PSIHOLOGIA: ȘTIINȚĂ ȘI PROFESIE 

PSIHOLOGIA CA ȘTIINȚĂ
LOCUL PSIHOLOGIEI ÎN SISTEMUL
ŞTIINŢELOR

RAMURILE APLICATIVE ALE PSIHOLOGIEI

CE STUDIAZĂ PSIHOLOGII?
  1. Definirea psihologiei ca ştiinţă

Psihologia este ştiinţa care ne învaţă să cunoaştem

OMUL şi ne ajută să-l înţelegem.
Psihologia este o ştiinţă socială și umanistă.
Psihologia este reprezentativă pentru originalitatea şi
complexitatea naturii obiectului său de cercetare.
Ca domeniu al cunoaşterii umane, ea a fost încă de la
început tributară filosofiei din care s-a desprins
treptat.
Psihologia (din limba greacă: ψυχή psyché =
suflet, λόγος logos = știință) este știința care
studiază comportamentul uman, inclusiv
funcțiile psihice și procesele mentale ca inteligența,
memoria, percepția, precum și experiențele
interioare și subiective cum sunt sentimentele,
speranțele și motivarea, procese fie conștiente, fie
inconștiente.
Psihologii adoptă diverse modalități în studiul
activității psihice.
 De exemplu, psihologia experimentală folosește
metode știițifice în descrierea și înțelegerea cauzelor și
relațiilor reciproce ale unor procese diferite cum sunt
percepția, învățarea, memorizarea și comportamentul
social. Psihologia umanistă face mai de grabă
investigații calitative pentru a cerceta experiențele
subiective ale ființelor umane.
De la înființarea primului laborator experimental de
psihologie de către Wilhelm Wundt în 1879 la
Universitatea din Lipsca (Leipzig), psihologia s-a
separat treptat de filozofie, din care provenea, pentru
a deveni o specialitate de sine stătătoare cu o serie de
direcții și subspecialități, care dispun doar în parte
de un limbaj comun.
 2. CURENTE ÎN PSIHOLOGIE

Asociaţionismul, behaviorismul, gestaltismul,

psihanaliza, psihologia umanistă sunt marile curente care
au jalonat întreaga istorie a psihologiei, fiecare dintre ele
propunând diverse modele explicative asupra vieţii psihice.
Spre sfârşitul secolului XIX, psihologia a început să-şi
afirme treptat statutul său de ştiinţă, delimitându-şi
problemele şi stabilindu-şi metodele de cercetare, iar în
decursul si la sfârşitul secolului XX s-au elaborat şi
închegat marile construcţii teoretice, s-au rafinat metodele
de investigaţie.
OBIECTUL DE CERCETARE AL PSIHOLOGIEI

Orientarea psihanalitică- viata psihica interioară-

obiect de studiu al psihologiei):
Sigmund Freud, Carl Gustav Jung, Francoise
Dolto, Alfred Adler
Orientarea behavioristă (comportamentul-obiect de
studiu al psihologiei):
J.B.Watson, B.F.Skinner
Psihologia activității -psihologia conduitei:
Jean Piaget, Pierre Janet
Orientarea umanistă:
Abraham Maslow, Carl Rogers
 3. DEFINITII ALE PSIHOLOGIEI CA STIINTA

 Psihologia este o ştiinţă care se ocupă de

studiul fenomenelor şi capacităţilor psihice,
urmărind descrierea şi explicarea acestora în
baza descoperirii unui ansamblu de legi,
regularităţi sau modalităţi determinative.
(Paul Popescu-Neveanu)
După opinia lui M. Zlate, definiţia unei ştiinţe trebuie să
conţină informaţii, fie şi într-o formulare generală despre
obiectul de cercetare, metode, legi, finalitate.

Luând în considerare aceste elemente, M.Zlate defineşte

psihologia ca fiind:
 ştiinţa care studiază psihicul (procese, însuşiri,
mecanisme psihice), utilizând un
ansamblu de metode obiective,
în vederea desprinderii legităţilor lui de funcţionare, cu
scopul cunoaşterii, optimizării şi ameliorării existenţei
umane.
Definiţii explicativ-culturale

Psihologia are mai multe semnificaţii ca ştiinţă şi

anume:
 studiul ştiinţific al vieţii mentale
(memorie, gândire, inteligenţă),
analiza stărilor de conştiinţă,
 ansamblul de sentimente, modalităţi de a gândi şi
de a acţiona caracteristice unui individ sau unui
grup de indivizi (J.Dubois)
psihologia este ştiinţa care studiază
procesele mentale şi emoţionale şi
comportamentul
Psihologia este ştiinţa sufletului sau a spiritului.

Acest punct de vedere cuprinde mai multe aspecte ce

trebuie considerate separat, deoarece psihologia
studiază:
 o anumită manieră a oamenilor de a se comporta, de a
reacţiona la impresiile din afară (psihologia
comportamentului)
b) faptul de a avea conştiinţa propriilor idei, emoţii,
tendinţe (psihologia conştiinţei),
c) atitudinea reflexiv-critică faţă de propria persoană
(psihologia reflexivă şi cea critică),
d) ansamblul de stări sau dispoziţii psihice ale unei
persoane sau ale unui grup de indivizi (psihologia
socială)
  Modelul clasificãrii stiintelor

 M.Zlate propune o grupare a stiintelor în urmatoarele categorii:

 stiinte fundamentale ale omului (biologia, sociologia,
filosofia) interpretat ca fiintã bio-socio-spirituala
 stiinte referitoare la principalele tipuri de activitãti
îndeplinite de om (educationale, economice,
manageriale, sportive, etc.)
 stiinte maximal preocupate de asigurarea integritãtii
fizice si psihice a omului (medicina, neurologia,
psihiatria)

 La confluenta dintre aceste stiinte, psihologia generalã

si-a delimitat propriile ei ramuri aplicative.
 Pagini din istoria psihologiei

Din antichitate și până la sfârșitul secolului al 19-lea

psihologia a fost considerată parte componentă a
filozofiei.
Primele referiri le găsim la Aristotel în lucrarea
"Despre suflet" (gr. Peri psychês).
Teofrast definește 30 de caractere omenești, ceea ce
reprezintă prima încercare de tipologie a
persoanelor.
Adevăratul părinte al psihologiei este considerat
Johannes Nikolaus Tetens, care în lucrarea sa
Philosophische Versuche über die menschliche
Natur und ihre Entwicklung (1777) (Considerații
filozofice asupra naturii umane și dezvoltării sale)
face o descriere amănunțită a funcțiilor și
proceselor psihice cu valabilitate până în
timpurile noastre.
Termenul psihologie este folosit totuși abia către
sfârșitul Evului mediu de către Philipp Melanchton
în lucrarea lui Kommentar über die Seele (1540,
Considerații asupra sufletului).
Empirismul englez al secolului al 17-lea reducea
funcțiile psihice la fenomene previzibile cu legi
proprii. În teoria mecanicistă a lui Thomas Hobbes
"sufletul" nu-și găsea niciun loc. Într-o lucrare din
1704, Leibnitz menționează pentru prima dată
existența unor procese subconștiente.
Începând cu secolul al XIX-lea psihologia a
început să se contureze ca disciplină de sine
stătătoare.

 În același timp s-au dezvoltat diverse curente și diferite

orientări, în funcție de concepțiile respectivilor psihologi.
Psihologia experimentală, fondată pe lucrările lui
Wilhelm Wundt și William James, își îndreaptă în special
atenția asupra problemelor generale cum sunt
comportamentul și dispoziția, incluzând și stările
patologice, importante pentru psihologia clinică.
Școala fenomenologică cu Wilhelm Dilthey,
Franz Brentano și Karl Jaspers consideră procesele
psihice ca fenomene indivizibile.
Behaviorismul, bazat în mare parte pe lucrările lui
Ivan Petrovici Pavlov, privește comportamentul uman ca
manifestare condițonată, o asociație de stimuli cu răspunsuri specifice.
În psihologia germană un loc deosebit îl ocupă
Psihologia configuraționistă (Gestaltpsychologie), ai cărei
reprezentanți (Max Wertheimer, Wolfgang Köhler) privesc viața
psihică ca un întreg unitar.
Încă de la sfârșitul secolului al 19-lea, Sigmund Freud folosește ca
metodă terapeutică Psihanaliza.
Psihologia umanistă, apărută ca reacție împotriva behaviorismului
și psihanalizei, are rădăcini în Existențialism și pune accentul pe
experiența individuală, încercând să explice esența ființei umane prin
investigații calitative (Abraham Maslow).
 Procese psihice. Tipuri.
Teoria delimitează trei tipuri de procese psihice:
procese psihice senzoriale: senzația, percepția și
reprezentarea,
procese psihice cognitive: memoria, atenția, limbajul,
gândirea, imaginația
procesele psihice afective: afectivitatea, motivația și
voința
 Pagini din istoria psihologiei in Romania


In Romania psihologia incepe sa se constituie ca disciplina independenta , cu

caracter experimental, la putin timp dupa ce ea incepe sa se dezvolte ca stiinta
experimentala pe plan mondial.

Pionierii psihologiei experimentale din România ( E. Gruber, C. Rădulescu-

Motru, F. Stefănescu-Goangă) isi fac ucenicia in primul Laborator de
psihologie experimentala , al lui W. Wundt, infiintat in 1879 la Leipzig. Din
pacate, Eduard Gruber, fondatorul primului laborator de psihologie
experimentala din tara noastra (la Iasi,1893), se stinge din viata in 1896, la
numai 35 de ani, regretat, printre multi altii, si de Dimitrie Anghel si St. O.
Iosif.

Psihologia s-a dezvoltat initial ca o "stiinta naturala", pe modelul

biologiei sau fiziologiei, devenind experimentala, apoi si-a largit campul de
activitate spre cele mai variate aplicatii, devenind, pe langa o stiinta teoretica,
si o stiinta aplicata, chiar o psihotehnica. La noi etapa aceasta n-a fost atinsa
plenar decat intre cele doua razboaie mondiale, deci dupa Unirea din 1918.
Dupa primul razboi mondial, in pofida conditiilor grele create ca urmare a acestuia
si apoi ale crizei economice prin care a trecut tara noastra, activitatea stiintifica este
reluata in cele doua universitati din Bucuresti si Iasi, la care se adauga noul si
puternicul centru universitar de la Cluj.

Psihologia romaneasca cunoaste acum un avant deosebit, datorita dezvoltarii celor

trei centre de cercetare de pe langa catedrele de psihologie ale celor trei
universitati.

La Bucuresti,
C. Radulescu-Motru infiinteaza Laboratorul de
psihologie experimentala (la 1906), cu conditii vitrege de
dezvoltare, in timpul razboiului, mare parte din aparatura cu care a fost inzestrat
fiind distrusa. Imediat dupa razboi, C. Radulescu-Motru intervine in repetate
randuri pentru obtinerea fondurilor necesare pentru refacerea laboratorului;
interventiile sale se soldeaza cu promisiuni care nu sunt respectate decat in parte si
cu mare intarziere.

Cartea lui C. Radulescu-Motru, "Curs de psihologie" (aparuta in 1923, editia a II-a

1929), este- dupa marturisirea autorului- "rezumatul cursului de psihologie" tinut
in anii precedenti la Universitatea din Bucuresti
  PSIHOLOGI ROMÂNI

Alexandru Roșca, academician si profesor universitar la Cluj

Paul Popescu-Neveanu, autor al unui Dicționar de psihologie
Mielu Zlate, prof. univ. dr., seful Catedrei de Psihologie din Universitatea
Bucuresti, autor al unei monumentale opere psihologice
Nicolae Mitrofan, prof. univ. dr., specialist in psihodiagnistic, psihologie
judiciara, primul presedinte al Colegiului Psihologilor din Romania.
Nicolae Mărgineanu, autorul unei impozante monografii,
Psihologia persoanei.
Constantin Rădulescu-Motru, studii asupra spiritualității naționale
("românismului").
Dafinoiu Ion, hipnoza clinica si psihoterapie
Daniel David, profesor de psihologie clinica si psihoterapie
Mircea Miclea, profesor de psihologie cognitivă
Eduard Gruber, înființează primul laborator de psihologie, la Iași și
deschide primul curs de psihologie experimentală din România.
Nicolae Vaschide, directorul adjunct al Laboratorului de Psihologie
Patologică, de pe lângă Sorbona.
  Ramurile psihologiei

1. PSIHOLOGIA BIOLOGICA

Este acea ramura a psihologiei care studiaza substratul biologic al
comportamentului si starilor mentale. Conform cu psihologia biologica este necesar
sa studiem functionarea creierului prin prisma anatomiei si fiziologiei sistemului
nervos.
Ramurile psihologiei biologice
Psihologia biologica cuprinde ca subramuri:
-         neurostiintele biologice
-         neurostiintele cognitive
-         neuropsihologia
Neuropsihologia este ramura psihologiei care studiaza structura si functionarea
creierului cu scopul de a intelege procesele psihologice si comportamentale. Un
domeniu principal in neuropsihologie este studiul leziunilor cerebrale pentru a
descoperi functiile normale psihologice.
Metode de studiu in psihologia biologica
 
Principala metoda de studiu in psihologia biologica este RMN, respectiv metodele
imagistice pentru a observa functionarea creierului in timpul anumitor sarcini.
2. PSIHOLOGIA CLINICA
Psihologia clinica este ramura psihologiei care include studiul si
aplicatiile psihologiei cu scopul intelegerii, preventiei si ameliorarii
disfunctiilor cu baza psihologica si pentru a promova starea de bine si
dezvoltarea personala.
Ramurile psihologiei clinice
Psihologia clinica cuprinde in principal:
-         evaluarea si testarea psihologica
-         cercetarea in psihologie
-         dezvoltarea de programe psihologice
-         neuropsihologia clinica- ramura a psihologiei clinice care se
ocupa cu studiul si managementul clinic al pacientilor cu leziuni
cerebrale
Domeniile psihologiei clinice
Psihologia clinica este un domeniu vast al psihologiei, in care sunt
utilizate teorii si proceduri variate, de la psihologia adleriana la
psihologia gestalt. Exista un numar tot mai mare de teorii si sub-
ramuri in psihologia clinica la ora actuala, motiv pentru care
psihologia clinica tinde tot mai mult sa se imparta in sub-ramuri.
PSIHOLOGIA COGNITIVA
Psihologia cognitiva studiaza cognitia, procesele mentale aflate la
baza comportamentelor, perceptiei, rezolvarii de probleme,
memoriei, atentiei, limbajului si emotiei. Psihologia cognitiva este
asociata curentului de gandire numit cognitivism.
 PSIHOLOGIA COMPARATIVA
Psihologia comparativa este ramura psihologiei care studiaza
comportamentul si viata mentala a animalelor in comparatie cu
comportamentul si viata mentala a omului. Psihologia comparativa
este legata de de alte ramuri ale stiintei cum este etologia- studiul
animalelor.
Studiile psihologiei comparative sunt de mare folos de exemplu in
psihoterapia asistata de animale, un domeniu relativ nou in
psihoterapie si psihologie.
PSIHOLOGIA EDUCATIONALA SI SCOLARA
Psihologia educationala si scolara este studiul felului in care
oamenii invata in mediul educational, respectiv acea ramura a
psihologiei care studiaza eficacitatea interventiilor educationale,
psihologia predarii si educatiei si psihologia sociala din scoli.
PSIHOLOGIA EVOLUTIONISTA
Psihologia evolutionista exploreaza radacinile genetice ale
tiparelor mentale si comportamentale, fiind legata de
ecologia comportamentala si sociobiologie.
PSIHOLOGIA JURIDICA
Psihologia juridica acopera o gama larga de practici
incluzand evaluarea psihologica a persoanelor din inchisoare,
si de asemenea de intocmirea rapoartelor catre judecatori,
juristi si avocati.
 PSIHOLOGIA SANATATII
Psihologia sanatatii este aplicarea teoriei din psihologie in
cercetare si sanatate, boala si managementul sanatatii. In
timp ce psihologia clinica se centreaza asupra sanatatii
mentale si bolii neurologice, psihologia sanatatii se ocupa de
psihologia unei game mult mai largi de comportamente
legate de sanatate cum este mancatul sanatos, relatia medic-
pacient, si probleme legate de intelegerea sanatatii, precum si
credintele despre boala.
 PSIHOLOGIA INDUSTRIALA SI PSIHOLOGIA
ORGANIZATIONALA
Psihologia industriala si organizationala aplica conceptele
psihologiei si metodele de optimizare a potentialului uman la
locul de munca. Psihologia personalului, o sub-ramura a
psihologiei organizationale si industriale, aplica metodele si
principiile psihologiei in evaluarea persoanelor incadrate in
munca. Psihologia organizationala examineaza efectul mediului
de munca si stilurilor de management asupra motivatiei in
munca, satisfactiei la locul de munca si productivitatii
Psihologia sociala
Studiază comportamentul social si procesele mentale, cu
sublinierea felului in care gandesc oamenii unul despre altul si
a felului in care relationeaza unul cu altul. Psihologia sociala se
ocupa in principal de modul in care reactioneaza oamenii in
situatii sociale.
TEME DE SEMINAR
Ganditi-va la interesele dumneavoastra de
cunoastere si dezvoltare profesionala si aratati in
ce domeniu aplicativ al psihologiei ati prefera sa
lucrati?
Enumerati tipuri de activitati pe care le puteti
realiza pentru a debuta in domeniul cunoasterii
psihologice si ulterior pentru a va imbogati sub
aspect profesional?
Scrieti 5 obiective realiste pentru urmatorul an si
 5 obiective pentru urmatorii 5 ani care sa
defineasca evolutia dvs profesionala.