1.

-Importanta-studierii-filosofiei-in-universitatea-de-medicina

Filosofia totdeauna a constituit nu numai domeniul de predilectie a specialistilor

abilitati ci si o sursa de inspiratie creatoare, de viziuni conceptuale si calitati
morale profunde pentru tineretul studios din cele mai diverse domenii.Rolul filosofiei
in medicina este colosal, deoarece filosofia dezvolta gindirea logica,corecta si
analizata. Filosofia a fost si este un obiect de prestigiu al scolii superioare din toate
tarile civilizate. Un deoasebit interes se acorda instruirii filosofice in cadrul
facultatilor de medicina ori a institutiilor universitare medicale.

Filozofia nu rezolva problemele medicinii , ea actioneaza asupra ei prin conceptia

filozofica, care influenteaza viziunea savantului, atitudinea viitorului specialist catre
lume si cunoastere.Folosofia medicinei este o integritate disciplinilor medicale
teoretice si clinie,dezvoltarea noilor conceptii ale org. formularea teoriei
tratamentului bolnavilor si dezvoltarea gindirii clinice a medicului.

Fara a avea pretentia ca are toate raspunsurile, filozofia creeaza, si asta este cel
mai important, cadrul cel mai potrivit fiecarui individ in parte, indiferent de
domeniul pe care si-l va alege si in care va activa in viitor, in viata. Filozofia il ajuta
pe individ sa devina ceea ce ar trebui sa fie: om. De aici pleaca totul

2.Diagnoza-procedeu-specific-al-cunoasterii

In activitatea medicala principala forma de cunoastere este diagnosticarea.

Stabilirea diagnozei este un proces de cunoastere complicat.Diagnoza este
indentificarea sau procesul identificarii unei afectiuni pe baza datelor clinice si de
laborator. Veridicitatea diagnozei depinde de coincidenta concluziilor medicului cu
procesul patologic insasi.Diagnoza se bazeaza pe cunostinte,rationament si pe
anumite legi.Calitatea diagnozei depinde in mare masura de capacitatea medicului
de a gindi logic.Metodologia diagnozei este inteleasa in doua sensuri-larg si ingust.
In sens larg metodologia diagnozei este adesea tratata ca o varietate de metode de
studiu de bolnav, directe si instrumentale pentru examinarea pacientului,
completarea unui istoric medical,memorarea numelor de boli si propriile simptome.
In sens ingust si mai exact metodologia include problema gnesiologiei , logica,
semiotica, semantica , orientarea la specificul diagnozei medicale. Aceste probleme
in grade diferite, sunt stabilite in procesul de invatare la Universitateade Medicina.
Diagnoza este specific cunoasterii deoarece totul se bazeaza pe logica, cunostinte si
intelepciunea medicului.

3.Problema-adevarului-in-filosofie-si-medicina

Cea mai importanta problema a teoriei cunoasterei este problema adevarului.

Adevarul este categoria filosofica, care vizeaza corespunderea adecvata a imaginii
cu obiectul, a cunostintelor cu realitatea obiectiva. Adevarul se refera la problemele
conceptuale si se gaseste intr-un rind cu asa notiuni, ca sensul vietii, echitate,
dreptate, bine. In dependenta de aceea cum se intelege adevarul si posibilitatea
atingerii lui va fi pozitia civica a omului si activitatea lui.

Adevar sunt cunostinte care reproduc obiectul asa cum exista el in afara si
independent de constiinta. Fiind rezultatul activitatii subiective a omului, adevarul
reproduce obiectiv existenta lumii reale. In acest sens adevarul este obiectiv.
Adevarul obiectiv - categorie filosofica, care vizeaza cunostintele continutul carora e
determinat de obiectul cunoasterii si este independent de subiect. Adevarul se
refera la concluziile noastre despre lume si nu la insusi lume.

Adevar absolut - categorie filosofica ce vizeaza coincidenta completa, definitiva a

imaginii cu obiectul reflectat. Aceste cunostinte nu depind de dezvoltarea
cunoasterii si practicii sociale de aceea sint adevariri eterne

Adevar relativ - categorie filosofica care reflecta coincidenta incompleta a imaginii

cu obiectul. Adevarul relativ sunt cunostinte care corect reflecta realitatea, dar nu
cuprinde toate laturile, aspectele obiectului reflectat, ceva ramne neconoscut

4.Dialectica-cunoasterii-senzoriale-si-rationale

Reflectarea constituie baza fundamentala a teoriei dialectico-materialiste a

cunoasterii. Filosofia dialectico-materialista percepe reflectarea in mod dialectic ca
un proces complex si contradictoriu, proces de interactiune dintre cunoasterea
senzoriala si rationala, dintre activitatea intelectuala si cea practica, ca proces in
care omul nu se adapteaza in mod pasiv la lumea exterioara, ci actioneaza asupra
ei transformind-o si ajustind-o scopurilor sale.

In procesul cunoasterii are loc interactiunea dialectica a doua trepte - treapta

sensoriala si rationala . Treapta senzoriala este o cunoastere superficiala, ne da
informatia primara despre fenomen. Ea este momentul initial al cunoasterei si se
efectuiaza in procesul interactiunii nemijlocite a subiectului cu realitatea obiectiva.

Senzatia este efectul actiunii obiectelor asupra organelor de simt. Senzatia este
imaginea subiectiva a lumii obiective, rezultatul interactiunii subiectului si
obiectului.

Reprezentarea este o forma a reflectarii senzoriale si consta in reproducerea

imaginilor care au avut loc in trecut, reproducerea obiectelor si fenomenelor care au
actionat asupra noastra cindva, iar in momentul dat nu actioneaza asupra organelor
de simt. Reprezentarea are un caracter concret-imaginativ.

Treapta rationala este o forma calitativ specifica de reflectare a realitatii si mai

puternica decit treapta senzoriala, este o cunoastere mijlocita ne da cunostinte
generalizate si abstracte, in forma de notiuni si legitati, ne reda esenta obiectelor si
fenomenenlor. Ea are un caracter conceptual, neimaginativ.

5.Structura-constiintei-individuale

Constiinta - insusire a materiei superior organizata, functia superioara a creierului,

specifica numai oamenilor si legata cu vorbirea; ea consta in reflectarea
generalizata si orientata spre un anumit scop a realitatii. Constiinta este capacitatea
omului de a se evidentia pe sine insasi din lumea inconjuratoare, de asi da seama
despre lumea sa interna si atitudinii sale catre alti oameni si societate, ea este o
reflectare conceputa, inteleasa.
 Structura constiintei reprezinta o totalitate de procese psihice cognitive,
afective, volutive. Nucleul constiintei este gindirea, intelectul.Gindirea ne da
informatie si cunostinte despre lumea obiectiva. Continutul constiintei sunt
cunostintele, deci fara gindire este imposibila formarea constiintei.

Constiinta individuala- capacitatea individului de a se intelege si aprecia pe sine

insusi ca subiect cunoscator.sensibil si activ.Formarea constiintei porneste de la
reflectarea propriei sale existente corporale, psihice si sociale.

Vointa este un mecanism deosebit de reglementare a activitatii propriu numai

omului, este un autocontrol a personalitatii. In structura constiintei evidentien doua
niveluri: constient si inconstient. Nivelul constient include acele procese psihice de
care noi ne dam seama, le intelegem, se gasesc in centrul atentiei noastre.
Inconstient - domeniu al psihicului ce consta dintr-o totalitate de procese, operatii si
stari ce nu sunt reprezentate in constiinta subiectului. Acest domeniu a concentrat
in sine pasiunile, motivele, nazuintele sensul carora este determinat de cerintele si
necesitatile fiziologice.

6.Formele-si-nivelurile-constiintei-sociale

In structura constiintei sociale deosebim: constiinta obisnuita si teoretica, psihologia

sociala si ideologia, diferite forme (politica, dreptul, morala, religia, arta, stiinta si
filosofia). Constiinta obisnuita este nivelul cel mai simplu, apare pe baza activitatii
practice cotidiene si contine diferite cunostinte lumea inconjuratoare. Constiinta
teoretica prezinta nivelul superior de reflectare a realitatii in diferite conceptii si
teorii, este rezultatul unor generalizari si elaborari a specialistilor. Psihologia sociala
este o totalitate de viziuni si reprezentari nesistematizate, diferite sentimente,
dispozitii, obiceiuri si se formeaza nemijlocit in conditiile activitatii cotidiene.
Psihologia sociala este constiinta anumitor grupuri sociale, popoare este specificul
modului lor de viata.

Formele constiintei sociale reflecta diferite laturi a vietii sociale si includ in sine
urmatoarele componenete: relatii, activitate (politica, juridica) si idei si teorii
Primele sunt latura obiectiva, iar ideile si teoriile latura subiectiva a constiintei.

Morala este totalitatea de reguli si norme ce reglementeaza comportamentul

oamenilor in viata lor personala si sociala, ea reflecta realitatea prin notiunile de
bine si rau.

Arta - una din formele constiintei sociale; o reflectare a realitatii prin imagini
concret-senzoriale; forma specifica de activitate, in procesul careia se creaza
imagini artistice si se personifica atitudinea estetica a omului fata de lume.

Filozofia (gr. phileo - iubesc si sophia - intelepciune) - forma a conitiintei

sociale; domeniu al culturii spirituale; invatatura despre principiile fundamentale ale
existentei si cunoasterii, despre lumea si omul in ansamblu, despre raportul omului
fata de lume; stiinta despre cele mai generale legi de dezvoltare a naturii, societatii
si gindirii umane.
Toate formele constiintei sociale interactioneaza unele cu altele, au un caracter
sistemic. Unele forme sunt nemijlocit legate cu viata materiala si relatiile
economice a societatii. Altele se gasesc mai departe, actioneaza intermediar
asupra relatiilor materiale.

7.Constiinta-in-aprecierea-lui-S.Freud.

O conceptie specifica despre inconstient a fost dezvoltata de S Freud medic-

psihiatru si neurolog austriac, in care absolutiza inconstientul si instinctele. Dupa
parerea lui psihicul omului este format din trei niveluri: Nivelul inferior Sinele aici
este intuneric, domina misterul, pasiunile, aceasta este lumea inconstientului unde
totul dicteaza instinctele. Al doilea nivel este Eul sfera fenomenelor constiente,
autoconstiinta individului. Al treilea nivel Super-Eul cenzura, lumea normelor
sociale si interdictiilor , morala. Individul trebuie sa aleaga intre dorintele si placerile
sale si ceea ce este posibil si admisibil . Dorintele insistent tind sa se realizeze.
Boala este un fel de realizare a dorintelor refulate intr-o forma denaturata, intr-o
alta modalitate.

8.-Problema-fundamental-a-filosofiei

Raportul dintre gindire si existenta, constiinta si materie. Lumea inconjuratoare

prezinta o totalitate de procese si fenomene materiale si spirituale. P.f. este
problema prioritatii unei laturi din conexiunea material si spiritual.

Problema fundamentala avea diferita formulare pe parcursul istoriei. In antichitate

ea se formula ca raportul dintre eu si nou-eu, om si lume, om si cosmos. In epoca
medievala ea se formula ca raportul dintre trup si suflet, natural si supranatural.
F.Bacon socotea ca problema fundamentala este problema dominatiei omului
asupra naturii prin diferite inventii.

Filosoful romin Lucian Blaga socotea ca problema fundamentala este Universul ca

tot intreg.

Problema fundamentala are doua laturi - ontologica si gnoseologica. Prima latura

trebuie sa raspunda la intrebarea - care-i factorul prim, cine pe cine determina In
dependenta de aceia ce se ia ca factor primordial- materia sau ideia - toate
sistemele filosofice se impart in materialism si idealism.

A doua latura a problemei fundamentale se refera la cognoscibilitatea lumii, este

problema identitatii gindirii si existentei. De la rezolvarea carei apar asa curente ca
optimism gnoseologic , scepticism si agnosticism.

9.Funciile-filozofiei.

Indeplinirea, relatia dintre 2 obiecte sau grupuri de obiecte in care schimbarile unuia
din ele e urmat de schimbarile celuilalt.

Fiindca filozofia este o teorie despre lume in intregime, om si raportul lui cu

realitatea ea indeplineste mai multe functii: ontologica, gnoseologica, metodologica,
antropologica, sociologica, etica, estetica, axiologica, praxiologica s.a. Toate aceste
functii pot fi reduse la prei momente:

Sinteza cunostintelor si crearea tabloului lumii unic ce ar coincide nivelului de

dezvoltare a stiintei, culturii si experientei istorice.

Fundamentarea, justificarea si analiza conceptiei despre lume.

Formularea metodologiei generale a cunoasterii si activitatii omului in lumea

inconjuratoare

10.-Filosofia-si-medicina

Interactiunea dintre filosofie si medicina a existat inca din antichitate, scopul de

baza al filosofiei este sa ajute pe medici sa patrunda mai profund in esenta spuselor
lor si sa catalizeze utilizarea in teorie si practica a cunostintelor medicale.

Din stiintele concrete medicina este disciplina cu care filozofia interactioneaza

permanent. Ca si filozofia medicina are obiectul sau omul. Pentru rezolvarea
problemelor medicale medicii tpebuie sa fie competenti in problemele naturalist-
stiintifice, social-politice, economice s.a.De aceea cei mai mari medici au fost si
filozofi Filozofia ajuta pe medici sa patrunda mai profund in specialitatea sa, mai
bine si efectiv sa foloseasca cunostintele medicale pentru teorie si practica.Filosofia
aju

ta medicilor sa patrunda mai profund in specialitatea sa mai bine si mai efectiv sa

foloseasca cunostintele medicale pentru teorie si practica

11.Principalele-niveluri-de-organizare-a-materiei

MATERIA -este multitudinea infinita de obiecte si sisteme care exista in lume, exista
real, independent de constiinta omului.

Prima etapa era reprezentarea concret-senzoriala a materiei. In Grecia Antica ea era

ca temelia, substratul, inceputul tuturor lucrurilor si se intelegea ca ceva omogen,
nechimbator, necreabil si indiscutabil. A doua etapa intelegerea materiei ca
substrat. Aristotel intelegea materia ca substrat, ca ceva pasiv, amorf, acalitativ, ca
material pentru obiecte si fenomeneA treia etapa reprezentarea filosofico-
gnoseologica a materiei. F.Engels arata ca materia ca atare este o pura creatie a
gindirii si o abstractie, noi nu tinem seama de deosebirile calitative ale lucrurilor,
atunci cind le unim in notiunea de materie.

Exista 3 nivele de materie

-materie nevie

-materie vie : niv.molecular a vietii-om.

-materie sociala : om-societate

Nivelurile materiei se schimba concomitent cu dezvoltarea cunostintelor.

Materia ca realitate obiectiva este caracterizata prin diferite forme de existenta,
insusiri si legaturi universale: timp, spatiu, miscare, cauzalitate, legitate,
structuralitate s.a.

12.Importanta-conceptiilor-filosofice-privitor-la-formele-miscarii-
materieispatiului-si-timpului-pentru-medicina

Miscarea, spatiul si timpul sunt categorii filosofice, atribute ale materiei care
exprima modul ei de existenta: variabilitatea (miscarea), diversitatea (spatiul) si
dezvoltarea succesiva legica (timpul). Spatiul este modul de existenta a materiei ce
exprima proprietatea obiectelor si fenomenelor de a avea intindere, dimensiuni,
structuralitate si interactiune. Timpul este modul de existenta a materiei care
reflecta durata, coexistenta, succesiunea schimbarii si dezvoltarii sistemelor
materiale.

Spatiul si timpul au un sir de proprietati generale si specifice. La insusirile generale

se refera caracterul lor obiectiv si absolut, interactiunea lor unul cu altul si cu
miscarea, dependenta lor de relatiile structurale, infinitatea lor cantitativa si
calitativa..

Spatiul si timpul fizic sunt caracteristici ale materiei fizice, ele depind de
particularitatile realitatii noastre fizice, au dimensiuni constante. Stiinta
contemporana afirma, ca materia, miscarea, spatiul si timpul se gasesc in
interactiune si interconexiune, formeaza o unitate. Despre aceaste ne vorbeste
teoria relativitatii si alte conceptii stiintifice

13.-Legea-negrii-negaiei

Proces a dezvoltarii, conform caruia vechiul este negat de catre nou, iar noul la
rindul sau este negat de ceva si mai nou. Negarea dialectica este categoria
filosofica care exprima momentul de legatura, succesiune a diferitor etape, stadii in
procesul de dezvoltare a realitatii. Negarea dialectica este un moment necesar in
procesul dezvoltarii si este o forma de rezolvare a contradictiilor. Negarea dialectica
are un caracter obiectiv, universal, exista in toate obiectele si fenomenele realitatii

Negarea dialectica este o autonegare, fiecare obiect si fenomen a realitatii contine

in sine propria sa negare. Procesul acesta este legic, permanent, infinit. Legea
negarii negatiei a fost formulata de catre Hegel. In procesul de negare se
transforma in partea sa contrara - antiteza, iar negarea antitezei duce la sinteza. In
procesul dezvoltarii permanent apare ceva nou, care n-a existat in trecut si este
negarea dialectica a vechiului. In procesul negarii dialectice se neaga nu toate
insusirile si laturile obiectului, ci numai acele care sau invechit, n-au perspectiva,
care frineaza dezvoltarea. Noul, pozitivul intr-un mod restructurat se transmite in
alta calitate, iar acumularea lor se manifesta ca continuitate, succesiune, caracter
ascendent al dezvoltarii. Procesul de inmultire trebuie privit nu numai ca crearea
noului organism, ci si pastrarea elementelor vechi in nou. Legea negarii negatiei se
manifesta in dezvoltarea realitatii obiective, activitati practice si teoretice a
oamenilor.

14.-Legea-trecerii-schimbrilor-cantitative-n-calitative-si-importanta-
pentru-medicina

Una dintre legile fundamentale ale dialecticii, conform careea schimbarea calitatii
obiectului are loc atunci, cind acumularile schimbarilor cantitative ating o anumita
limita. Schimbarile cantitative se acumuleaza treptat si daca depasesc limita
masurii, duc cu necesitate la schimbarea calitatii, iar calitatea nou aparuta iarasi
duce la schimbari cantitative.Aceasta lege descrie mecanismul cel mai general al
dezvoltarii. Ea a fost formulata de Hegel.Orice schimbare cantitativa se manifesta
ca schimbare a elementelor sistemului. Transformarea unui fenomen in altul este o
interactiune a schimbarilor cantitative si calitative, care trec prin citeva faze
intermediare.Pentru medicina aceasta lege are importanta in intelegerea proceselor
patologice, diferentierea lor si determinarea tacticii tratamentului. Boala si
sanatatea, norma si patologia in esenta sunt diferite calitati. Schimbarile cantitative
si calitative sunt rezultatul interactiunii obiectelor si fenomenelorActiunea
medicamentelor deasemenea depinde de doza si combinatia preparatelor
medicamentoase

15.-Legea-unitii-i-luptei-contrariilor

Una din legile fundamentale ale dialecticii, care dezvaluie sursa automiscarii si
dezvoltarii obiectelor si fenomenelor. Ea exprima esenta, nucleul dialecticii, deci
reflecta procesele din profunzime, de la nivelul esentei. Contrariile sunt acele laturi
si tendinte ale obiectelor si fenomenelor ce se exclud si se conditioneaza reciproc.
Ele au caracter obiectiv si universal si interactiunea lor formeaza contradictia
dialectica. Contradictia dialectica acutizindu-se duce la conflict, iar ultimul cu
necesitate trebuie sa fie rezolvat. In procesul rezolvarii contradictiilor se lichideaza
numai acele momente care s-au invechit si frineaza dezvoltarea. Cu rezolvarea unor
contradictii apar altele si asta are loc permanent.Boala apare ca rezultat a
interactiunii partilor contrare factorul nociv si fortelor de rezistenta a organismului.
Insa pentru medic este important nu numai de a cunoaste care-s partile contrare,
dar si caracteristica lor concreta (patogenitatea microorganismului, starea fortelor
de rezistenta a bolnavului s.a.).

16.Categoriile-dialecticiigeneral-particular-singular-esenta-si-fenomen-si-
cunoasterea-acestora-pentru-medicina

Datorita categoriilor filosofice noi cunoastem relatiile si legaturile dintre obiecte,

esenta lor, fenomenele si obiectele ne apar noua nu ca un haos, ci in forma de
legitate si necesitate. gasesc intr-o anumita corelatie cu categoriile particular-
stiintifice si general-stiintifice.

Singular, particular si general - categorii filosofice, care reflecta diverse conexiuni

obiective ale universului, precum si treptele gnoseologice ale acestor conexiuni.
Aceste categorii se constituie in cursul dezvoltarii practic-cognitive.

Singularul este categoria ce reflecta insusirile si trasaturile irepetabile a obiectelor

si fenomenelor, aceea ce este caracteristic numai pentru lucrul dat, pentru un
obiect ca atare.Particularul - categorie filosofica ce exprima trasaturile specifice a
unei clase de obiecte, ceea ce le deosebeste de alte clase ori grupuri de obiecte.
Generalul categoria care reflecta insusirile asemanatoare, comune, comparabile a
obiectelor material

Esenta si fenomen - categorii filosofice care reflecta diferite laturi necesare ale
tuturor obiectelor si proceselor realitatii. Esenta e continutul intern, totalitatea de
conexiuni, relatii, legi care determina insusirile principale ale obiectului si tendintele
dezvoltarii lui. Fenomenul e manifestarea exterioara a esentei, forma ei exterioara
de existenta. Scopul stiintei si consta in a dezvalui esenta lucrurilor in formele
exterioare de manifestare. Cunoasterea este un proces de miscare de la fenomen
la esenta tot mai profunda a lucrurilor. Fara cunoasterea esentei, a legilor este
imposibila activitatea practica a oamenilor.

In medicina esenta coincide cu patogeneza, iar fenomenul cu manifestarile

bolii, simptomele si sindromele ei. Cunoasterea simptomelor si sindromelor ne
vorbeste despre esenta bolii, iar cunoscind patogeneza putem presupune
manifestarile bolii.

17.Categoriile-dialecticii-forma-si-continut-pate-si-intreg-si-importanta-
cunoasterii-acestora-pentru-medicina

Continut si forma categorii filosofice care exprima legaturile structurale ale

obiectelor si fenomenelor. Continutul este totalitatea elementelor, laturilor,
trasaturilor, relatiilor, tendintelor si contradictiilor obiectelor. Forma este modul de
organizare, exprimare si manifestare a continutului. Continutul si forma in
biologie se manifesta ca functie si structura.

Parte si intreg - categorii filosofice care reflecta legaturi structurale, raportul dintre
diferite obiecte si laturile, elementele lor si legatura dintre ele. Sub notiunea de
intreg trebuie de inteles asa obiect, sau unitate de obiecte, care include in sine
legatura partilor, elementelor si care poseda asa insusiri (integrale) ce nu se gasesc
in partile componente. Partea exprima nu un obiect absolut singular, deosebit de
lumea materiala, ci asa obiect luat in raport cu alt obiect, referitor la care el se
manifesta ca parte la intreg.

Pentru biologie si medicina important este principiul integritatii, care ne

obliga sa studiem toate legaturile si relatiile dintre parte si intreg, ori dintre diferite
tipuri de intreg.

18.Categoriile-dialecticiinecessitate-si-intimplare-posibilitate-si-realitate-
si-importanta-acestora-pentru-medicina

Necesitate si intimplare - categorii filosofice ce reflecta legaturi determinative din

conexiunea universala. M. este asa mod de dezvoltare a obiectelor si fenomenelor,
care apare legic, reiesa din esenta lor si este rezultatul legaturilor si relatiilor
interne, stabile, repetabile. Necesitatea este asa fel de realizare a posibilitatii, cind
obiectul are in anumite conditii o singura posibilitate, care devreme ori mai tirziu se
transforma in realitate. Intimplarea reiesa din legaturile si relatiile neesentiale,
externe, nestabile, singulare.
Posibilitate si realitate - categorii filosofice ce exprima tendinta obiectiva de
dezvoltare, legatura dintre nou si vechi in procesul dezvoltarii. Posibilitatea este
totalitatea premizelor necesare si suficiente, care determina in mod legic aparitia
unuia sau altui fenomen. Realitatea este rezultatul realizarii posibilitatii. Pentru
medicina aceste categorii sunt importante fiindca ele determina tactica
tratamentului. Medicul trebuie sa formeze asa conditii ca unele posibilitati sa se
realizeze, iar altele sa se excluda.

19.Categoriile-dialecticii-cauza-si-effect-element-si-structura-si-impor-
tanta-acestora-pentru-medicina

Cauza si efect - categorii filosofice care exprima caracterul determinativ a cone-

xiunii universale a fenomenelor si obiectelor. Cauza este un fenomen care preceda
si provoaca alt fenomen - efectul. Cauzalitatea este asa interactiune a unui obiect
asupra altuia, cind schimbarile primului obiect (cauza) preceda si duc inevitabil la
schimbarile altuia.

Conditia este categorie filosofica ce reflecta o forma a conexiunii universale dintre

obiecte si fenomene fara care ele nu pot exista. Conditia este mediul ambiant in
care realitatea exista si se dezvolta. Este important de a nu confunda conditia cu
cauza. Daca cauza determina nemijlocit aparitia unui obiect ori proces, atunci
conditia niciodata singura nu genereaza acest obiect, efectul.

Functia este modul specific de manifestare a insusirilor obiectului in interactiunea

lui cu obiectele inconjuratoare. Structura este totalitatea legaturilor stabile a
obiectului care asigura integritatea si identitatea lui cu sine insasi, este stabilitatea
trasaturilor principale la diferite schimbari interne si externe. Functia determina
structura. Continutul bolii este totalitatea procesului patologic, ansamblu
schimbarilor fiziologice si morfologice. Forma bolii este modul de manifestare a ei
acuta ori cronica, forma usoara ori grea

20.Caracteristica-principalelor-perioade-ale-evoluarii-filosofiei-si-medicinii

Medicina de azi trece treptat de la sistemul binar medic pacient la sistemul din
trei elemente medic tehnica pacient. Ca rezultat al informatizarii sferei
medicale se imbunatateste calitatea diagnosticarii. Informatizarea medicinei
contribuie la cresterea competentei si profesionalismului medicilor, duce la sporirea
cotei muncii creatoare. Compiuterizarea si informatizarea sferei medicale nu poate
inlocui complet metodele clasice de diagnosticare, medicul trebuie sa posede atit
metodele clasice, cit si metodele noi de diagnosticare si tratament.

Se evidentiaza urmatoarele tipuri istorice de filozofie.

1.Filozofia antica care apare in Egiptul, China, India si Grecia antica in sec.VII VI
i.e.n. si a existat pina in sec. VI a e.n. Ea avea un caracter cosmocentric si se baza
ca regula pe stiinta.Filozofia antica coincide cronologic cu societatea sclavagista.

2.Filozofia medievala exista in societatea feudala din sec. V VI a e.n. pina in sec.
XIV, avea un caracter teocentric si se baza pe religie.
3.Filozofia Renasterii sec.XV XVI, coincide cu perioada de trecere de trecere de
la feudalism la capitalism, purta un caracter antropocentric si se baza pe arta.

4.Filozofia epocii moderne sec. XVII XVIII si prima jumatate a sec. XIX, exista in
societatea capitalista, evea un caracter gnoseocentric si se baza pe stiinta in
dezvoltare.

5.Filozofia contemporana (filozofia marxista, pozitivizmul, existentialismul,

pragmatismul, fenomenologia, filozofia vietii etc.) este legata cu progresul tehnico-
stiintific si globalizarea fenomenelor sociale.

In evolutia cronografiei se deosebesc trei etape. Prima etapa este cronografia

moldo-slavona din sec. XV XVI. Letopisetele din acea perioada se scriau in limba
slavona, in mare parte de catre carturarii bisericesti din porunca domnitorilor. Cel
mai vechi letopiset moldo-slavon Analele curtii lui Stefan cel Mare nu s-a pastrat
in original. Analele au fost continuate de catre Macarie, Eftimie si Azarie. Etapa a
doua tine de sec.XVII si este reprezentata de letopisetele lui G.Ureche si M Costin.
Ele se scriu in limba romana, au un caracter mai laic. A treie etapa se refera la
sec.XVIII si este reprezentata de letopisetele lui I.Neculce.

Dezvoltarea gindirii social-filosofice din sec. XVII XVIII depinde de conditiile social-
economice, politice si culturale. Moldova in aceasta perioada era un stat feudal in
care domina gospodaria naturala. Gindirea progresiva a Moldovei din aceasta
perioada era dominata de ideea generala de lupta impotriva Portii si faradelegilor
feudalilor locali.

Dezvoltarea economica a Moldovei din sec. XIX a constituit o premisa obiectiva a

studierii bogatiilor naturale ale tarii, dezvoltarii stiintei si invatamintului, a pregatirii
specialistilor din diferite domenii si mai ales pentru industrie si agricultura. Secolul
XIX in Moldova este secolul iluminismului. Reprezentantii lui luptau pentru
instaurarea lumii rationale, societatii bazate pe egalitate, libertatea politica
drepturilor civile