Drepturile angajațiilor și

atenționarea etică
 Dreptul la un salariu corect

 Abordarea procedurală de sorginte libertariană –

conform căreia orice salariu rezultat în urma unui proces
corect de negociere, în care cele două părţi cad de acord în
mod neconstrâns, este corect. Cu alte cuvinte, , un salariu
corect nu este altceva decât un salariu asupra cărora cele două
părţi cad de acord în mod neconstrâns, stabilit pe o piaţă liberă
şi concurenţială, în care negocierea nu este afectată de
asimetrii informaţionale semnificative, adică în care
angajatorul nu ascunde informaţii importante pentru angajat,
de exemplu privind dificultatea muncii pe care acesta o va
presta sau riscurile pentru sănătate ale respectivei activităţi.
 Dreptul la un salariu corect

 Abordarea bazată pe rezultat. Conform acestei

abordări, principalul element în analiza din punct de
vedere etic a salariilor îl reprezintă evaluarea
nivelului salarial, cu precădere prin compararea cu
salariile altor angajaţi. Pentru o corectă evaluare etică
a salariilor, este necesară o evaluare comparativă a
nivelurilor salariale, bazată pe o serie de factori, cum
ar fi: nivelul salarial de la nivelul ţării sau al oraşului,
nivelul salarial al respectivului sector, natura muncii,
responsabilităţile ataşate postului etc.
 Dreptul la securitate şi sănătate în muncă

 Dreptul la condiţii sigure de muncă, în

care sănătatea şi integritatea angajaţilor
să nu fie puse în pericol, este una dintre
cele mai importante probleme etice în
relaţia dintre companie şi angajaţi.
Dreptul la securitate şi sănătate în muncă
 Dreptul angajatului la condiţii de muncă
adecvate include trei elemente:
 dreptul la un nivel satisfăcător de securitate în
muncă
 dreptul de a fi informat
 dreptul de a refuza anumite sarcini
Dreptul la securitate şi sănătate în muncă
 Dreptul la un nivel satisfăcător de securitate în
muncă Chiar dacă nu are obligaţia legală şi morală
de a acorda un nivel maxim de securitate, angajatorul
are obligaţii privind asigurarea unui nivel
satisfăcător de securitate în muncă. În multe
sectoare există standarde care definesc într-o manieră
destul de precisă acest nivel satisfăcător, care depinde
de nivelul tehnologic la care s-a ajuns pe plan
internaţional.
Dreptul la securitate şi sănătate în muncă
 Dreptul de a fi informat al angajatului asupra
riscurilor specifice unui anumit loc de muncă. în această
privinţă, un rol central îl are principiul consimţirii
conştiente: nimeni nu poate fi expus factorilor de risc
fără să fi fost informat în prealabil asupra pericolelor la
care se expune. în situaţia în care acest principiu este
respectat, angajaţii acceptă de bunăvoie ca sănătatea şi
integritatea lor fizică să le fie afectate, de obicei fiind
stimulaţi de faptul că ocupaţiile cu un grad mare de
periculozitate sunt recompensate printr-un salariu mai
mare.
Dreptul la securitate şi sănătate în muncă
 Ultimul element al dreptului la sănătate şi securitate
în muncă îl reprezintă dreptul angajatului de a
refuza o serie de sarcini riscante, în măsura în care
nu sunt incluse în mod expres în contract. De pildă,
un reporter are dreptul de a refuza sarcina de a relata
evenimentele dintr-o zonă foarte periculoasă, în
măsura în care contractul său nu prevede nimic
explicit în această privinţă
 Dreptul la viaţă privată
 Dreptul la viaţă privată include o serie de
componente dintre cele mai diverse, care pot fi însă
sintetizate în patru categorii:
 Inviolabilitatea fizică, care priveşte dreptul
individului de a avea un spaţiu privat din punct de
vedere fizic. în relaţia dintre companie şi angajaţi,
una dintre problemele din această sferă este cea a
percheziţiei corporale la locul de muncă.
 Dreptul la viaţă privată
 Inviolabilitatea socială, care se referă la libertatea
individului de a se comporta oricum şi de a
interacţiona cu oricine doreşte în viaţa sa privată. Din
punct de vedere al relaţiilor de muncă, una dintre
problemele importante din această sferă este
interzicerea de către unele companii a relaţiilor
amoroase dintre angajaţi, de regulă cei aflaţi în relaţie
de subordonare
 Dreptul la viaţă privată
 Inviolabilitatea informaţională, care se referă la
dreptul individului de a nu dezvălui anumite
informaţii. Informaţiile medicale reprezintă un
exemplu tipic de astfel de informaţii, pe care
companiile încearcă uneori să le afle, în pofida
dorinţelor şi drepturilor angajaţilor.
 Inviolabilitatea psihologică, care se referă la dreptul

individului de a nu-şi dezvălui emoţiile, gândurile şi

sentimentele.
 Monitorizarea angajaților la locul de
muncă
 Dreptul angajatorului de a monitoriza angajatul la locul de
muncă este, în general, recunoscut. Acesta este justificabil
printr-o serie de argumente:
 în primul rând, la locul de muncă angajatul foloseşte o serie de
resurse materiale aflate în proprietatea companiei - computere,
telefoane fixe - ceea ce oferă dreptul de a monitoriza
activitatea angajatului care presupune utilizarea acestora.
 în al doilea rând, în virtutea contractului de muncă, compania
are dreptul de a monitoriza în ce măsură angajatul îşi
realizează sarcinile de muncă, pentru a evalua performanţa
acestuia.
 Loialitatea angajatului faţă de angajator

 Loialitatea reprezintă dorinţa angajaţilor de a lucra

în beneficiul companiei, dincolo de cerinţele
contractuale sau de interesul propriu al angajatului.
Loialitatea presupune, în primul rând, obligaţia de a
nu afecta interesele companiei, ceea ce presupune o
serie de datorii:
 )de a nu afecta imaginea companiei prin

niciun fel de acţiuni, inclusiv în afara locului

de muncă;
Loialitatea angajatului faţă de angajator
 de a păstra confidenţialitatea informaţiilor care
reprezintă secrete de serviciu şi de a nu le
folosi în interes propriu;
 de a nu realiza acţiuni de sprijinire a firmelor

competitoare.
 Avertizarea etică
 Practica de dezvăluire a actului ce contravine normelor
legale sau morale poartă numele de avertizare etică.
 Avertizarea etică poate fi internă, în interiorul organizaţiei, sau
externă, în exteriorul acesteia (mass-media, autorităţi etc.).
 Spre deosebire de avertizarea internă, cea externă este
considerată, de obicei, o încălcare prima facie a datoriei
angajatului de a fi loial, câtă vreme afectează imaginea
companiei. De asemenea, în unele cazuri, dezvăluirea
etică presupune utilizarea unor informaţii confidenţiale,
ceea ce conduce la încălcarea obligaţiei de
confidenţialitate.