Grup Scolar Dimitrie Bolintineanu

Bolintin - Vale

LUCRARE DE ATESTAT
TEMA : ACTIUNI SI OBLIGATIUNI

Elev,
Dragomir Ionut

Profesor coordonator,
Tecsan Florina

CAPITOLUL I
MEMORIU JUSTIFICATIV
Inainte de 1990, activitatea economica in Romania era
organizata pe principiile sistemului etatist centralizat, formele
fundamentale ale activitatii in toate domeniile fiind centrala si
intreprinderea, subordinate ministerelor si desfasuradu-si
activitatea conform planului unic.
Prin Decretul - lege nr.54 din 1990 a fost reglementata
organizarea si desfasurarea unor activitati economice pe baza
liberei initiative, in cadrul unor intreprinderi mici si asociatii cu
scop lucrativ, ca prim pas in procesul de tranzitie a economiei
central-planificate spre economia de piata.
Dar prima masura majora in acest proces a fost luata prin
Legea nr.15 din 1990 privind reorganizarea unitatilor economice de
stat (centrale si intreprinderi) in regii autonome si societati
comerciale, avand patrimoniu propriu, independenta decizionala si
operationala. Pe aceasta baza, au aparut peste 900 de regii
autonome de interes national sau local si peste 8000 de societati
comerciale, in toate sectoarele de activitate.
Intre cele doua forme noi de organizare a activitatii
economice exista deosebiri esentiale. In timp ce rezultatele
economice ale activitatii regiilor autonome sunt cuprinse in bugetul
de stat sau bugetele locale, relatia societatilor comerciale cu
bugetul se realizeaza numai pe cale impozitelor si taxelor. In afara
de aceasta, in timp ce regiile autonome nu sunt privatizabile,
facand parte din proprietatea privata a statului, societatile
comerciale sunt subiectul amplului proces de privatizare.
Actualmente se are in vedere restructurarea celor mai multe din
regiile autonome existente, prin transformarea lor in companii
nationale si societati nationale privatizabile.
Procesul de privatizare se realizeaza in conformitate cu
Legea nr.58 din 1991 si reglementarile ulterioare. Formele

principale de realizare a privatizarii in industrie sunt :

-distribuirea de 30% din capitalul social al societatilor cu capital de
stat populatiei adulte, sub forma certificatelor de proprietar ;
-MEBO, respectiv cumpararea de catre salariati si manageri a
actiunilor societatilor in care isi desfasoara activitatea ;
-vanzarea de active din patrimoniul societatilor comerciale catre
intreprinzatori privati, prin concurs de oferta de cumparare,urmat
de negocieri, sau prin licitatie si strigare sau in plic inchis ;
-vanzare de actiuni detinute de stat in cadrul societatilor
comerciale catre investitorii romani sau straini prin negocieri
directe, prin sistemul de licitatii sau prin Bursa de Valori.
In agricultura, terenurile au fost restituite fostilor proprietari, cu o
limita de 10 ha/familie. Se are in vedere ca aceasta limita sa
creasca la 50 ha teren agricol si 30 ha paduri pentru fostii
proprietari, in limita terenurilor disponibile, in special din cadrul
societatilor agricole de stat.
Paralel cu procesul de privatizare a societatilor cu capital de
stat, s-a dezvoltat si sectorul privat, pe baza liberei initiative.
Intregul sector privat contribuie, in prezent, cu circa 60% la
formareaprodusului intern brut, desi in industrie statul detine inca
aproape 60% din capital, iar in agricultura isi continua activitatea
fostele intreprinderi agricole de stat, denumite acum societati
comerciale. Accelerarea privatizarii, ca premisa a economiei de
piata si nu ca scop in sine, reprezinta acum prioritatea numarul unu
in procesul de reforma si de tranzitie la economia de piata.

CAPITOLUL II

NOTIUNI FUNDAMENTALE DESPRE SOCIETATI

COMERCIALE, ACTIUNI SI INVESTITII
2.1 Organizarea afacerilor
La inceputul oricarei afaceri trebuie luate mai multe decizii.
Prima se refera la forma de organizare cea mai potricita realizarii
obiectivului propus. Pentru a face o alegere buna intre variantele
posibile, este nevioe sa se raspunda la urmatoarele intrebari :
Cine va fi responsabil pentru plata datoriilor si impozitelor firmei ?
Cum este inregistrata afacerea ?
Cat de mult control operational doreste sa aiba proprietarul ?
Poate firma sa atraga angajatii ?
Care este costul infiintarii afacerii in forma aleasa ?
Raspunsurile la aceste intrebari dtermina tipul de organizare care
va fi preferata.
Cele mai multe afaceri incep pe baza unei proprietati unice.
Multe dintre acestea, pe masura ce se dezvolta, devin parteneriate
sau corporatii.
Astfel de afaceri sunt stabilite, posedate, operate si deseori
finantate de o singura persoana sau familie. Micile magazine,
atelierele de reparat, birourile de contabilitate si de consultanta,
agentiile mobiliare opereaza in cele mai multe cazuri pe o astfel de
baza. Afacerile cu proprietar unic sunt prezente in proportie de
circa 45% in servicii, 20% in comertul cu ridicata si cu amanuntul,
15% in industrie si agricultura, 15% in constructii, 51% in finante,
asigurari si sectorul mobiliar.
Firmele cu proprietar unic au o serie de avantaje :
1 eforturi si costuri de infiintare mai mici ;
2 intregul profit este al proprietarului si de aceea el se
straduieste ca acesta sa fie cat mai mare ;
3 contrl direct al afacerii ;
4 mai putine reglementari guvernamentale ;
5 posibilitate simpla de lichidare a afacerii in caz de nevoie.
In acelasi timp, firmele cu proprietar unic prezinta o serie de
dezavantaje :

proprietarul raspunde cu intreaga sa avere pentru plata

datoriilor si impozitelor afacerii ;
7 dificultati in majorarea capitalului ;
8 experienta manageriala limitata ;
9 viata de familie este dominata de afaceri ;
10 greutati in angajarea personalului calificat.
O alta forma majora de organizare a afacerilor este
parteneriatul.
Actul uniform de parteneriat care guverneaza
parteneriatele din cele mai multe state defineste parteneriatul ca
fiind o asociere intre doua sau mai multe persoane pentru a realiza,
in calitate de coproprietari, o afacere, in scopul realizarii de profit.
Desi pare usor de demarat, un partenriat poate provoca
conflicte serioase intre parteneri, care pot afecta relatiile de afaceri
si personale dintre ei. De aceea este bine ca un contract de
parteneriat sa fie redactat de catre juristi, pentru a preciza conditiile
parteneriatului :
11 contributia fiecaruia in bani, in natura, in experienta si
talent in afacere ;
12 sarcinile manageriale ale fiecarui partener;
13 cum vor fi compensati partenerii (salariu, participare la
profit) ;
14 cum pot fi instrainate sau vandute interesele afacerii ;
15 procedurile de rezolvare a conflictelor, de vanzare a
afacerii si de ditribuire a activelor.
In practica din diferite tari se intalnesc mai multe tipuri de
parteneriat :
1. general ;
2. limitat ;
3. asa-numitul parteneriat master .
In parteneriatul general, toti partenerii participa la
managementul firmei si la profit.
Parteneriatul limitat are, la randul sau, doua forme :
a) parteneri generali, care au abilitati nelimitate si unul sau
mai multi parteneri a caror competenta este limitata la volumul
6

investitiilor lor ;
b) parteneri limitati, care sunt de acord sa nu participe la
managementul de zi cu zi al firmei.
Parteneriatul master limitat este o forma mai recenta de
asociere, care actioneaza ca o companie ale carei actiuni sunt
tranzactionate la bursa.
Toate tipurile de parteneriat au cateva avantaje comune :
- mai simplu de infiintat,
- o mai mare disponibilitate de capital,
- diversitatea de pregatire si expertiza,
- flexibilitate si o mai mica dependenta de reglemetarile
guvernamentale.
Dezavantajele parteneriatului constau in :
16 raspunderea nelimitata a fiecarui partener pentru datoriile
17 afacerii, indiferent de cauzele acestora ;18 existenta unui potential de conflicte intre parteneri ;
19 durata limitata de existenta, ca urmare a faptului ca, daca
un partener care detine 50% din actiuni nu mai are
capacitatea de participare sau se retrage, parteneriatul
trebuie desfiintat ;
20 retragere dificila din parteneriat.
Cand oamenii se gandesc la afaceri, cei mai multi au in
vedere mari corporatii, precum General Motors in Statele Unite ale
Americii, ICI in Anglia, Mitsubishi in Japonia, Daewo in Correa,
Lukoil in Rusia, Ana Electronics in Romania. Corporatia nu
reprezinta cea mai populara forma de organizare a afacerilor ca
numar de firme, insa ele detin cea mai mare pondere in cifra de
afaceri si profitul unei ramuri sau tari.
Procesul de incorporare este mult mai complex decat
stabilirea unei afaceri individuale sau a unui parteneriat. Statele
reglementeaza regimul juridic al corporatiilor, respectiv
preconditiile constituirii (numar de asociati, capital), procedura de
constituire si de inregistrare, modul de organizare, functionare si
lichidare, regimul de taxe si impozite etc.
Proprietarii unei corporatii sunt detinatori de actiuni ( de parti

sociale), avand drept de proprietate asupra afacerii si drept la profit

sub forma de dividende, in functie de cota de participare la capital.
Actionarii participa la adunarile generale ale corporatiei, aleg
consiliul de administratie, voteaza in problematica esentiala a
firmei, cu un vot pentru fiecare actiune detinuta, pot sa-si transfere
sau sa-si vanda oricand actiunile.
Exista mai multe tipuri de proprietate in corporatii.
Actiunile unei firme detinute privat nu sunt puse la dispozitia
publicului larg. O firma restrans detinuta apartine unui grup
restrans de investitori ( ca de exemplu, familia) O firma detinuta
public apartine unui grup larg de indivizi straini de familie si unor
investitori internationali. Actiunile pot fi detinute de o alta
corporatie. Cand cele mai multe actiuni sunt detinute de o alta
corporatie, aceasta din urma se numeste corporatie mama, iar cea
controlata este o sucursala.
Cele mai multe corporatii sunt privat sau restrans detinute.
Cele mai mari corporatii sunt detinute de publicul larg si sunt activ
tranzactionate la bursa. In anii recenti se observa tendinta de a
merge privat , in sensul ca managerii sau un grup de actionari
rascumpara actiuni pe piata, in loc de a merge public , cum se
intampla mai inainte.
Influenta actionarilor depinde de marimea corporatiei si de
numarul de actiuni. In marile corporatii, ca de exemplu, AT & T
din Statele Unite ale Americii, cu 1.100 milioane actiuni si 2,5
milioane actionari, cei mai multi actionari au o foarte mica
influenta. In corporatiile mici, actionarii au, de regula, o mare
influenta asupra managementului.
Avantajele corporatiilor sunt :
21 raspunderea actionarilor este limitata la actiunile detinute ;
22 transfer mai facil al proprietatii ;
23 durata nelimitata ;
24 capacitatea de a atrage capital suplimentar prin emisiunea
de noi actiuni.
Dezavantajele constau in :
25 dubla impozitare (pe profit si pe dividende) ;

costul ridicat al infiintarii reglementarii si restrictii

guvernamentale mai ample.
In multe situatii companiile se restructureaza. Notiunea de
restructurare poate avea mai multe sensuri :
27 restructurarea proprietatii (detinerii actiunilor) ;
28 restructurarea managementului ;
29 restructurarea productiei pentru a corespunde mai bine
cerintelor pietei ;
30 restructurarea financiara (inlocuirea unor debite cu altele
mai favorabile din punct de vedere al conditiilor) ;
31 restructurarea personalului (reducerea numarului de
salariati sau inlocuirea unor profesii cu altele) etc.
Sensul restructurarii detinerii capitalului, genereaza si
celelalte sensuri ale termenului de restructurare.
Principalele motivatii ale restructurarii :
32 imbunatatirea performantelor companiei (reducerea
costurilor de productie, eliminarea unor operatiuni
paralele, o pondere mai mare pe piata sau reducerea
concurentei);
33 dezvoltarea activitatii (largirea liniei de fabricatie,
achizitionarea de noi tehnologii, racolarea de personal de
management mai performant).
Companiile se pot restructura prin fuziune (merger).
Doua sau mai multe companii decid sa se uneasca, formand o noua
corporatie, de obicei cu o noua identitate. Fuziunea poate fi
amicala, cand managementul nu se opune, sau o preluare ostila,
cand managementul se opune.
Din alt punct de vedere, fuziunea poate fi pe orizontala, in cadrul
aceleiasi industrii, preluandu-se o companie care livreaza
componente ale produsului finit sau materia prima, sau pe
verticala, caz in care se urmareste in principal reducerea
concurentei.
Un gen special de fuziune il reprezinta formarea unui
conglomerat, care combina companii din domenii diferite, scopul
principal fiind reducerea risului. Combinand productii cu
26

comportament conjunctural sau ciclic diferit, se poate realiza un

volum de vanzari mai stabil. Conglomeratele se constituie, de
regula, sub forma de companii holding.
Actiunile companiilor operationale sunt detinute de o companie
mama, care poate oferi sprijin financiar si administrativ, dar fara a
se implica in operare.

2.2 ORGANIZAREA AFACERILOR IN ROMANIA

In urma desfasurarii evenimentelor din decembrie 1989,
Legea nr.31 din 1990 privind societatile comerciale, cu
modificarile ulterioare, in special cele operate prin Ordonanta

Guvernului nr.32 din 1997, astfel republicata in 1998, a

reglementat formele organizarii afacerilor in Romania.
In vederea efectuarii de acte de comert, persoanele fizice si
juridice se pot asocial si pot constitui societati comerciale in
urmatoarele forme:
34 societate in nume colectiv ;
35 societate in comandita simpla ;
36 societate pe actiuni ;
37 societate in comamdita pe actiuni ;
38 societate cu raspundere limitata.
Prin acceasi Lege nr.31 din 1990 s-a stability ca societatile
comerciale organizate in virtutea Legii 15 din 1990, privatizate sau
care se vor privatize, pot functiona numai pe baza de statut.
Modificand statutul, asociatii il pot denumi act constitutive, fara ca
prin aceasta sa ia nastere o societate comerciala noua.
De asemenea, s-a precizat ca societatile comerciale cu capital
integral sau majoritar de stat pot functiona cu orice numar de
asociati.
Constituirea societatilor cu participare straina, in asociere cu
personae juridice sau personae fizice romane sau avand capital
integral strain, se supune dispozitiilor Legii nr.31 din 1990 si ale
Legii 35 din 1991 (cu modificarile ulterioare).
Intregul regim juridic privind infiintarea si functionarea
societatilor comericale se completeaza cu prevederile Codului
commercial din anul l918, exceptand articolele 77-220, 236-250 si
264-269 care au fost abrogate.
Rezulta ca formele de organizare a afacerilor, a societatilor
comerciale in Romania se incadreaza in tipologia existent ape plan
international, cu unele particularitati datorate perioadei de tranzitie
la economia de piata.
Societatile in nume colectiv si in comandita simpla pot fi
asimilate cu firmele cu proprietar unic existente in alte tari.
Raspunderea asociatilor pentru obligatiile sociale ale acestora este
nelimitata si solidara. In acelasi regim de raspundere se incadreaza
si societatea in comandita pe actiuni. Cu toate acestea, societatea in

comandita pe actiuni foloseste ca titlu de proprietate actiunea si

poate fi administrata de un asociat comanditor.
Tipul de societate cu raspundere limitata este foarte raspandit
in Romania, ca si in alte tari europene cu economie de piata
traditionala, ca de exemplu, in Anglia (Limited) sau Germania
(GmbH). Astfel de societati pot fi constituite si cu un singur
asociat, se infiinteaza pe baza de statut si contract de societate,
capitalul social se divide in parti sociale, iar raspunderea
asociatilor se rezuma la capitalul investit.
Din punctul de vedere al pietei de capital, societatea pe
actiuni este cea mai evoluata forma de organizare a afacerilor.
Aceasta forma este obligatorie pentru societatile cu capital integral
sau majoritar de stat, pentru societatile privatizate si este, treptat,
adoptata si de societatile aparute pe baza liberei initiative, pe
masura dezvoltarii lor si a pietei de capital in Romania.
Societatile pe actiuni se infiinteaza cu cel putin 5 actionari,
prin contract de asociere si functioneaza pe baza de statut.
Capitalul social este subscris si varsat de actionari contra actiuni
(nominative sau la purtator) si, eventual, contra obligatiuni, emise
in forma materiala,pe suport de hartie, sau in forma
dematerializata, inscrise in cont.
Capitalul social poate fi constituit prin subscrierea privata
(societate inchisa) sau prin suscriere publica (societate deschisa).
Conducerea societatilor este asigurata de adunarea generala a
actionarilor, care adopta hotarari cu majoritate de voturi, cu 75%
din voturi sau cu unanimitate de voturi, in functie de problematica
dezbatuta, pe baza principiului votului ponderat in functie de cota
detinuta de asociati in capitalul social (deci nu un asociat = 1 vot,
ci 1 actiune = 1 vot).
Administrarea societatii este delegata unui administrator sau
consiliului de administratie, care poate insarcina cu operarea
curenta a afacerilor un director executiv sau un comitet de directie.

CAPITOLUL III
NOTIUNI GENERALE DESPRE ACTIUNI SI
OBLIGATIUNI
Pentru piata de capital prezinta interes societatile care isi

constituie capitalul social prin emiterea de actiuni si obligatiuni, iar

dintre acestea, numai cele care sunt publice, adica apeleaza la banii
publicului in calitatea de investitor.
Pe plan international, astfel de societati sunt companiile publice,
cotate - de regula - la bursa de actiuni sau pe piata OTC, iar in
Romania sunt societatile comerciale cu capital integral sau
majoritar de stat, care s-au declarat deschise, societatile privatizate
deschise, precum si un numar, deocamdata restrans, de societati
privatizate pe actiuni, aparute pe baza liberei initiative.
In societatea in comandita pe actiuni, si societatea pe actiuni
capitalul social este reprezentat prin actiuni emise de societate.
Actiunea este o hartie de valoare prin caredetinatorul ei
dovedeste participarea sa la capitalul unei societati si pe baza
careia posesorul primeste o parte din profitul acesteia, care poarta
denumirea de dividend.
Actiunea confera posesorului ei dreptul la un vot in adunarea
generala si la dividende. Pentru actionarii care poseda mai mult de
o actiune, numarul voturilor se limiteaza prin contractul de
societate sau statutul societatii. Exercitiul dreptului de vot este
suspendat pentru actionarii care nu sunt la curent cu plata
varsamintelor ajunse la scadenta.
Actiunile emise de societate trebuie sa fie de o baloare egala
pentru a acorda posesorilor drepturi egale. Valoarea nominala a
unei actiuni nu va putea fi mai mica de 1000 lei
Actiunile vor cuprinde :
- denumirea si durata societatii ;
- data contractului de societate, numarul din registrul
comertului sub care se afla inmatriculata societatea si
numarul Monitorului Oficial in care s-a facut publicarea acesteia ;
- capitalul social, numarul actiunilor si numarul de ordine,
valoarea nominala a actiunilor si varsamintele efectuate ;
- avantajele acordate fondatorilor ;
- semnatura a doi administratori, cand sunt mai multi, sau a
unicului administrator.

3.1 Rolul economic al actiunilor si obligatiunilor

Ratiunea economica a valorilor mobiliare (actiuniobligatiuni) si a pietei de capital este pentru companii (societati
comerciale) sa procure capital pe o baza cat mai larga si cu costuri
cat mai reduse, iar pentru cei care economisesc sa investeasca cat
mai profitabil si cu un risc cat mai mic. O companie sau societate
comerciala care se infiinteaza sau se dezvolta va apela la piata de
capital numai daca aceasta ii ofera mai mari avantaje decat daca ar
apela la reinvestirea propriului profit, la un parteneriat sau la
creditul bancar, iar cel care economiseste va investi banii in actiuni
sau obligatiuni numai daca acestea ii ofera un venit mai mare decat
demararea unei afaceri proprii, intrarea intr-o asociere sau
constituirea unui depozit bancar. Aparitia si dezvoltarea pietei de
capital la actualele dimensiuni demonstreaza ca ea este avantajoasa
pentru ambele parti si, de aceea, s-a impus ca un segment nu numai
util, ci si indispensabil al pietei financiare.
De fapt, in teoria economica se face neta distinctie intre a
economisi la modul general, adica a consuma mai putin decat a
produce, si a economisi in sens financiar, adica a depune banii la o
casa de economii, cum este CEC-ul, la o banca comerciala in
depozit, cumparand titluri la un fond mutual sau obligatiuni
guvernamentale, operatiuni simple, convenabile si relativ sigure.
La polul opus economisirii in sens financiar se afla
speculatia, adica a plasa banii intr-o actiune riscanta, in speranta
obtinerii unui profit rapid si mare.
A investi se afla intre economisire si speculatie si inseamna a
plasa banii intr-o afacere care se prevede a produce un profit
rezonabil, cu asumarea unui anumit risc. Investitia se refera, de
obicei, la cumpararea de actiuni si obligatiuni. Investitorul trebuie
sa actioneze conform ptincipiului ca profitul si riscul sunt
interdependente. Cel care urmareste un profit mai mare trebuie sa
fie pregatit sa-si asume un risc mai mare.
In termeni de investitii, riscul reprezinta gradul de
nesiguranta care insoteste obtinerea unui profit. Cei mai multi
investitori sunt impotriva riscului, preferand investitii cu un bun

potential de profit si risc mic. O metoda comuna de reducere a

riscului in investitii este diversificarea, respectiv investirea intr-un
grup (portofoliu) de actiuni nelegate intre ele, astfel incat pierderea
la anumite actiuni sa fie compensata, cel putin, prin castigul la
altele.
Pe piata actiunilor, unele fluctuatii masive si imprevizibile de
crestere sau scadere a preturilor sunt adeseori provocate de marile
organizatii investitoare, denumite investitori institutionali, care
detin o mare pondere in volumul tranzactiilor. Actionand impreuna,
astfel de investitori pot sa miste piata intr-o directie sau alta.
3.2 Tipuri de actiuni si obligatiuni
Valorile mobiliare - actiunile, obligatiunile si instrumentele
derivate - sunt titluri negociabile, emise in forma materiala sau
dematerializata, care confera detinatorilor lor drepturi patrimoniale
asupra emitentului. In afara de acest drept, actiunea da dreptul
detinatorului la incasarea unei parti din profitul societatii, sub
forma de dividend potrivit cotei detinute in capitalul social, iar
obligatiunea da dreptul la o dobanda convenita in prealabil.
Clasificarea actiunilor :
Actiunile unei societati pe actiuni pot fi clasificate dupa o
serie de elemente care le caracterizeaza si le contureaza unele
particularitati si anume :
A.Dupa modul lor de individualizare, exista :
- actiuni nominative (nominale) cand individualizarea lor se
face prin inscrierea numelui, prenumelui si domiciliului
posesorului sau actionarului, sau, dupa caz, denumirea si
sediul acestuia. Aceste actiuni pot fi transferate numai prin
inscrierea tranzactiei intr-un registru special si prin
mentiunea facuta pe actiune ;
39 actiuni la purtator, cand individualizarea se realizeaza
printr40 un numar (seria actiunii). Acestea nu au inscris pe ele
numele beneficiarului si au valabilitate pentru cel ce le
detine. Actiunile la purtator se transmit prin simpla trecere

dintr-o mana in alta.

B. Dupa natura aportului adus de asociati, pot fi :
41 actiuni in numerar, care inseamna depunerea contravalorii
actiunilor, printr-o suma de bani, precum si emiterea lor
prin incorporarea la capital a unor cote luate din rezervele
sociale ;
42 actiuni de aport in natura, ce pot fi realizate prin aducerea
in patrimoniul societatii a unor imobile, marfuri, brevete
de inventii, marci de fabrica etc.
C. Din punctul de vedere al intinderii drepturilor conferite
titularului, se emit :
43 actiuni ordinare, care nu confera alte drepturi in afara celor
inerente calitatii de actionari sau care dau drepturi egale
tuturor titularilor ;
44 actiuni privilegiate sau preferentiale, care confera
titularilor lor drepturi pe care nu le au ceilalti actionari sau
le confera unele avantaje. Acestea, la randul lor, pot fi :
45 actiuni privilegiate de prioritate, care dau titularului
dreptul la distribuirea unui dividend fix, indiferent de
volumul profitului inregistrat de societate in anul expirat ;
46 actiuni privilegiate de folosinta, care dau dreptul
actionarului la rambursarea valorii lor nominale ca urmare
a amortizarii capitalului ;
47 actiuni privilegiate cu vot plural sau dublu.
Actiunile comune sunt emise la infiintarea si majorarea
capitalului unei societati, in timp ce cele preferentiale se emit
numai cu ocazia majorarii capitalului social.
Actiunile comune dau drept de proprietate, de participare la
luarea hotararilor in cadrul adunarilor generale ale societatii si la
distribuirea profitului sub forma de dividende in functie de cota de
participare la capitalul social, fara nici o favoare de alta natura.
Dimpotriva, actiunile preferentiale nu confera drept de vot,
dar au prioritate la incasarea dividendului inainte ca profitul sa fie
distribuit detinatorilor de actiuni ordinare. De regula, dividendul la
astfel de actiuni este stabilit ca procent din valoarea nominala a

actiunii. Conform legislatiei romanesti, actiunile preferentiale nu

pot depasi din capitalul social si trebuie sa aiba aceeasi valoare
nominala cu cele ordinare (comune), in care pot fi eventual
convertite.
Felul actiunilor va fi stabilit prin contractul de societate si
statut, in caz contrar, ele vor fi la purtator. Actiunile neplatite in
intregime suntintotdeauna nominative.
Valoarea de circulatie a actiunilor poate fi :
48 valoarea nominala, cea inscrisa in titlu, societatea
neputand emite actiuni pentru o suma mai mica decat
valoarea nominala sau valoarea reala, adica valoarea
efectiva in momentul tranzactiei.
Cand actionarii nu au efectuat plata varsamintelor pe care le
datoreaza societatii, aceasta printr-o somatie colectiva, publicata de
doua ori, la un interval de 15 zile, in Monitorul Oficial si intr-un
ziar de larga circulatie, ii va invita sa-si indeplineasca aceasta
obligatie. Daca, nici in urma somatiei, actionarii nu vor efectua
varsamintele, consiliul de administratie va decide fie urmarirea
actionarilor pentru varsamintele restante, fie anularea acestor
actiuni nominative. Decizia de anulare se va publica in Monitorul
Oficial si in locul actiunilor anulate societatea va emite noi actiuni
ce poarta acelasi numar, care vor fi vandute. Sumele obtinute din
vanzare vor fiintrebuintate pentru acoperirea cheltuielilor de
publicitate si vanzare, a dobanzilor de intarziere si a varsamintelor
neefectuate, iar ceea ce ramane va fi inapoiat actionarilor. Daca nu
se obtin sumele datorate societatii se va reduce capitalul cu
diferenta dintre capitalul existent si capitalul social.
Situatia actiunilor trebuie sa fie publicata o data cu bilantul
anual in Monitorul Oficial, in special, trebuie sa se arate daca
actiunile au fost integral platite, precum si numarul actiunilor
pentru care s-a cerut, fara rezultat, efectuarea varsamintelor.
Extinderea afacerilor intreprinse de societatea pe aciuni prin
noi investitii necesita importante fonduri care nu sunt, in toate
cazurile, rentabile a fi procurate pe cale creditului bancar, de regula
pe termen scurt si cu dobanzi mari. Ca urmare, o cale proprie

societatilor pe actiuni de a intra in posesia unor fonduri

suplimentare celor asigurate prin subscriptia de actiuni este aceea a
emiterii de obligatiuni.
Societatile pe actiuni pot emite, pentru o suma care sa nu
depaseasca 3/4 din capitalul varsat si existent, conform ultimului
bilant, aprobat, obligatiuni.
Obligatiunea este o hartie de valoare care confera
posesorului ei calitatea de creditor pe termen lung al statului, al
unei institutii publice, al unei intreprinderi etc., precum si dreptul
de a primi pentru suma imprumutata un venit fix, sub forma de
dobanda.
Intr-o economie de piata, obligatiunea certifica detinatorului
ei calitatea de creditor si ii da drumul sa primeasca o dobanda la
sumele imprumutate, indiferent de rezultatele obtinute de cel care
le-a emis.
Obligatiunile sunt, de asemenea, valori mobiliare
negociabile, cu precizarea ca ele reprezinta un imprumut pe termen
lung, cu plata de catre emitent a unei sume pe durata acestuia si cu
rascupararea lor la scadenta.
Clasificarea obligatiunilor
Obligatiunile pot fi :
49 nominative, individualizarea lor efectuandu-se prin
inscrierea numelui detinatorului obligatiunii ;
50 la purtator, situatie in care individualizarea se face printrun numar al obligatiunii (seria obligatiunii) si care confera
dreptul persoanei care o detine.
Felul obligatiunilor se va stabili prin prospectul emisiunii, iar
daca in acest prospect nu se mentioneaza felul lor, atunci
obligatiunile sunt la purtator. Ele se semneaza de 2 administratori,
cand sunt mai multi, sau de unicul administrator.
Obligatiunile vor cuprinde :
51 denumirea, obiectul, sediul, durata societatii ;
52 capitalul social si rezervele ;
53 durata contractului de societate, a modificarilor ce i s-au
adus si data publicarii lor ;

situatia patrimoniului social dupa ultimul bilant aprobat ;

55 categoriile de actiuni emise de societate ;
56 suma totala a obligatiunilor ce sunt emise si a celor care au
fost emise anterior, modul de rambursare ; valoarea
nominala a obligatiunilor, dobanda, felul lor, nominative
sau la purtator ;
57 numarul de ordine ;
58 sarcinile ce greveaza imobilele societatii ;
59 data la care a fost publicata hotararea adunarii generale
care a aprobat emisiunea.
Obligatiunile din aceeasi emisiune trebuie sa fie de o valoare
egala si asigura posesorilor lor drepturi egale.
Detinatorii de obligatiuni se pot intruni in adunarea generala,
care reprezinta adunarea generala a actionarilor de obligatiuni.
Aceasta poate fi ordinara, cand se intruneste cel putin o data pe an,
si extraordinara - de cate ori este nevioe pentru a lua o hotarare.
Adunarea generala a detinatorilor de obligatiuni se convoaca
cu cel putin 15 zile inainte de intrunire si va fi publicata in
Monitorul Oficial si intr-unul din ziarele raspandite in localitatea
unde isi are sediul societatea sau in cea mai apropiata localitate,
specificandu-se locul si data tinerii adunarii, precum si ordinea de
zi. Convocarea se face pe cheltuiala societatii care a emis
obligatiunile la cererea reprezentantilor detinatorilor de obligatiuni.
Dreptul de vot il au toti detinatorii de obligatiuni,
proportional cu numarul obligatiunilor pe care le poseda. El este
limitat pentru cei ce poseda mai mult de o obligatiune si nu poate fi
cedat.
Adunarea detinatorilor de obligatiuni are urmatoarele
atributii :
60 numirea unui reprezentant al detinatorilor de obligatiuni
sau a unuia sau mai multor supleanti, cu dreptul de a-i
reprezenta fata de societate si in justitie, fixandu-le
remuneratia ; acestia nu vor putea lua parte la
administrarea societatii, dar vor putea asista la adunarile
generale ale acesteia ;
54

indeplinirea actelor de spraveghere si de aparare a

intereselor lor comune sau autorizarea unui reprezentant in
acest scop ;
62 constituirea unui fond din o parte a dobanzilor cuvenite
detinatorilor de obligatiuni pentru acoperirea cheltuielilor
necesare apararii drepturilor lor ;
63 opunerea la orice modificare a statutului societatii sau a
conditiilor imprumutului, modificare ce ar putea aduce o
atingere a drepturilor de obligatiuni ;
64 pronuntarea asupra emiterii de noi obligatiuni.
In multe privinte, obligatiunile se aseamana cu actiunile
Preferentiale. Totusi, actiunile preferentiale ofera drept de
proprietate, in timp ce obligatiunile reprezinta un imprumut.
De asemenea, in timp ce dividendul la actiunile preferentiale,
stabilit ca procent din valoarea lor, nu poate fi incasat inainte de a
fi declarat de catre consiliul de administratie sau comitetul director,
dobanda la obligatiuni reprezinta o obligatie legala si trebuie
platita detinatorilor, prioritar dividendelor la actiunile preferentiale
si ordinare. In fine, detinatorii de obligatiuni sunt creditori si, ca
urmare, trebuie achitati inaintea actionarilor preferentiali sau
ordinari daca apare situatia de intrare in faliment.
Atat actiunile, cat si obligatiunile au o valoare nominala ( la
emitere), care poate fi inscrisa pe hartia de valoare ca atare sau
poate fi mentionata in cont. Dupa emiterea pe piata primara,
actiunile si obligatiunile se tranzactioneaza pe piata secundara la
preturi care pot fi diferite de valoarea nominala, mai mici sau mai
mari. La actiuni conteaza, in primul rand, cererea si oferta pentru
valoarea mobiliara respectiva, iar la obligatiuni, evolutia dobanzii
pe piata monetara.
Daca, de exemplu, rata dobanzii la care s-a obligat emitentul
creste la 10% pe an fata de 8% pe an, pretul obligatiunii de 100
unitati monetare va scadea, intrucat numeni nu va cumpara
obligatiunea cu 8% pe an in loc sa depuna banii respectivi la
banca, cu 10% pe an (pret cu discont).
Dimpotriva, daca rata dobanzii scade de la 8% la 6% pe an, pretul
61

obligatiunii pe piata secundara va creste corespunzator (pret cu

prima).
Valorile mobiliare sunt cumparate, detinute si vandute de
investitori.
Investitor este orice persoana fizica sau juridica care , pe cont
propriu, cumpara, detine si vinde valori mobiliare, fara a practica
intermedierea ca fapt de comert. Spre deosebire de investitor,
intermediarul de valori mobiliare este o persoana special
autorizata, care cumpara si/sau vinde valori mobiliare ori drepturi
aferente lor sau derivand din acestea si care desfasoara activitati
accesorii sau conexe activitatii de intermediere de valori mobiliare.
Investitorul castiga din aprecierea valorii actiunii (pretul pe
piata creste in decurdde 5 ani de la 100 la 200, de exemplu) si din
dividendele pe care le incaseaza anual. Intermediarul castiga din
comisioanele percepute din exercitarea intermedierii de vanzarecumparare, precum si din diferentele de pret la operatiunile pe cont
propriu, fara a avea dreptul sa detina pe o baza indefinita valori
mobiliare in scopul incasarii de dividende.
Desi relatia dintre companii sau societati comerciale si
investitor se bazeaza pe un avantaj mutual, investitorii privesc
actiunile si obligatiunile dintr-un punct de vedere diferit fata de
companii sau societati. Investitorii in actiuni privesc dividendul ca
pe un venit din investitia lor, pe cand corporatia sau societatea
comerciala priveste dividendul ca pe o distributie a profitului net.
Pentru societatea comerciala, dobanda la obligatiuni poate
reprezenta o cheltuiala majora, dar pentru detinatorul obligatiunii
ea reprezinta o sursa de venit.
CAPITOLUL IV
CREDITUL OBLIGATAR
Creditul obligatar reprezinta o grupa a operatiilor de credit
care se refera la relatiile de credit in care partenerii sunt institutiile
statale sau intreprinderile economice in calitate de debitori, care
emit obligatiunile, in aceasta calitate, pe de o parte, si creditorii,

subscriitori si detinatori ai acestor obligatiuni, care-si angajeaza

astfel capitalurile, in vederea obtinerii unui venit sigur sub forma
principala de dobanzi.
Deci, obligatiunea este inscrisul care consemneaza raportul
de credit si forma prin care, in principal, se desfasoara.
Obligatia este un titlu de recunoastere a datoriei care
reprezinta o creanta financiara, pe care detinatorul (creditorul) o
are asupra emitentului (debitorului), sau astfel spus, este o
promisiune scrisa de a plati o suma de bani la o data stabilita.
Detinatorul incaseaza de regula, periodic dobanzile convenite in
raportul de credite.
O mare parte a obligatiunilor sunt emise de stat. Fie de catre
Tezaur (ministerul sau Departamentul Finantelor), fie de institutii
locale (primarii, prefecturi).
Obligatiile societatilor reprezinta raporturi de cresit obligator
in care intreprinderile emitente sunt debitori, iar subscriitorii,
creditori.
Specificul acestor raporturi in economia de piata, este faptul
ca ele se angajeaza primordial in sfera publica, respectiv este
deschis tuturor doritorilor de a investi. Pe de o parte, subscrierile
au caracter public, ele fiind, de regula, precedate de campanii
publicitare sustinute. Pe de alta parte, subscrierea incheiata,
obligatiile fac obiectul negocierii la bursa de valori. Ele sunt
solicitate la achizitie de investitori si oferite de detinatori care au
nevoie de lichiditati, prin natura lor si a conditiilor de piata,
obligatiunile reprezentand unul din activele financiare usor
lichidabile. In aceste conditii obligatiile sunt preferate primordial
de investitori, in special de cei care doresc o investitie,
neconditionata de timp, si in masura sa le asigure, oricand, rapid si
fara mari diferente valorice, schimbarea optiunii.
Emisiunea de obligatii este o sursa preferata de capital pentru
intreprinderi.
Intreprinderile, de regula societati pe actiuni, avand o
structura data a detinerilor si prin aceasta, o repartizare data in
pozitia puterii in cosiliul de administratie, evita noile emisiuni de

actiuni ca sursa de sporire a capitalurilor, situatie care ar putea

duce la schimbarea raportului de forte. Acest fapt explica,
preferinta pentru imprumut, in opozitie cu posibilitatea de sporire a
capitalului propriu prin emitere de actiuni.
De fapt apar si alte avantaje decurgand din ieftinatatea si
comoditatea solutiei. In primul rand, creditorul este remunerat prin
dobanzi, care, fie mobile, fie fixe (cum sunt de regula) implica o
prestatie mai mica, decat dividendul ce ar reveni furnizorilor de
capital, in conditiile in care acestia a avea calitatea de actionari.
Apare din aceasta o diferenta in favoarea intreprinderii si,
respectiv, a veniturilor repartizate actionarilor.
Pe de alta parte, creditorul este un factor comod in activitatea
intreprinderii, creanta asteapta termenele de plata.
Aceste avantaje specifice, pentru ambele parti, determina
optiunea deschisa pentru acest system, prin dimensiunile
covarsitoare ale cresterii sale in toata lumea.
Urmarind fenomenul obligatar, ca fenomen economic si ca
raport de credit, se observa importanta acestuia in cresterea
accelerata in formarea surselor de dezvoltare a intreprinderilor,
deci la asigurarea infaptuirii investitiilor.
Intre sursele imprumutate, sumele obtinute din emisiunea de
obligatii sunt utilizate cu prioritate, in majorarea capitalului fix, fie
in noi investitii, in cladiri, echipamente, utilaje, fie in operatii de
preluare si achizitii de intreprinderi.
Procurarea de resurse prin emiterea de obligatii s-a dezvoltat
si in domeniul capitalului circulant, obligatii cunoscute sub numele
debonuri de depozit si certificate de depozit.
Prin natura lor hartiile comerciale sunt bilete de ordin,
negarantate, pe care intreprinderile le vand pe piata, pentru a-si
acoperi necesitatile de resurse pe termen scurt.
Bineanteles, mai ales pentru hartiile comerciale puse pe piata,
oferite publicului deci, firmele emitente trebuie sa prezinte o
incredere ferma. De fapt numai societatile importante si puternice
din punct de vedere financiar, pot practica, cu rezultate, o
asemenea emisiune, deoarece aceste obligatii nu au garantii decat

bunul mers al intreprinderii.

Din acest motiv o serie de sociatati recurg la plasarea privata
a acestor hartii, adresandu-se bancilor de afaceri sau altor institutii
de credit specializate. In aceste conditii plasamentele se fac in
conditii individuale.
Dezvoltarea pe scara larga a creditului obligator a extins
activitatea institutiilot de rating. Ratingul este un procs de evaluare
al unui titlu de imprumut, in scopul de a exprima o apreciere
asupra riscurilor legate de rambursarea sau plata dobanzilor.
Agentiile de rating sunt institutii neutre desfasurand
oactivitate de expertizare, in ultima instanta, in favoarea
investitorilor. De fapt, emitentii sunt interesati sa aiba o buna
apreciere a acestor agentii pe aceasta cale promovandu-si propriile
emisiuni.
Obligatiile, emise de stat sau intreprinderi particulare,
reprezinta, prin cantitatea lor, active substantiale in patrimoniul
fiecarei intreprinderi sau banci.
Obligatiile se vand in mod curent intre intreprinderi si banci
si intre banci si banca centrala, in cadrul operatiilor de optimizare a
plasamentelor pe care le urmaresc fiecare.
Obligatiunile prezinta fondul materiale al unor ample operatii
bancare active, si genereaza si sustin numeroase operatii de credit
bancar.

CAPITOLUL V
INREGISTRARI CONTABILE PRIVIND ACTIUNILE SI
OBLIGATIUNILE
O societate comerciala pe actiuni are un capital social in
suma de 100.000.000 lei, corespunzator unui numar de 4.000 de
actiuni cu o valoare nominala de 25.000 lei/actiune.
65

Societatea comerciala procedeaza la rascumpararea in vederea

anularii a unui numar de 500 de actiuni, la un pret de rascumparare
unitar de 24.000 lei/actiune. Cu valoarea actiunilor rascumparate se
reduce capitalul social.
a) rascumpararea actiunilor proprii
502
=
5121
12.000.000
b) anularea actiunilor rascumparate, la valoarea nominala
a acestora
1012
=
%
12.500.000
502
12.000.000
7642
500.000
O societate comerciala pe actiuni prezinta urmatoarea situatie
a capitalurilor proprii:
-capital social subscris si varsat
20.000.000
(800 actiuni x 25.000 lei/actiune)
-rezerve
4.000.000
-profit nerepartizat
6.000.000
Total capitaluri proprii
30.000.000
Valoarea nominala a unei actiuni este de 25.000 lei.
Societatea hataraste sa isi majoreze capitalul social prin
emiterea a 400 actiuni noi, cu valoarea nominala de 25.000
lei/actiune, respectiv cu 10.000.000 lei.
La determinarea valorii contabile a unei actiuni existente
inainte de majorarea capitalului social se au in vedere activul net
contabil si numarul de actiuni .
Activul net contabil este egal cu capitalurile proprii,respectiv
capital social plus alte resurse financiare proprii.
Valoarea contabila a unei actiuni = activ net
contabil/nr.actiuni = 30.000.000/800 = 37.500 lei/actiune
Prima de emisiune/actiune = valoarea contabila - valoarea
nominala
= 37.500 - 25.000 = 12.500 lei/actiune
Total prime de emisiune = nr.actiuni noi emise x prima de
emisiune/actiune = 400 actiuni x 12.500 lei/actiune
= 5.000.000 lei
66

Se decide de catre adunarea generala majorarea capitalului

social cu 100.000.000 lei, reprezentand 500 actiuni noi in
numerar, la un pret de emisiune de 210.000 lei.
Capitalul societatii inainte de emisiune este format din :
1.000 actiuni x 200.000 lei valoarea nominala pe actiune =
= 200.000.000 lei.
Se incaseaza valoarea noilor actiuni emise prin contul curent.
68 majorarea capitalului
500 actiuni x 210.000 lei/actiune = 105.000.000 lei
- majorarea capitalului social
500 actiuni x 200.000 lei/actiune = 100.000.000 lei
- prime de emisiune
5.000.000 lei
-Cresterea capitalului prin emisiunea de actiuni
456
=
%
105.000.000
1011
100.000.000
1041
5.000.000
-Incasarea valorii noiloe emisiuni de actiuni
5121
=
456
105.000.000
-Trecerea capitalului subscris asupra celui varsat
1011
=
1012
100.000.000
67

Societatea comerciala pe actiuni rascumpara un numar de

500 actiuni proprii in vederea anularii si distribuirii acestora
catre terte persoane.
Valoarea nominala a unei actiuni este de 40.000 lei
Pretul de rescumparare al actiunilor este de 42.000 lei.
Se achita prin contul curent un numar de 400 actiuni.
Din numarul total al actiunilor rascumparate :
-un numar de 100 actiuni se distribuie salariatilor cu plata
imediata la casieria unitatii, la un prt de 41.000 lei ;
-100 actiuni se vand unor persoane din afara unitatii, cu plata
ulterioara la un pret de 45.000 lei ;
-300 actiuni se anuleaza.
Rascumpararea actiunilor
69

502

%
5121
509
400 actiuni x 42.000 lei/actiune =
100 actiuni x 42.000 lei/actiune =
Anularea actiunilor
%
=
502

21.000.000
16.800.000
4.200.000
16.800.000 lei
4.200.000 lei

12.600.000
70
12.000.000
71
600.000
300 actiuni x 42.000 lei/actiune
=
12.600.000 lei
300 actiuni x 40.ooo lei/actiune
=
12.000.000 lei
Distribuirea catre salariatii proprii a actiunilor rascumparate
%
=
502
4.200.000
72
4.100.000
6642
100.000
100 actiuni x 42.000 lei/actiunie =
4.200.000
100 actiuni x 41.000 lei/actiune
=
4.100.000
Vanzarea catre terti a actiunilor rascumparate
461
=
%
4.500.000
502
4.200.000
7642
300.000
100 actiuni x 42.000 lei/actiune
=
4.200.000
100 actiuni x 45.000 lei/actiune
=
4.500.000

O societate comerciala aproba un imprumut din emisiuni de

obligatiuni in valoare nominala de 1.000.000.000 lei.
Numarul de obligatiuni emise este de 1.000, valoarea
nominala a unei obligatiuni 1.000.000 lei, valoarea de emisiune
950.000 lei, iar valoarea de rambursare 1.100.000 lei
Termenul imprumutului este de 8 ani, rata dobanzii 15%.
-Inregistrarea imprumutului din emisiuni de obligatiuni la
valoarea de rambursare
-valoarea de rambursare = 1.100.000 x 1.000 = 1.100.000.000 lei
-valoarea de incasat de la obligatari = 950.000 x 1.000 =
= 950.000.000 lei
73

-prima de rambursare = (1.100.000 - 950.000) x 1.000 =

= 150.000.000 lei
%
=
161
1.100.000.000
74
950.000.000
75
150.000.000
-Inregistrarea dobanzii anuale de 15% datorate
-dobanda anuala = 15% x 1.000.000.000 = 150.000.000 lei
666
=
1681
150.000.000
-Achitarea dobanzii la termenul scadent conform contractului
1681
=
5121
150.000.000
-Inregistrarea amortizarii primelor privind rambursarea
obligatiunilor
-amortizarea anuala = 150.000.000/8 ani = 18.750.000 lei
6868
=
169
18.750.000
O societate comerciala emite 1.000 obligatiuni cu prima pe o
perioada de 10 ani, conform prospectului de emisiune, la valoarea
nominala de 100.000 lei, pretul de emisiune 100.000 lei, pretul de
rambursare al obligatiunii 110.000 lei. Sumele sunt incasate de la
obligatari prin casierie.
Societatea comerciala rascunpara inainte de scadenta
obligatiunile la valoarea de rambursare. Se achita prin casierie
contravaloarea a 400 obligatiuni rascumparate. Ulterior se vireaza
obligatarilor, prin banca, contravaloarea a 600 obligatiuni
rascumparate.
76

-Emisiunea de obligatiuni conform prospectului de emisiune

%
=
161
110.000.000
77
10.000.000
78
100.000.000
-nr.de obligatiuni emise : 1.000
-valoarea nominala a unei obligatiuni : 100.000 lei
-valoarea nominala a imprumutului :
1.000 obligatiuni x 100.000 lei/obligatiune = 100.000.000 lei
-pretul de emisiune pe obligatiune : 100.000 lei

-pretul de emisiune :
1.000 obligatiuni x 100.000 lei/obligatiune = 100.000.000 lei
-pretul de rambursare pe obligatiune : 11o.ooo lei
-pretul de rambursare :
1.000 obligatiuni x 110.000 lei/obligatiune = 110.000.000 lei
-prima de rambursare :
110.000.000 lei - 100.000.000 lei = 10.000.000 lei
-Incasarea prin casierie a obligatiunilor emise
5131
=
461
100.000.000
-Amortizarea primelor de rambursare
6868
=
169
10.000.000
-Rascumpararea obligatiunilor inainte de scadenta
505
=
%
110.000.000
5311
44.000.000
509
66.000.000
400 obligatiuni x 110.000 lei/obligatiune =
44.000.000
600 obligatiuni x 110.000 lei/obligatiune =
66.000.000
-Anularea obligatiunilor rascumparate
161
=
505
110.000.000
-Achitarea obligatiunilor rascumparate
509
=
5121
66.000.000

CUPRINS
CAPITOLUL I

Memoriu justificativ

CAPITOLUL II

Notiuni fundamentale despre

societati comerciale, actiuni si
investitii ;
2.1 Organizarea afacerilor;
2.2 Organizarea afacerilor in Romania ;

CAPITOLUL III

Notiuni generale despre actiuni si

obligatiuni ;
3.1 Rolul economic al actiunilor si obligatiunilor ;
3.2 Tipuri de actiuni si obligatiuni ;

CAPITOLUL IV

Creditul obligatar ;

CAPITOLUL V

Inregistrari contabile privind

actiunile si obligatiunile ;

CAPITOLUL VI

Bibliografie ;

CAPITOLUL VII

ANEXE.

BIBLIOGRAFIE
Piata actiunilor

- Editura Economica Bucuresti

2003;

Organizarea activitatii in intreprinderi - Universitatea

Crestina Dimitrie Cantemir - Editura Uranus;

Moneda, Credit, Banci - Editura Didactica si Pedagogica
Bucuresti 1995;
Contabilitatea armonizata cu directivele europene
79 Monografii contabile - Editura Danubius- Braila;
Studii de Caz in conditiile aplicarii Reglementarilor
Contabile Simplificate - Editura Economica
Bucuresti - 2003 ;
Legea nr.31/1990 - privind constituirea societatilor
comerciale, cu modificarile ulterioare
-Ordonanta Guvernului nr.32 din 1997,
republicata in 1998 ;
Legea nr.15/1990 - cu privire la privatizarea intreprinderilor;
Decretul-lege nr.54/1990 - cu privire la reglementarile
organizarii si desfasurarii unor activitati economice pe baza
liberei initiative ;