Colegiul de Medicina Bălți

Referat
Rolul filosofiei în activitatea lucrătorului medical.
Adevărul și minciuna în activitatea lucrătorului medical.
 Efectuat de Danilov Adrian
Filosofia Medicinei

Filosofia este studiul întrebărilor generale și fundamentale, precum cele despre

existență, cunoaștere, valori, rațiune, minte și limbaj. Astfel de întrebări sunt adesea
puse ca probleme care trebuie studiate sau rezolvate. Termenul a fost inventat proba-
bil de Pitagora (c. 570 - 495 î.Hr.). Metodele filosofice includ interogarea, discuția
critică, argumentul rațional și prezentarea sistematică. Din punct de vedere istoric,
filosofia cuprindea toate grupurile de cunoștințe și un practicant era cunoscut ca
filosof. De pe vremea filosofului grec Aristotel până în secolul al XIX-lea, „filosofia
naturală” cuprindea astronomie, medicină și fizică. De exemplu, Principiile matemat-
ice ale filosofiei naturale din 1687 a lui Newton a devenit ulterior clasificată drept
carte de fizică.Este o ramură care caracterizează problemele din domeniul sănătății,
Ambele au geneza la vechii greci. În sec. XIX devine întemeiată ca filosofia
medicinei. Ea e un domeniu propriu, o disciplină ce studiază legile Ontologiei.
Ontologie-ramură a filosofiei care studiază știința umană, trăsăturile generale
ale existenței.
Filosofia medicinei generează conceptul rolului activității umane în sistem, locul
medicinii în viața publică, ca persoană individuală și întreaga națiune. Problema cheie
este relațiile morale și etnice ale medicului și ale pacientului, oportunitatea unor
acțiuni în lumina viziunilor istorice și religioase ale diferitor culturi. Medicina și
filosofia au în comun multe aspecte. Fluxul mental al minții filosofice, deciziile
exacte, rapide ale medicului constitui problema acestei disciplini. Medicina și
filosofia au la bază corelația dintre tratamentul mental și practic. Efectul schimbării
conștiinței de sine asupra stării fizice este schimbarea cursului bolii sub influența
vederilor schimbate și a principiilor vieții devine subiectul cercetărilor medicale.
Filosofia medicinii tradițională este o disciplină ce tine de individualitatea fiecărui
OM . Același simptom al bolii este tratat individual , in dependentă de specificul
corpului si cernitelor persoanei . FILOSOFIA Estică axată pe medicamente dau
rezultate deosebite.Metodele utilizate in medicina estică sunt destul de solicitate si
utile .Deseori se recurge la acupunctura , utilizare unor suplimente alimentare care
imbunățătesc considerabil stare de bine a pacientului.
ETICA MEDICALĂ constituie competența de a ințelege și aplana conflictele care
decurg din imperativele morale şi modul în care putem să le rezolvam cu succes.
PROBLEME ale eticii medicale:
Respectare oamenilor
Tratarea oamenilor cu demnitate
Tratarea corectă a oamenilor
Susținerea alegerilor pacientului
Etica medicală este o disciplină practică precum şi o ramură a filosofiei MORALE.
ETICA este o parte integrantă a bunei practici medicale. Cercetează alegerile făcute
şi de clinicieni şi de pacienți si de datoria şi obligațiile medicului. Etica medicală se
ocupă de alegeri.
Principii:
Binefacerea şi nefacerea de rău
Autonomie și consimțământ
Spunerea adevărului
Confidențialitatea
Păstrarea vieții Justiție.
Filosofia medicinii generează conceptul rolului activității umane în sistem, locul
medicinii în viața publică ca persoană individuală și întreaga națiune. Filosofia
medicală se axează pe o serie de metode de gândire care ar urgenta realizarea unor
servicii medicale . Medicina şi filosofia au de realizat sarcini similare , orientate spre
aceleași obiective . , utilizează aceleași metodologii comune. Filosofia medicinei
rezolvă problema ASIGURAREA SUPRAVIEŢUIRII RASEI UMANE pe
PĂMÂNT Menirea medicilor şi a filosofilor este diferită spre realizarea unui obiectiv
comun-asigurarea unei vieți de calitate a omului. Medicina este concepută pentru a
întări sănătatea corporală, filosofia-vindecă SUFLETUL și întărește pozițiile
MORALE.
Filosofia este știința părerii, gândirii a judecății, referindu-se la experiență, Psihiatria
e știință sau filosofie? Psihiatria-(psyche)-suflet Ramură a medicinii care se ocupă de
prevenirea, diagnosticarea tratamentul și reabilitarea persoanelor cu boli mintale.
Psihiatriatri este definită ca o DISCIPLINĂ DE SINTEZĂ. Prin care care urmărește
menținerea sănătății mintale, Domeniul psihiatriei se extinde în multe alte specialități
medicale. Tulburările psihice și bolile influienţează toate aspectele vieții unui pacient,
funcțiile fizice.
Epistemologie-parte a filosofiei care studiază procesul cunoașterii așa cum se
desfășoară în cadrul ştiinţelor, teorie a cunoașterii ştiinţifice.
Epistemologie are la bază întrebările: CE ESTE CUNOAȘTEREA? CUM SE
POATE REALIZA CUNOASTEREA? Examinează bazele pe care se axează crearea
cunoașterii.
Medicina bazată pe dovezi (EBM) este susținut de studiul modurilor în care putem
obține cunoștințe cu privire la întrebări clinice cheie, cum ar fi efectele intervențiilor
medicale, acuratețea testelor de diagnostic și valoarea predictivă a markerilor prog-
nostici. EBM oferă o prezentare a modului în care cunoștințele medicale pot fi apli-
cate îngrijirilor clinice. EBM nu oferă doar clinicienilor o strategie pentru cele mai
bune practică, dar și, care stă la baza acesteia, o filozofie a dovezilor.

Interesul pentru filozofia evidenței EBM i-a determinat pe filosofi să ia în considerare

natura EBM ierarhizarea probelor, care clasifică diferite tipuri de metodologii de
cercetare, aparent, în funcție de ponderea probantă relativă pe care o oferă. In timp ce
Jeremy Howick oferă o apărare critică a EBM, majoritatea filozofilor au ridicat între-
bări cu privire la legitimitatea sa. Întrebările cheie puse cu privire la ierarhiile pro-
belor se referă la legitimitatea metodologiilor de clasificare în ceea ce privește put-
erea de sprijin pe care o furnizează; modul în care instanțele unor metode particulare
pot muta în sus și în jos o ierarhie; precum și modul în care ar trebui combinate
diferite tipuri de dovezi, de la niveluri diferite în ierarhii. Criticii cercetării medicale
au ridicat numeroase întrebări cu privire la fiabilitatea cercetării medicale.  Cea mai
importanta problema a teoriei cunoasterei este problema adevărului. Adevarul este
categoria filosofica, care vizează corespunderea adecvata a imaginii cu obiectul, a
cunostintelor cu realitatea obiectiva. Adevarul se referă la problemele conceptuale si
se găseste intr-un rând cu asa noțiuni, ca sensul vieții, echitate, dreptate, bine.
În dependenta de aceea cum se înțelege adevarul si posibilitatea atingerii lui va fi
poziția civica a omului si activitatea lui adevărate sunt cunostinte care reproduc
obiectul asa cum exista el in afara si independent de constiinta. Fiind rezultatul activi-
tatii subiective a omului, adevarul reproduce obiectiv existenta lumii reale. In acest
sens adevarul este obiectiv. Adevarul obiectiv-categorie filosofica, care vizează
cunostintele e determinat de obiectul cunoașterii și este independent de subiect. Ade-
varul se refera la concluziile noastre despre lume si nu la însuși lume. Adevăr absolut
- categorie filosofica ce vizează coincidenta completa, definitiva a imaginii cu obiec-
tul reflectat. Aceste cunoștințe nu depind de dezvoltarea cunoașterii si practicii so-
ciale de aceea sunt adevăruri eterne. Adevăr relativ-categorie filosofica care reflecta
coincidenta incompleta a imaginii cu obiectul. Adevarul relativ sunt cunostinte care
corect reflecta realitatea, dar nu cuprinde toate laturile, aspectele obiectului reflectat,
ceva rămâne necunoscut.