Grupuri de societati corporative

si schimbarile existente in activitatea

acestora dupa ani 2000.

Realizat de: Brinzac Alexandru

Definiție

Corporația reprezintă forma de organizare a unei afaceri, autorizată de către autoritatea

statului respectiv drept entitate legală, de sine stătătoare. Deși este înființată prin asocierea
mai multor persoane, o corporație este o entitate distinctă de cei care o dețin, având propriile
drepturi, privilegii si datorii. O corporație va avea toate drepturile legale ale unui individ, în
afară de câteva limitări precum dreptul la vot.

Ea cumpăra active, contracteaza datorii, încheie contracte, acționeaza în justiție, este

acționată în justiție si plăteste impozite în nume propriu. Corporațiile emit acțiuni pentru cei
care doresc să investească capital și să devină astfel proprietari, și respectiv obligațiuni pentru
cei care doresc sa împrumute bani companiei. O corporație are trei caracteristici principale:
(1) raspundere limitată - proprietarii pot pierde doar ce au investit, (2) ușurința transferului
proprietății prin vanzarea acțiunilor, (3) continuitatea existenței. Factorii care explică
popularitatea acestei forme de organizare sunt capacitatea sporită a unei corporații de a obține
capital și capacitatea acționarilor de a profita de creșterea companiei in condițiile dispersării
riscului.

Structura corporativă este utilizată la nivel global pentru companii de toate tipurile.
Statutul juridic al corporației diferă în funcție de țara sau jurisdicția în care a fost formată, dar
indiferent unde există corporația, aceasta beneficiază de răspundere limitată. Aceasta
înseamnă că, deși acționarii au dreptul de a participa la profiturile corporației, nu pot fi
considerați responsabili pentru datoriile suportate de corporație. Aceasta este o protecție
foarte importantă și unul dintre principalele beneficii ale structurii corporative.

Aproape fiecare afacere cunoscută funcționează sub structura corporativă. Nike, Wal-
Mart, Facebook și Coca-Cola sunt toate corporații.
Corporația este creată printr-un proces legal în care un grup de părți interesate decide
să emită stocuri și să încorporeze pentru a urmări un obiectiv comun. În timp ce majoritatea
corporațiilor operează pentru profit, este posibil să existe și corporații non-profit. Atunci când
acțiunile sunt emise, acționarii sunt responsabili doar pentru plata acțiunilor lor atunci când
sunt emise. Aceste acțiuni sunt adesea tranzacționate ulterior pe piața deschisă, iar valoarea
fluctuează în funcție de cererea publică. O corporație poate avea o mână de acționari sau
poate avea mulți. În cazul afacerilor cunoscute, există adesea milioane de acționari.

Societatea este formată și reglementată de legile corporative din jurisdicția sa de

reședință. Unele jurisdicții au reglementări mai atrăgătoare și destul de populare pentru
formationul corporaţiilor. Acestea includ statele Delaware și Nevada din SUA, precum și
Malta sau Hong Kong la nivel internațional. În Statele Unite, cea mai comună formă de
corporație este cunoscută sub numele de „C Corporation”.

Ce este guvernanța corporativă si când a aparut?

În Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Australia, Austria, Germania,

Olanda, Suedia, Hong Kong, India și în alte țări, se utilizeaza , "corporate governance", în
Franța "gouvernement des entreprise", în Spania, Mexic, Peru "gobierno corporativo".
Termenul tradus de "guvernanță corporativă" s-a impus prin adaptarea celui
anglo-saxon. Conceptul s-a impus pe la începutul anilor nouazeci și are ca obiectiv stabilirea
noilor reguli de interacțiune între manageri si acționari.

Cu alte cuvinte, guvernanta corporativă se traduce prin arta oamenilor de a

conduce si organiza o afacere.
De ce arta? Pentru că, dincolo de tehnică, cunoștințe, stiință, mai este nevoie de
ceva: talent, viziune, implicare și multe altele.
Definiția OECD cu privire la guvernanța corporativă, redată în cele ce urmează
prezintă o viziune mai echilibrată: "Guvernanța corporativă este unul dintre elementele cheie
pentru îmbunătățirea eficienţei şi creşterii economice, precum şi pentru extinderea încrederii
investitorilor".
Guvernanța corporativă implică un set de relații instituite între managementul
companiei, consiliul său de administraţie şi acționari. Guvernanța corporativă furnizează de
asemenea, o structură prin care obiectivele companiei sunt stabilite, iar mijloacele de atingere
a acestora, precum şi de monitorizare a performanțelor sunt determinate. O guvernanță
corporativă bună ar trebui
 să motiveze suficient managementul şi consiliul de administrație pentru a atinge
obiectivele de interes pentru companie şi acţionarii săi
 să faciliteze monitorizarea efectivă.
Guvernanța corporativă ocupă tot mai mult un spațiu de dezbateri în lumea
afacerilor de astăzi. Motivul pare să fie determinat de faptul că, datorită globalizării afacerilor,
proprietarii lor devin din ce în ce mai distanțați de actul de conducere a acestora. Astfel, se
creează două grupuri de interese distincte: proprietarii, respectiv managementul (agenții).
Interesele acestor grupuri sunt uneori identice, alteori nu.
Adesea, există o stare conflictuală între interesele proprietarilor şi cele ale
managementului, în sensul că fiecare urmăreşte să-şi maximizeze câştigurile. Principial. fară a
intra în detalii tehnice, s-a conturat modelul ideal de organizare a structurii de conducere, care
presupune separarea funcției de supraveghere/monitorizare de funcţia executivă. În această
viziune, consiliul de administrație ar fi format din directori executivi şi directori neexecutivi,
aceştia din urmă asumându-şi rolul de supraveghere a funcției executive şi de asigurare a
interfeței cu proprietarii afacerii.
Rolul sistemului financiar-bancar in Romania

Sistemul bancar românesc poate fi un exemplu de fragilitate instituțională

pentru ca s-a dovedit inapt să susțină creșterea economica endogenă. Mai mult, instituțiile
financiar nebancare s-au arătat încă și mai puțin capabile să contribuie la dezvoltarea
economică, date fiind slăbiciunea lor și performanțele scăzute pe ansamblu. Scandaluri de
amploare au zdruncinat încrederea populatiei în entitățile financiare nebancare, în primul rând
fondurile de investiții.
De aceea, sectorul bancar reprezinta peste 90% din totalul pieței de capital în
România. Până in 2000, băncile de stat au fost predominante, și au fost folosite deseori la
direcționarea banilor publici către subvenționarea unor sectoare economice în dificultate.
Cadrul general în care băncile operează este în continuare marcat de un grad important de
segmentare, reglementări precare și supraveghere inadecvată, piețe financiare subcapitalizate.
Capitalul străin a devenit majoritar în sectorul bancar românesc, ca pondere în capitalul social
și în active.
Deși au ajuns dominante în totalul capitalului social și al activelor, băncile cu
capital străin și filialele băncilor străine sunt doar marginal implicate în intermedierea
financiară, având o pondere de numai cateva procente în total credit neguvernamental și dețin
aproape o treime din profiturile sectorului bancar. Explicațiile țin de nivelul relativ ridicat al
incertitudinii pe piața de capital, performanțele neconvingătoare ale multor intreprinderi,
inflația înca mare și fluctuația ratelor dobânzii și a cursului de schimb. Slăbiciunile sistemului
bancar determină bancile performante să obțina profit din activități non-bancare.

Guvernanta corporativa in România si cadrul tarilor OECD

Principiile OECD cu privire la guvernanta corporativă care se impun a fi

aplicate in România, urmăresc armonizarea și integrarea experienței țărilor membre ale
organizației, ale instituțiilor financiare si economice internaționale în cooperarea globală,
creșterea sectorului privat ca furnizor de capital, piața și locuri de muncp, convergente
intereselor pe piețele interne și internaționale.
Principiile OECD, adoptate in 1999, sunt cele mai respectate pe plan
internațional, deoarece există informații pentru toți acționarii, responsabilitățile sunt stabilite
și echilibrate, există studii realizate de profesioniști ai pieței de capital, recunoscute
internațional. Suportul financiar poate fi asigurat, dar mediul economic se confruntă încă cu
birocrație și corupție. Trebuie identificate si susținute instituțional noi activități și programe
multianuale pentru transferul de know-how. Se impun dezvoltate cu spirit pragmatic, noi
parteneriate instituționale și activități profesionale. Respectarea legilor, a reglementărilor și
abordărilor principiale trebuie instalate în cultura economică a comunităților de afaceri.

Introducerea guvernanței corporative ăn România implică: principiul egalității

de tratament pentru acționari, adoptarea principiilor OECD, armonizarea celor doua
componente de bază pe piața de capital: rentabilitatea și riscul, pachetul legislativ actualizat
(Legea valorilor mobiliare, Legea serviciilor financiare. Legea pietelor reglementate).
Ca obiective importante se impun a fi menționate: fundamentarea pachetului
legislativ, crearea de resurse pentru economie, formarea capitalului autohton, protectic,
informare și transparența pentru capitalul străin și dreptul de proprietate pentru valori
mobiliare (tranzacționarea, înregistrarea, transferul).
Principiile OECD semnifică refacerea încrederii în mediul de afaceri, iar
introducerea acestora este o prioritate necesara în activitatea autorităților legislative și de
reglementare pentru piața de capital. Problematica guvernanței corporative este mai vastă
decat piețele de capital, care sunt numai o componenta a sistemului. Din experiența Băncii
Mondiale privind mediul de afaceri din România, guvernanța corporativă este un mecanism
pentru succes, atât în ceea ce privește mediul exter cât și cel intern. Acest mecanism
reglementat si instituit prin guvernanță corporativă are in vedere:
 capitalul uman
 impozitarea, sistemul de taxe, reformele judiciare
 sistemul bancar
 reglementarea asigurărilor
 consiliul de conducere al companiilor
 privatizarea
Deseori s-au inițiat reforme ca răspuns la situații de criză dar reformele trebuie
aplicate pentru evitarea crizelor, de aceea in România, se impune finalizarea reformelor
fundamentale, structurale, cu privire la
 privatizare
 sectorul financiar
 mediul de afaceri
Se pune accent pe reformarea sectoarelor energetic și a utilităților publice,
continuarea privatizării și a restructurării economice. Selectiv, deși procesul de reformă
trebuie integrat și corelat în cele mai mici amănunte, sunt reținute următoarele direcții:
-capacitatea și hotararea executivului de a crea un cadru guvernamental pentru privatizare,
supravegherea financiară (controlul financiar), aplicarea legii și a reglementărilor, piața de
capital și acțiunile;
-sectorul public să permită sectorului privat să dezvolte un sistem eficient de coduri și
reglementări și consolidarea procesului de macrostabilizare;
Banca Mondiala poate contribui la structurarea guvernanței corporative în
Romania, prin know-how și experiențe de succes pe plan mondial.
Implementarea principiilor de guvernanta corporativa in Romania

În România abordarea problemei guvernanței corporative a plecat de la

proiectul inițiat de Alianța Strategică a Asociaților de Afaceri (ASAA), alături de parteneri
precum Confederația Intreprinzătorilor Particulari din județul Timiș și Camera de Comerț și
Industrie a României și a Municipiului București.
ASAA a debutat in perioada 1999-2000 prin elaborarea proiectului ,,Codul
voluntar de conducere corporativă" prin intermediul căruia informează mediile de afaceri,
consiliile de administrație și directorii executivi din societățile comerciale pe acțiuni în
legătură cu principiile și experiența țărilor OECD în domeniul guvernanței corporative.
În urma dezbaterilor privind îmbunătățirea actului de conducere a
întreprinderilor prin guvernanță corporativă s-au desprins urmatoarele concluzii:
 nevoia de administratori independenți în consiliile de administrație pentru a reprezenta
mai bine interesele acționarilor;
 necesitatea unor norme de guvernanță corporativă obligatorii pentru intreprinderile de
stat și facultative pentru cele private;
 necesitatea înființării unor organisme care să supravegheze respectarea "Codului de
guvernanță corporativă";
 întărirea răspunderii consiliilor de administrație și îmbunătățirea legislației privind
numirea si activitatea lor;

Printre modalitătile de implementare a codului de conducere corporativă se

numără înființarea unei categorii superioare, categoria +" la bursa, categorie care cuprinde
numai societăți care aplică guvernarea corporativă.
La introducerea guvernanței corporative în economia romanească au existat și
opinii defavorabile întrucat economia este traumatizată prin măsuri care afectează negativ
afacerile, relațiile contractuale sau angajamentele financiare. Reprezentanții unor societăți au
ridicat problema conform căreia codul de guvernanță poate constitui o salvare pentru
managerii de stat. De aceea s-a considerat necesar un program de informare și educare a
publicului și investitorilor pentru orientarea economiilor către piața de capital.
Legea societăților comerciale nr. 31 din 1990, republicată, constituie în mare
parte cadrul instituțional al guvernanței corporative în Romania, prin intermediul acesteia
stabilindu-se regulile de funcționare a scoictăților comerciale, protecția dreptului de
proprietate al investitorilor prin sistemul de registre al acționarilor, rolul si regulile de
funcționare ale diferitelor organe de conducere ale societății și obligațiile privind transparența
și divulgarea informațiilor. Cadrul instituțional al guvernanței corporative este completat din
punct de vedere al prevederilor speciale pentru societățile deschise, rolul CNVM și al burselor
de valori, de legea privind valorile imobiliare și bursele de valori nr. 52 din 1994. De
asemenea, Guvernul Romaniei a emis Ordonanța de urgență privind valorile imobiliare,
serviciile financiare și piețele reglementate care completează și actualizează legislația
existența și marchează evoluția concepției asupra pieței de capital. Elaborarea acestei
ordonanțe s-a realizat ținand cont de recomandările și principiile OECD:
 protectia drepturilor actionarilor si tratamentul egal al acestora, inclusiv al actionarilor
minoritari, precum si al investitorilor straini de portofoliu;
 asigurarea transparentei activitatilor insitutiilor si operatorilor din piata de capital prin
furnizarea de informatii si accesul necesar si suficient la acestea;
 impunerea auditării emitentilor de valori imobiliare și prezentarea publică a
rezultatelor acestuia;
 obligarea tuturor emitentilor și operatorilor din piața de capital de a raporta și a se
supune controlului CNVM;

Prin intermediul acestei ordonanțe se urmărește implementarea normelor și

recomandărilor Organizației Internaționale a Comisiei de Valori Mobiliare (IOSCO), se
reglementează inființarea și funcționarea burselor de valori și se prevede ca titlurile de stat să
fie listate automat la o bursa de valori, prin simpla prezentare a prospectului de emisiune.

Modele de guvernanta corporativa in intreprinderile din Romania

În Romania ca și în celelalte țări din Europa Centrala și de Est, companiile se caracterizează

prin același model general de guvernare corporativă bazat pe controlul intern al salariaților și
al managementului, dar cu anumite particularități în funcție de condițiile naționale economice,
sociale, politice, culturale specifice în care formele de guvernare au aparut și s-au dezvoltat.
Cadrul legal în vigoare prezintă doua modele de guvernanță corporativă aplicabile societăților
pe acțiuni: modelul unitar, respectiv modelul dualist, cunoscute și sub denumirea de
guvernantă pe un singur palier". respectiv pe două paliere".

Modelul unitar

În cadrul modelului unitar, societatea este guvernată de un consiliu de

administrație și, în funcție de caz, de directori. Ca diferență semnificativă față de modelul
dualist, în cazul modelului de guvernare unitar, directorii pot fi concomitent membri ai
consiliului de administrație. De asemenea, modelul unitar, în mod exclusiv, permite prezența
cenzorilor în structura de guvernare a societății.
Consiliul de administratie
Potrivit modelului de guvernanță pe un singur palier consiliul de administrație
trebuie sa fie format din unul sau mai mulți administratori. În cazul în care este aleasă ultima
varianta numarul acestora trebuie sa fie impar. Societățile pe acțiuni ale căror situații
financiare anuale fac obiectul unei obligații legale de auditare sunt administrate de cel puțin
trei administratori, iar în cazul în care într-o societate are loc delegarea atribuțiilor de
conducere către directori, majoritatea membrilor consiliului de administrație trebuie sa fie
formată din administratori neexecutivi, aceștia fiind cei care nu au fost numiți directori. Din
consiliul de administrație pot să facă parte unul sau mai mulți membri independenți.
Comitetul de audit
Comitetele de audit sunt formate de către consiliul de administrație și au în
componenta cel puțin 2 membri ai consililui. Rolul comitetelor de audit este de a desfasura
investigatii si de a elabora recomandari pentru consiliu in domenii precum auditul,
remunerarea administratorilor, directorilor Rapoartele aferente activitatii comitetelor de audit
sunt transmise in mod regulat consiliului. Comitetele trebuie sa aibe in componenta lor:
 cel putin un membru care sa aibe statutul de administrator neexecutiv independent;
 cel putin un membru cu experienta in aplicarea principiilor contabile sau in audit
financiar;

Directorii

Conducerea societatii poate fi delegata de catre consiliul de administratie unuia

sau mai multor directori, unul dintre ei fiind numit director general. Acestia pot fi numiti
dintre administratori sau din afara consiliului de administratie. In cazul societatilor pe actiuni
pot fi numiti directori numai persoanele carora le-au fost delegate atributii de conducere a
societatii. Prevederi privind auditul intern Directorii si cenzorii sau, dupa caz, auditorii interni
pot fi convocati la orice intrunire a consiliului de administratie, intruniri la care acestia sunt
obligati sa participe. Ei nu au drept de vot, cu exceptia directorilor care sunt si administratori.

Administratorii sunt solidar raspunzatori cu predecesorii lor imediati daca,

avand cunostinta de neregulile savarsite de acestia, nu le comunica cenzorilor sau, dupa caz,
auditorilor interni si auditorului financiar. In societatile care au mai multi administratori
raspunderea pentru actele savarsite sau pentru omisiuni nu se intinde si la administratorii care
au facut sa se consemneze, in registrul deciziilor consiliului de administratic, impotrivirea lor
si au incunostintat despre aceasta, in scris, pe cenzori sau auditorii interni si auditorul
financiar.

Modelul dualist
Potrivit acestui model, societatea este guvernata de un directorat si de un
consiliu de supraveghere. In cazul guvernarii corporative de tip dualist, societatile comerciale
nu dispun de cenzori, dar sunt supuse auditului extern si, prin urmare, au obligatia de a
organiza si functia de audit intern.
 Consiliul de supraveghere
Membrii consiliului de supraveghere sunt numiti de catre adunarea generala a
actionarilor. Numarul membrilor consiliului de supraveghere este stabilit prin actul constitutiv
si nu poate fi mai mic de trei si nici mai mare de 11. Din randul lor, se alege un presedinte al
consiliului. Membrit consiliului de supraveghere nu pot fi concomitent membri ai
directoratului. De asemenea, ei nu pot cumula calitatea de membru In consiliul de
supraveghere cu cea de salariat al societatii.

Prin actul constitutiv sau prin hotarare a adunarii generale a actionarilor se pot
stabili conditii specifice de profesionalism si independenta pentru membrii consiliului de
supraveghere. In aprecierea independentei unui membru al consiliului de supraveghere sunt
avute in vedere criteriile aplicabile administratorului independent din modelul unitar.
Comitetul de audit
In cazul societatilor pe actiuni ale caror situatii financiare anuale fac obiectul
unei obligatii legale de auditare financiara, crearea unui comitet de audit in cadrul consiliului
de supraveghere este

Consiliul de supraveghere poate crea comitete consultative, formate din cel

putin doi membri ai consiliului, insarcinate cu desfasurarea de investigatii si cu elaborarea de
recomandari pentru consiliu, in domenii precum auditul, remunerarea membrilor
directoratului si ai consiliului de supraveghere si a personalului, sau nominalizarea de
candidati pentru diferitele posturi de conducere. Comitetele au obligatia sa prezinte
consiliului, in mod regulat, rapoarte asupra activitatii lor. Cel putin un membru al fiecarui
comitet consultativ trebuie sa fie independent. De asemenea, cel putin un membru al
comitetului de audit trebuie sa detina experienta relevanta in aplicarea principiilor contabile
sau in audit financiar.

Directoratul
Consiliul de supraveghere desemneaza membrii directoratului si atribuie
totodata unuia dintre ei functia de presedinte al directoratului. Astfel, conducerea societatii pe
actiuni revine in exclusivitate directoratului, care indeplineste actele necesare si utile pentru
realizarea obiectului de activitate al societatii, cu exceptia celor care cad in sarcina consiliului
de supraveghere si a adunarii generale a actionarilor. Directoratul isi exercita atributiile sub
controlul consiliului de supraveghere si poate fi format din unul sau mai multi membri,
numarul acestora fiind intotdeauna impar. In cazul societatilor pe actiuni ale caror situatii
financiare anuale fac obiectul unei obligatii legale de auditare, directoratul este format din cel
putin trei membri. Asa cum indicam mai sus, cu referinta la consiliul de supraveghere,
membrii directoratului nu pot fi concomitent membri ai consiliului de supraveghere.
Prevederi comune sistem unitar - sistem dualist
 Sub pedeapsa revocarii si raspunderii pentru daune, directorii unei societati pe
actiuni, in sistemul unitar, si membrii directoratului, in sistemul dualist, nu pot fi, fara
autorizarea consiliului de administratie, respectiv a consiliului de supraveghere, directori,
administratori, membri ai directoratului ori ai consiliului de supraveghere, cenzori sau, dupa
caz, auditori interni ori asociati cu raspundere nelimitata, in alte societati concurente sau
avand acelasi obiect de activitate, nici nu pot exercita acelasi comert sau altul concurent, pe
cont propriu sau al altei persoane.
BIBLIOGRAFIE

 Avram, Viorel - ,,Managementul procesului de creare a valorii in contextul guvernarii

intreprinderii", Ed. Economica, 2003.

 Suciu, Gheorghe; Morariu, Ana; Stoian, Flavia corporativa", Ed. Universitara, 2008.
Audit intern si guvernanta

 ,,Tribuna economica" numarul 2/2006-,,Guvernanta Corporativa

 ,,Tribuna economica" numarul 3/2006-,,Guvernanta Corporativa"

 Sursa: EuroAvocatura.ro, Corporatie , Drept Comercial, Coordonator avocat Marius-
Catalin Predut, titular MCP Cabinet avocati.