Medicalizarea vieții sociale

Prin medicalizare socială înțelegem fenomenul prin care oamenii devin tot mai conștienți
de riscurile care-i amenință, medicalizarea vieții sociale fiind un exces de utilizare a resurselor
medicale la care avem acces. Din ce în ce mai multe aspecte ale existenței sociale sau biologice a
oamenilor au devenit domenii de intervenție medicală, prin includerea lor în sfera patologicului
sau definirea cu termeni medicali. Bioetica se intersectează cu acest tip de consiliere filosofică în
ideea de consiliere etică care include valori etice specifice dar și valori spirituale.

Ce aduce cu ea medicalizarea vieții sociale? Ei bine, omul va avea o grijă mult mai mare
față de condiția de sănătate. Dacă ar fi să privim din punct de vedere al dezavantajelor, vorbim
de creșterea consumului de produse farmaceutice sau de naturiste cu un așa presupus rezultat
miraculos.

Cum putem conștientiza riscurile la care ne supunem dar și influența pe care mediul o are
asupra noastră? Ei bine, un rol foarte important îi revine consilierii etice și filosofice.

În momentul actul, putem spune că ne confruntăm cu o criză a filosofiei, în contextul în

care mulți oameni și-au pierdut interesul față de valorile filosofice tradiționale, fapt determinat
de abordarea relativ incompatibilă a temelor fundamentale ale filosofiei contemporane, cu
preocupările intelectuale cotidiene ale potențialilor cititori de filosofie.

Ca răspuns, s-a dezvoltat o nouă metodă de filosofie, intitulată „practica filosofică”, care
își propunere să elimine libajul academic foarte puțin accesibil și să revină spre abordările
inițiale. De exemplu, Achembach și Hadot și-au exprimat clar prefeința de reîntoarcere a
filosofiei la misiunea sa de îndrumătoare a eforturilor individuale de căutare a unei vieți mai
bune.

Putem spune că practica filosofică are un caracter caleidoscopic, preferând, în detrimentul

abordării medicale, o perspectivă care se bazează pe înțelepciunea practică. Regăsim această
perspectivă și la Lou Marinoff care găsește drept soluție pentru ieșirea din medicalizarea
alienantă a societății aplicarea filosofiei practice. Tot acesta consideră că medicalizarea
reprezintă un derapaj de la naturalul societății. El va afirma că majoritatea depresiilor 1 pot fi
tratate și prin practica filosofică, metodă mult mai preferată decât medicamentația.

Ideea de bază este aceea de a se renunța la o societate dependentă de sfatul medicului și de

a încerca să determine oamenii să încerce să găsească mai întâi soluții naturale pentru problemele
lor. Totodată, se înclină și spre eliminarea tendințelor de a crede în multitudinea de sfaturi
pseudoștiințifice care circulă cu o intensitate din ce în ce mai mare.

În contextul medicalizării vieți sociale putem vorbi și de renumitele mâncăruri bio. Cum
înțelegem excesul de produse bio în contextul subiectului la care ne raportăm? Ei bine, oamenii
ajung să plătească un preț exagerat de mare pentru acest tip de alimente în ideea că sunt alcătuite
în întregime din produse naturale însă, paradoxul este că ele conțin foarte multe elemete chimice,
atractive fiind foarte mult etichetele care te fac să crezi că ai luat cele mai bune produse de pe
raft. Ne este mai ușor să credem că ne schimbăm stilul de viață prin achiziționarea unor produse
bio însă, ceea ce aduce într-adevăr un beneficu este înlocuirea mediului de viață stresant și
poluant. Ceea ce ar trebui să facem este să încacționăm în sensul reducerii poluării, să protejăm
mediul, faptul că ne rezumăm la a consuma produse bio nu va schimba realitatea cruntă a ceea ce
se întâmplă cu natura. Dacă ne întrebăm, de exemplu, ce ne atrage spre produse bio, spre acea
industrie a fitnessului, răspunsul se regăsește în faptul că ne este frică să ne îmbolnăvim, ceea ce
ne determină să ne păcălim cu astfel de artificii comerciale.

Omul contemporan este obișnuit cu un grad ridicat de confort, este obișnuit să depună cât
mai puține efortuti pentru muncile de uz casnic și nu numai. Această relaxare este direct
proporțională cu creșterea sentimentului de frică față de îmbolnăvire întrucât, suntem mai puțin
obișnuiți cu suferința și nu prea știm să ne descurcăm pe cont propriu. Putem să ne raportăm la
trecut, când dotările mediale erau minimale și nu se cunoșteau leacuri pentru majoritatea
afecțiunilor existente. Observăm că populația acelei vremi putea trăi cu ideea că nu are totul sub
control, că moartea poate veni foarte ușor și că nu le stă în putere să se întrețină față de diverse
boli, maladii, pandemii sau răni. În schimb, astăzi, la primele semne de stare de rău, preferăm să
apelăm la medici, să stopăm orice mic deranj prin resursele medicale pe care le avem la
îndemână. Rezultă clar de aici că trăim într-o societate medicalizată, că suntem în mod evident
dependeți de doctori dar și de toate medicamentele disponibile în industria farmaceutică. Această

1
Exceptându-le pe cele gave care au baza într-un dezechilibru chimic.
medicalizare poate fi observată la situația care a existat în contextul pandemiei de coronavirus.
S-a impus carantina, s-a implementat distanțarea fizică și s-a desfășurat o amplă campanie de
îndemnare spre respectarea măsurilor de protecție, toate aceste măsuri având scopul reducerilor
riscurilor medicale ale infectării cu virusul.

Este evident faptul că din punct de vedere medical depindem de acest sistem însă, ce ne
îndeamnă filosofii este să delimităm într-o oarecare măsură viața psihică și socială de abordarea
medicală. Când vine vorba de probleme emoționale, cum ar fi anxietățile, ar fi bine să ne
detașăm de postura pacientului și să ne abordăm din perspectiva individului care trece prin
numeroase experiențe sociale. Când vorbim de limitarea vieții sociale, nu vorbim de îndepărtarea
totală de acest domeniu ci de diminuarea excesului de terapie și de consultație pe baza modelului
medical. Practic, se propune înțelegrea unor situații din perspectivă socială.

O perspectivă ne pune în lumină faptul că fiecare persoană suferă până la urmă de o boală
psihică2. Totuși, trebuie făcută diferența dinte o boală psihică reală și angoasa socială. În acest
moment s-a ajuns ca față de orice tulburare așa-zis psihică să se găsească o soluție
medicamentoasă. Dezavantajul constă în faptul că putem pierde unele proprietăți fundamnetale
ale conștiinței umane care țin de introspecție, de cunoaștere de sine și de reflexie.

Practicanții consilierii filosofice pun accent pe tratarea psihoterapeutică, formulând o

soluție specifică filosofiei numită consiliere filosofică. Atunci când angoasele provin dintr-un
substrat spihic emoțional sau mental, când ne confruntăm cu dileme existențiale, o soluție poate
fi consilierea filosofică. Pe lângă această metodă, pentru omul care suferă probleme de
dezvoltare se mai propune și terepia rațional-emotivă, cea comportamentală sau cea non-
directivă, fiind utilizate și tehnici provenite din analiza tranzacțională sau programarea
neuroligvistică.

Cu alte cuvinte, practica filosofică urmărește punerea subiectului în poziția de a reflecta

asupra lui însuși și de a-și exprima propria viață. Acest rezultat poate fi obținut prin raportarea la
credințe, la modul de viață, la propria înțelegre a lumii și a vieții sau la existența angoaselor și la
stările pe care acestea le provoacă. În această terapie, cel mai folosit instrument este dialogul
socratic care ilustrează reflecția persoanei respective pornind de la conștiința filosofică. Utilitatea
acestei tehnici se dovedește, de exemplu, atunci când ne confruntăm cu o criză de creștere.
2
Freud 2010.
 Putem spună că astăzi medicina previne, tratează, dar nu mai acompaniază. E necesar ca
societatea în urma extinderii medicalizării să nu se despartă în două tabere inegale –medicii şi
cei care au frică de ei. Cu alte cuvinte, trebuie să existe un echilibru între cursul natural al vieții
și tot ceea ce ține de practicile medicale. Important este să ne găsim timp și voință să ne
întoarcem spre noi înșine și să analizăm cât la sută din problemele pe care le avem sunt rezultatul
unor frămânări emoționele și ce ne stă în putere să facem pentru a ne lămuri aceste dileme.

Bibliografie
 Antonio Sandu, Bioetica în criză sau criza bioeticii?, O filosofie a pandemiei în
societatea medicalizată, Editura Lumen, Capitolul Medicalizarea vieții sociale
 https://www.obiectivdesuceava.ro/sanatate/medicalizarea-societatii/
 https://www.viata-medicala.ro/opinii/despre-medicalizarea-vietii-14635