CURSUL 1

PSIHOLOGIE GENERALA- ELEMENTE INTR.ODUCTIVE

1. Momente importante in procesul de constituire a pslhologiei ca stiinta.

2. Psihologia- modalitate de cunoastere sistematic.a si explicativa.
a) obiectul psihologiei.
b) metode in psihologie.
c) legi in psihologie.
d) concepte relevante in studiul psihologiei.
3. Sistemul stiintelor psihologice :
a) psihopatologia.
b) psihologia omului sanatos.

1. Ca preocupare de ordin filosofic, moral, umanist, psiholog:ia este extrem de veche, fiind
implicata in cultura oral a si scrisa a popoarelor din timpu:ri i.memorabile. Prima expunere
sistematica a fost facuta in antichitate de Aristotel ( 384-322 L.e.n.) in lucrarea sa " Despre suflet ''
Multe secole psihologia s-a dezvoltat in cadrul folosofiei, c.onsti.tu:indu-se ca stiinta de sine
statatoare abia in secolul al XIX-Iea, odata cu utilizarea m~:tq,deJQr e~perimentale in studiul
fenonienelor psihice ( un rol important 1-au jucat lucrar~le lui Weber si Fechner care au pus bazele
psiho11zicii si ale lui Ebbinghaus si Helmholtz).
Data formal a a "nasterii" psihologiei ca stiinta independent~ e~te reprezentata de momentul
infiintarii primului 'laborator de psihologie experimental~ . d~ q~.tre. W. Wundt Ia Leipzig in 1879.
Laboratorullui Wundt s-a transformat rapid intr-un centru psihoJogic international (este de
semnalat ca in acest laborator au studiat si psihologi romarai : C. -Radulescu- Motru, Fl.
Stefanescu Goanga ). De atunci si pana in prezent ps~o.IQ~gj@ a cunoscut numeroase scoli si
curente.
• •• ~ ... J

2. Ce este psihologia putem afla din sensu! etimologic al cuvantului : psyche = suflet, logos=
discurs. In prezent, sub influenta ciberneticii si teo.rie.i g~n~raj.e. asistemelor, obiectul psihologiei
este reprezentat de sistemul psihocomportamental uman si a~jmal.
Sa explicam pe rand acesti termeni. Psihicul este modalitatea superio-ara a existentei
biosociak., a n s~mblul de stari; insusiri! fenomene si pro~e subiective ce depind cu necesitate
de mecamsmele cerebrale si de interactiunea cu lumea obiectiva, avand functii de raportare Ia
iume si Ia sine. Este modalitatea superioara a vietii de reiC)~i~-b~ta:biiind contactele information ale
cu ambianta. Este legat in mod inseparabil de materie dar n.u se identifica cu aceasta, fiind numai
o insusire a materiei superior organizate. Este un ansamblu de relatii energetic-information ale in
care este esentiala caracteristica calitativa si nu cantitativ-substantiala, care este extrem de
subtila, de rafinata.
Comportamentul este reprezentat de ansamblu.l reactiiloJ adaptative, obiectiv-observabile,
pe care un organism prevazut cu sistem nerves le executa ca raspuns Ia stimulii din ambianta
(sunt de asemenea obiectiv-observabili).
Pierre Janet unul din promotorii psihologiei experimentale in Franta (1859-194 7), a in trod us
in psihologia stiintifica termenul de conduita, pe care o considera obiectul psihologiei. Conduita
semnifica activitatea sau actiunea sub toate formele, intern-subiectiva sau extern-motorie,
punandu-se accent pe unitatea dintre psihic si faptele de comportament.
Pentru a investiga si interpreta comportamentul se uti.lizeaza o serie de metode.
Termenul de metoda provine din limba greaca, metodos = ij, 9ladret, c~le., iti.nerar. Metoda
reprezinta un program dupa care se reglementeaza acti.unile practice s.i intelectuale in vederea
atingerii unui scop.
Constituirea psihologiei ca stiinta este legata de trecerea pe un plan secundar a metodei
introspectiei (privire spre interior, spre propriile stari si desfas.urari subiective) si adoptarea
metodelor obiective proprii stiintelor naturii. Dintre acestea ce~e mai des folosite sunt :
experimentul, observatia, convorbirea, ancheta psihologica, metoda biografica, analiza
produselor activitatii, psihometria, modelarea si simularea . .
In cercetarea psihologica, avand in vedere caracteJul.hipercomplex a.l faptelor
psihocomportamentale, se stabileste o stransa interdependeota .iotre metodele de investigatie si
cele interpretative, care dispun de mijloace statistice side cele~ oferite de matematica si logistica.
In scopul constituirii unor modele explicative si pentruJealizarea unor previziuni, psihologia a
descoperit si elaborat numeroase legi, cele mai multe ~\!~nd . LtQ_ caracter mixt (psihofizic,
psihofiziologic, psihosociologic) dar si specific. Legile reprezin.ta raporturi necesare, esentiale,
stabile si repetabile.
In intelegerea sistematicii si abordarii problematicii psihologice este necesara definirea
urmatoarelor concepte: functie psihica, proces psihic, persoana, personalitate. Functia reprezinta
modul de a action a sau reaction a a unui sistem dependent de anumite conditii externe. In
psihologie vom studia urmatoarele functii: senzoriala, mnezica, operational-logica, verbala,
motorie, comunicativa, etc ...
Procesul psihic este o activitate complexa, cu o desfasurare discursiva, plurifazica, care
are un scop bine precizat. In sistematica psihologiei sunt cuprinse cu titlu de_procese psihice:
senzatia, perceptia, reprezentarea, memoria, gandirea, imaginatia, emotia, vojnta, et9 ...
' Persoan a este ter~ ul care desenineaza in filosofie·si mora.la urriridivid uman capabil sa
gandeasca rational si sa actioneze in concordanta cu valoril.e umane. K. Jung (psihiatru si
psiholog elvetian 1875-1961) a introdus in psihologie te-rmenul de « persona » preluat din teatrul
antic, unde actorii purtau masca. Jung i-a dat sensu I de aspect exterior, ceea ce prezentam noi,
celorlalti. Termenul a fost utilizat indeosebi cu referire l.a rolul profesional al individului.
Personalitatea reprezinta un sistem bio-psiho-socio-cultural, ce se constituie in conditiile
existentei si activitatii din primele etape ale dezvoltarii individuale in societate. Personalitatea estE
intotdeauna unica si originala, este o totalitate prinsa in reteaua unui stil de a fi, o unitate
dinamica. Studiile intreprinse asupra personalitatii au evidentiat o serie de factori (trasaturi),
formatiuni sintetice, in sensul ca reunesc, condenseaza diferite functii si procese psihice. Factorii
dispun de o oarecare stabilitate (de ex. rabdarea, comunicativitatea,inteligenta), tind spre
generalitate, caracterizeaza pe om in ansamblul sau si dispun totusi de o oarecare plasticitate (se
pot restructura si perfection a sub influenta conditiilor de mediu). Exista o serie de factori
dominanti care sunt caracteristici sau definitorii pentru om, il exprima in ceea ce are el esential
(de ex. om cuminte sau turbulent, talentat-incapabil, respectuos-insolent ). Pe baza cunoasterii
structurilor de personalitate se pot face previziuni asupra reactiilor si conduitei subiectului intr-o
situatie data.

3. Sistemul disciplinelor psihologice se centreaza pe psihologia generala, care se ocupa de

categorii si concepte, de legile generale ale fenomenelor psihice, intr-un cuvant de legitatea
psihologica a omului adult si normal.
In prezent psihologia este un sistem multiramificat de dis:ci:pl.ine teoretice si aplicative,
genetice si experimentale, discipline psihologice de ramura, fiecafe cu obiectul sau specific si
finalitate proprie. De ex.: psihologia copilului (legHe dezvoltarii psihice a copilului si
adolescentului, legitatea stadiala a psihismului infantil, particularitati psihice de varsta); psihologia
pedagogica (legile invatarii si educatiei); psihologia sociala (interactiunea in grup, etc.); psihologia
comertului, ps}hologia sportului, psihologia animal a, psiholog'ica ·clinica, etc ... S-au realizat de
asemenea combinari pluridisciplinare de tipul psihofizi.cii, psihofiziologiei, psiholingvisticii,
psihosociologiei, psihopatologiei.
Psihopatologia este o stiinta de «granita», situata intre psi.hol.ogie si medicina, care isi
propune studiul si sistematica tulburarilor procese.lor p:sthioe, constiintei si personalitatii morbide.
Toate aceste manifestari psihice sunt studiate in a.ce~asi ti.mp side psihiatrie, cu care
psihopatologia se afla intr-o relatie continua si evidenta. Spre deosebire de psihiatrie, care este
orientata esential asupra omului bolnav, psihopatologia opereaza oarecum detasat de cazul
individual side istoria sa, studiind simptomele si tulburari-le pslhice intr-o acceptie generala,
analizand simptomele bolii, apreciindu-i sensu I si valoarea. generala si nu simptomul bolnavului ,
in semnificatia lui pentru persoana aflata in situatia de boala. Psihopatologia este un domeniu
prin excelenta al cercetariifundamentale in timp ce psihiatria este domeniul cercetarii
jredominaht ap!icative. Psihopato!ogia isi extimte domeniul dincolo de patologia psihiatrica,
ocupandu-se si de cauzele si mecanismele psihice ale tulburarilor si afectiunilor somatice,
precum side dinamica raporturilor organo-psihice. Fondatorul psihopatologiei moderne este K.
Jaspers (filosof german nascut in 1883 unul din principali filosofi existentialisti).
0 mare importanta in studiul si modificarea comportamentului o au ramurile psihologiei
aplicate din care face parte si psihologia omului sanatos. Obiectivele acesteia sunt orientate spre
intelegerea influentelor care determina sanatatea psihica_,a:·cauzelor care declanseaza
tulburarea psihica si a mijloacelor de interventie pentru .inde-p.ar:tarea acestora.
Conceptele de baza sunt: normalitatea si anormaiHatea. Amb.e.le sunt concepte relative,
greu de definit.

Anormalitatea

Pentru diferentierea comportamentului anormal de eel normal se aplica unul sau mai multe
din urmatoatele criterii :
a) Anormalitatea statistica
Comportamentele manifestate eel mai frecvent sunt considerate normale, cele manifestate
eel mai rar sunt anormale.
b) Anormalitatea social a
Criteriul de stabilire a normelor sociale difera de Ia o s.ocietate Ia alta. Ceea ce constituie
un comportament acceptabil sau dezirabil intr-a societate., po:ateJi in;dezirabil sau anormal in alta.
c) Comportamentele dezadaptative
Consecintele negative pe care le suporta un individ sau un grup social reprezinta
manifestarile unor comportamente anormale.
d) Suferinta personala
Simptomele tulburarilor psihice includ adesea anxietate, depresie, insomnie, lipsa poftei de
mancare, dureri, .panica sau agitatie.
e) Anormalitatea din punct de vedere legal
Lipsa discernamantului sau reducerea acestuia (in mame.ntul comiterii unor fapte
antisociale datorita unor tulburari psihice, acuzatul nu a re·alizat natura si consecintele actelor
sale).

Normalitatea

a) Perceptia de sine adecvata

Se poate spune ca o regula, ca o persoana normala nu face false atrlbuiri si nu invinuieste
fo rte necunoscute pentru comporta~entele sale particulare.
b) Respectul d~ne si autoacceptarea · .....-r-
Este normal ca o persoana sa realizeze valoarea sa ca individ si in relatie cu familia,
prietenii, colegii si sa nu se simta inutila , fara valoare sau dimpotriva, sa se supraestimeze.
c) Controlul voluntar al comportamentului
In general, oamenii normali sunt capabili de autocontrol.
d) Perceptia corecta asupra lumii
De obicei, oamenii stiu ce se petrece in jurullor, sunt constienti de actiunile si intentiile
celorlalti si sunt interesati de evenimentele din afara spatiului lor personal.
e) Relationarea si daruirea afectivitatii
Sensibilitatea si capacitatea de a recunoaste sentimentele celorlalti formeaza baza
necesara relationarii.
DAutodirectionarea si productivitatea
Majoritatea oamenilor sunt capabili sa-si organizeze viata cat mai bine intr-un stil propriu.
Nu intotdeauna o tulburare psihica restrange activitatea omu~ui. Psihologii care lucreaza in acest
domeniu se ocupa cu promovarea si mentinerea starii de adecvare, cu profilaxia si terapia
tulburarilor psihice. S-au elaborat modele care sa amelioreze sistemul de ingrijire a sanatatii
adoptandu-se o politica a sanatatii. Se studiaza impactul institutiilor de sanatate si al personalului
medical asupra oamenilor, facandu-se recomandari pentru Fmbunatatirea asistentei medicale.