Autonomia și consimțământul informat în contextul pandemiei

Autonomia reprezintă o expresie concretă și practică a ideii de libertate. Aceasta poate fi

exprimată prin alegerile pe care noi le facem. Întrucât suntem ființe libere, avem posibilitatea de
a face propriile alegeri și propriile greșeli.

Autonomia este expresia efectivă a acestei libertăți de a decide pentru mine sau pentru cei pe
care îi am în grijă, fie ei copii sau vârstinci sau persoane incapabile de a decide.

Autonomia trebuie să fie concret exprimată în bioetică acest concept fiind cunoscut sub numele
de consimțământ informat. Decizia autonomă trebuie întodeauna exterorizată, nu trebuie încuiată
în noi ci comunicată mai departe. Pentru ca un consimțământ să fie informat și pentru respectarea
autonomiei persoanei, trebuie asigurat faptul că aceasta cunoaște informațiile necesare pentru a
putea lua o decizie. Foarte important este limbajul folosit de specialist, acesta trebuie să fie
neapărat unul inteligibil pentru ca persoana în cauză să poată lua o decizie potrivită în urma
cunoașterii complete a circumstanțelor. Din nou, este foarte important ca terapeutul să formuleze
explicațiile cu privire la starea pacientului și a pașilor pe care acesta trebuie să-i urmeze, într-un
limbaj simplu și accesibil. Totodată, teraputul trebuie să se asigure că pacientul a înțeles
problema de sănătate pe care o are și că decizia sa îi poate influența într-un fel sau altul starea
personală

*Întâlnim consimțământul informat nu umai în medicină, ci și în alte domenii: psihologie,

asistență socială, nutriție sau kinetoterapie. Foarte importantă este comunicarea eficientă dintre
specialist și pacient, esențial fiind ca acesta să fie lămurit complet asupra problemelor existente
dar și să aibă în vedere toate variantele pe care le are la îndemână.

Modalități prin care consimțământul informal este înțeles:

1. Obținerea consimțământului informat este un proces care merge de la momentul în care

persoana este consultată și de când există un diagnostic clar până când pacientul își
exprimă acordul cu privire la actul terapeutic, aceasta metodă este considerată corectă din
punct de vedere bioetic, fiind rezultată din înțelegerea lui Beauchamp și Childress(2001)

Este foarte important momentul în care pacientul reflectează asupra situației în care el se află din
perspectiva nivelului său de cunoaștere. Trebuie pus accentul și pe încrederea dintre terapeut și
pacient. Odată ce ne încredem în informațiile care ne sunt furnizate, ne va fi mult mai ușor să
luăm o decizie, simțind o singuranță față de ceea ce urmează să se întâmple.

Totodată, procesul de luare a deciziei este foarte important. În acesta intervin factori de natură
rațională, iar consimțământul informat implică și factori de natură emoțională, afectivă sau
spirituală. Toate aspectele auspra cărora persoana reflecteză când vine vorba de luarea unei
decizii în ceea ce privește sănătatea constituie limitele propriei sale libertății și autonomiei
expresive.

O altă formă de autonomie este autonomia rațională . Când vine vorba de luarea undei decizii,
apelăm, de regulă, la persoana în care avem cea mai mare încredere. De foarte multe ori,
încrederea pacientului este pusă în medicul de familie, acesta fiind mult mai apropiat de istoricul
medical al pacientului, ceea ce determină o siguranță când vine vorba de chestiuni importante de
sănătate și nu numai.

În situația pandemiei, un rol foarte important l-au avut medicii de familie dar și personalul
sanitar imediat, care a avut un contact direct cu pacienții. Acestă încredere de care tot am amintit
are un rol primordial în astfel de situații, luând în considerarea că medicii de familie sau
personalul sanitar pot stopa valul de știri false care bulversează oamenii și îi determină să
prezinte reticiențe față de sistemul medical. Pe lângă pandemia de coronavirus, ne-am confruntat
cu o mare problemă de comunicare, nu au lipsit știrile false sau teoriile conspiraționale care nu
au făcut altceva decât să inducă o stare generală de teamă. Mulți oameni s-au afundat în aceste
teorii, fiindu-le mult mai ușor să se încreadă în ideea că totul este o conspirație decât să accepte
problema medicală general valabilă.

Dacă aruncăm o privire și asupra altor sectoare din viața socială, putem conchide că Biserică
poate juca un rol important în informarea credincioșilor. Ținând cont de respectul pe care
majoritatea oamenilor îl are față de credință și de purtătorii de cuvânt ai acesteia, educarea venită
din partea preoților va fi receptată înr-un mod practic. Astfel, dacă Biserică ne transmite să
respectăm regulile sanitare generale, anume spălatul pe mâini, evitatul zonelor aglomerate și
purtarea măștii, șansele ca numărul personelor care respectă aceste regului să crească sunt foarte
mari.
Este important ca în astfel de situații, cum a fost cea a pandemiei, să aducem în discuție noțiunea
de bioetică pentru a înțelege cum putem lua decizii și care sunt cele mai bune decizii pentru
sănătatea noastră dar și de a înțelege rațiunile etice sociale și medicale de la care pleacă deciziile.

Luând în considerare numărul foarte mare de infectări în contextul pandemiei de cronavirus, dar
și numeroasele decese, este foarte important să luăm în vedere etica situațiilor de urgență
raportându-ne la respetul față de autonomie și de practica obținerii consimțământului informat

Inpactul fricii generate de pandemie asupra sistemului nervos al oamenilor, a stării de stres și
modul în care stresul poate scădea imunitatea față de alte boli:

- Este cunosctut faptul că stresul este enorm de dăunător pentru indivizi, atât pentru starea
psihică cât și pentru starea de sănătate. S-a stabilit că o persoană infectată poate transmite
virusul către alte 2,5-3 persoane
- *referire personală la măsurile luate de O.M.S
- Primă perspectivă cu privire la stoparea pandemiei de coronovirus: închiderea majorității
activităților nenecesare și păstrarea celor esențiale, limitarea contactului dintre persoane
și izolarea celor infectați
- Altă perspetivă: imunizarea populației prin infecatrea cu virusul sau vaccinare. Pentru
eficiență, s-a considerat că ar trebui ca un număr de 60%-70% din populație să fie
infectată pentru a nu se mai putea transmite epidemia. Dacă s-a atins un număr mare de
personae care au fost infectate și au dezvoltat imunitate, atunci, practic, pandemia va lua
sfârșit.
- Prevenirea prin carantină nu este singura metodă de combatere a pandemiei, trebuie
adaugate testarea la scară largă dar și efectuarea de anchete epidemiologice pentru
identificarea și izolarea persoanelor infectate sau a celor care au intrat în contact cu
acestea. Această politică vine la pachet cu un set de măsuri specifice: limitarea
contactelor, izolare socială a persoanelor, distanțare socială
- Dacă ne întrebăm care sunt elementele care contează în lupta împotriva unei pandemii,
trebuie să luăm în vedere numărul de medici, de spitale, de aparate de ventilație mecanică
sau numărul de locuri disponibile pentru izolarea persoanelor.
- Situația de stres prezentă în rândul populației nu este generată doar de frica de boală ci și
de valul uriaș de știri false și znonuri cu privire la aceasta, printre preferate fiind ideea că
 pademia este o conspirație a Ocultei Mondiale care are scopul de a elimina din numărul
mare de locuitori ai planetei.
- Vulnerabilitatea provine din conștientizarea fragilității noastre și din realitate că oricine
este pasibil de infectare și că riscurile și complicațiile nu pot fi anticipate, de unde și
anxietatea și tendința de disperare. Practic, nu știi ce îți este rezervat, nu poți garanta că
sistemul tău imunitar va face față. Tot ce îți rămâne de făcut este să te conformezi
normelor în vigoare și să tratezi situația cu răbdare și cumpăt.
- Angoasă= provine din izolarea socială. Omul este prin definiție o ființă socială iar
ruperea bruscă de interacțiunea cu ceilalți oameni duce la un sentiment de singurătate, de
unde și tendința tot mai mare de stres. Să nu uităm de stresul provenit din situația creată
de lipsa activităților, știm cât este de importantă stabilitatea financiară, mai ales pentru
familiile cu copii, iar stoparea impuținarea veniturilor poate duce oamenii spre disperare.

Efectele pe termen lung ale pandemiei:

- Creșterea riscurilor de maladii psihice

Raportându-ne la dilemele etice cu care s-a confruntat societatea în această pandemie, amintim
discuția cu privire la imunizarea în masă și la riscul ca o parte din populația care se va infecta să
nu facă față bolii. Totodată, o dilemă etică este și decizia cu privire la ce pacienți vor beneficia
de un aparat de ventilare, în condițiile în care dotarea spitalelor românește este minimală,
posibilitatea încălcării principiilor dreptății sociale fiind foarte mare.

Din punct de vedere bioetic se poate vorbi și de riscurile generate de schimbarea dramatică a
stilului de viașă al oamenilor, în contextul limitelor impuse de pandemiei, cum ar fi limitarea
libertății de mișcare. De remarcat ar fi și faptul că a scăzut încrederea oamenilor în stat și în
instituțiile medicale, iar dacă sprijinul încredere oamenilor se prăbușește, este inevitabilă și
apariția stresului, angoaselor și tendințelor suicidale.

Un rol foarte mare îl are comunicarea socială, mai ales când ne raportăm la limitarea drastică a
interacțiunilor, distanțarea socială fiizică trebuind să fie compensată cu menținerea unei
comunicări virtuale, pentru ca omul să-și păstreze acel sentiment de apartenență. Sinceritatea
este, totodată, esențială: statul trebuie să comunice datele reale privind pandemia pentru ca
populația să fie conștientă de riscul situației dar și lacurent cu schimbările survenite.
Ce putem învăța din pandemie, din punct de vedere bioetic?

*Personale care se află în stadii terminale, mai au 2-3 luni de trăit, dar care își pun resursele
spirituale în Divinitate, vor avea un parcurs mai liniștit, mai senis, nu vor aluneca în disperare.
Încrederea în Dumnezeu îți limitează suferința, măcar cea psihologică dacă nu cea fizică.

Pandemia= poate fi considerată o lecție pe care natura ne-o pune la dispoziție