Incontinenta urinara

Incontinența urinară
Termenul de incontinență urinară ( sau altfel numit: vezică urinară slăbită) se referă la scurgeri de urină
apărute  între urinări.  În mod normal, urina se acumulează în vezica urinară și este eliminată la toaletă în
mod controlat, voluntar. Capacitatea de a controla evacuarea urinei este denumită continență. Se
dezvoltă în timpul copilăriei – copii mici nu reușesc să o controleze la început.
Incontinența urinară se poate dezvolta la orice vârstă, dar persoanele în vârstă sunt mai des afectate de
incontinența urinară ( la femei de aproximativ 2 ori mai mult decât la bărbații de aceeași vârstă). În
Austria, în jur de 1 milion de oameni au diferite tipuri de incontinență urinară. Majoritatea persoanelor
afectate nu vorbesc deschis despre incontinența urinară, deși incontinența urinară poate fi tratată foarte
bine în majoritatea cazurilor. Chiar dacă tulburările cauzate de incontinența urinară nu pot fi eliminate
complet , acesta poate fi atenuată considerabil prin intermediul unui tratament adecvat.
Care sunt cauzele incontinenței urinare?
Funcționarea vezicii urinare este foarte complexă: la ea contribuie sistemul nervos, mușchii peretelui,
musculatura de la nivelul gâtului vezicii urinare și de-a lungul uretrei, uretra în sine, precum și mușchii,
nervii și țesutul conjunctiv ai planșeului pelvin. Când această interacțiune este afectată,  poate avea drept
rezultat incontinență urinară. Disfuncția vezicii urinare se poate manifesta fie sub forma unei disfuncții de
stocare fie de golire. Există o varietate de cauze pentru aceasta:
 Slăbiciunea mușchilor care contribuie la funcția vezicii urinare
 Afectarea  sistemului nervos sau boli neurologice
 Slăbiciunea țesutului conjunctiv
 Deficiențe mecanice și funcționale de descărcare a vezicii
 Tulburări și malformații ale tractului urinar
 Modificări sau tulburări hormonale, cum ar fi deficiența estrogenului în timpul menopauzei
 Răni, daune provocate de intervenții chirurgicale sau alte intervenții medicale
Anumiți factori pot contribui la dezvoltarea incontinenței urinare:
 Vârsta: În timpul menopauzei, nivelul de estrogen scade, tonusul țesutului conjunctiv scade, vezica
coboară. Bărbații manifestă adesea o mărire benignă a prostatei.
 Sex : Femeile sunt mai des afectate de incontinența urinară. Țesutul conjunctiv este mai moale, iar
pelvisul este mai puțin stabil și mai mare. În plus, sarcina și nașterea pune  presiune asupra mușchilor,
țesutului conjunctiv și pelvisului.
 Excesul de greutate
 Băutura și obiceiurile de micțiune ( micțiune = golirea vezicii urinare) : Mulți oameni nu reușesc să bea
suficiente lichide, evită să meargă la toaletă sau merg preventiv, chiar dacă vezica urinară nu este încă
suficient de plină. Ambele pot contribui la incontinența urinară, deoarece vezica urinară uită să se umple
sau să se golească complet.
 Factori psihologici : Problemele de cuplu au legătură cu incontinența urinară, chiar dacă conexiunea
precisă este încă neclară.
 Efort fizic: Anumite exerciții întăresc mușchii pelvisului, altele au un efect destul de dăunător. Acestea
includ, printre altele, ridicarea de greutăți. Tusea persistentă poate contribui, de asemenea, la
incontinența urinară.
 Afecțiunile  sistemului nervos: Accidentele vasculare cerebrale, demența, boala Parkinson și alte boli
care afectează sistemul nervos (diabetul), precum și infecțiile recurente ale tractului urinar pot crește
riscul de incontinență urinară.
 Procedurile chirurgicale și medicamentele : de exemplu, histerectomia , diureticele administrate pentru
tensiune arterială sau insuficiență cardiacă pot contribui la incontinența urinară.
 Predispoziție : riscul de incontinență urinară  e crescut atunci când incontinența urinară apare în familie
 Afecțiuni : Cancerul de prostată , pietrele la nivelul vezicii urinare sau tumorile pot favoriza incontinența
urinară
 
 Ce tipuri de incontinență urinară există?
Există mai multe tipuri de incontinență urinară, fiecare cu alte simptome și care apar cu  frecvențe diferite
la persoane de diferite vârste. Cele mai frecvente tipuri de incontinență urinară sunt:
Incontinența de stres
În  incontinența de stres, o creștere bruscă a presiunii în abdomen – de exemplu când râdeți, tușiți ,
strănutați sau ridicarea unei greutăți – duce la incontinența urinară.
Vezica hiperactivă / incontinență imperioasă
Vezica hiperactivă ( denumită și vezică urinară iritabilă ) se manifestă  printr-o dorință  repetată, apărută
brusc, de a goli vezica urinară, dorință care este greu de stăpânit , apare în timpul zilei sau în timpul nopții
, cu sau fără eliminare de urină ( vezică hiperactivă umedă sau uscată ). Există o varietate de cauze
posibile pentru incontinența imperioasă. Incontinența de stres și incontinența imperioasă pot fi
concomitente ( incontinență mixtă.)
Incontinență urinară din prea plin
Incontinența urinară din prea plin se caracterizează prin faptul că volumele mici de urină sunt evacuate în
mod incontrolabil continuu din o vezică supra plină care nu poate fi golită complet.
Remedii pentru incontinența urinară
Incontinența urinară poate fi stresantă. Aceasta nu este doar o problemă fizică, ci provoacă, de
asemenea , de o afectare emoțională și impestează stima de sine. Incapacitatea de a menține urina este
percepută ca o pierdere a controlului asupra propriului corp – ceea ce este greu de asumat pentru un
adult. Persoanele cu incontinență urinară se simt deseori excluse din punct de vedere social și calitatea
vieții lor este puternic afectată. Asta deseori duce la retragere socială, la izolare și chiar la depresie.
Numai că  incontinența urinară poate fi remediată complet în majoritatea cazurilor.
 
Cum poate un doctor să diagnosticheze incontinența urinară?
În cele mai multe cazuri, diferite tipuri de incontinență urinară pot fi diferențiate prin intermediul așa-
numitului diagnostic de bază. Nu vă feriți să discutați cu un medic generalist sau un specialist despre
problema dumneavoastră. Ei au experiență în abordarea acestui tip de problemă. Măsurile terapeutice
adecvate pot fi inițiate după aceea.
În timpul discuției aprofundate a medicului cu pacientul ( pentru a afla istoricul pacientului), medicul se va
interesa de acuzele specifice.
Un ʺjurnal al vezicii urinareʺ oferă medicului informații valoroase: în el , pacientul trebuie să înregistreze
volumul de lichid ingerat, precum și timpul și volumul de urină ( ml ) al fiecărei urinări și dacă  a fost 
umed sau uscat în acel moment, într-o perioadă de două zile. Diagnosticul de bază include examinarea
abdomenului inferior, a zonei genitale, a urinei ( excluderea/ evidențierea infecției tractului urinar) și o
verificare a urinei reziduale ( dacă vezica urinară este golită complet). În prezent, aceasta verificare se
face complet fără durere prin intermediul unui examen cu ultrasunete al vezicii urinare înainte și după
golire.
În funcție de cauzele incontinenței urinare suspectate de către medic , se continuă cu  alte metode de
diagnosticare, cum ar fi:
 Tomografie computerizată (scanare CT )
 Examinarea vezicii urinare ( cistoscopie)
 Examene urologice pentru a verifica fluxul urinar, presiunea vezicii urinare și presiunea uterină la femei
 Determinarea nivelului de PSA ( antigen specific prostatic ) la bărbați.

Ce metode de tratament sunt disponibile pentru incontinența urinară?
Tratamentul specific al incontinenței urinare depinde de tipul acesteia. În prealabil, totuși, trebuie luate
măsuri pentru eliminarea altor cauze posibile, cum ar fi tratamentul unei infecții a vezicii urinare, terapia
de substituție hormonală în cazul unei deficiențe hormonale  sau eliminarea unei afectări de golire, de
exemplu cauzate de o prostată mărită la bărbați.
În cazul incontinenței de stres, exercițiile pentru întărirea mușchilor pelvini și terapia comportamentală vă
pot ajuta. Terapia comportamentală cuprinde controlul aportului de lichide, golirea regulată a vezicii
 urinare, scăderea în greutate, reglarea mișcărilor intestinale și, în cazul bronșitei fumătorilor, renunțarea
la fumat. Exercițiile pentru întărirea mușchilor pelvieni sunt o măsură foarte eficientă. Acestea necesită
instruirea și controlul de către un terapeut fizic. După ce s-au  învățat cum să fie făcute corect, exercițiile
pentru întărirea mușchilor pelvieni ar trebui să fie făcute acasă, precum și în mod constant de-a lungul
anilor.
Dacă aceste măsuri terapeutice nu sunt suficiente pentru tratamentul incontinenței urinare, un rezultat
satisfăcător poate fi obținut prin intervenții chirurgicale care nu sunt foarte dificile.
În majoritatea  cazurilor, incontinența imperioasă este tratată fără operație și cuprinde diferite forme de
antrenament  a vezicii urinare și medicamente care contracarează dorința frecventă și puternică de a goli
vezica urinară și, prin urmare, incontinența imperioasă (așa-numiți agenți antimuscarinici, altfel denumiți
antagoniști ai receptorilor muscarinici sau anti colinergici). Există o varietate de produse pentru
tratamentul incontinenței urinare. La pacienții vârstnici, care adesea trebuie să ia mai multe medicamente
în același timp, substanțele cu mai puține interacțiuni medicamentoase, datorită structurii lor moleculare,
și care nu produc reacții adverse ale sistemului nervos central, s-au dovedit a fi de succes.
Pentru pacienții de sex feminin care suferă de incontinență mixtă, se recomandă un tratament care
combină metode terapeutice pentru incontinență imperioasă și de stres.
În cazul incontinenței din prea plin, un urolog poate determina cauzele care împiedică golirea vezicii prin
examinări speciale (urodinamice) și inițiază măsurile terapeutice necesare împotriva incontinenței urinare.
Prima măsură este întotdeauna golirea vezicii supra pline, în general prin intermediul unui cateter.
 
Ce puteți face împotriva incontinenței urinare?
Condiția fizică și psihică bună contracarează dezvoltarea incontinenței urinare. Consultați un medic de
îndată ce observați primele semne. Exercițiile preventive pentru întărirea mușchilor pelvieni sunt, de
asemenea, utile. Următoarele reprezintă sfaturi suplimentare pentru prevenirea incontinenței urinare:
 Beți mult lichid. Aveți grijă să beți băuturi puțin iritante, cum ar fi ceaiul din plante sau sucul de fructe.
 Nu consumați un volum mare de lichide înainte de a merge la culcare. Acesta crește riscul de a vă uda
involuntar în timpul nopții.
 Luați-vă timp când mergeți la toaletă și încercați să vă goliți complet vezica urinară. Astfel, nevoia de a
goli vezica este simțită mai rar, iar bacteriile se pot multiplica mai greu.
 Exercițiile de relaxare, cum ar fi antrenamentul autogen, terapia respiratorie sau masajele, vă pot ajuta
să reduceți tensiunea emoțională.
 Antrenamentul vezical sau al micțiunii pot fi utile. Trebuie să păstrați un jurnal al vezicii urinare (așa cum
este descris mai sus) pentru câteva zile, pentru a discuta cu medicul dumneavoastră. Puteți obține o
golire mai eficientă a vezicii prin extinderea sau scurtarea activă a intervalelor.
Anumite alimente pot provoca, de asemenea, incontinență urinară temporară deoarece stimulează vezica
urinară și au un efect diuretic. Acestea includ:
 Alcool
 Cafeina
 Ceai sau cafea decofeinizată
 Băuturi carbogazoase
 Îndulcitori artificiali
 Citricele și alte alimente care sunt foarte acide, conțin mult zahăr sau mirodenii