CURSUL 9

AVERTIZORII DE
INTEGRITATE

WHISTLE – BLOWING
 AVERTIZAREA DE INTEGRITATE
 ”a sufla în fluier”, ”a dezvălui ceva”, ”a trage un semnal de
alarmă”

 Termenul de whistle-blowing a fost utilizat la început în S.U.A.

pentru a descrie comportamentul angajaților guvernamentali
care făceau publice plângerile lor legate de corupția sau
managementul defectuos din agențiile federale.

 Până la începutul anilor 2000 în S.U.A. cadrul legal existent

oferea angajaților ce recurgeau la whistle-blowing ”un premiu”
de 15% până la 30% din paguba recuperată de organismele
guvernamentale ca urmare a dezvăluirii făcute de angajați,
fiind astfel o puternică metodă de stimulare a whistle-blowing-
ului (Trevino și Nelson, 2004)
 AVERTIZAREA DE INTEGRITATE
 Dată fiind dificultatea unei traduceri la fel de sugestive, în
majoritatea lucrărilor de etică în afaceri scrise în alte limbi
decât cea engleză a fost adoptată expresia originală
(Crăciun, 2003)

 Trebuie să subliniem faptul că în limba engleză termenul

de ”whistle-blowing” este adesea perceput ca fiind ”un
termen peiorativ”

 Fisher și Lovell, (2003) recomandă folosirea termenului

”nici peiorativă, nici cu admirație, dar pur și simplu
descriptiv”
 AVERTIZAREA DE INTEGRITATE
 DEFINIȚIE:
Dezvăluirea făcută de către un membru sau un fost
membru al unei organizaţii a unor informaţii care
scot în evidenţă un comportament imoral şi/sau
ilegal din cadrul acelei organizaţii, comportament
care a fost păstrat în secret până atunci şi care
afectează sau ar putea afecta în viitor interesul
general al comunităţii ori societăţii (și chiar viitorul
organizației de afaceri).
 AVERTIZAREA DE INTEGRITATE
 DILEME ETICE:
 - Ce ați face voi daca ați descoperi ca in cadrul
firmei angajatoare se întâmpla ceva grav ilegal sau
imoral?

 - Ați face cunoscuta acesta situație?

 - Cui ați face cunoscuta problema?

 - Ati fi loial organizatiei de afaceri angajatoare?

AVERTIZAREA DE INTEGRITATE
 ASPECTE ALE DEFINIȚIEI:

 Avertizarea de integritate este un tip de acţiune

care se declanşează din interiorul organizaţiei,
putând fi realizată doar de cineva care aparţine
sau a aparţinut organizaţiei (de exemplu, o anchetă
a unui polițist sau a unui jurnalist nu reprezintă un act
de avertizare de integritate);
 AVERTIZAREA DE INTEGRITATE
 Informația dezvăluită de avertizorul de integritate trebuie să
facă referire la aspecte semnificative ale activității
organizației de afaceri (de exemplu sănătatea, siguranța sau
situația financiară a unor oameni este puternic afectată);

 EXEMPLE: ERIN BROCKOVICH, THE INSIDER, MARK

JORGENSEN, JULIAN ASSANGE – WIKILEAKS (2006, 1,2
milioane de documente secrete), SNOWDEN

 Spre deosebire de avertizorii de integritate, dizidenţii

organizaţionali au opinii contrare faţă de cele ale
organizaţiei sau ale conducerii acesteia, însă aceste aspecte
sunt cunoscute publicului, dizidentul încercând doar să
câştige interesul celorlalți faţă de un anumit punct de vedere.
 AVERTIZAREA DE INTEGRITATE
 Se disting 2 tipuri de avertizări de integritate:

 AVERTIZAREA DE INTEGRITATE INTERNĂ: atunci când

informația este făcută cunoscută cuiva din interiorul
firmei, dar în afara canalelor de comunicare
obișnuite

 AVERTIZAREA DE INTEGRITATE EXTERNĂ: atunci când

informația este făcută cunoscută cuiva din exteriorul
firmei (mass-media, autoritati de reglementare)
AVERTIZAREA DE INTEGRITATE
 OBSERVAȚII:
 Sunt anumite organizații de
afaceri care în încercarea de
a preveni avertizările de
integritate (în special cele
externe, care pot avea un
puternic impact) au dezvoltat
sisteme interne de raportare
prin care angajații să își facă
cunoscute nemulțumirile.
 Pentru ca aceste sisteme să
funcționeze angajaților
trebuie să li se asigure
protecția împotriva unor
măsuri punitive precum
concedierea.
AVERTIZAREA DE INTEGRITATE
 Reprezinta un comportament voluntar;

 Dezvazluirea trebuie sa reprezinte un protest moral

iar motivatia care sa o determine nu trebuia sa fie
razbunarea sau o modalitate de a obtine beneficii
personale;

 Inainte de a recurge la WB angajatii trebuie sa isi

analizeze cu atentie ce anume ii motiveaza sa faca
acest lucru.
AVERTIZAREA DE INTEGRITATE
 DEFINITIE COMPLETA: “”Whistle – blowing-ul”
reprezintă o dezvăluire voluntară a unor informaţii
non – publice, realizată ca un protest moral de către
un membru sau un fost membru al unei organizaţii, pe
canale de comunicare independente de cele stabilite
prin procedurile organizaţionale, destinată unui public
îndreptăţit să le cunoască, având ca subiect conduita
morală, ilegală sau contrară interesului public a
organizaţiei, dezvăluire făcută cu scopul corectării
acestei conduite
 AVERTIZAREA DE INTEGRITATE
 Justificarea pentru WB din punct de vedere etic este ca
avertizorii de integritate pun pe primul plan siguranta
publica
 Avertizorii de integritate își asumă riscuri personale
foarte mari și adesea plătesc scump pentru curajul
despre a vorbi despre problemele generate de o
organizație de afaceri
 AVERTIZAREA DE INTEGRITATE
 ALTE ASPECTE ALE FENOMENULUI:

 Informațiile pe care un angajat la face cunoscute:

- nu sunt publice;
- sunt obținute de acesta în timpul desfășurării activității sale curente în cadrul
organizațiilor de afaceri;
- sunt confidențiale și pot face obiectul unui contract de confidențialitate semnat
de angajat (tot mai multe firme le cer angajaților sa semneze astfel de
contracte);
- sunt proprietatea firmei angajatoare.

 Pentru un angajat avertizor de integritate se manifestă un puternic conflict

interior între îndatoririle pe care le are pe de o parte față de firma
angajatoare și oamenii sau comunitățile (fiind inclus aici și mediul înconjurător)
afectate de comportamentul neetnic/ilegal al acestei firme. Pentru ca lucrurile să
devină și mai complicate, îndatoririle familiale ale avertizorului de integritate
adaugă o presiune suplimentară asupra acestuia în astfel de situații
 AVERTIZAREA DE INTEGRITATE
 Desi adesea avertizorii de integritate sunt incurjati sau fortati sa
paraseasca organizatiile de afaceri din care au facut parte,
acest aspect oarecum firesc este totusi contra-productiv

 Dintr-o perspectiva pe termen scurt ar putea parea un lucru bun

sa scapi de cei care creeaza probleme, dar dintr-o perspectiva
pe termen lung organizatiile de afaceri ajung sa piarda angajati
valorosi care ar putea determina schimbari sanatoase in cadrul
firmelor

 Avertizorii de integritate au adesea perceptia ca fac ceva

“pentru a aduce firma angajatoare pe drumul cel bun”

 WB are marele avantaj ca poate impiedica situatia in care

problemele din cadrul companiilor sa devina cumulative
LOIALITATEA AVERTIZORILOR DE INTEGRITATE

 Avertizarea de integritate poate fi privită și ca un

aspect al loialității angajaților față de firmă

DEZBATERE: Un angajat avertizor de integritate este

sau nu loial firmei angajatoare?
LOIALITATEA AVERTIZORILOR DE INTEGRITATE

 Pe de o parte, problema WB-ului poate fi analizata

din perspectiva teoriei de agent (angajatul reprezinta
un agent al angajatorului). Astfel avertizorul de
integritate poate fi perceput ca un agent neloial care
nu isi respecta obligatiile;

 Pe de alta parte, obligatiile acestea nu sunt lipsite de

limite!

 Teoria de agent nu impune o obligatie absoluta asupra

angajatului de a face orice i se spune sa faca
LOIALITATEA AVERTIZORILOR DE INTEGRITATE

 Daca loialitatea anagajatilor insemna doar ca

acestea sa execute ordine fara nici un fel de
opozitie atunci avertizarea de integritate
reprezinta o forma de comportament neloial, dar
daca loialitatea angajatilor se manifesta prin grija
fata de viitorul organizatiei de afaceri atunci
avertizarea de integritate poate reprezenta un
comportament loial
 Un angajat care devine avertizor de integritate
este adesea foarte loial, uneori cel mai loial
angajat al unei organizatiei de afaceri
LOIALITATEA AVERTIZORILOR DE INTEGRITATE

 Angajatii avertizori de integritate au perceptia ca isi fac

datoria fata de organizatia de afaceri angajatoare

 Atunci cand nu recurg la avertizarea de integritate

angajatii devin mai putin loiali angajatorului prin faptul
ca observa o problema organizationala grava si nu fac
nimic in incercarea de a o rezolva

 CONCLUZIE: “Puneti loialitatea fata de principiile voastre

morale mai presus de interesele unor persoane sau ale unor
organizatii”
RECOMANDARI PENTRU AVERTIZORII DE
INTEGRITATE
 1. Este situatia sufiecient de grava incat actul de
WB sa se justifice?
 2. Ti-ai adunat toate dovezile necesare si te-ai
asigurat ca ai inteles suficient de bine situatia?
 3. Ai urmat toti pasii recomandati pentru WB? (WB
intern apoi WB extern; exceptie: situatii deosebit
de grave si care sa necesite o rezolvare urgenta)?
 4. Ai ales cea mai buna modalitate pentru a face
dezvaluirea?
 5. Ti-ai evaluat corect sansele de reusita?
Argumente pro “whistle-blowing”
 - Un prim argument în favoarea whistle-blowing-ului este de tip
utilitarist, luând în considerare beneficiile sociale și economice,
pe termen lung, pentru organizația de afaceri și stakeholderii
acesteia atunci când comporatmente deosebit de grave ilegale
sau imorale ajung să fie cunoscute şi evitate pe viitor;
 - Angajații reprezintă o sursă foarte importantă de detectare
a problemelor cu care o organizație de afaceri se confruntă.
Dyck, Morse și Zingales (2008) prezintă statistici conform
cărora 18,3% din fraudele comise în mari companii din Statele
Unite ale Americii între anii 1996 și 2004 au fost detectate și
făcute cunoscute de angajați.
 O analiză realizată de KPMG (2007) pe 360 de cazuri de
fraudă în organizații din Europa, Estul Mijlociu și Africa a
reliefat faptul că informațiile anonime primite de la angajați
au reprezentat principala sursă de detecție a fraudelor: 25%
din cazurile de fraudă au fost făcute cunoscute de angajați;
Argumente pro “whistle-blowing”
 - Prin intermediul whistle-blowing-ului se pot rezolva probleme grave
care altfel poate că nu s-ar fi rezolvat niciodată sau poate că ar fi
durat mult prea mult până când să se încerce rezolvarea lor.
 Uneori pot fi vieți salvate (sau care ar fi putut fi salvate) prin whistle-
blowing. “Angajaţii corporaţiilor sunt printre primii care ştiu despre
deversările industriale de pesticide în cursurile apelor, despre defectele
ascunse de proiectare a automobilelor sau despre efectele secundare
adverse ale unor medicamente. Ei sunt primii care identifică şi posibilităţile
tehnice de a preveni erorile de proiectare sau factorii de poluare. Dar, cel
mai adesea, lor li se interzice dreptul la exprimare şi la a evidenţia public
erorile şi neglijenţele corporaţiilor sau guvernelor. A tăcea, însă, doar din
considerente ale datoriei profesionale are un impact direct asupra societăţii,
mediului şi consumatorilor” (Nader, Petakas și Blackwell, 1972);
Argumente pro “whistle-blowing”
 Un alt argument pentru reglementarea “whistle-blowing-ului”
porneşte de la dreptul individual fundamental la libera
exprimare;
 Trebuie făcută, totuşi, o distincţie între dreptul la exprimare
ca argument legal şi ca argument moral. În general,
drepturile constituţionale (aşa cum este şi cel la libera
exprimare) protejează indivizii împotriva unor abuzuri ale
guvernelor sau ale administraţiei şi mai puţin în relaţiile cu
angajatorii privaţi. În consecinţă, libertatea de exprimare, ca
drept legal constituţional, nu împiedică în mod implicit ca o
corporaţie să ia decizii de sancţionare împotriva “whistle-
blower-ilor”. Acest lucru este mai puţin valabil în cazul
angajaţilor din sectorul public, care pot acţiona ca “whistle-
blower-i” în calitate de cetăţeni.
 Argumente împotriva “whistle-blowing-ului”

 - Dacă nu se respectă condiția ca dezvăluirile să fie

determinate de intenția protejării organizației de afaceri și
a stakeholderilor acesteia, whistle-blowing-ul poate da
naștere unor abuzuri;
 Astfel, whistle-blowing-ul poate fi utilizat de angajaţii
nemulţumiţi ca o formă de răzbunare, unii angajaţi pot
folosi whistle-blowing-ul ca o protecţie împotriva propriilor
lor incompetenţe sau performanţelor sau poate fi pur și
simplu o formă de a denigra anumiți membrii ai organizației,
cel mai adesea superiorii cu intenția vădită de a le lua
locul. Trebuie să subliniem faptul că în nici una dintre
situațiile menționate anterior, whistle-blowing-ul nu este
justificat din punct de vedere moral;
 Argumente împotriva “whistle-blowing-ului”

 - Folosit abuziv, whistle-blowing-ul poate încălca

drepturile managerilor de a conduce organizațiile de
afaceri în modalitatea pe care ei o consideră a fi cea
mai bună. Dacă angajaţii, pe baza punctelor lor de
vedere, îşi expună problemele publicului organizația de
afaceri se poate confrunta cu o criză şi nu ar mai fi
capabilă să îşi desfăşoare activitatea în mod normal.
Astfel, whistle-blowing-ul poate fi o metodă de
manipulare prin generarea de tensiuni, zvonuri și
crearea artificială a unor conflicte în cadrul organizației;
 Argumente împotriva “whistle-blowing-ului”

 - Dacă situația nu este gestionată în mod corespunzător,

atât de whistle-blower cât și de organizația din care
face parte, poate genera doar neajunsuri, pentru
ambele părți implicate, fără să aducă o schimbare în
bine sau o rezolvare eficientă a problemei. În special
pentru angajați riscurile pot fi extrem de ridicate, iar
prețul plătit pentru un act de whistle-blowing eșuat
poate fi chiar încheierea carierei profesionale, asta
pentru că sunt concediați și trecuți pe o ”listă neagră”
care le face foarte dificilă, dacă nu chiar imposibilă
găsirea unui alt loc de muncă în același domeniu de
activitate (Boatright, 2006).
 Argumente împotriva “whistle-blowing-ului”

 2002, Dan Ackman de la publicația Forbes - o abordare

critică asupra faptului că anumite dezvăluiri sunt făcute doar
în interiorul organizației – ex. O angajata Enron;
 El spunea într-o exprimare foarte plastică faptul că ”un
whistle-blower este cineva care observă un infractor care
încearcă să jefuiască o bancă și trage semnalul de alarmă
pentru a avertiza poliția ” în timp ce cea ce a făcut angajata
Enron ”a fost să scrie un memoriu infractorului care încerca să
jefuiască banca, sugerându-i să se oprească din jaf și oferindu-
i modalități de a evita să fie prins. Apoi s-a întâlnit cu
infractorul care i-a spus că el nu crede că jefuia banca, dar va
începe o anchetă pentru a fi sigur” (Ackman, 2002).