte confidenţialitatea

informaţiilor obţinute în timpul misiunilor sale şi nu trebuie să le utilizeze sau să le divulge fără
autorizaţie scrisă, în afară de cazurile când obligaţia divulgării este prevăzută prin lege sau norme
reglementare.

Principiul confidenţialităţii impune ca obligaţie profesioniştilor contabili, de a se abţine de la:

a) dezvăluirea de informaţii confidenţiale în afara firmei sau organizaţiei angajatoare ca urmare a

unei relaţii profesionale sau de afaceri, cu excepţia cazului în care a fost autorizat în mod special să
facă publică o anumită informaţie sau dacă există o obligaţie legală sau profesională de a face publice
acele informaţii.

(b)folosirea informaţiilor confidenţiale dobândite în timpul executării sarcinilor de serviciu în

avantajul personal sau în avantajul unei terţe părti.

Ř un profesionist contabil trebuie să respecte întotdeauna confidenţialitatea, chiar şi într-un mediu

social. Profesionistul contabil trebuie să fie conştient de posibilitatea unor scurgeri de informaţii, în
special în situaţii ce implică o asociere de afaceri pe termen lung cu un asociat sau cu un afin.
Ř un profesionist contabil trebuie, de asemenea, să menţină confidenţialitatea în prezentarea de
informaţii către un posibil client sau angajator.
Ř un profesionist contabil trebuie, de asemenea, să ia în considerare menţinerea confidenţialităţii
în cadrul firmei sau al organizaţiei angajatoare.

11
 Ř un profesionist contabil trebuie să facă tot posibilul pentru a se asigura că personalul aflat sub
controlul său şi persoanele care îi furnizează consultantă sau asistentă respectă principiul
confidenţialităţii.
Ř obligaţia de confidenţialitate continuă şi după încheierea relaţiei dintre profesionistul contabil
şi client sau angajator. Când profesionistul contabil schimbă organizaţia angajatoare sau obţine un nou
client el are dreptul să utilizeze experienţa anterioară. Profesionistul contabil nu ar trebui, totuşi, să
folosească sau să divulge informaţii confidenţiale primite sau obţinute dintr-o relaţie profesională sau
de afaceri.
În următoarele situaţii profesioniştii contabili sunt sau pot fi obligaţi să divulge informaţii
confidenţiale:
• atunci când divulgarea este autorizată de către client sau angajator;

• atunci când divulgarea este autorizată prin lege, de exemplu: pentru a furniza documente sau alte
probe în cursul unor proceduri judiciare;

• pentru a aduce la cunoştinţa autorităţilor publice în măsură eventuale încălcări ale legii;

• atunci când există o obligaţie profesională sau un drept de a le divulga atunci când nu este
interzis prin lege;

• pentru a se conforma controlului calităţii unui corp membru sau al organismului profesional;

• pentru a răspunde unei anchete sau unei investigaţii din partea organizaţiei deja sau al unui
organism normalizator;

• pentru a proteja interesele profesionale ale unui profesionist contabil în cursul procedurilor
judiciare;

• pentru a respecta standardele tehnice şi cerinţele etice.

Atunci când profesionistul contabil a determinat că informaţia confidenţială poate fi divulgată,

trebuie avute în vedere următoarele aspecte:

- dacă interesele tuturor părţilor, inclusiv ale terţelor părti ale căror interese ar putea fi afectate, ar fi
prejudiciate în cazul în care clientul sau angajatorul consimt ca profesionistul contabil să divulge
informaţii;

- dacă sunt cunoscute sau nu toate faptele semnificative şi dacă pot fi susţinute cu dovezi, în
măsura în care acest lucru este posibil; când situaţia implică fapte sau opinii nefondate, trebuie să se
recurgă la raţionamentul profesional pentru a se determina tipul de prezentare care trebuie făcută, dacă

12
este disponibil,
ce tip de comunicare este preconizată şi cui i se adresează; mai exact, profesionistul contabil trebuie să
fie convins că părţile cărora li se adresează comunicarea sunt destinatarii adecvaţi şi că au
responsabilitatea să reacţioneze ca atare.

1.2.5 Comportament profesional

Profesionistul contabil trebuie să acţioneze într-o manieră conformă cu bună reputaţie a profesiei şi
să se abţină de la orice comportament care ar putea discredita profesia, organismul profesional sau un
membru.

Ob1igaţia de a se abţine de la orice activitate care ar discredita profesia ceea ce presupune existenţa
unor responsabilităţi ale profesionistului contabil faţă de clienţi, faţă de terţi, de alţi membri ai
profesiei contabile, de angajaţi şi colaboratori, de patroni, şi faţă de publicul larg.

Un profesionist contabil trebuie să-şi îndeplinească sarcinile profesionale în conformitate cu

normele tehnice şi profesionale relevante. Profesioniştii contabili au datoria de a executa cu grijă şi
abilitate instrucţiunile clientului sau patronului în măsura în care sunt compatibile cu cerinţele de
integritate, obiectivitate şi, în cazul liber profesioniştilor contabili, cu independenţa. În plus, ei trebuie
să se conformeze normelor profesionale şi tehnice emise de organismele profesionale sau de legislaţia
relevanta.

„ În cadrul strategiei de promovare şi de marketing a lor sau a activităţii pe care o efectuează,

profesioniştii contabili nu trebuie să furnizeze informaţii eronate despre profesia lor. Profesioniştii
contabili trebuie să fie cinstiţi şi loiali şi nu trebuie:

- să facă revendicări exagerate pentru serviciile pe care le oferă, calificările pe care le poseda şi
experienţa pe care o deţin;

- să ofere referinţe compromiţătoare sau comparaţii lipsite de fundament privind munca

desfăşurată de alţii.” (Codul etic naţional al profesioniştilor contabili, Secţiunea A, 150.2)

13
 1.2.6 Respectul faţă de normele tehnice şi profesionale

Profesionistul contabil trebuie să-şi îndeplinească sarcinile profesionale în conformitate cu

normele tehnice şi profesionale relevante. Profesioniştii contabili au datoria de a executa cu grijă şi
abilitate instrucţiunile clientului sau patronului în măsura în care sunt compatibile cu cerinţele de
integritate, obiectivitate şi, în cazul liber-profesioniştilor contabili, cu independenţa.( Codul etic
naţional al profesioniştilor contabili, Secţiunea B, 290) În plus, ei trebuie să se conformeze normelor
profesionale şi tehnice emise de organsimele profesionale şi legislaţia relevantă.

1.2.7 Independenţa

Principiul cere profesioniştilor contabili satisfacerea concomitentă a celor două componente

fundamentale:

1. Independenţă de spirit(în gândire) sau independenţă de drept reflectă starea profesionistului

contabil potrivit căreia el considera că poate îndeplini o misiune în condiţii de integritate şi cu
obiectivitate. Este independenţa raţionamentului profesional.

2. Independenţă în aparenţă sau independenţă de fapt presupune că o terţă persoană nu găseşte nici
un motiv de natură comportamentală să pună la îndoială integritatea şi obiectivitatea profesionistului
contabil.

Independenţa este un concept care cunoaşte trei moduri de abordare: independenta absolută,
independenta relativă şi independentă restrictivă. Un profesionist contabil în practică publică nu
trebuie să se angajeze într-o activitate care i-ar putea afecta integritatea, obiectivitatea sau reputaţia
profesiei şi care ar fi incompatibilă cu prestarea serviciilor.

14
 1.3 Ameninţări la adresa comformităţii cu principiile fundamentale ale codului etic

şi măsuri de protecţie pentru depăşirea acestor ameninţări

1.3.1 Ameninţări la adresa conformităţii cu principiile fundamentale ale codului etic al

profesioniştilor contabili

„Circumstanţele în care acţionează profesioniştii contabili pot permite apariţia unor ameninţări
la adresa conformităţii cu principiile fundamentale. Este imposibil de definit fiecare situaţie care lasă
loc unor astfel de ameninţări şi de specificat măsurile care trebuie luate pentru a le diminua. Mai mult
natura misiunilor şi sarcinile de serviciu pot varia, aşadar pot exista ameninţări diferite, care cer
aplicarea unor altor tipuri de măsuri de protecţie. Un cadru conceptual care îi cere profesionistului
contabil să identifice, să evalueze şi să răspundă acestor ameninţări conform principiilor fundamentale,
şi nu doar pentru a respecta un set de reguli specifice ce pot fi arbitrare, este aşadar, în interesul
publicului. Codul oferă un cadru general ce îl poate asista pe profesionistul contabil în identificarea,
evaluarea şi depăşirea acestor ameninţări în conformitate cu principiile fundamentale. Dacă
ameninţările identificate sunt altfel decât în mod clar nesemnificative, un profesionist contabil, ar
trebui, dacă este cazul, să aplice măsuri de protecţie pentru a le diminua sau reduce la nivel acceptabil,
astfel încât conformitatea cu principiile fundamentale să nu fie compromisă.” (Codul etic naţional al
profesioniştilor contabili, Secţiunea A, 100.5)

Părţile B şi C ale Codului etic naţional al profesioniştilor contabili, exemplifică circumstanţe

experimentate de un profesionist contabil ce pot fi ameninţări la adresa conformităţii cu principiile
fundamentale. „Conformitatea cu principiile fundamentale poate fi, teoretic, ameninţată de o varietate
de situaţii. Multe ameninţări se încadrează în următoarele categorii:

a) ameninţarea generată de interesul propriu apare atunci când profesionistul contabil sau un
membru al familiei acestuia are un interes financiar sau un alt gen;

b) ameninţarea generată de auto-examinare(auto-control) poate apărea atunci când un

raţionament anterior trebuie re-evaluat de către profesionistul contabil responsabil de acel
raţionament;

c) ameninţarea generată de favorizare poate apărea atunci când un profesionist contabil

promovează o poziţie sau o opinie până la un punct în care obiectivitatea să poate fi
compromisă;

15
 d) ameninţarea generată de familiaritate poate apărea atunci când, în virtutea unei relaţii
strânse, un profesionist contabil simpatizează prea mult cu intersele altor părţi; şi

e) ameninţarea generată de intimidare apare atunci când un profesionist contabil poate fi

impiedicat să acţioneze obiectiv prin intermediul unei ameninţări, reale sau presupuse.”
(Codul etic naţional al profesioniştilor contabili, Secţiunea A, 100.10).

1.3.2 Măsuri de protecţie împotriva ameninţărilor la adresa conformităţii cu

principiile fundamentale

Există posibilitatea că încălcarea principiilor fundamentale ale codului etic să fie făcută atât
voluntar cât şi involuntar. În cazul primei situaţii, răspunzătoare de rezolvarea acesteia este organizaţia
din care face parte profesionistul contabil(pentru profesioniştii contabili angajaţi) sau organismul
profesional din care face parte profesionistul contabil independent prin intermediul Comisiei de etică
profesională. În cea de-a doua situaţie, atunci când principiile etice sunt încălcate involuntar şi
ameninţarea a fost descoperită trebuie aplicate măsuri de protecţie pentru a elimina sau reduce aceste
ameninţări la un nivel acceptabil. Măsurile de protecţie se împart în două mari categorii:

a) măsuri de protecţie create de profesie, legislaţie sau reglementări;

b) măsuri de protecţie în mediul de lucru.

a) „Măsurile de protecţie create de profesie, legislaţie şi reglementări includ, dar nu sunt

limitate la:

- Cerinţe educaţionale, de informare şi experienţă la intrarea în profesie;

- Cerinţe de dezvoltare profesională continuă;

- Reglementări de guvernare corporativă;

- Standarde profesionale;

- Proceduri disciplinare şi de monitorizare profesională reglementară;

16
 - Exeminarea externă a rapoartelor, evaluărilor, comunicatelor sau informaţiilor unui profesionist
contabil de către o terţă parte împuternicită prin lege” (Codul etic naţional al profesioniştilor
contabili, Secţiunea A, 100.12)

„ Unele măsuri de protecţie pot creşte probabilitatea de identificare sau de eliminare a

comportamentului lipsit de etică. Astfel de măsuri de protecţie, care pot fi generate de profesia
contabilă, de legislaţie, reglementări sau de organizaţia angajatoare, includ dar nu sunt limitate la:

- Sisteme de reclamaţii eficace, gestionate publice de către compania angajatoare, de către

profesie sau un organism de reglementare, care îi împuterniceşte pe colegi, angajatori sau
reprezentanţi ai marelui public să atragă atenţia asupra unui comportament ne-profesional sau
lipsit de etică;

- O obligaţie explicită de a raporta încălcări ale prevederilor etice.” (Codul etic naţional al
profesioniştilor contabili, Secţiunea A, 100.14)

b) Măsuri de protecţie în mediul de lucru - „în mediul de lucru măsurile de protecţie relevante
vor varia de la caz la caz. Măsurile de protecţie din cadrul mediului de lucru cuprind măsuri de
protecţie la nivelul firmei şi măsuri de protecţie specifice misiunii.” (Codul etic national al
profesioniştilor contabili, Secţiunea B, 200.11)

„ Măsuri de protecţie din întreaga firmă în cadrul mediului de lucru ar putea include:

- poziţia de conducător al firmei care subliniază importanţa respectării principiilor fundamentale;

- poziţia de conducator al firmei care accentuează preconizarea faptului că membrii echipei de

certificare vor acţiona în intersul public;

- politici şi proceduri pentru a implementa şi monitoriza controlul calităţii misiunilor de certificare;

- politici documentare de independenţă privind identificarea ameninţărilor la adresa conformităţii cu

principiile fundamentale, evaluarea importanţei acestor ameninţări şi identificarea şi aplicarea
măsurilor de protecţie pentru a elimina sau reduce până la un nivel acceptabil ameninţările, diferite de
cele care sunt în mod evident lipsite de importanţă;

- pentru firmele care prestează misiuni de certificare, politici documentate privind independenţa,
privind identificarea ameninţărilor la adresa independenţei, evaluarea semnificaţiei acestor ameninţări
şi evaluarea şi aplicarea măsurilor de protecţie pentru a elimina sau reduce aceste ameninţări, altele
decât cele care sunt în mod clar nesemnificative, la un nivel acceptabil;
17
- politici şi proceduri interne documentate care prevăd respectarea principiilor fundamentale;

- politici şi proceduri care vor permite identificarea interselor sau relaţiilor dintre firma sau membrii
echipei de certificare şi clienţii certificării;

- politici şi proceduri care vor monitoriza şi, atunci când este necesar, pentru a gestiona credibilitatea
datelor privind veniturilor ce provin de la un singur client al certificării;

- utilizarea unor parteneri diferiţi şi echipe cu tendinţe separate de raportare în vederea prestării
serviciilor de non-certificare pentru un client al certificării;

- politici şi proceduri pentru a interzice indivizilor care nu sunt membrii echipei de certificare să
influenţeze inadecvat rezultatele misiunii de certificare;

- comunicarea la timp a politicilor şi procedurilor unei firme, precum şi a oricăror schimbări ale
acestora, către toţi partenerii şi personalul profesional, inclusiv instruirea şi educarea corespunzătoare a
acestora în ceea ce priveşte astfel de politici şi proceduri;

- desemnarea unui membru cu experienţ al conducerii drept responsabil pentru supravegherea

funcţionării adecvate a sistemului de control al calităţii;

- metode de consiliere a partenerilor şi a personalului profesional al clientului certificării şi al

entităţilor asociate faţă de care trebuie să îşi păstreze independenţa;

- un mecanism disciplinar de promovare a conformităţii cu politicile şi procedurile;şi

- politici şi proceduri publicate care să îi încurajeze şi să îi abiliteze pe angajaţi să comunice nivelelor

superioare din cadrul firmei orice problemă legată de conformitatea cu principiile fundamentale care îi
preocupă.” (Codul etic naţional al profesioniştilor contabili, Secţiunea B, 200.12)

„ Măsurile de protecţie specifice misiunii în mediul de lucru ar putea să includă:

- Implicarea unui profesionist contabil suplimentar pentru a revizui munca efectuată sau măcar
pentru a oferi consiliere dacă este necesar;

- Consultarea unei terţe părţi, cum ar fi un comitet de directori independent, un organ profesional
normalizator sau un alt profesionist contabil;

- Discutarea problemelor de etică cu persoane însărcinate cu guvernarea din cadrul clientului;

- Prezentarea naturii serviciilor prestate şi a mărimii onorariilor percepute către persoanele

însărcinate cu guvernarea clientului;

18
 - Implicarea altei firme pentru a realiza s-au a realiza din nou o parte din misiunea de certificare;

- Rotaţia personalului echipei de certificare.” (Codul etic naţional al profesioniştilor contabili,

Secţiunea B, 200.13)

„Depinzând de natura misiunii, un profesionist contabil independent poate de asemenea să se

bazeze pe măsurile de protecţie pe care le-a implementat clientul sau. Totuşi, nu este posibil să pună
baza doar pe astfel de măsuri de protecţie pentru a reduce ameninţările la un nivel acceptabil.” (Codul
etic naţional al profesionistilor contabili, Secţiunea B, 200.14)

„ Măsurile de protecţie în interiorul clientului certificării, includ următoarele situaţii:

- Atunci când clientul alege o firmă independentă pentru desfăşurarea misiunii, persoane din
afara managementului rectifica sau aproba această alegere;

- Clientul certificării are angajaţi competenţi care pot lua decizii manageriale;

- Clientul a implementat proceduri interne care asigura alegeri obiective în mandatarea

misiunilor de non-certificare; şi

- Clientul deţine o structură de guvernare corporativă care asigura o supraveghere

corespunzătoare şi comunicarea informaţiilor privind serviciile unei firme.” (Codul etic
naţional al profesioniştilor contabili, Secţiunea B, 200.15)

1.4 Organismele profesionale şi rolul lor în păstrarea unui comportament etic în profesia
contabilă

1.4.1 Responsabilităţile organismelor profesionale

În timp ce membrii individuali ai unei profesii contabile au obligaţia de a servi interesului public,
organismele profesionale au o responsabilitate specifică şi un rol esenţial care se regăsesc în cele 3
obiective fundamentale ale organismelor profesionale, şi anume:

· Educaţia: asigurarea unei dezvoltări profesionale continue a membrilor lor;

· Etica: comportamentul deontologic al membrilor lor;
· Calitatea: certificarea serviciilor oferite de membrii lor.
Pentru a atinge aceste obiective organismele profesionale trebuie să susţină şi să promoveze
practicile profesionale la nivel înalt, inclusiv prin reglementări
19
 Necesitatea reglementării şi natura acestei reglementări depind de:

a) profesia însăşi, capacitatea ei de a răspunde efectiv şi eficient cererilor economiei şi societăţii;

b) condiţiile de piaţă în care activează profesia;

c) calitatea serviciilor furnizate de membrii săi; reglementarea este necesară pentru a certifica
faptul că serviciile contabile de pe piaţa sunt de calitate adecvată, ceea ce implică:

- adoptarea de standard profesionale, tehnice;

- adoptarea de reguli etice;

- nevoia de reprezentare a utilizatorilor de servicii contabile, precum investitorii, creditorii etc.

Organismul profesional trebuie să reglementeze activităţile şi conduita membrilor săi pentru a se

asigura ca responsabilitatea sa faţă de interesul public este îndeplinită chiar dacă există o reglementare
externă a profesiei.

Reglementarea unei profesii este un răspuns precis la nevoia de standarde sigure, care să fie
îndeplinite de membrii acelei profesii. Este un mijloc eficace de asigurare a calităţii.

Reglementarea este importanta dar nu este suficientă şi eficientă decât însoţită de un comportament
etic al profesionistului contabil.

1.4.2. Aria de aplicabilitate şi calitatea reglementarii în profesia contabilă

De obicei reglementarea profesiei contabile acoperă următoarele domenii:

- cerinţele de acces şi certificarea sau autorizarea;

- cerinţele referitoare la educaţia continua;
- monitorizarea comportamentului profesioniştilor contabili;
- standardele profesionale şi etice pe care profesioniştii contabili trebuie să le respecte;
- sistemele şi procedurile disciplinare în cazul în care profesioniştii contabili nu îndeplinesc
cerinţele de mai sus.

Standardele de înaltă calitate sunt importante deoarece acestea oferă o bază de referinţă pentru
membrii profesiei, utilizatorii serviciilor contabile şi organele de reglementare, pentru a evalua
conformitatea membrilor cu cele mai bune practici.

20
 Pentru că reglementarea să asigure servicii de calitate utilizatorilor ei, trebuie:

· să fie proporţionala
· să fie transparenta
· să nu fie împotriva competiţiei
· să fie nediscriminatorie
· să fie precisă
· să fie segmentata în funcţie de ţinta sa
· să fie implementată consecvent şi just
· să fie supusă unei examinări periodice.
· să asigure faptul că serviciile contabile sunt de calitate.

1.4.3 Modalităţi de implementare a reglementarii

Sunt trei modalităţi de implementare a reglementarii:

1. Auto-reglementarea, specifică economiilor liberale: organismul profesional este recunoscut

de guvern, care îi deleagă responsabilitatea de a reglementa profesia;
2. Reglementarea externă: profesia este reglementată de guvern, fie prin intermediul unei
agenţii guvernamentale, fie prin intermediul unei agenţii independente, căreia guvernul i-a delegate
sarcini de reglementare;
3. Co-reglementarea: reprezintă o combinare intre auto-reglementare şi reglementarea
externă.
Auto-reglementarea şi reglementarea externă trebuie să se comporte în aşa fel încât să fie
complementare şi să nu concureze.
Modalităţi de combinare a auto-reglementarii cu reglementarea externă:
1. Auto-reglementarea împreună cu supravegherea întreprinsă de o agenţie independenta; în
acest caz supravegherea este complementara reglementării şi o întăreşte;
2. O combinaţie în care organismul profesional este responsabil pentru anumite aspecte ale
reglementării, iar guvernul său o agenţie independent, pentru alte aspecte.

21
 1.4.4 Reglementarea profesiei contabile la nivel european

Reglementarea generală

Profesia contabilă este reglementată de Directiva 89/48/CEE înlocuită prin Directiva 2005/36/CEE
cu privire la recunoaşterea calificărilor profesionale.

Profesionistul contabil este definit ca fiind specialistul care a absolvit într-un stat membru cel mai
înalt nivel de pregătire şi formare cerut în acea ţara pentru activitatea de profesionist contabil şi care
are acces fără restricţii la toate serviciile şi activităţile componente ale profesiei contabile inclusiv,
odată autorizat, la activitatea de audit statutar. Aceşti profesionişti au studii universitare, stagiu practic
de cel puţin 3 ani şi au susţinut şi promovat un test de aptitudini.

Reglementarea specială

Reglementarea specială se referă la reglementarea activităţii de audit statutar. Serviciile de audit

statutar sunt reglementate de Directiva 84/253/CEE, cunoscută sub denumirea de a 8-a Directivă,
înlocuită cu Directiva 2006/43/CF, cunoscută ca fiind noua Directiva a 8-a.

Principalele prevederi sunt:

· condiţiile de autorizare şi de retragere a autorizării unui profesionist contabil de a efectua audit

statutar. Condiţiile de autorizare sunt:
- să aibă studii universitare relevante sau un nivel echivalent;
- să fi susţinut un examen de acces la calitatea de profesionist contabil; să fi efectuat un stagiu de
pregătire practica de cel puţin 3 ani;
- să fi promovat un examen de competenta profesională.
· condiţiile speciale privind independenta auditorului, calitatea prestaţiilor de audit statutar şi
standardele aplicabile.
· crearea unui sistem de supraveghere publică asupra activităţii de audit statutar şi a auditorilor
statutari.

22
 1.4.5 Necesitatea unor organisme profesionale puternice

Necesitatea unor organisme profesionale puternice la nivel naţional rezulta din responsabilitatea pe
care o are profesia contabilă pentru protejarea interesului public, cel puţin din punctul de vedere a trei
domenii, care constituie comandamentele fundamentale ale unui organism profesional: educaţia, etică
şi control de calitate.
Atât publicul cât şi entitatea beneficiara a serviciilor profesionale trebuie protejate de o eventuală
incompetenta a profesioniştilor contabili. Aceasta protectiva este asigurată atunci când organismul
profesional stabileşte măsuri eficiente în ceea ce priveşte educaţia profesioniştilor contabili şi în ceea
ce priveşte calitatea serviciilor furnizate de profesioniştii contabili, măsuri eficiente de etică şi
deontologie profesională.

1.4.6 Criterii de recunoaştere a unui organism profesional

Pentru a fi recunoscut de autorităţile publice şi de organismele internaţionale, un organism naţional

al profesiei contabile trebuie:

· să fie un organism necomercial şi neguvernamental;

· să fie acceptat şi recunoscut de membrii săi;
· membrii să fie profesionişti contabili, autorizaţi să desfăşoare la nivel înalt activităţile
specifice;
· să se bucure de bună reputaţie în rândul autorităţilor publice şi al publicului;
· să aibă capacitatea de a dezvolta sau influenta standardele profesionale şi contabile (etică,
disciplină, practica profesională, controlul calităţii);
· să aibă capacitatea de administrare şi resursele necesare pentru îndeplinirea misiunii şi
obiectivele sale.

23
 1.4.7 Standardele internaţionale de etică în profesia contabilă

IFAC prin Consiliul pentru standardele internaţionale de contabilitate pentru sectorul public
(IESBA) emite standardele internaţionale de etică pentru profesioniştii contabili.

Organismele membre IFAC au obligaţia să încorporeze cerinţele acestora în cerinţele naţionale de

contabilitate, să acorde asistentă la implementarea acestora.

Organismele profesionale membre IFAC trebuie să urmărească:

v Incorporarea cerinţelor standardelor internaţionale de contabilitate pentru sectorul public în

cerinţele naţionale de contabilitate pentru sectorul public, sau dacă responsabilitatea elaborării
cerinţelor naţionale de contabilitate revine guvernului sau altor terţi, convingerea acelor responsabili să
se conformeze acestor standarde;
v Asistentă la implementarea standardelor internaţionale de contabilitate în sectorul public sau
altor standarde care încorporează aceste standarde;
v Incorporarea cerinţelor IFRS-urilor în cerinţele naţionale de contabilitate, sau dacă
responsabilitatea elaborării cerinţelor naţionale de contabilitate revine guvernului sau altor terţi,
convingerea acelor responsabili să se conformeze acestor standarde;
v Asistentă la implementarea IFRS-urilor sau altor standarde care încorporează aceste standarde.

Consiliul pentru standardele internaţionale de etică pentru contabili (IESBA) din cadrul IFAC a
emis Codul etic al profesioniştilor contabili care cuprinde standardele etice de înaltă calitate, precum şi
alte prevederi pentru profesioniştii contabili din întreaga lume. Acest cod stabileşte principiile
fundamentale ale eticii profesionale pentru profesioniştii contabili şi creează un cadru conceptual şi
îndrumări pentru aplicarea acestor principii.

În România Codul etic al IFAC a fost adoptat din 2002 drept Codul etic naţional al profesioniştilor
contabili, aducându-se permanent îmbunătăţiri.

24