Sunteți pe pagina 1din 4

1. Importanta studierii filosofiei medicine in universitatea de medicina.

Filosofia este un sistem de conceptii despre cele mai generale insusiri si relatii a realitatii obiective,
legitati ale functionarii si dezvoltarii ei; este un sistem de conceptii asupra lumii in ansamblu si a
raportului omului cu aceasta lume. Importanta studierii filosofiei in medicina este una majora,
deoarece filosofia interactioneaza cu diverse stiinte concrete, dar permanent interactioneaza cu
medicina. Ea ajuta ca medicii sa patrunda mai profund in specialitatea lor, sa inteleaga cauza aparitiei
unei boli/patologii si sa poata cu usurinta si desigur, eficient sa utilizeze cunostintele, atit in teorie, cit
si in practica.

2. Diagnoza procedeu specific al cunoasterii.

3. Problema adevarului in filosofie si medicina.


Cea mai importanta problema a teoriei cunoasterii este problema adevarului. Adevarul se refera la
problemele conceptuale si se gaseste intr-un rand cu notiunile, precum : sensul vietii, dreptate, bine,
echitate. In dependenta de cum se intelege adevarul si posibilitatea atingerii lui, asa va fi pozitia civica
a omului si activitatea lui. Adevarul obiectiv este cunostintele care reproduc obiectul asa cum exista el
in afara si independent de constiinta omului. Adevarul absolut vizeaza coincidenta completa a imaginii
cu obiectul reflectat. Adevarul relativ reflecta coincidenta incompleta a imaginii cu obiectul. In
practica medicala, principala forma de cunoastere este diagnosticarea. Veridicitatea diagnozei depinde
de coincidenta concluziilor medicului cu procesul patologic, dar daca ele nu coincid, atunci este o
greseala medicala. Dar daca diagnoza este adevarata, atunci vom recunoaste ca in concluziile
medicului este prezent atit adevarul relativ (forma bolii), cat si cel absolut (datele din laborator).

4. Dialectica cunoasterii senzoriale si rationale.

5. Structura constiintei individuale.


Structura constiintei reprezinta o totalitate de procese psihice afective, volutive. Nucleul constiintei
este intelectul,gandirea. Ea este imposibila fara de cunostinte. Gandirea ne ofera informatii despre
lumea obiectiva, fara de care este imposibila formarea constiintei. Gandirea este capacitatea de
analiza, de capatare a noilor cunostinte si de a le utiliza in diverse conditii. Intelectul este capacitatea
individului de a intelege si de a utiliza aceste cunostinte rational. Memoria este capacitatea unei
persoane de a pastra informatia. Fara de memorie, nu pot exista cunostintele. Emotiile si sentimentele
sunt reflectari apreciative a realitatii, care unesc situatia exterioara cu necesitatile individului. Ele sunt
catalizatorul activitatii umane. Emotiile pozitive sau negative influenteaza asupra actiunilor,
comportamentului contribuind la transformarea informatiei in cunostinte. Vointa este un mecanism de
autocontrol a personalitatii. Ea nu exista la copii mici si la animale, fiind inlocuita de cerinte. Ea este
forta motrica a personalitatii.

6. Formele si nivelele constiintei sociale.


In structura constiintei observam doua nivele : constient si inconstient. Nivelul constient include
procesele psihice de care noi ne dam seama, le intelegem, se gasesc in centrul atentiei noastre.
Inconstient totalitatea proceselor, stari si operatii, care nu sunt prezentate in constiinta subiectului.
Acest domeniu contine pasiunile, dorintele, motivele si nazuintele unui individ.

7. Constiinta in aprecierea lui S.Freud.


S.Freud a fost cel care a dezvoltat o conceptie specifica despre inconstient. Dupa parerea lui, psihicul
omului este constituit din 3 nivele : inferior eul ambigen, aici este intuneric, domina misterul,
pasiunile , fiind lumea inconstientului unde totul este condus de instincte ; al doilea nivel eul, sfera
fenomenelor constiente; al treilea nivel super-eul, cenzura, lumea normelor sociale si morala. El
considera ca morala indeplineste o functie represiva fata de om, dorintele si pasiunile neindeplinite
fiind luate in inconstient, de unde ele se pot realiza sub alte forme. Conflictul dintre posibilitate si
dorinte duce la aparitia bolii, la neuroze; boala fiind un fel de realizare a acestor dorinte printr-o alta
modalitate.
8. Problema fundamentala a filosofiei. raportul dintre gandire si existenta, constiinta si
materie. Lumea inconjuratoare este totalitatea de fenomene spirituale si procese. Aceasta problema
este fundamentala,deoarece fara precizarea raportului dintre material si spiritual nu poate exista nici un
fel de filosofie. In dependenta de ea, se dezvolta si celelalte probleme filosofice. Pe parcursul
istoriei,ea a avut o formulare diferita: in antichitate ca raportul dintre eu si nou; in epoca medievala
ca raportul dintre trup si suflet. P.f. are 2 laturi : ontologica si gnosiologica. Cea ontologica raspunde la
intrebarea : care este factorul prim, cine pe cine determina (materia determina constiinta sau invers).
La rindul ei, ea se imparte in materialism si idealism. Materialismul reiese din recunoasterea existentei
ca factor si cauza a realitatii, dar idealismul afirma contrariul, oferind primordialitate spiritualului.
Latura gnosiologica este problema identitatii gandirii si existentei. Astfel apar asa curente precum :
optimism gnosiologic, scepticism si agnosticism. P.f. este o conditie necesara pentru fiecare in parte,
fara de care oamenii nu se pot orienta in lume, nu-si pot exprima atitudinea lor fata de ea.

9. Functiile filosofiei.
Filosofia indeplineste mai multe functii : gnoseologica, metodologica, etica, axiologica, praxiologica
s.a. Toate acestea, pot fi rezumate la 3 momente : 1. sinteza cunostintelor si crearea tabloului unic al
lumii; 2. fundamentarea si analiza conceptiei despre lume; 3. formularea metodologiei generale a
cunoasterii si activitatii omului. Inca din antichitate, ea permanent se afla in interactiune cu stiintele
concrete. Ea permanent prelucreaza informatia din diverse domenii. Filosofia generalizeaza
generalizarile stiintelor concrete.

10. Filosofia si medicina.


Dintre stiintele concrete cu care filosofia interactioneaza permanent, face parte si medicina. Ca si
filosofia, medicina are obiectul sau omul. Fara cunoasterea problemelor conceptuale, ea nu poate
exista. Dar pentru ca problemele sa fie solutionate, e necesar ca medicii sa fie competenti in
problemele social-politice, economice s.a. Din aceasta cauza, cei mai mari medici au fost si filosofi,
precum : Hipocrat, Aristotel, Galen, G.Galilei, Z.Freud, F.Bacon, Celsius si altii. Ea ajuta ca medicii sa

patrunda mai profund in specialitatea sa, sa foloseasca mai efectiv cunostintele sale medicale atit in
teorie, cit si in practica. Medicina poate sa contribuie la solutionarea problemelor globale, la
elaborarea noilor orientari valorice. Pentru a forma constiinta globala e necesar de a reconstientiza
toate relatiile sociale, ca : om-natura, dintre comunitati , om-om, trecut-istorie-cultura s.a.

11. Principalele niveluri de organizare a materiei.


Materia este multitudinea infinita de obiecte si sisteme care exista real si independent de constiinta
omului. Notiunea stiintifica de materie a fost data de catre V.Lenin. Materia se gaseste in miscare,timp
si spatiu. Ea exista ca sunstanta si camp, si este formata din 3 nivele de organizare: I-ul nivel este
molecular; al II-lea nivel este cel al materiei vii (nivelul molecular al vietii) adica omul; si al III-lea
nivel se incepe cu omul si se termina cu societatea.

12. Importanta conceptiilor filosofice privitor la formele miscarii materiei,


spatiului si timpului pentru medicina.
Miscarea,spatiul si timpul sunt categorii filosofice care exprima modul de existenta a materiei:
variabilitatea, diversitatea si dezvoltarea succesiva legica. Spatiul exprima proprietatea obiectelor de a
avea dimensiuni,structuralitate. Timpul reflecta durata,succesiunea schimbarii si dezvoltarii sistemelor
materiale. El poate fi de mai multe tipuri : biologic, astrologic, academic, istoric, kairos, social,
psihologic etc. La fel si spatiul : biologic, fizic, uman, social s.a. Fiecare individ are ritmurile sale
temporale, care se diferentiaza de la o virsta la alta. Ritmurile biologice ofera posibilitatea acomodarii
organismului nostru la ritmurile fizice,ale naturii. La copii timpul se scurge mai repede, pe cand la
batrani mai incet.

13. Legea negarii negatiei si imporanta sa pentru medicina.


Este un proces a dezvoltarii, conform caruia vechiul este negat de catre nou, iar noul de catre ceva si
mai nou. Negarea dialectica este categoria filosofica care exprima momentul de legatura in procesul de
dezvoltare a realitatii. Dezvoltarea este un proces de trecere de la o calitate la alta, de la vechi la nou.
Negarea dialectica este un moment necesar in procesul dezvoltarii, avand un caracer obiectiv,
universal, permanent si infinit. Aceasta lege a fost formulata de catre Hegel. Esenta ei consta in
rezolvarea contradictiilor prin negarea dialectica. Legea ne arata directia dezvoltarii. Orice organism
viu poarta in sine nu doar trasaturi universale, dar si cele ale stramosilor sai; ontogeneza repeta
filogeneza.

14. Legea trecerii reciproce a cantitatii in calitate si importanta sa pentru


medicina.
Este una din legile fundamentale ale dialecticii, conform careia schimbarea calitatii obiectului are loc
atunci,cand acumularile schimbarilor cantitative ating o anumita limita. Schimbarile cantitative se
acumuleaza treptat,dar daca ele depasesc limita, atunci se produc schimbarile calitative. Pentru
medicina, aceasta lege este importanta in intelegerea proceselor patologice si determinarea
tratamentului. Trecerea de la o calitate la alta are loc ca diferite schimbari cantitative pe care medicul
trebuie sa le ia in consideratie (pentru a preintimpina aparitia unor consecinte nedorite). Actiunea
medicamentelor depinde de doza si de combinatia preparatelor medicamentoase.

15. Legea unitatii si luptei contrariilor si importanta sa pentru medicina.


Este una din legile fundamentale ale dialecticii, care exprima esenta dialecticii, reflectand procesele
din profunzime. Orice obiect si fenomen reprezinta unitatea si lupta partilor contrare. Ele au un
caracter obiectiv si universal, iar interactiunea lor formeaza contradictia dialectica. Boala apare ca
rezultat a interactiunii partilor contrare, precum factorul nociv si fortele de rezistente a organismului
uman. Pentru medici este important de a cunoaste care sunt partile contrare si caracteristica lor
concreta.

16. Categoriile dialecticii: general,particular,singular; esenta si fenomen si


importanta cunoasterii acestora pentru medicina.
Singular,general si particular sunt niste categorii filosofice,care reflecta diferite conexiuni ale
universului. Singularul reflecta insusirile si trasaturile unice a fenomenelor si obiectelor, ceea ce este
caracteristic doar pentru un singur lucru. Particularul exprima trasaturile specifice unei clase, iar
Generalul reflecta insusirile asemanatoare,comune a obiectelor materiale. In medicina, generalul se

manifesta ca semne caracteristice,stabile, repetabile a unei boli. Particularul este manifestarea


specifica a unor boli la o persoana concreta. Dar singularul este stabilirea bolii la un anumit individ.
Esenta si fenomenul sun categorii filosofice care reflecta diferite laturi necesare proceselor realitatii.
Esenta este totalitatea de conexiuni,relatii care determina insusirile principale ale unui obiect, iar
fenomenul este manifestarea exterioara a esentei. In medicina esenta coincide cu patogeneza, iar
fenomenul cu manifestarea bolii si simptoamele ei. Daca cunoastem simptoamele, atunci cunoastem si
esenta bolii, dar cunoscandu-i patogeneza, putem presupune manifestarea ei si astfel, putem efectua un
tratament eficient care va trata boala,dar nu o va stopa temporar.

17. Categoriile dialecticii : forma si continut; parte si intreg si importanta


cunoasterii acestora pentru medicina.
Forma si continutul sunt categoriile filosofice care exprima legaturile structurale dintre obiecte.
Continutul este totalitatea elementelor si trasaturilor ale obiectelor, iar forma modul de organizare si
manifestarea a continutului. Ambele, in biologie se manifesta ca functie si structura. Continutul bolii
este totalitatea proceselor patologice, a schimbarilor morfologice si fiziologice. Forma bolii este modul
de manifestare a ei cronica sau acuta, forma usoara sau grea.
Parte si intreg sunt categoriile filosofice care reflecta raportul dintre diferite obiecte si legatura dintre
ele. Partea este continuta de intreg; luata inafara de el, ea nu mai poate fi parte. Pentru biologie si
medicina este important principiul integritatii, care ne impune sa studiem legaturile si relatiile dintre
aceste doua categorii. Studierea lor ne da posibilitatea sa evidentiam esentialul si specificul.

18. Categoriile dialecticii: necesitate si intimplare; posibilitate si realitate si


importanta cunoasterii acestora pentru medicina.
Necesitatea si intimplarea sunt categoriile filosofice care reflecta legaturile din conexiunea
universala. Necesitatea este un fel de realizare a posibilitatii, cand obiectul are in anumite conditii o
singura posibilitate,dar intimplarea cand obiectul are mai multe posibilitati (in anumite conditii).
Boala este un fenomen necesar,dar intimplator. Molipsirea de o boala infectioasa are loc intimplator,
dar daca microbul patrunde in organism, atunci el cu necesitate ne provoaca procesul patologic, iar
boala este o reactie necesara de protectie.
Posibilitatea si realitatea sunt categoriile filosofice care exprima legatura din nou si vechi in
procesul dezoltarii. Posibilitatea este totalitatea cauzelor necesare care determina aparitia unui
fenomen, dar realitatea este rezultatul realizarii posibilitatii. Pentru medicina, ele sunt importante
deoarece determina tactica tratamentului, iar medicul trebuie sa formeze asa niste conditii ca unele
posibilitati sa se realizeze, iar altele sa se omita, excluda.

19. Categoriile dialecticii : cauza si efect; element si structura si importanta


cunoasterii acestora pentru medicina.
Cauza si efectul sunt categoriile filosofice care exprima conexiunea universala a fenomenelor si
obiectelor. Cauza este un fenomen care provoaca alt fenomen efectul. Cauza si efectul au un caracter
obiectiv,universal. Legatura dintre cauza si efect are un caracter determinativ,necesar,ireversibil. Una
si aceiasi cauza in aceleasi conditii produce unul si acelasi efect. (virus => boala)
Element si structura

20. Caracteristica principalelor perioade ale evoluarii filosofiei si medicinei. (5


perioade)