Universitatea Aurel Vlaicu din Arad

Facultatea de Științe Economice

Management și finanțare în administrație publică

Fenomenul de „Whistleblowing”

Profesor: Student:

1
 Fenomenul de „Whistleblowing”

Avertizorul de integritate sau „whistleblower” din limba engleză, într-o traducere

aproximativă, cel care suflă în fluier, este un informator, o persoană care aduce la cunoștința publicului
sau autorităților activități imorale sau ilegale petrecute într-un departament guvernamental, o
organizație publică sau privată.
Informațiile despre activitățile ilegale care sunt oferite de un avertizor de integritate pot fi de
mai multe tipuri:
- încălcarea legii
- încălcarea regulilor sau regulamentului unei companii
- o amenințare a interesului public sau a securității publice;
- o fraudă sau alte forme de corupție.

Cei care se hotărăsc să devină avertizori de integritate pot alege să aducă informațiile la
suprafață în două moduri: intern sau extern. Pe plan intern, un avertizor poate raporta neregulile
observate altor persoane din cadrul acelei organizații, cum ar fi superiorul ierarhic. Pe plan extern, un
avertizor poate aduce acuzațiile la lumină prin contactarea unor organizații externe, cum ar fi mass-
media, guvernul sau forțele de ordine.

Tipuri de avertizări:
1. INTERNE
Majoritatea avertizorilor de integritate sunt interni, ce raportează o abatere a unui coleg sau
superior din cadrul firmei prin mecanisme de raportare anonimă, precum linii speciale de asistență
telefonică. Este interesant de studiat circumstanțele în care oamenii raportează sau acționează la fața
locului pentru a opri ilegalități sau comportamente inacceptabile. În general, este mai probabil ca
oamenii să ia măsuri cu privire la ilegalități dacă există sisteme de plângere, care nu oferă doar niște
opțiuni standard dictate de dinainte, ci flexibilitate și confidențialitate absolută.
Mecanisme de raportare anonime, precum cele menționate anterior, contribuie la promovarea
unui climat în care angajații sunt mai predispuși să raporteze sau să caute îndrumare în ceea ce privește
ilegalități reale sau potențiale, fără teamă de represalii. Standardul ISO 37001 este primul standard
internațional pentru sisteme de management anticorupție care își propune să ajute organizațiile să lupte
contra acestui risc în cadrul activităților lor, la toate nivelurile lanțurilor valorice mondiale.
2. EXTERNE
Avertizorii de integritate externi raportează abaterile unor angajați către alte persoane sau
entități externe. În aceste cazuri, în funcție de natura informațiile și severitatea faptelor, denunțătorii
pot raporta abatere la avocați, mass-media, poliție, agenții de pază sau agenții anticorupție/antifraudă
locale și naționale. În unele cazuri, denunțările externe sunt încurajate prin oferirea unor recompense
monetare.

2
 3. FOLOSIREA UNOR SERVICII SPECIALE
Acest tip de avertizare presupune utilizarea unei agenții externe de specialitate pentru a informa
abateri ale unor persoane din managementul superior sau ale unor funcționari de rang înalt, care dețin
multă influență, fără a dezvălui identitatea denunțătorului. Acesta este un fenomen relativ nou și a fost
dezvoltat ca urmare a lipsei de protecție pentru avertizorii de integritate. Exemple de astfel de
organizații includ Whistleblowing International Network sau International Whistleblowers.
Un număr tot mai mare de companii și autorități folosesc servicii de specialitate în care
denunțătorul este anonim, inclusiv față de serviciul de avertizare. Acest lucru este posibil prin apelul
gratuit la numere de telefon special configurate pentru a nu înregistra originea apelului avertizorului
sau prin soluții web care aplică soluții de criptare asimetrice.

4. AVERTIZAREA ÎN SECTORUL PRIVAT

Avertizarea de nereguli în sectorul privat nu este în general la fel de vizibilă ca cea din sectorul
public. Cu toate aceastea, aceasta este mult mai răspândită și suprimată în societatea de astăzi, întrucât
corporațiile private au de obicei, reglementări stricte care suprimă avertizorii. Un exemplu de
avertizare din sectorul privat este atunci când un angajat raportează nereguli unui manager sau unor
entități externe, cum ar fi poliției sau agențiilor antifraudă. Situații în care o persoană raportează
nereguli pot varia de la comportament neadecvat, de examplu hărțuire sexuală, limbaj vulgar,
sau furt până la spălare de bani sau acuzații de fraudă.
Denunțarea de ilegalităților în sectorul privat, spre deosebire de sectorul public, nu are așa
multă notorietate și de multe ori nu apare la știri, cu excepția unor încălcări ale drepturilor omului sau
exploatarea muncitorilor. Chiar dacă în multe țări există legi și organizații care protejează avertizorii
de integritate, mulți angajați încă se tem pentru locurile lor de muncă din cauza amenințărilor de la
angajatorii lor sau a altor părți implicate.
Într-un efort de a depăși aceste temeri, Statele Unite a dat în 2010 Actul de Reformă Dodd–
Frank Wall Street privind protecția avertizorilor de integritate, care printre altele oferă stimulente mult
mai mari pentru a face dezvăluiri. De exemplu, dacă un avertizor oferă informații care ar putea fi
utilizate legal pentru a recupera peste un milion de dolari, atunci ei ar putea primi între 10-30% din
sumă.
În ciuda eforturilor depuse de guvern pentru a ajuta la protejarea avertizorilor de integritate,
aceștia trebuie să-și cântărească bine opțiunile. Fie expun compania și beneficiază de respect moral și
etic din partea celorlalți fără pierderea jobului, fie expun compania și își pierd locul de muncă,
reputația și chiar posibilitatea de a fi angajați din nou. Potrivit unui studiu de la Universitatea din
Pennsylvania, din trei sute de informatori studiați, 69% dintre ei au fost fie concediați sau au fost siliți
să se pensioneze după ce au raportat nereguli ale companiei.

Impactul psihologic
Există puține studii despre consecințele psihologice ale avertizării de integritate. Cu toate
acestea, experiențele prin care trec aceștia pot avea efecte negative asupra sănătății lor. Atunci când
aceștia încearcă să raporteze neregulile, de multe ori se lovesc de un zid de tăcere și ostilitate din
partea managementului sau a colegilor. Mulți avertizori simt stres copleșitor și persistent, ajung să
consume mult alcool sau droguri, au comportament paranoid la locul de muncă, stare acută de

3
anxietate, coșmaruri, flashback-uri și gânduri negative. Unii dintre aceștia ajung să sufere de depresie,
iar gânduri de sinucidere pot să apară la aproximativ 10% dintre aceștia. Simptomele aferente au multe
dintre caracteristicile sindromului de stres posttraumatic, deși nu este mereu clar dacă trauma
experimentată de către avertizorii de integritate atinge pragul necesar pentru diagnostic.
Impactul psihologic asupra avertizorilor poate fi accentuat și de intențiile rele ale celor care
sunt acuzați de ilegalități. De exemplu, cei care sunt acuzați pot să încerce să distrugă cariera
avertizorului lansând informații false. Aceasta tehnică, denumită gaslighting (engleză) este o abordare
comună și neconvențională utilizată de organizații pentru a "gestiona" angajații care cauzează
dificultate prin problemele pe care le expun. Această tehnică presupune manipularea informatorilor
prin "plantarea" unor sâmburi de îndoială ce i-ar putea face pe aceștia să se îndoiască de memoria lor
sau de sănătatea lor mentală. În cazuri extreme, un manager poate convinge pe ceilalți că avertizorul
nu este sănătos mintal.

Fără îndoială, o recunoaştere din ce în ce mai mare a valorii whistleblowing-ului ca mijloc de

abordare a diferitelor nereguli. Scandaluri recente precum Dieselgate, Luxleaks, Panama Papers şi
Cambridge Analytica ilustrează rolul cheie pe care avertizorii îl pot juca în descoperirea unor acte
ilegale care reprezintă o ameninţare la adresa bunăstării societăţii şi necesitatea unei protecţii sporite
pentru avertizorii de integritate. Potrivit site-ului Whistleblowerprotection.eu, 7% dintre toţi angajaţii
vor avea nevoie de protecţia care se acordă avertizorilor de integritate la un moment dat în decursul
carierei.
Fenomenul whistleblowing poate fi definit simplu ca un act de dezvăluire a informaţiilor sau a
activităţilor care sunt considerate ilegale sau imorale în cadrul unei organizaţii. La nivel personal,
există un simţ de responsabilitate civică ce determină mulţi oameni să raporteze activităţi ilegale sau să
dezvăluie comportamente greşite, deoarece consideră că este de datoria lor ca cetăţeni să facă acest
lucru.
Ca şi în multe alte aspecte civice şi etice, stabilirea unui mediu adecvat pentru a le aborda
necesită timp. Avertizorii de integritate, în special, se află într-o poziţie foarte delicată odată ce expun
un act greşit, iar protecţia acestora trebuie tratată cu seriozitate. Deşi doar zece state membre ale UE au
în acest moment o lege cuprinzătoare care protejează avertizorii, noua lege a Comisiei Europene oferă
perspective promiţătoare în acest sens, servind ca o recunoaştere atât a rolului avertizorilor de
integritate, cât şi a necesităţii de a răspunde riscului de represalii la care sunt expuşi.
 

4
 Situația din România

România are încă din 2004 o lege specială privind protejarea avertizorilor de integritate –
"Legea nr. 571/2004 privind protecția personalului din autoritățile și instituțiile publice ce dezvăluie
încălcări ale legii". Aceasta este adesea numită "legea română de protejare a avertizorilor" și a fost
prima țară din sistemul legislativ continental care a dat o lege cuprinzătoare privind protecția
avertizorilor de integritate.
Cu toate acestea, trebuie menționat că legea de protejare a avertizorilor de integritate se aplică
numai la personalul din sectorul public, în timp ce salariații din sectorul privat nu sunt protejați de
această lege. Salariații din sectorul privat pot fi în unele cazuri protejați de legislația generală a muncii
sau de legislația de protecție a martorilor, atunci când aceștia întâmpină represalii sau obstacole din
cauza informațiilor dezvăluite, cum ar fi concedieri abuzive sau în cazul în care sunt chemați ca
martori pentru a raporta infracțiuni sau alte încălcări de lege).
În România, legislația de protecție a avertizorilor de integritate din sectorul public a apărut ca
urmare a unei campanii de lobby inițiate de către organizația nonguvernamentală Transparency
International România, ca parte a unui proiect mai amplu, menit să consolideze și să îmbunătățească
integritatea din sectorul public.
Conform strategiei naţionale anticorupţie pentru perioada 2016 – 2020, din rapoartele transmise de
UAT-uri, se remarcă o abordare formalistă a prevenirii corupției la nivel local, codurile de etică fiind elaborate
la nivelul unui număr redus de autorități publice locale, iar persoanele responsabile cu consilierea etică exercită
doar un rol formal. Măsura privind declararea cadourilor nu este cunoscută la nivelul UAT-urilor şi în
majoritatea instituţiilor nu se implementează. De asemenea, nu există proceduri de prevenire a conflictelor de
interese și incompatibilităților, iar prevederile privind interdicțiile post-angajare (pantouflage-ul) și instituția
avertizorului în interes public sunt foarte puțin sau deloc cunoscute la nivelul instituțiilor administrației publice
locale, la fel ca și informațiile privind publicarea datelor în format deschis.
Potrivit studiului de tip Omnibus, realizat de organizațiile neguvernamentale ActiveWatch și
APADOR-CH, în colaborare cu Mercury Research, doar 12% dintre români spun că au auzit de Legea
Legea nr. 571/2004, privind protecția personalului din autoritățile publice, instituțiile publice și din alte
unități care semnalează încălcări ale legii, deși legea este adoptată din anul 2004.
Dintre persoanele intervievate:
- 27%) cunosc la ce se referă legea avertizorului de integritate, cea mai mare parte (40%) fiind
de părere că această lege aparține domeniului protecției consumatorului.
- 8% din totalul respondenților declară că au auzit de cazuri de avertizori de integritate
- 61%) este că angajații care denunță public activități care li se par ilegale, de la locul de muncă,
sunt oameni curajoși, această opinie fiind susținută în special de către persoanele cu educație
superioară și cu venituri medii și ridicate. Astfel de angajați, care denunță public activități care
li se par ilegale, de la locul de muncă, sunt considerați curajoși într-o proporție mai mare de
către angajații la stat decât din alte categorii profesionale.

5
 Concluzionând punctele pro și contra privind fenomenul de whistleblowing, respectiv
activitatea avertizorii de integritate din cadrul sectorului public, sunt următoarele:

PRO CONTRA
1. Garantează respectarea legislației 1. Riscul unor abuzurile din partea
2. Asigurarea transparenței superiorilor ierarhici (precum șantajul)
3. Reducerea corupției 2. Riscul presiunii politice sau administrative
4. Reducerea activităților ilegale
5. Reducerea activităților imorale