Facultatea de medicina Galati Qui prodest? În ce constau cursurile acestei materii? De ar trebui studiată această materie? La ce ajută în practica medicală cunoştinţele dobândite în cadrul acestei materii? Care sunt scopurile şi obiectivele acestei materii? Care este structura acestui curs? Care o sa fie modalitatea de susţinere a examenului? Este o disciplină obligatorie sau opţională? Cu cat este creditat acest curs? Etica şi deontologia medicală Etica profesională poate fi definită ca ştiinţa care se preocupă de totalitatea comportamentelor, atitudinilor precum şi a obiceiurilor morale ale persoanei manifestate într-o activitate lucrativă (Duţescu, 1980)
O contribuţie majoră în cadrul eticii medicale au avut-o vechii
vindecători din Grecia antică.
Aportul adus de către Hipocrate în domeniul eticii medicale se mai
regăseşte şi astăzi în cadrul standardelor profesionale sau a deontologiei medicale. Etica şi deontologia medicală Medicina practicată de Hipocrate este fondată pe dovezi, astfel că medicii din acea vreme erau interesaţi de diagnostic, sindroame sau boli, încercând să strângă cât mai multe dovezi adiacente, cum ar fi aria geografică în care locuia pacientul, clima, vîrstă, sex, comportament şi tipul de alimentaţie al acestuia, toate acestea amintind într-un fel de modul în care se practică medicina în zilele noastre Bioetica medicală Bioetica medicală este ştiinţa care explorează din punct de vedere etic, anumite întrebări sau dileme care ţin de ştiinţele medicale şi de problematica vieţii.
Analiza realizată prin intermediul bioeticii medicale este
considerată definitorie, în momentul în care oamenii doresc să ia decizii legate de comportamentul lor într-o chestiune bioetică medicală. Bioetica medicală De asemenea, în momentul în care se doreşte diseminate noilor inovaţii şi cunoştinţe biomedicale la nivelul întregii populaţii, guvernele, organizaţiile şi comunităţile se folosesc de bioetică, pentru a lua cea mai bună decizie din punct de vedere etic (E.D.C., 2009) Etică medicală vs. Bioetica medicală
Eticamedicală şi bioetica interferează ca ştiinţe, şi chiar
sunt strâns legate, dar cu toate acestea nu sunt identice. Dacă etica se referă la practica medicală şi la problemele aferente acestei practici, bioetica medicală este o ştiinţă mult mai vastă care se referă la problemele morale care derivă din practica ştiinţelor biologice. O altă diferenţă majoră apare la nivelul tradiţiilor conceptuale, bioetica neincluzând partea de acceptare a unor valori tradiţionale (World Medical Association, 2009) . Istoria bioeticii medicale (1) Bioetica apare deci ca o revizuire drastică a conceptelor din etica medicală profesională, care a stat timp de secole la baza relaţiilor dintre medici şi pacienţi. Apariţia bioetici medicale este legată de criticile aduse unui cod etic medical care nu mai corespundea descoperirilor medicale absolut remarcabile, de după cel de-al doilea război mondial. Bioetica medicală este rezultatul unei munci de echipă, medicii căutând împreună cu filosofii, teologii, avocaţii şi oamenii de ştiinţă din domeniul social, răspunsuri la noile provocări ale medicinii cum ar fi: definiţia morţii, transplantul de organe, reproducerea şi utilizarea sistemelor de susţinere a vieţii. Istoria bioeticii medicale (2) Perioada cuprinsă între anii 1947 şi 1987, poate fi considerată o etapa definitorie pentru bioetica medicală, deoarece în această perioadă încep să se discute originea și evoluția experimentelor umane, aspecte care ţin de ingineria genetică, transplantul de organe, încetarea tratamentului de susținere a vieții, și noile tehnologii de reproducere (Jonsen, 2003).
În România şi în general în Europa Centrală şi de Est, bioetica
începe să fie cunoscută de abia după anul 1989. Înainte de anul 1989, medicina era dominată de atitudinea paternalistă pe care medicul o manifesta frecvent în relaţia cu pacientul. Cu alte cuvinte, medicul era cel care hotăra ce este mai bine pentru pacient şi asta în virtutea faptului că el era cel care ştia cel mai bine. În paralel s-a dezvoltat o abordare radicală denumită Scientism, aceasta având la bază o teorie a filosofului englez Francis Bacon (1561-1626), care postula faptul că fericirea umană poate fi obţinută doar dacă există politici axate pe ştiinţă (Bauzon, 2009). Bioetica medicală şi drepturile omului Filosofia, mai ales cea modernă, leagă conceptul de demnitate de cel al drepturilor omului. Omul privit din această perspectivă are drepturi inviolabile inerente, un drept fundamental fiind acela de a respecta şi de a fi respectat.
Immanuel Kant, arată faptul că o persoană trebuie tratată ca un
scop şi nu ca un mijloc, acesta fiind şi principiul de bază pe care se fundamentează drepturile omului. Bioetica medicală şi drepturile omului În baza articolului nr. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului (1948) şi al Consiliului Europei care și-a exprimat poziţia în Convenția de la Oviedo (1997), în articolul 12 din Declarația Universală privind Bioetica și drepturile omului, se prevede faptul că diversitatea culturală nu poate fi invocată sub nici o formă pentru a încălca demnitatea umană (UNESCO, 2011) . Bioetică medicală în psihiatrie (1)
Încă din antichitate atât în filosofia greacă cât şi în cea romană
exista preocuparea şi credinţa, precum că, utilizarea filosofiei poate fi un tratament eficient al bolilor mintale.
Nebunia în sensul popular, este prezentă în operele literare
epice, tragice, comice, poetice sau istorice ale antichităţii, dar învăţaţii vremii realizează faptul că verbalizarea suferinţei reprezintă un punct de plecare spre vindecarea, sau dacă nu cel puţin spre alinare (Simon, 2008). Bioetică medicală în psihiatrie (1) În acest fel suferinţa fizică sau psihică este raţionalizată, iar bolnavul este văzut ca o persoană.
Jurământul lui Hipocrate reprezintă un prim punct de plecare
în care etica este folosită în relaţia medic pacient.
În acest fel au început să fie puse bazele deontologiei
medicale psihiatrice. Bioetica medicală în psihiatrie (2)
În psihiatrie, poate mai mult decât în oricare altă specialitate
medicală, problemele de bioetică sunt prezente şi necesită o rezolvare rapidă.
În SUA capacitatea de decizie a unui pacient care refuză
tratamentul medical este evaluată de către o comisie de medici psihiatrii. Bioetica medicală în psihiatrie (2) Bioetica medicală psihiatrică încearcă să răspundă prin intermediul unor comisii (task force-uri) la întrebări precum: care sunt criteriile de diagnostic şi cum se stabilesc acestea în psihiatrie, cât de potrivit este un anumit tip de terapie, care sunt paşi, materialul şi metoda de cercetare în psihiatrie din punct de vedere etic, ş.am.d. (Lolas, 2002). Dilemă etică
Dacă capacitatea de discernământ există şi aceasta a fost
probată printr-o decizie judecătorească eliberată în urma altei expertize psihiatrice, apare un conflict între decizia pacientului de nu a lua medicamente (în pofida unei depresii severe sau a anorexiei mentale), în condiţiile păstrării discernământului.
Dilemă etică: Poate fi obligat pacientul în acest caz să-şi ia
medicaţia? Şi dacă da în ce condiţii? Dilemă etică Răspuns Atunci când un pacient spitalizat refuză tratamentul medical, sarcina medicului este de a se asigura că pacientul care refuză tratamentul este cu adevărat informat şi cunoaşte toate riscurile şi beneficiile unei astfel de decizii
Înrudită cu ceea ce se cheamă consimțământul informat
procesul de refuz informat are ca scop garantarea dreptului pacientului la autodeterminare (Schneider, Bramstedt, 2006). Răspuns Dilemele morale ale lui Lawrence Kohlberg Psihologul Lawrence Kohlberg a emis aşa numita teorie a dilemelor morale psihologice. În continuare vom încerca să dezbatem o astfel de dilemă morală psihologică: Heinz locuieşte în Alaska într-o zonă extrem de izolată. El merge cu soţia la un consult medical, în urma căruia medicul îi depistează o infecţie puternică care riscă să se transforme în septicemie, infecţia aflându-se în fază incipientă. Medicul îi prescrie soţiei lui Heinz un antibiotic extrem de puternic, acesta costând 100 de dolari. Fiind seară, Heinz se grăbeşte la farmacie dar constată că farmacistul doreşte să plece deoarece se apropia ora închiderii. Bucuros că a găsit încă deschis, îi prezintă farmacistului reţeta, iar apoi în momentul în care doreşte să achite contravaloarea antibioticului, constată cu stupoare că-i lipsesc 10 dolari pentru a achita medicamentul integral. Îl roagă pe farmacist să-i permită să ia medicamentul mai ieftin, dar acesta îl refuză politicos după care închide farmacia. După ce farmacistul pleacă, Heinz pătrunde prin efracţie în farmacie, şi sustrage cutia de antibiotic, administrându-i medicamentul soţiei. Întrebare morală şi etică : este corect sau greşit comportamentul lui Heinz? Bioetică, Etică şi Deontologie medicală Deontologia medicală poate fi privită ca o datorie profesională, aceasta interferând cu etica profesională la nivelul stabilirii unor reguli, atribuţii - uneori medicale, alteori juridice - toate acestea fiind indispensabile desfăşurării profesiei de medic
De fapt conceptul de etică şi deontologie medicală stabilesc
coordonatele etice-morale ale profesiunii de medic. Bioetică, Etică şi Deontologie medicală
Medicul va lua toate măsurile necesare pentru a nu afecta prin
acţiunile sale starea de sănătate a pacientului. Bioetică, Etică şi Deontologie medicală Cadrele medicale sunt obligate să păstreze întreaga confidenţialitate a actului medical, orice secret profesional nefiind împărtăşit decât la cererea exprese şi legală a organelor în drept
Cadrele medicule sunt obligate să-şi îmbunătăţească
permanent cunoştinţele profesionale, prin participarea la congrese, seminarii, sau prin studierea articolelor, jurnalelor, cărţilor, care prezintă ultimele noutăţi în specialitatea lor. Întrebări de verificare Care sunt asemănările şi diferenţele dintre etica medicală şi bioetica medicală? Care au fost nevoile şi contextul în care a apărut bioetica medicală? În ce constă legătura dintre bioetica medicală şi drepturile omului? Care este diferenţa conceptuală dintre omul ca scop şi omul ca mijloc? Ce este deontologia medicală? Pe ce ar trebui să ne bazăm atunci când dorim să rezolvăm dileme etice/morale? Bibliografia şi lecturi recomandate: Christos F. Kleisiaris et al., (2014), Health care practices in ancient Greece: The Hippocratic ideal, J Med Ethics Hist Med,, 7:6. Bauzon, S., (2009), The rise of Bioethics in East-Central Europe from 1989 to nowadays, Romanian Journal of Bioethics, Vol. 7, No. 3. p. 6-10. Duţescu, B., (1980), Etica profesiunii medicale, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică. Education Development Center, (2009), Exploring Bioethics, Newton: Education Development Center, Inc. Jonsen, A.R., (2003), The Birth of Bioethics, Oxford University Press. Lolas, F., (2002), Bioethics and psychiatry: a challenging future, World Psychiatry, 1(2): 123–124. UNESCO, (2011). Casebook on Human Dignity and Human Rights, Bioethics Core Curriculum, Casebook Series, No. 1, UNESCO: Paris, 144 pp. Schneider, P.L., Bramstedt, K.A., (2006), When psychiatry and bioethics disagree about patient decision making capacity (DMC), J Med Ethics;32:90–93.