MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

Universitatea Maritima din Constanta

Facultatea de Electromecanica

TEZĂ
DE
LICENTĂ

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:
Prof. Dr. Ing. Titi Turcoiu

ABSOLVENT:
Ing. Tudor Baracu

2000
 TEMA DE PROIECTARE

Sa se proiecteze un motor naval semirapid, cu i=18V

cu puterea efectiva de 6500KW si n=750 rot/min, din familia
MAN. Instalatia de supraalimentare.
 CUPRINS:
Pag.
Generalitati asupra motoarelor Diesel supraalimentate_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _
I. Calculul termic al motorului _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _
I.1 Alegerea parametrilor initiali _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _
I.2 Calculul procesului de admisie_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _
I.3 Calculul procesului de comprimare_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _
I.4 Calcului procesului de ardere_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _
I.5 Calculul procesului de destindere_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _
I.6 Ciclul motor care lucreaza cu 1 kg de combustibil_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _
I.7 Parametrii indicati ai motorului_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _
I.8 Parametrii efectivi ai motorului_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _
I.9 Parametrii motorului ceruti prin tema de proiectare_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _
I.10 Dimensionarea motorului_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _
II. Calculul instalatiei de supraalimentare_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _
II.1 Calculul compresorului de supraalimentare_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _
II.2 Calcului termodinamic al turbinei axiale_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _
II.3 Calculul racitorului de aer _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _
III. Caracteristica normala a compresorului _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _
IV. Similitudinea masinilor cu palete _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _
V. Caracteristicile universale ale compresorului _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _
VI. Caracteristicile universale ale turbinei _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _
VII. Pierderi in turbina _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _
BIBLIOGRAFIE _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _
 BIBLIOGRAFIE

C. Vasilescu, V. Pimsner – Supraalimentarea motoarelor Diesel

V. Pimsner - Procese in masini termice cu palete

N . Buzbuchi - Motoare navale vol.1,2

V . Radcenco - Termodinamica tehnica si masini termice

B . Popa - Termotehnica si masini termice

G . Creta - Turbine cu aburi si gaze

Documentatie MAN - Operating manual for exhaust-gas turbochargers

 GENERALITATI ASUPRA MOTOARELOR DIESEL
SUPRAALIMENTATE

Supraalimentarea motoarelor Diesel consta in admisiunea forţata a aerului in

cilindrul motorului in scopul măriri puterii acestuia; aerul comprimat existent in felul
acesta in cantitate mai mare in cilindru permite arderea unei cantitati sporite de
combustibil.

Mărirea puterii imbunatateste o serie de indici specifici de calitate ai motorului, in

special aceia care se refera la utilizarea materialului si la spaţiul ocupat.

In schimb, alţi indici si anume cei referitori la economicitatea motorului, pot sa se

inrautateasca, deoarece producerea aerului comprimat necesita un consum de energie.

Folosirea unei parţi din energia gazelor de ardere evacuate din motor in scopul
comprimării aerului reprezintă o soluţie raţionala pentru mărirea puterii motorului Diesel
fara a influenta negativ economicitatea acestuia. Grupul care transforma energia gazelor
de ardere in energie de comprimare a aerului se numeşte grup turbocompresor, iar
motorul Diesel care îl utilizează, motor Diesel supraalimentat cu grup turbocompresor.

Mărirea puterii motoarelor reprezintă o preocupare continua a tehnicii, exista doua

categorii de metode pentru mărirea puterii motoarelor:

• Fie ca se arde mai mult combustibil in unitatea de timp;

• Fie ca se imbunatateste randamentul transformării căldurii.

Prima cale se rezolva mărindu-se cilindrul motorului sau mărindu-se turaţia sa, iar

a. doua cale densitatea aerului.

De interes pentru acest proiect este studierea celei de-a doua cai.

Mărirea densitatii aerului se poate realiza de către un compresor ce va fi antrenat de

o..turbina ce utilizează energia gazelor evacuate din motor pentru producerea de lucru
mecanic. Pentru supraalimentarea motorului cu 18 cilindri in V se va utiliza pentru
fiecare linie de cilindri cate un grup de supraalimentare.

Compresorul va fi centrifugal iar turbina axiala.

 I. CALCULUL TERMIC AL MOTORULUI

I.1 ALEGEREA PARAMETRILOR INITIALI

I.1.1 Condiţii de referinţa

- temperatura aerului ambiant

T0 = 300 K

- presiunea aerului ambiant

P0 = 1bar = 100 KN m2

- temperatura apei la intrarea in racitorul de supraalimentare

Ta = 300 K

I.1.2 Coeficientul de exces de aer α

L
α= = 1.2 ÷ 2.2 Alegem α = 2
Lmin

L  Kmol  - cantitatea molara reala de aer;

 Kg 

L min  Kmol  - cantitatea molara teoretica de aer

 Kg 

I.1.3 Raportul de comprimare ε

Va
ε= = 12 ÷ 14 Alegem ε = 14
Vc
 [ ]
Va m3 - volumul maxim (total) al cilindrului

[ ]
Vc m3 - volumul mort

I.1.4 Coeficientul gazelor arse reziduale (g • a • r )γ r

Nr
γr = = 0.01 ÷ 0.03 Alegem γ r = 0.01
L

N r  Kmol  - cantitatea molara de g • a • r

 Kg 

I.1.5 Temperatura g • a • r

Tr = 600 ÷ 900 K

Alegem Tr = 730 K

I.1.6 Presiunea aerului de supraalimentare

Ps = (1.5 ÷ 2.5)P0

Alegem PS = 2 • P0 = 200 KN m 2

I.1.7 Presiunea in colectorul de evacuare Pev

Pev = (0.7 ÷ 0.9 )PS

Alegem Pev = 0.7 • PS = 140 KN m2

I.1.8 Coeficientul de scădere a presiunii de admisie ξa

Pa
ξa = = 0.88 ÷ 0.96 Alegem ξ a = 0.95
PS
 Pa - presiunea de admisie

I.1.9 Unghiul de avans la injecţie β

β = (7 ÷ 40)° RAC

Alegem β = 7° RAC

I.1.10 Analiza elementara a combustibilului

Combustibilul utilizat de motor este combustibil uşor DFO realizat conform ISO
8217/1987.

Compoziţie procentuala:

88.9 8.46 1 1.5

c= ; h= ; o= ; s= ;
100 100 100 100

0.14
w = 0; a= ;
100

in care:

c- carbon s- sulf

h- hidrogen w- apa

o- oxigen a- cenuşa

Densitatea combustibilului:

ρ = 830 Kg m3
Puterea calorica inferioara a combustibilului se determina cu relaţia Norske
Veritas:

( )
Qi = 46704 − 8802 • ρ 2 • 10 −6 + 3 • 67 • ρ • 10 −3 [1 − (w + a + s )] + 9420 • s − 2449 • w = 41994 Kj Kg

Verificarea compoziţiei procentuale a combustibilului c + h + o + s + w + a = 1

I.1.11 Coeficienţi de utilizare ai căldurii

QV
ξv = = 0.75 ÷ 0.85 Alegem ξ v = 0.85
Qdisp

QP
ξP = = 0.65 ÷ 0.75 Alegem ξ P = 0.75
Qdisp

In care:

Qdisp - căldura disponibila;

QV - căldura aferenta arderii izocore;

QP - căldura aferenta arderii izobare.

I.1.12 Încălzirea incarcaturii proaspete in contactul cu motorul

∆T = (5 ÷ 10 )K

Alegem ∆T = 5K

I.1.13 Răcirea intermediara a aerului de SA in răcitor

∆Trac = 20 ÷ 100 K

Alegem ∆Trac = 80 K

Agentul de răcire: apa de mare.

I.1.14 Exponentul politropic de comprimare in compresor

nc = 1.4 ÷ 1.8
 Alegem nc = 1.6

I.1.15 Alezajul cilindrului D

D = 0.380m = 380mm

I.1.16 Raportul cursa-diametru ψ

S
ψ = = 1 ÷ 1.2
D

Alegem ψ = 1

S = 0.380m - cursa pistonului

I.1.17 Raza de manivela R

S
R= = 0.190m
2

I.1.18 Coeficientul de alungire al bielei

R 1 1
λ= = ÷
L 4.8 3.5

1
Alegem λ =
4

L = 0.760m - lungimea bielei

I.1.19 Randamentul mecanic ηm

Le
ηm = = 0.8 ÷ 0.9
Li
 Alegem ηm = 0.9

I.1.20 Coeficientul de planitudine al diagramei indicate

Lir
ηr = = 0.96 ÷ 0.99
Li

Alegem ηr = 0.98

Lir - lucrul mecanic indicat real;

Li - lucrul mecanic indicat teoretic.

I.2. CALCULUL PROCESULUI DE ADMISIE

I.2.1 Presiunea de admisie

Pa = ξ a • PS = 190 KN m2

I.2.2 Temperatura de admisie (calcul simplificat)

″
TS + γ r • Tr
Ta = = 318.17 K
1+ γ r

n c −1
 Ps  nc
Ts = T0   = 383.052 K
 P0 

Ts ′ = Ts − ∆Trac = 309.052 K

Ts ′′ = Ts ′ + ∆T = 314.052 K
 in care:

Ts - temperatura aerului la ieşirea din

Ts’ - temperatura aerului după racitorul aerului SA

I.2.3 Temperatura de admisie (calculul detaliat)

I.2.3.1 Cantitatea de oxigen minima necesara arderii complete a combustibilului

c h s−o
O min = + + = 0.095 Kmol Kg
12 4 32

I.2.3.2 Cantitatea de aer minima necesara arderii

O min
L min = = 0.453 Kmol Kg
0.21

I.2.3.3 Produsele arderii

c
υCO = = 0.074 Kmol Kg
2
12

h w
υH 2O
+ = 0.042 Kmol Kg
4 18

s
υ SO = = 4.687 • 10− 4 Kmol Kg
2
32

υO = 0.21(α − 1) L min = 0.095 Kmol Kg

2

n
υ N = 0.79 • α • L min + = 0.715 Kmol Kg
2
28

Cantitatea molara totala de produse ale arderii ( p • a)

 υ pa = ∑ υ j = 0.927 Kmol Kg

j = CO2 ; H 2O; SO2 ; O2 ; N 2 .

I.2.3.4 Participaţiile volumice ale ( pa)

υ1
γ1 = = 0.08
υ Pa

υ2
γ2 = = 0.046
υ Pa

υ3
γ3 = = 5.055 • 10− 4
υ Pa

υ4
γ4 = = 0.103
υ Pa

υ5
γ5 = = 0.771
υ Pa

in care:

1,2,3,4,5 = CO2 ; H 2O; SO2 ; O2 ; N 2 .

Verificare ∑γ
j
j =1

I.2.3.5 Cantitatea de gar

Nr = υ gar = γ r • α • L min = 9.055 • 10−3 Kmol Kg

I.2.3.6 Compoziţia gar

υ gar1 = γ 1 • υ gar = 7.234 • 10−4 Kmol Kg

 υ gar 2 = γ 2 • υ gar = 4.131 • 10−4 Kmol Kg

υ gar 3 = γ 3 • υ gar = 4.577 • 10−6 Kmol Kg

υ gar 4 = γ 4 • υ gar = 9.284 • 10−4 Kmol Kg

υ gar 5 = γ 5 • υ gar = 6.985 • 10−3 Kmol Kg

Verificare ∑υ
j
garj = 9.055 • 10−3 = υ gar

I.2.3.7 Masa amestecului la sfarsitul admisiei

M a = L • N aer + ∑υ garj • N j = 26.379 Kg Kmol

j

Masele molare ale speciilor puerente in amestecul format la finele admisiei sunt
date in tabel.

Specia j aer CO2 H2O SO2 O2 N2

N j  Kg  28.84 44 18 64 32 28
 Kmol 

I.2.3.8 Constanta amestecului la sfarsitul admisiei

Ra = ℜ
(α • L min + υ ) = 288.24 J
gar

Ma Kg • K

ℜ = 8314 J [ Kmol • K
] - constanta universala a gazelor
I.2.3.9 Calculul temperaturii de admisie. Ecuaţia de bilanţ termic.

Ia = I aer + I gar

″ ″
I aer = α • Lmin  Aaer
a
+ Baer
a
• TS TS
 

(
I gar = ∑υ garj • Aaj + B aj • Tr Tr )
j

   
I a = α • Lmin Aaer
a
+ ∑υ garj • Aaj Ta +  L • Baer
a
+ ∑υ garj • B aj Ta2
 j   j 

S-a ţinut cont de variaţia liniara a căldurii specifice cu temperatura.

Coeficienţii Aaj siB aj sunt daţi in tabel:

Specia j aer CO2 H2O SO2 O2 N2

Aaj 19.67 27.62 23.01 30.97 19.25 19.67

B aj 2.51 11.72 5.43 11.72 4.6 2.51

1000 1000 1000 1000 1000 1000

Ecuaţia de bilanţ poate fi scrisa ca o ecuaţie de gradul II:

AaTa2 + BaTa − Ca = 0

Aa = αL min• Baer
a
+ ∑υ garj • B aj = 2.305 • 10−3
j

Ba = αL min• Aaer
a
+ ∑υ garj • Aaj = 17.996
j

Ca = αL min• ( Aaer
a
+ Baer
a ″ ″
( )
• Ts ) • Ts + ∑υ garj • Aaj + B aj • Tr • Tr = 5.97 • 103
j
 Soluţia ecuaţiei este temperatura de admisie:

− Ba + Ba2 + 4 Aa • Ca
Ta = = 318.732 K
2 Aa

I.2.3.10 Calculul erorii in estimarea temperaturii de admisie

318.17 − 318.732
∆Ta = • 100 = 0.177% < 2%
318.732

I.2.4 Volumul amestecului la sfarsitul admisiei

M a • Ra • Ta
Va = = 12.73m3
Pa

I.2.5 Coeficientul de umplere

′
Pa Ts ε 1
ηv = • • • = 0.994
′
Ps Ta ε − 1 1 + γ r

′
Ps = Ps − ∆Prac = 198 KN m 2

∆Prac = (1 ÷ 5) KN m 2

Am ales ∆Prac = 2 KN m 2

I.2.6 Verificarea încadrării in valorile uzuale

Pa = 190 KN m 2 ∈ [105.6 ÷ 385] KN m 2

Ta = 318.17 K ∈ (300 ÷ 340 )K

I.3 CALCULUL PROCESORULUI DE COMPRIMARE
I.3.1 Determinarea exponentului politropic mediu de comprimare

Din ecuaţia primului principiu:

ℜ
=
Ac B
(
+ C • Ta • ε nC −1 + 1
nc − 1 1 + γ r 1 + γ r
)

se afla exponentul politropic nc.

Ac = Aaer
a
+ γ r ∑ γ j Aaj = 19.874
j

Bc = Baer
a
+ γ r ∑ γ j B aj = 2.546 • 10−3
j

Prin rezolvarea ecuaţiei transcendente se obţine:

nc = 1.368

I.3.2 Parametrii amestecului la sfirsitul comprimării

Pc = Pa • ε nc = 7.024 • 103 KN m 2

Va
Vc = = 0.909m3
ε

Tc = Ta • ε nc −1 = 840.125 K

I.3.3 Verificarea încadrării in valorile uzuale

Pc = 7.024 • 103 KN m 2 ∈ [5000 ÷ 10000] KN m 2

Tc = 840.125 K ∈ [700 ÷ 950]K

I.4 CALCULUL PROCESULUI DE ARDERE
I.4.1 Calculul arderii izocore

I.4.1.1 Volumul fluidului motor in momentul declansarii injecţiei

1 ε −1  λ 
Vinj = Vc + • • Va (1 − cos β ) + (1 − cos 2 β )
2 ε  4 

I.4.1.2 Presiunea fluidului motor in momentul declansarii injecţiei

nc
V 
Pinj = Pa  a  = 6.166 • 103 KN m 2
V 
 inj 

I.4.1.3 Temperatura fluidului motor in momentul declansarii injecţiei

n c −1
V 
Tinj = Ta  a  = 811.2 K
V 
 inj 

I.4.1.4 Întârzierea la autoaprindere

4650
0.44
τ aa = • e inj • 10− 3 = 1 • 10− 3 s
T

1.19

unde s-au folosit unitatile de măsura:

Pinj [bar ] n[rot min ] Tinj [K ]

I.4.1.5 Unghiul sub care a ars combustibilul in perioada de întârziere la autoaprindere

θV = 6 • n • τ aa = 4.53° RAC
I.4.1.6 Unghiul de rotaţie corespunzător duratei totale a injecţiei:

θ inj = θV + β − 3° = 10.53° RAC

I.4.1.7 Cantitatea de combustibil arsa izocor

θV
mV = = 0.43kg
θ inj

I.4.1.8 Cantitatile de gaze la sfarsitul arderii izocore

υCO
y
= mv • υCO + υ gazCO = 0.033 Kmol Kg
2 2 2

υ Hy 2O
= mV • υ H 2 O + υ gazH 2 o = 0.019 Kmol Kg

υ SO
y
= mV • υ SO + υ gazSO = 2.062 • 10− 4 kmol Kg
2 2 2

υ Ny = υ N + υ gazN = 0.722 Kmol Kg

2 2 2

I.4.1.9 Masa fluidului motor la sfarsitul arderii izocore

M y = ∑υ jy • N j = 26.813 Kg Kg
j

I.4.1.10 constanta amestecului la sfarsitul arderii izocore

  1
R y =  ℜ • ∑υ jy  • = 286.48 J Kg • K
 j  M y

I.4.1.11 Calculul temperaturii amestecului la sfarsitul arderii izocore

Ecuaţia primului principiu:

 Vy = Vc + ξV • mV • Qi

Vc = αL min Aaer
a
(
+ Baer
a
) (
• Tc Tc + ∑υ gazj • Aaj + B aj • Tc Tc )
j

(
Vy = ∑υ jy • A jy + B jy • Ty Ty )
j

Se obţine o ecuaţie de gradul II:

AyTy + ByTy − C y = 0
2

Ay = ∑υ jy • B jy = 1.662 • 10−3
j

By = ∑υ jy • A jy = 20.577
j

C y = αL min Aaer
a
(
+ Baer
a
) ( )
• Tc Tc + ∑υ gazj • Aaj + B aj • Tc Tc + ξ c • mV • Qi = 3.21 • 104
j

Coeficienţii Ajy siB jy sunt daţi in tabel:

Specia j CO2 H2O SO2 O2 N2

A jy 38.5 23.85 30.97 23.02 21.34

B jy 3.35 5.02 11.72 1.67 1.67

1000 1000 1000 1000 1000

Temperatura in punctul y va fi:

− By + By + 4 Ay C y
2

Ty = = 1401K
2 Ay
I.4.1.12 Volumul fluidului motor la sfarsitul arderii izocore

Vy = Vc = 0.909m3

I.4.1.13 Presiunea fluidului motor la sfarsitul arderii izocore

M y • R y • Ty
Py = = 11840 KN m 2
Vy

I.4.1.14 Verificarea încadrării in valorile uzuale

Py = 11840 KN m 2 ∈ [8000 ÷ 14000] KN m 2

Ty = 1401K ∈ [1000 ÷ 1800]K

τ aa = 1 • 10− 3 s ∈ [1 ÷ 5] • 10− 3 s

Py
λp = = 1.685 ∈ [1 ÷ 2.5]
Pc

I.4.2 Calculul arderii izobare

I.4.2.1 Cantitatea de combustibil arsa la presiune constanta:

m p = 1 − mv = 0.57 Kg

I.4.2.2 Cantitatile de gaze la sfarsitul arderii izobare

υCO
z
= υCO + υ gazCO = 0.075 Kmol Kg
2 2 2

υ Hz 2O
= υ H 2 O + υ gazH 2 O = 0.043 Kmol Kg

υ SO
z
= υ SO + υ gazSO = 4.733 • 10−4 Kmol Kg
2 2 2
 υOz = 0.21(x − 1)L min + υ gazO = 0.096 Kmol Kg
2 2

υ Nz = υ N + υ gazN = 0.722 kmol Kg

2 2 2

I.4.2.3 Cantitatea totala de gaze la sfarsitul arderii izobare

υ z = ∑υ zj = 0.936 Kmol Kg
j

I.4.2.4 Masa fluidului motor la sfarsitul arderii izobare

M z = ∑υ zj • N j = 27.388 Kg Kg
j

I.4.2.5 Constanta amestecului la sfarsitul arderii izobare

  1
Rz =  ℜ • ∑υ zj  • = 284.235 J Kg • K
 j  Mz

I.4.2.6 Calculul temperaturii amestecului la sfarsitul arderii izobare

Ecuaţia primului principiu:

I z = I y + ξ P • mP • Qi

(
I z = ∑υ zj A jz + B jz • Tz • Tz)
j

(
I y = ∑υ jy A jy + B jy • Ty • Ty)
j

A′j y = A jy + ℜ

Se va obţine o ecuaţie de gradul II:

 AzTz + Bz • Tz − C z = 0
2

Az = ∑υ zj • B jz = 1.837 • 10−3
j

Bz = ∑υ zj • A jz = 29.319
j

( )
C z = ∑υ jy • A′j y + B jy • Ty • Ty + ξ P • mP • Qi
j

Coeficienţii Ajz siB jz sunt daţi in tabel:

Specia j CO2 H2O SO2 O2 N2

A jz 46.814 32.164 30.97 31.334 29.654

B jz 3.35 5.02 11.72 1.67 1.67

1000 1000 1000 1000 1000

Temperatura in starea z:

− Bz + Bz2 + 4 Az • C z
Tz = = 1858k
2 • Az

!.4.2.7 Presiunea fluidului motor la sfarsitul arderii izobare

Pz = Py = 11840 KN m 2

I.4.2.8 Volumul fluidului motor la sfarsitul arderii izobare

M z • Rz • Tz
Vz = 1.222m3
Pz
I.4.2.9 Verificarea încadrării in valorile uzuale

Tz = 1858 K ∈ [1500 ÷ 2200]k

Vz
ρ= >1
v y = 1.344

I.5 CALCULUL PROCESULUI DE DESTINDERE

I.5.1 Determinarea exponentului politropic mediu de destindere

Din ecuaţia primului principiu se obţine o ecuaţie de tip transcendental:

ℜ   ρ  nd −1 
= Ab + Bb • Tz • 1 +   
nd − 1   ε  

in care se determina nd :

1
Ab = • ∑υ zj • A jy = 23.003
∑υj
z
j j

1
Bb = • ∑υ zj • B jy = 1.962 • 10− 3
∑υj
z
j j

se va obţine nd =1.292

I.5.2 Parmetrii amestecului la sfarsitul destinderii

ρ
nd

Pb = Pz   = 573.156 KN m 2
ε 

Vb = Va = 12.73m3

n d −1
ρ
Tb = Tz •   = 937.475 K
ε 
I.5.3 Verificarea încadrării in valorile uzuale
ρ
nd

Pb = Pz   = 573.156 KN m 2
ε 

Tb = 973.475 K ∈ [900 ÷ 1300]K

nd = 1.292 ∈ [1.25 ÷ 1.35]

I.5.4 Verificarea temperaturii g.a.r.

n d −1

 Pa  nd
T r = T z •  
 = 730.515
 Pz 

Verificare:

730 − 730.515
∆Tr = • 100 = 0.071% < 2%
730

I.6 CICLUL MOTOR CARE LUCREAZA CU 1 KG DE COMBUSTIBIL

I.6.1 Tabel recapitulativ al parametrilor de stare in punctele caracteristice ale ciclului

Starea [
R KN m 2 ] [ ]
V m3 T [K ]

a 190 12.73 318.17

c 7024 0.909 840.125

y 11840 0.909 140.1

z 11840 1.222 1858

b 573.156 12.73 937.475

I.6.2 Lucrul mecanic indicat ( metoda analitica )

Pz • Vz − Pb • Vb Pc • Vc − Pa • Va
Li = Pz (Vz − Vy ) + − = 17.460 KJ
nd − 1 nc − 1
I.6.3 Reprezentarea ciclului motor care lucrează cu 1 Kg de combustibil

n [
Pnc KN m 2 ] [
Pnd KN m 2 ] [ ]
Vn m3

0 4690 11840 1.222

1 2766 7189 1.797

2 1892 5022 2.373

3 1405 3793 2.949

4 1101 3013 3.524

5 895.394 2478 4.1

6 748.118 2091 4.675

7 638.261 1800 5.251

8 553.615 1574 5.826

9 486.679 1393 6.402

10 432.613 1247 6.977

11 388.161 1125 7.553

12 351.062 1023 8.128

13 319.699 936.9 8.704

14 292.889 862.521 9.28

15 269.745 798.011 9.855

16 249.594 741.591 10.43

17 231.914 691.88 11.01

18 216.234 647.789 11.58

19 202.41 608.449 12.16

20 190 573.156 12.73

 Va − Vz
V = = 0.575m 3
20

Vn = V z + n • ∆V , n = 0...20

nc
V 
PnC = Pa  a 
 vn 

nd
V 
PnC = Pz  z 
 Vn 

Py − Pc + Pz − P0 c  P − P0 c + P20 d − P20 c 19 
Ligr = (V z − V y ) +  0d + ∑ (Pnd − Pnc ) • ∆V = 17610 KJ
2  2 n =1 

I.6.4 Calculul erorii in determinarea lucrului mecanic

17460 − 17610
∆L = • 100 = 0.872% < 2%
17460

I.7 PARAMETRII INDICATI AI MOTORULUI

I.7.1 Presiunea medie indicata

Li
Pi = = 1477 KN m 2
Va − Vc

Pi ∈ [1000 ÷ 2500] KN m 2

I.7.2 Randamentul indicat

1 TS′ αL min
ηi = • • • Pi • ℜ = 0.416
ηV PS′ Qi
I.7.3 Consumul specific indicat de combustibil

3600
ci = = 0.206 Kg KWh
ηi • Qi

I.8.PARAMETRII EFECTORI AI MOTORULUI

I.8.1 Presiunea medie efectiva

Pe =η m • pi = 1329 KN m2

P ∈ [750 ÷ 2000] KN m 2

I.8.2 Randamentul efectiv

ηe = ηi • ηm = 0.374

ηe ∈ [0.30 ÷ 0.40]

I.8.3 Consumul specific efectiv de combustibil

3600
ce = = 0.229 Kg KWh
ηe • Qi

ce ∈ [0.215 ÷ 0.285] Kg KWh

I.9 PARAMETRII MOTORULUI CERUTI PRIN TEMA DE

PROIECTARE
I.9.1 Puterea efectiva a motorului

Pe = 6500 KW
I.9.2 Puterea indicata a motorului

Pe
Pi = = 7222 KW
ηm

I.9.3 Consumul orar de combustibil

Ch = ce • Pe = 1449.5

I.9.4 Lucrul mecanic pe cilindrul pe care trebuie sa-l dezvolte motorul

Pi
Licil = = 64.198 KJ
i • 2n • 1
τ 60

i = 18 cilindri
η = 750 rot min turatia motorului
τ = 4 numarul de timpi ai motorului

I.9.5 coeficientul de similitudine

Licil
K= = 3.626 • 10− 3
ηr • Li + (Pa − Pev ) • (Va − Vc )

I.9.6 Volumele in punctele caracteristice ale ciclului motor real

Va′ = K • Va = 0.046m3

Vc′ = K • Vc = 3.298 • 10− 3 m3

Vy′ = K • Vy = 3.298 • 10− 3 m3

Vz′ = K • Vz = 4.434 • 10−3 m3

Vo′ = K • Vb = 0.046m3
I.9.7 Lucrul mecanic dezvoltat de motor

PzVz′ − PbVb′ PcVc′ − PaVa′

Li′ = Pz (Vz′ − Vy′ ) + − = 0.063KJ = K • Li
nd − 1 nc − 1

I.10 DIMENSIONAREA MOTORULUI

I.10.1 Cilindrul motorului

VS = Va′ − Vc′ = 0.043m3

I.10.2 Diametrul pistonului (dezajul)

4 • VS
D=3 = 0.379m
π •4

I.10.3 Calculul erorii in determinarea diametrului pistonului

.0.38 − 0.379
∆D = • 100 = 0.56% < 2%
0.38

I.10.4 Cursa pistonului

S = ψ • D = 0.38m

I.10.5 Raza de manivela

S
R= = 0.190m
2

I.10.6 Lungimea bielei

R
L= = 0.76m
λ
I.10.7 Lungimea motorului

i
Lm = C L • D • , C L = 2 ÷ 2.9
2

Rezulta Lm = (6.48 ÷ 9.396)m

Alegem Lm = 7m

I.10.8 Inaltimea motorului

γ 
H = Ch • S cos ; Ch = 6 ÷ 8.5
2

Rezulta H = (1.746 ÷ 2.47 )m

Alegem H = 2.4m

γ = 80° - unghiul volumului dintre doua rânduri de cilindrii

I.10.9 Dimensionarea pistonului

LP = (1.2 ÷ 1.8)D = (0.432 ÷ 0.648)m

Alegem L p = 0.6m = 600mm

δ = (0.15 ÷ 0.2)D = (0.054 ÷ 0.072)m

Alegem δ = 0.07m = 70mm

g m = (0.03 ÷ 0.04 )D = (0.01 ÷ 0.014 )m

Alegem g m = 0.01m = 10mm

 Pistonul este executat din fonta: ρ P = 7850 Kg m3

Lp - lungimea pistonului

δ - grosimea capului pistonului

gm - grosimea mantalei pistonului

I.10.10 Dimensionarea bielei

d b = (0.35 ÷ 0.5)D = (0.126 ÷ 0.18)m

Alegem db = 0.18m

d P = (1.3 ÷ 1.7 )d b = (0.234 ÷ 0.306 )m

Alegem d P = 0.30m

d m = (0.56 ÷ 0.72 )D = (0.201 ÷ 0.259 )m

Alegem d m = 0.26m

d c = (1.3 ÷ 1.5)d m = (0.338 ÷ 0.39 )m

Alegem d c = 0.38m

d P + dc
Lc = L − = 0.76 − 0.34 = 0.42m
2

H P = (0.48 ÷ 1.0 )d P = 0.144 ÷ 0.30 m

Alegem H P = 0.20m
 H P = (1.1 ÷ 1.35)H P = (0.22 ÷ 0.27 )m

Alegem H c = 0.26m

H P + Hc
H = = 0.23m
2

B ≈ 0.75 • H = 0.17 m

a = (0.16 ÷ 0.2 )H = (0.037 ÷ 0.046 )m

Alegem a = 0.04m

Densitatea materialului bielei: ρ = 7850 Kg

m3

In care s-a notat:

db - diametrul exterior al bolţului pistonului;

dp -diametrul exterior al piciorului bielei;

dm - diametrul fusului maneton;

dc - diametrul exterior al capului bielei;

Lc - lungimea corpului bielei;

Hc - latimea de racordare cu capul bielei;

HP - latimea de racordare cu piciorul bielei;

H - latimea medie a corpului bielei;

B - grosimea corpului bielei;

a - grosimea inimii din secţiunea corpului bielei.

I.10.11 Dimensionarea bolţului pistonului

d b = 0.18m
d bi = (0.52 ÷ 0.58)d b = (0.09 ÷ 0.10 )m
 Alegem dbi = 0.09m

lb = (0.8 ÷ 0.93)D = (0.288 ÷ 0.335)m

Alegem lb = 0.330m

Notaţii:

db - diametrul exterior al bolţului

dbi - diametrul interior al bolţului

lb - lungimea bolţului

I.10.12 Diametrul arborelui cotit

d l ≈ (0.7 ÷ 0.8)D = (0.252 ÷ 0.288)m

Alegem dl = 0.28m

ll = (0.65 ÷ 0.86 ) • d l = (0.182 ÷ 0.241)m

Alegem ll = 0.24m

d m = (0.56 ÷ 0.72 )D = (0.201 ÷ 0.259 )m

Alegem d m = 0.26m

lm = (0.8 ÷ 1)d m = (0.208 ÷ 0.26 )m

Alegem lm = 0.24m

r = (0.07 ÷ 0.1)d m = (0.018 ÷ 0.026 )m

Alegem r = 0.02m = 20mm

 h = (0.20 ÷ 0.35)d m = (0.052 ÷ 0.091)m

Alegem h = 0.09m

a = ll + lm + 2h = 0.66m

Notaţii:

de - diametrul fusului palier;

ll - lungimea fusului palier;

dm - diametrul fusului maneton;

lm - lungimea fusului maneton;

r - raza de racordare fus-braţ;

h - grosimea braţului;

a - distanta intre axele a doi cilindrii alaturati.

I.11 ORDINEA DE APRINDERE IN CILINDRII MOTORULUI

OA = 1 − 18 − 3 − 11 − 5 − 13 − 7 − 15 − 9 − 17 − 2 − 10 − 4 − 12 − 6 − 14 − 8 − 16 − 1

σ =0
q=0
 II. CALCULUL INSTALATIEI DE SUPRAALIMENTARE

II.1 CALCULUL COMPRESORULUI DE SUPRAALIMENTARE

II.1.1 Calculul debitului de aer

32 16 32 32
O min = •c+ •h+ • s − • o = 3.052 Kg
12 2 32 32

O min
L min = = 13.212 Kg
0.231

1
maert = Ch • α • L min• = 10.639 Kg s
3600

maert - debitul total de aer

Instalaţia de supraalimentare este alcătuita din doua grupuri de supraalimentare

pentru fiecare linie de cilindrii in parte.

Debitul pentru un compresor va fi:

maert
maer = = 5.32 Kg s
2

Compresorul de supraalimentare este de tip centrifugal, un difuzor mixt, in scopul

de a obţine o variaţie lenta a randamentului cu turaţia.

II.1.2 Parametrii iniţiali pentru proiectarea compresorului

- debitul de aer maer = 5.32 Kg s

- gradul de comprimare π c = 2

- turaţia n = 16000 rot min

 - condiţiile atmosferice:
P0 = 100 KN m2

T0 = 300 K

II.1.3 Calculul mărimilor principale

II.1.3.1 Parametrii aerului înaintea intrării in compresor

T0 = T0 = 300 K
*

P0 = P0* = 100 KN m 2

i0 = i0* = c P • T0 = 301.5 Ki Kg

s 0 = s 0* = c P • ln T0 − Ra • ln P0 = 2.428 Kj Kg • K

C p = 1.005 Kj Kg • K - căldura specifica izobara

Ra = 0.287 Kj Kg • K - constanta aerului

II.1.3.2 Coeficientul pierderilor totale de presiune pe canalizata de admisie

σ ca = 0.97 ÷ 0.99 Alegem σ = 0.97

II.1.3.3 Parametrii in secţiunea de intrare in compresor

Temperaturile in secţiunea de intrare

T1* = T0 = 300 K

c12
T1 = T1* − = 289.08 K
2c P
 unde c1 = 148.148 m s este calculat intr-o etapa ulterioara.

Presiunile la intrarea in compresor:

P1* = σ ca • P0 = 97 KN m 2

χ
 T  χ −1
P1 = P1*  1*  = 85.194 KN m 2
 T1 

Etalpiile in secţiunea de intrare

s1 = s1* = c P • ln T1* − Ra • ln P1* = 2.437 Kj Kg

II.1.3.4 Lucrul mecanic izentropic de compresiune

χ  χ −1 
lciz = Ra • T0  π c χ − 1 = 66 Kj Kg
χ −1  

χ = 1.4 - exponentul izentropic de compresiune al aerului

II.1.3.5 Viteza la ieşirea din rotor

lciz
n2 = = 321.131m
lu s

lu = 0.56 ÷ 0.64 Am ales lu = 0.64

lu - coeficient de sarcina

II.1.3.6 Dimensiunile principale ale compresorului centrifugal

Diametrul maxim al motorului

 60 • u2
D2 = = 0.38m
π •n

Diametrul butucului

Db = (0.15 ÷ 0.25)D2 = (0.057 ÷ 0.095)m Alegem Db = 0.09m

Diametrul maxim al secţiunii de intrare

Di = (0.45 ÷ 0.65)D2 = (0.171 ÷ 0.247 )m Alegem Di = 0.24m

Diametrul de intrare in difuzorul de ieşire fara palete.

Di 3 = (1.02 ÷ 1.03)D2 = (0.388 ÷ 0.391)m Alegem Di 3 = 0.39m

Diametrul de ieşire din difuzorul de ieşire fara palete

D3 = (1.06 ÷ 1.2 )D2 = (0.402 ÷ 0.456 )m Alegem D3 = 0.44m

Diametrul de intrare in difuzorul de ieşire cu palete

Di 4 = D3 = 0.44m

Diametrul de ieşire din difuzorul de ieşire cu palete

D4 = (1.3 ÷ 1.5)D2 = (0.507 ÷ 0.585)m Alegem D4 = 0.54m

II.1.4 Calculul secţiunii de intrare al rotorului

Diametrul mediu al secţiunii de intrare

Di2 + Db2
D1 = = 0.181m
2
Numărul de palete al motorului

z = 12 ÷ 30 Alegem z = 12 palete

Grosimea unei palete b = 2mm

Suprafaţa secţiunii de intrare

π
S1 =
4
(D
i
2
)
− Db2 − z • b(Di − Db ) = 0.035m 2

Viteza axiala de intrare in rotor

c1a = 100 ÷ 150 m Alegem c1a = 140 m s

s

Viteza tangenţiala de intrare in rotor

c1n = (30 ÷ 50 ) m Alegem c1n = 50 m s

s

Viteza absoluta de intrare in rotor

c1 = c12a + c12u = 148.661 m

s

Densitatea aerului la intrarea in rotor

P1
ρ1 = = 1.023 Kg m3
Ra • T1

Verificarea vitezei de intrare

maer
c1 = = 148.148 m
ρ1 • S1 s
 148.661 − 148.148
∆c = • 100 = 0.35% < 2%
148

In calcule ulterioare vom folosi c1 = 148.148 m s

Viteza tangenţiala in secţiunea de intrare (la fibra medie)

π • D1 • n
u1 = = 151.634
60

Viteza relativa in secţiunea de intrare ( la fibra medie)

W1 = u12 + c12 = 211.992 m

s

Unghiul de fixare al paletei la fibra medie

 c1a 
β 1 = arctg   = 0.943rad = 54°
 u1 − c1u 

Unghiul vitezei c1 cu direcţia tangenţiala

c1a
α 1 = arctg = 1.228rad = 70.3°
c1u

Numărul Mach in mişcare relativa

W1
MW1 = = 0.622 < 0.92
χ • Ra • T1

deci nu vor apărea unde de soc

II.1.5 Calculul secţiunii de ieşire a rotorului

Vitezele radiale in secţiunea de ieşirea

 c2 r = W2 r = c1 = 148.148 m
s

Coeficientul de circulaţie φ 2u

1
φ 2u = = 0.816
2π
1+
 Db2 + Di2 
3 z 1 + 
 2 D22 

după relaţia lui P.C.Kazandjan.

Coeficientul de circulaţie φ 2 r

c2r
φ 2r = = 0.461
u2

Proiecţia tangenţiala a vitezei de ieşire

c 2u = φ 2u • u 2 = 148.041 m
s

Viteza absoluta in secţiunea de ieşire

c2 = c22r + c22u = 209.437 m

s

Viteza relativa in secţiunea de ieşire

(
w2 = c22r + u2 − c22u )
2
= 227.833 m
s

Unghiul de fixare al paletei la ieşirea din rotor

 c2 r 
β 2 = arctg   = 0.708rad = 40.6°
 u2 − c2u 
Unghiul de înclinare al vitezei c2 fata de directa tangenţiala

c2 r
α 2 = arctg = 0.786rad = 45°
c2u

Coeficientul de pierderi prin frecări

f = 0.08 ÷ 0.15 Alegem f = 0.12

Lucrul mecanic necesar antrenării rotorului

l = (φ 2u + f )u 22 − c1u • u1 = 88.943 Kg Kg

Lucrul mecanic la arborele rotorului

χ  nnc −1 
lc = • Ra • T0  π c − 1 = 89.453 Kj Kg
χ −1  
 

Verificare:

lc − l
∆l = • 100 = 0.57% < 2%
lc

Temperaturile la ieşirea din rotor

lc
T2* = T1* + = 389 K
cP

c22
T2 = T2* − = 367.177 K
2cP

Exponentul polintropic de compresiune in rotor

 k = 1.44 ÷ 1.55 Alegem k = 1.53

Presiunile la ieşirea din rotor

k
T  k −1
P2 = P1  2  = 169.912 KN m 2
 T1 

χ
 T *  χ −1
P2* = P2  2  = 207.962 KN m2
 T2 

Etalpiile la ieşirea din rotor

i2* = i0 + l c = 390.953 Kj Kg

2
i2 = i2* − c22 = 369.021 Kj Kg

Entropiile la ieşirea din rotor

s 2 = s 2* = c P • ln T2* − Ra • ln P2* = 2.479

Densitatea aerului

P2
ρ2 = = 1.612 Kg m3
Ra − T2

Latimea canalului

maer
b2 = = 0.019m = 19mm
π • D2 • c2 r • ρ 2

Viteza la ieşirea din difuzorul fara palete

 D2
c3 = • c2 = 180.877 m
D3 s

Temperaturile la ieşirea din difuzorul fara palete

T3* = T2* = 389 K considerându-se cp constant

c32
T3 = T3* − = 372.723K
2c P

Exponentul politropic de evoluţie in difuzorul fara palete

k = (1.8 ÷ 2 ) Alegem k=2

Presiunile la ieşirea din difuzorul fara palete

k
T  k −1
P3 = P2  3  = 175.084 KN m 2
 T2 

T *
 χ −1
P3* = P3  
3
= 203.338 KN m 2
T 
 3 

Entalpiile la ieşirea din difuzorul fara palete

i3* = i2* = 390.953 Kj Kg

c32
i3 = i3* − = 374.595 Kj Kg
2

Entropiile la ieşirea din difuzorul cu palete

s3 = s3* = c P • ln T3* − Ra • ln P3* = 2.485 Kj Kg • K

Unghiul de intrare in difuzorul cu palete

α 3 = 30°

Unghiul de ieşire din difuzorul cu palete

α 4 = α 3 + (10° ÷ 25°) = 30° + 15° = 45°

Viteza medie la ieşirea din difuzorul cu palete

sin α 3 D3
c4 = c3 • • = 104.214 m
sin α 4 D4 s

Temperaturile la ieşirea din difuzorul cu palete

T4* = T2* = 389 K

C42
T4 = T4* − = 383.597
2cp

Verificarea temperaturii

TS − T4*
∆T = • 100 = 0.013% < 2%
TS

Exponentul politropic de evoluţie in difuzorul cu palete

k = 1.5 ÷ 1.7 Alegem k=1.5

Presiunile la ieşirea din difuzorul cu palete

k
T  k −1
P4 = P3  4  = 190.859
 T3 
 χ
T  * χ −1
P4* = P4  4
= 200.435 KN m3
 T4 

Etalpiile la ieşirea din difuzorul cu palete

i4* = i2* = 390.953 Kj Kg

c42
i4 = i −
*
4 = 385.523 Kj Kg
2

Entropiile la ieşirea din difuzor

s4 = s4* = 2.49 Kj Kg • K

Gradul de comprimare al compresorului

P4*
πc = = 2.00
P0

Verificare

2.004 − 2
∆π c = • 100 = 0.2% < 2%
2

Gradul de reacţiune al compresorului

i2 − i1
ρc = = 0.877
i2* − i1*

Lucrul mecanic al evoluţiei politropice

nc  nc −1 
l c pol = • Ra • T0  π c nc − 1 = 68.154 Kj Kg
nc − 1  
Lucrul mecanic al forţelor de frecare

l c fr = l c − l c pol = 21.2 99 Kj Kg

Randamentul izentropic al compresorului

l c iz
η c iz = = 0.738 = 7%
lc

Randamentul politropic al compresorului

l c pol
η c pol = = 0.762 = 76.2%
lc

Coeficientul de pierdere in canalizaţia de admisie

P1*
σ ca = = 0.97
P0*

Gradul de comprimare al rotorului

P2*
πr = = 2.144
P1*

Coeficientul de pierdere in difuzorul de ieşire fara palete

P4*
σ de = = 0.986
2
P3*

Vom avea: π c = σ ca • π r • σ de • σ de = 2
1 2
Randamentul mecanic al compresorului

ηmc = 0.9 ÷ 0.98 Alegem ηmc = 0.98

Randamentul total al compresorului

ηc = ηciz • ηmc = 0.723 = 72.3%

Lucrul mecanic global necesar compresorului

lc
Lc = = 91.2 Kj Kg
η mc

Puterea compresorului

Pc = maer • Lc = 485.604 KW
II.2 CALCULUL TERMODINAMIC AL TURBINEI AXIALE

Datele initiale

- temperatura gazelor din amontele turbinei

T0* = 730 K

- exponentul izentropic al evolutiei

χ = 1.318

- turatia turbinei

n = 16000 rot min

- lucrul mecanic al compresorului

lc = 89.453 Kj Kg

Debitul de gaze mediu prin turbina

1 C
mg = maer + • h = 5.521 Kg
2 3600 s

Randamentul relativ al turbinei

ηu = 0.8 ÷ 0.9 Alegem ηu = 8.5

Randamentul izentropic al turbinei

ηt iz = 0.76 ÷ 0.85 Alegem ηt iz = 0.85

Randamentul indicat al turbinei

ηit = ηu • ηt iz = 0.723

Randamentul mecanic al turbinei

ηmt = 0.97 ÷ 0.99 Alegem ηmt = 0.99

Randamentul total al turbinei (efectiv)

 ηt = ηit • ηm = ηu • ηt iz • ηm = 0.715

Randamentul turbocompresorului

ηtc = ηt • ηc = 0.517

Lucrul mecanic al turbinei

maer • l c
m g • Lt • η t =
η mc

maer • l c
Lt = = 123.015 Kj Kg
m g • η t • η mc

Puterea turbinei
Pt = Lt • mg = 679.166 KW

Lucrul mecanic relativ (la periferia rotorului)

Lu = ηu • Lt = 104.563 Kj Kg

Viteza corespunzătoare destinderii izentropice totale

co = 2 Lt = 496.014 m
s

Viteza tangenţiala

u = (0.5 ÷ 0.6) • c0 = (248 ÷ 297.60m ) m Alegem u = 290 s

m
s

Diametrul mediu
60 • u
D= = 0.346 m
π •n

Pentru a obţine randamentul maxim c2u = 0 .

L
In acest caz c1u = u = 360.562 s
u m

Unghiul vitezei absolute cu direcţia tangenţiala

α1 = (14° ÷ 18°) Alegem α1 = 15°

Viteza absoluta la intrarea in secţiunea 1

 c1u
c1 = = 373.281 m
cos α 1 s

Viteza absoluta le ieşirea din secţiunea 1

c 2 = c1u • tgα 1 = 96.612 m

s

Unghiul vitezei relative de intrare cu direcţia tangenţiala

c2
β 1 = arctg = 0.94rad = 53.9°
c1u − u

Viteza relativa de intrare in RPM

( )
w1 = c 22 + c1u − u 2 = 119.636 m
s

Viteza relativa de ieşire din RPM

w2 = c22 + u 2 = 305.67 m
s

Unghiul de ieşire al vitezei c2 cu direcţia tangenţiala

c2
β 2 = arctg = 0.322rad = 18.4°
u

Gradul de reacţiune al turbinei

c12
ρ t = 1 − 2 2 = 0.41 ∈ [0.4 ÷ 0.5]
φ • c0

φ = 0.96 ∈ [0.95 ÷ 0.98]

Pentru înlăturarea vibraţiilor, paletele mobile sunt legate intre ele printr-o sarma
de rigidizare. Astfel se alege ψ = 0.90

Viteza de ieşire din reţeaua mobila

w2 = ψ w12 + 2 ρ t • Lt = 305.45 m
s

Verificare:
305.67 − 305.45
∆w = • 100 = 0.07% < 2%
305.67

Temperatura gazelor la ieşirea din turbina

 Lu
T2 = T0* − = 641.168 K
χ
• Rg
χ −1

Temperatura gazelor in cazul destinderii izentropice

Lt
T2*id = T0* − = 625.492 K
χ
• Rg
χ −1

Rg = 0.284 Kj Kg • K
-constanta gazelor de evacuare

Etalpiile gazelor înainte de intrarea in turbina

χ
i0* = cP • T0* = • Rg • T0* = 859.270 Kj Kg
χ −1

Etalpiile gazelor la ieşirea din turbina

i2* = i0* − Lu = 754.707 Kj Kg

Etalpiile gazelor in cazul

destinde494949494949494949494949494949494949494949494949494949494949494949

494949494949494949494949494949494949494949494949494949494949494949494949
4949494949494949494949494949494949494949494949494949494949494949494949494

9494949494949494949494949 4949494949494949494949494949494949494949494949494949
49
494949494949494949494949494949 494949494949494949494949494949azelor in
49
secţiunea de intrare
P1
ρ1 = = 0.607 Kg m3
Rg • T1

Densitatea gazelor in secţiunea de ieşire

P2
ρ2 = = 0.577 Kg m 3
R g • T2

Lungimea paletei

mg
l1 = = 0.10m = 100mm
π • D • ρ1 • c1 • sin α 1

Gradul de destindere in turbina

 P0*
πt = = 1.33
P2

Dimensionarea arborelui compresorului si turbinei

Pentru compresor
π •n
Pc = M c • ω = M c •
30

30 Pc
Mc = = 6.183KN • m = 6183N • m
π •n

Mc M
τ= = c3 = τ a
W pc πd c
16

16 M c
dc = 3 = 0.030m = 30mm
π •τa

Pentru turbina

30 Pt
Mt = = 0.405KN • m = 405 N • m
π •n

16 • M t
dt = 3 = 0.040m = 40mm
π •τa

Dimensionarea colectorului de evacuare

w = (60 ÷ 120) m Alegem w = 100 s

m
s

mg = 5.521 Kg
s

Pev
ρg = = 0.675 Kg m3
Rg • T0*

mg
Sce = = 0.082m3
ρ g • w

S ce - suprafaţa transversala a colectorului

π • d ce2
= Sce
4

4 Sce
d ce = = 0.323m
π
 d ce -diametrului colectorului de evacuare

Dimensionarea colectorului de admisie

wa = (60 ÷ 120) m Alegem wa = 100 s

m
s

maer = 5.32 Kg m3

Pa
ρa = = 2.081 Kg m3
Ra • Ta

maer
Sca = = 0.026m 2
ρ a • wa

4 Sca
d ca = = 0.18m
π

Nota:

Colectoarele de evacuare sunt de presiune constanta .Pentru fiecare linie de

cilindrii avem cate un colector de evacuare si unul de admisie.

II.3 CALCULUL RACITORULUI DE AER

Vom avea cate un răcitor de aer pentru fiecare turbocompresor.

Prin ţevi va circula apa de mare iar printre ele va circula aerul furnizat de
compresor.

Temperatura aerului la intrarea in răcitor.

Tir = 389.052 K

Temperatura aerului la ieşirea din răcitor

Ter = Tir − ∆Trac = 309.3052 K
 ∆Trac - căderea de temperatura pe răcitor
∆Trac =80K

Temperatura apei la intrarea in răcitor

Tia = 300 K

Temperatura apei la ieşirea din răcitor

Tea = Tia + 13K = 313K = 40°C

Fluxul de căldura cedata de aer in răcitor

Qaer = maer • ca (Tir − Ter ) = 427.728 Kj s

ca = 1.005 Kj Kg • K

Coeficientul de convectie

K = (30 ÷ 150) w
m2 • K

Kj
Alegem K = 150 w m 2 • K = 0.15 m 2 • K • s

Calculul diferenţei medii logaritmice de temperatura

∆T max = Tir − Tea = 76.052 K

∆T min = Ter − Tia = 9.052 K

∆T max − ∆T min
∆Tm = = 31.479 K
∆T max
ln
∆T min

Răcitorul este cu schimb de căldura in contracurent

Calculul debitului de apa necesara pentru răcire.

Qapa = Qaer = mapa c apa (Tea − Tia )

Qaer
mapa = = 7.862 Kg s
capa (Tea − Tia )

ρ apa = 1000 Kg m3

mapa 3 3
v apa = = 0.00786 m = 28.303 m
ρ apa s h
 Calculul suprafeţei de schimb de căldura

Qaer
S= = 90.585m 2
K • ∆Tm

III. CARACTERISTICA NORMALA A COMPRESORULUI

Prametrii principali care caracterizează calitatile de exploatare ale compresorului,

la un anumit regim de lucru, sunt: gradul de comprimare π c si randamentul
*

compresorului ηc .In cazul unui fluid de lucru, de exemplu aerul, sunt necesari pentru
*

parametrii pentru a determina transformările din compresor la orice regim, diferit de cel
nominal. Se numeşte caracteristica normala sau de debit relaţia care exprima variaţia
mărimilor π c si ηc in funcţie de parametrii de stare ai mediului ambiant (p0 si T0), de
* *

debitul de aer al compresorului Gc si de turaţia compresorului nc, adică:

ηc* ,π c* = f ( p0 , T0 , Gc , nc )

Se constata experimental ca la variaţia presiunii p0 sau p1 la intrarea in rotor

(pentru o turaţie nc, temperatura T0 si debit volumic Vc date) presiunea variază
proporţional in toate secţiunile compresorului, astfel ca π c* = const ;deci π c* nu este funcţie
de p0, iar relaţia se poate scrie astfel

ηc* ,π c* = f (T0 • Vc , nc )

fiind valabila atât timp cat compresorul este situat in zona de automodelare in raport cu
cifra Re. In plus, la determinarea debitului gravimetric, a presiunilor absolute, a puterii
compresorului etc. este necesara cunoaşterea presiunii p0.

In fig.1 este prezentata caracteristica normala a unui compresor centrifugal in

forma unei duble familii de curbe care reprezintă variaţia gradului de comprimare π c si
*

a randamentului compresorului ηc in funcţie de debitul gravimetric Gc, pentru o anumita

*

turaţie nc. Se considera ca pe măsura ce debitul Gc scade, curbele au o alura crescătoare,

ating un maxim, după care încep sa scadă pana intr-un punct in care regimul de lucru al
compresorului devine instabil, ceea ce se manifesta prin mişcarea pulsatori a aerului in
compresor, vibraţia întregii instalaţii etc.locul geometric al tuturor punctelor de

funcţionare instabila, la diverse turaţii, determina limita functinarii instabile sau linia de
pompaj, care separa zona funcţionarii normale de zona de pompaj.

Diagrama prezentata cuprinde întreg domeniul in care poate funcţiona

compresorul. La montarea turbocompresorului in instalaţie, in funcţie de soluţia
constructiva a canalizaţiei din aval, la o anumita turaţie compresorul livrează un anumit
debit de aer de la un grad de comprimare dat. Deci, pe linia nc=const exista un singur
punct care determina regimul de lucru al compresorului. Evident ca la modificarea
rezistentelor din aval punctul se poate deplasa la dreapta sau la stânga, in funcţie de
creşterea sau scăderea rezistentelor. Linia AB (fig. 1 ) care uneşte punctele regimurilor de
lucru se numeşte linie de lucru sau caracteristica de exploatare a compresorului. In
practica se urmareste ca aceasta linie sa parcurgă domeniul randamentelor maxime.

Sensul fizic al variaţiei gradului de comprimare cu debitul de fluid la nc=cons

(fig. 1 ) poate fi scos in evidenta din expresia lucrului mecanic specific.Intr-adevar, de

exemplu pentru un compresor centrifugal cu admisiune axiala

u2c2u = 2 (u2 + w2u ).

1 u
Lsp =
g g

Deoarece w2u = w2 a ctgβ 2 iar debitul volumic in reţeaua de ieşire V = πD2b2 w2 a , relaţia
devine

u22  Vctgβ 2 
Lsp = 1 + .
g  πD2b2u2 

Se constata (fig.2 ) ca , in cazul comprimării ara pierderi, lucrul mecanic specific

(deci si π c ) variază cu debitul livrat (la nc=const) in funcţie de unghiul β 2 de montare a
paletei in secţiunea de ieşire, adică creste odată cu debitul la rotorul cu palete curbate
înainte ( β 2 < 90° ) si scade la rotorul cu palete curbate înapoi ( β 2 > 90° );in cazul rotorului
cu palete radiale ( β 2 = 90° ), daca comprimarea s-ar efectua fara pierderi, gradul de
comprimare ar fi independent de debitul livrat, caracteristica normala fiind reprezentata
printr-o orizontala. In realitate, o parte din lucrul mecanic primit de compresor este
necesar invingerii rezistentei aerodinamice, frecărilor fluidului de perei etc., a căror
intensitate este determinata de debitul de fluid si de îndepărtarea regimului de lucru de

regimul nominal. Formal, principalele pierderi din compresor pot fi impartite prin pirderi
prin frecarea din interiorul fluidului, prin frecarea dintre fluid si pereţii mobili sau ficşi si
datorita undelor locale de presiune care apar când viteza fluidului depaseste viteza
sunetului.

Pierderile prin frecări variază proporţional cu debitul (fig.3) ; ele sunt cuprinse
intre caracteristica normala fara frecari (linia 1’ – 1’’ ) si curba 2’ – 2 - 2’’,care reprezintă
caracteristica normala in cazul existentei numai a pierderilor prin frecări. După cum s-a
arătat, pierderile prin şocuri la intrarea in rotor sau in difuzorul de ieşire pot fi reduse la
maxim daca viteza de intrare a fluidului are unghiul de incidenţa optim fata de bordul de
atac al paletei. Daca viteza isi modifica direcţia, pierderile de energie prin şocuri variaza
ca in fig.4 , adică intensitatea lor este cu atât mai mare , cu cat regimul este mai depărtat
de regimul nominal. Transpuse in fig. 3 , de la curba 2’ – 2 - 2’’ in jos, rezulta curba

3’ – 3 – 3’’ care reprezinta caracteristica normala a compresorului centrifugal studiat.

Apariţia pompajului poate fi reprezentata prin triunghiul vitezelor. Se observa ca, la

turaţia constanta, creşterea debitului in comparaţie cu regimul nominal produce o mărire
a unghiului β1 (fig.5) , ceea ce duce la unghiuri de incidenţa negative care produc şocuri
pe extradosul paletei si influienteaza in mica măsura umplerea canalelor de aer. Aceasta
face ca , la debitele mari, regimul de funcţionare sa fie stabil. Daca insa debitul scade, din
fig.5 se constata ca, viteza w1 se apropie de frontul reţelei, micsorandu-se unghiul
β1 , β1 > β1P (indicele p se refera la regimul de pompaj).In afara jocurilor pe intrados, apar

pe extradosul paletei zone de desprindere care limitează umplerea canalului cu aer.

Aceasta face ca presiunea la ieşirea din compresor sa fie mai mica decât cea a aerului
refulat anterior, care se reîntoarce in compresor, reumplând canalele si normalizând
curgerea. Fenomenul se repeta astfel periodic, ceea ce produce vibraţia masei de fluid si a
instalaţiei, apariţia zgomotului etc. Acelaşi fenomen poate apare la intrarea in difuzorul
de ieşire cu palete, independent de existenta lui in rotor. La compresoarele centrifugale
zona de pompaj apare la o scădere a debitului nominal de (0.50…0.70)Vnom. Gama mai
larga de funcţionare stabila se obţine, la un anumit timp de compresor, la turaţii mai
scăzute, iar in cazul compresoarelor similare intra mai repede in zona de pompaj
compresorul care are un grad de comprimare mai mare. De asemenea, compresoarele cu

π c* mare au o variaţie mai abrupta a caracteristicii de debit decât compresoarele

asemănătoare cu π c mai mic.
*

Caracteristica normala este determinata de obicei experimental, la standul de

proba si poate fi reprezentata ca in fig.1 unde cele doua familii de curbe sunt trasate
separat sau ca in fig.6 ,unde cu ajutorul relaţiei ηc* = f (V ) se determina valorile π c* = const ,

care se suprapun peste graficul

π c* = f (V ) .Dezavantajul principal al caracteristicii normale consta in faptul ca ea este

valabila numai in parametrii de stare ai mediului ambiant la care a fost determinata.
Deci, sunt necesare atâtea caracteristici normale cate condiţii iniţiale de funcţionare ale
compresoarelor pot apărea in exploatare. Determinarea lor experimentala este practic
imposibila, de aceea performantele maşinilor cu palete(compresor sau turbina) se
exprima cu ajutorul parametrilor deduşi pe baza teoriei similitudinii, la care un punct din
diagrama nu reprezintă un singur regim de lucru, ci totalitatea regimurilor asemenea, cu
toate ca parametrii iniţiali ai fluidului de lucru, sau regimul maşinii, s-a modificat. Pentru
a stabili parametrii de reprezentare a caracteristicilor maşinilor rotative este necesara
determinarea criteriilor de similitudine a maşinilor cu palete.

IV. SIMILITUDINEA MASINILOR CU PALETE

Intensitatea transformărilor fluidului de lucru intr-o maina cu palete depinde de

mărimea schimbărilor energetice si de natura fluidului, fiind exprimate de următoarele

relaţii de baza:

- ecuaţia de stare a gazelor perfecte

p = γRT
 - ecuaţia continuitatii
∂p
∂τ
( )
+ div ρ c = 0

- ecuaţia impulsului

 ∂c   µg 
p + (c∇ )c  = − gradp + µ g ∆c +  +  grad .div c;
 ∂τ   3 

- ecuaţia energiei
ρ dT λ
cv + pdivc = div gradT + D ,
A dτ A

unde D reprezintă funcţia de disipaţie de energie.

Fenomenele din doua maşini cu palete sunt asemenea daca toţi parametrii care
caracterizează transformările unui sistem rezulta prin inmultirea parametrilor
corespunzători celuilalt sistem cu o constanta, numita factor de transformare; acest factor
poate avea diverse valori pentru parametrii de natura fizica diferita, dar trebuie sa fie
constant pentru toţi parametrii de acelaşi tip.

Din identitatea ecuaţiilor care exprima fenomene asemenea, rezulta următoarele

criterii de similitudine ale maşinilor cu palete:

Cifra Strouchal, criteriul de omocronie

(Sh ) = cτ ,
l

care caracterizează procesele nestaţionare, indicând ca trebuie comparate acele intervale

de timp in cadrul cărora s-au parcurs traiectorii care stau in acelaşi raport cu
dimensiunile caracteristice ale corpurilor…In cazul maşinilor cu palete criteriul de
omocromie poate exprima condiţia similitudinii cinematice a parametrilor curgerii. Astfel,
daca se alege ca dimensiune geometrica caracteristica diametrul rotorului
compresoruluisau diametrul mediu al turbinei axiale, iar ca viteza caracteristica – viteza
fluidului din secţiunea respectiva, se obţine pentru compresor
 c2 c
(Sh )c ~ ~ 2u = c 2u
πD2 nc u 2

iar pentru turbina

c1 c c
(Sh )T ~ ~ 1u ~ 0
πDnT u u

Cifra Reynolds
cl
Re =
υ

care reprezintă raportul dintre forţele de inerţie si de frecare ale fluidului in mişcare. In
expresia cifrei Re intra o lungime caracteristica l care trebuie astfel aleasa încât sa fie
reprezentativa pentru procesul studiat.Frecarile in reţeaua de palete se considera ca se
produc in stratul limita, de aceea l trebuie sa fie proporţional cu grosimea acestuia.
Rezulta ca la stabilirea cifrei Re trebuie sa se precizeze lungimea de referinţa, iar
rezultatele obţinute sunt valabile pentru reţele de palete asemenea. Exprimarea cifrei Re
in funcţie de raza hidraulica a secţiunii transversale a canalului de curgere, deşi este
utilizata la compresoare, la turbina este întâlnita cu semiperimetrul profilului. Din punct
de vedere practic, prezintă interes determinarea regimurilor la care variaţia cifrei Re nu
produce modificarea celorlalţi parametrii, adică domeniul de automodelare in raport cu
cifra Re. S-a arătat, pe baza datelor experimentale, ca turbinele si compresoarele
functioneaza in general in domeniul de autmodelare fata de cifra Re.

Cifra Prandtl
gc P µ g
Pr =
λg

unde µ g este viscozitatea dinamica iar λg coeficientul de transmisie al căldurii gazelor

prin conductivitate. Aceasta este proporţionala cu scara de asemănare intre câmpul de
distribuţie a vitezelor si temperaturilor. Cum maşinile cu palete ale grupului
turbocompresor nu sunt răcite, cifra Pr variază insensibil, ceea ce face ca influenta ei
asupra procesului din maşina sa fie neglijabila.

Cifra Mach
c
M =
a
care este raportul dintre viteza de deplasare a fluidului si viteza sunetului in mediul
respectiv. Cifra M exprima compresibilitatea fluidului. Variaţia cifrei M in reţeaua de
palete se reflecta in modificarea triunghiului de viteze si a lucrului mecanic schimbat in
treapta, in pierderile prin frecări etc. Influenta numărului M asupra caracteristicii
trepteidepinde de variaţia de presiune nominala a treptei, de diferenţa dintre regimul
studiat si cel nominal, de gradul de reacţiune etc. astfel, atât pentru reţelele de palete ale
turbinei cat si ale compresorului, daca M ≤0.4…0.6(variaţie in limite uzuale), nu se
produce o modificare mai mare de 1 % a caracteristicii. Deci, la variaţii etalpice mici, se
poate considera ca treptele maşinii cu palete sunt automodelate in raport cu numărul M.
Insa, majoritatea turbinelor cu gaze, căderea de etalpie pe dreapta este suficient de mare
pentru ca variaţia lui M. Sa determine variaţia randamentul si lucrul mecanic al treptei.

Exponentul izentropic

cP
χ=
cV ,

care caracterizează, împreuna cu greutatea moleculara, natura fluidului de lucru. Cum

ambele mărimi intra in expresia numărului M, se poate considera ca el exprima mai
complet natura fluidului de lucru.

Modelarea proceselor din maşinile cu palete in raport cu toate criteriile stabilite

este, in caz general, imposibila. Insa, in mod obişnuit, unii parametrii nu intervin in
transformările studiate, de exemplu similitudinea geometrica la cercetarea aceleiaşi
maşini, exponentul izentropic χ si masa kilomolului in cazul in care fluidul de lucru
ramane neschimbat etc. In plus in anumite condiţii, exista transformări esemenea care se
realizează cu suficienta aproximaţie, independent de condiţiile criteriilor de similitudine.
Totalitatea acestor transformări formează domeniul de automodelare a maşinii in raport
cu criteriul respectiv de similitudine. In baza analizei efectuate rezulta ca la studiul
regimului permanent al maşinilor cu palete neracite se poate neglija influenta criteriilor
Re si Pr,iar criteriul de omocromie se poate utiliza in forma sa transformata-
similitudinea – cinematica.
 Regimurile asemenea prezintă particularitatea ca, indiferent de valorile absolute
ale mărimilor de stare a fluidului, intensitatea pierderilor si mărimea gradului de
comprimare sunt constante. Relaţiile de similitudine se deduc din condiţia egalitatii
numerelor M si a asemănării triunghiurilor de viteza in secţiunile omoloage, la care se
aduga ecuaţiile continuitatii si a conservării energiei. Secţiunile caracteristice pentru
stabilirea triunghiurilor de viteze sunt: secţiunea la intrarea in reţeaua mobila pentru
turbina axiala si secţiunea de ieşire din rotor pentru compresorul centrifugal. Metoda de
calcul fiind identica si rezultatele vor fi aceleaşi; este totuşi necesar ca in relaţiile finale
sa fie înlocuite mărimile obţinute prin cele corespunzătoare noii maşini, de aceea pentru
exemplificare se vor deduce relaţiile de similitudine pentru turbina axiala.

Din egalitatea numerelor M in secţiunea de intrare in reţelele de palete ale turbinei

„model”(cu performante cunoscute) si a turbinei „prototip”, care trebuie sa fie asemenea
cu turbina model, se deduce

u  u 
  =  
 a1  m  a1  P

sau

 * a1 
 a1 * 
(ωr )m =
 a1  m
(ωr )P  * a1  ,
 a1 * 
 a1  P

unde: ω este viteza unghiulara a rotorului;

D
r= - raza medie a reţelei;
2

a1 – viteza sunetului in secţiunea 1, corespunzătoare temperaturii T1;

a1* - viteza sunetului in secţiunea 1, corespunzătoare temperaturii de frânare T1*.

Relaţia devine
  
 χRT0* 
  
1+ χ −1 M 2  * χ − 1 2 
 χRT0 1 − λ1 
(ωr )m 
 2
1 
m   χ + 1  m
= = ,
(ωr )P 



 * χ − 1 2 
χRT0*  χRT0 1 − λ1 
    χ + 1  P
1+ χ −1 M 2 
 1 
 2 P

c
unde numărul λ1 = a
1
corespunde vitezei absolute in secţiunea 1. Înlocuind viteza
1cr

unghiulara prin turaţie se obţine parametrul de similitudine al turaţiei

χ −1
1+ M 12
nT D 2 nT D 1
nT = = •
T * χR T *
 χ −1 2 
0 0
χR1 − λ1 
 χ + 1 

Daca scara geometrica nu se modifica, adică se studiază aceeaşi turbina, relaţia devine

χ −1 2
1+ M1
nT 2 n 1
nT = = T •
T0* χR T0*  χ −1 2 
χR 1 − λ1 
 χ +1 

iar daca natura fluidului de lucru ramane constanta se obţine

 n   
 T  =  nT 
 T*   * 
 0  m  T0  P

din ecuaţia continuitatii aplicata secţiunii 1,

GT = S1aγ 1c1 sin α1 ,

scrisa in forma

γ 1c1
GT = S1a M 1 sin α1γ 1 c1*
*

γ 1*c1* ,

se obţine
χ +1
p1* T  2 ( χ −1)
GT = S1a M 1 sin α1 gχRT  1*
1
*
 ;
RT1*  T1 

dar T1* = T0* deci

 GT T0* gχM 12
= S1aσ *pf sin α 1 χ +1
'
p 0*
 χ −1 2  χ −1
R 1 + M1 
 2 

p*
unde σ pf = p* este coeficientul micsorarii presiunii de frânare in reţeaua fixa de palete. Se
* 1

poate deci defini parametrul de similitudine

χ +1
R  χ + 1  χ −1
 
GT T0* χ 2 
GT = •
p 0* S1a M 1σ *pf sin α 1

Înlocuind numărul M1 prin λ1 rezulta

χ +1
R  χ + 1  χ −1
 
GT T0* χ 2 
GT = •
p 0* S1a sin α 1σ *pf q (λ1 )

unde funcţia
1 1

 χ + 1  χ −1  χ − 1 2  χ −1
q (λ1 ) = λ1   
 1− λ  .
 2   χ +1 1 

Daca scara geometrica si natura fluidului de lucru raman constante, relaţiile se

transforma astfel

G T*   * 
 T 0  =  GT T0 
 p 0*   p 0* 
 m  P

Lucrul mecanic specific

Lsp =
u
(c1u + c2u )
g

poate fi scris prin introducerea relaţiilor in forma

Lsp  Tw*2 

= λu λ1 + λw 2 − λ 
acr2  T * u

 0 

care este exprimata numai prin parametrii de similitudine, căci

χ −1 2
( )
*
Tw 2
= 1+ λu − 2λu λ1 cosα1 .
T0*
χ +1
Deoarece

Lsp Lsp χ  T* 
~ = R1 − 2* 
acr2 T0* χ − 1  T0 

rezulta ca parametrul de similitudine al lucrului mecanic al turbinei este

L
= const
T0*

Puterea turbinei PT ~ LGT poate fi scrisa in forma

*
PT L GT T0
PT = ~ • ,
p0* T0* T0* p0*

unde PT , denumita puterea raportata,reprezinta parametrul de similitudine al puterii

turbinei.

Parametrii de similitudine al maşinilor cu palete, stabiliţi ca exemplificare pentru

turbina axiala, sunt valabili si pentru compresoarele centrifugale sau axiale, cu
observaţia ca – in acest caz – secţiunea de referinţa a parametrilor de stare a fluidului de
lucru este intrarea in compresor; cu notaţiile adoptate, criteriile deduse se scriu astfel

nc Gc T0 Pc
; ; ;
T0 p0 p 0 T0

Din analiza ipotezelor iniţiale de calcul rezulta ca precizia rezultatelor obţinute va

fi cu atât mai mare cu cat se îndeplinesc mai bine următoarele condiţii:

• compresorul si turbina sa funcţioneze in domeniul de automodelare in raport cu

cifra Re, ceea ce se realizează in majoritatea cazurilor cu suficienta exactitate;

• in evoluţiile de compresiune si destindere sa se poată neglija schimbul de căldura

cu exteriorul, adică sa nu existe răcire intermediara care introduce noi criterii de
similitudine (de exmplu Re, Pr, Nu ) si îngreunează menţinerea condiţiilor de
similitudine deoarece temperatura agenţilor răcitori variază foarte puţin cu
temperatura mediului ambiant;

• sa existe similitudine intre câmpurile de viteze, temperaturi si presiuni la intrarea in

compresor si turbina, ceea ce impune uneori si analiza din acest punct de vedere a
 dispozitivelor de admisiune a aerului in compresor si a conductelor de evacuare a
gazelor de ardere din motor.

V. CARACTERISTICILE UNIVERSALE ALE COMPRESORULUI

Caracteristicile universale sau caracteristicile exprimate prin parametrii de

similitudine a maşinilor cu palete (compresoare sau turbine) sunt relaţii care exprima
variaţia gradului de comprimare π c (in cazul compresorului), sau a gradului de
*

destindere π T (in cazul turbinei), a randamentului si a puterii maşinii in funcţie de

*

parametrii care determina regimurile asemenea ale maşinii.

 Spre deosebire de caracteristica normala, valabila pentru anumiţi parametrii de
stare ai fluidului in amontele maşinii, caracteristica universala este independenta de
variaţia acestoe parametrii, diagrama prezentand totalitatea regimurilor posibile de
functionare

Caracteristica universala a compresorului este definita de relaţia

(
ηc* ,π c* , Pc = f Gc , nc , )
iar caracteristica universala a turbinei de relaţia

(
ηu* , π T* , PT = f GT , nT , )
in care n.si.G reprezintă turaţia si respectiv debitul. In practica exista numeroase cazuri
când nu variază totalitatea parametrilor care modifica regimul de lucru al compresorului
sau turbinei; in acest caz expresia carateristicii universale capata forme particulare.

Daca exponentul izentropic χ e constant, atunci parametrii de similitudine ai

reţelelor de palete ale compresoarelor sau turbinelor pot fi grupaţi astfel:

• Parametrii adimensionali ai fluidului de lucru

p r* Tr*
; ; M r , λr
p T

• Turaţia raportata
Dn u
~ ~ M u ~ λu ;
*
gRT r gRTr*

• Debitul raportat

G RTr* GRTr* c G
* 2
; * 3 ~ r ; *n ;
pr D pr D n u pr D

• Lucrul mecanic si puterea raportate ale masinii cu palete

L gL gL gL gLpr* D 3n gL P
*
~ 2 ; 2 2 ~ 2; ~ 2; ;
RTr acr D n u G cr pr D RTr*
* 2

• Randamentul relativ al turbinei si randamentul compresorului

ηu* ,ηc*
 In aceste relatii s-a notat cu r sectiunea de referinţa, adică secţiunea de intrare a
agregatului studiat.

In acest caz, pe baza caracteristicii normale a unei maşini, obţinuta experimental,

se deduce caracteristica universala a familiilor de maşini cu palete asemenea, de exmplu
pentru compresor pe baza relaţiilor:

pc* Dnc G RT0 Pc

π c* = ; nc = ; Gc = c ; Pc = 2
,
p0 RTL0 p0 D p0 D RT0

care permite stabilirea performantelor, la diverse regimuri, ale tuturor compresoarelor

geometrice asemenea celui experimentat.

La studiul unui compresor sau al unei turbine care functioneaza cu acelaşi fluid de
lucru, pentru a simplifica relaţiile de calcul, se renunţa la forma adimensionala a
parametrilor si se elimina constantele D si R. In acest caz expresiile parametrilor de
similitudine devin:
*
n G n GTr* G Tr L L GL P
; *
; *
; *
; *; 2; *;
Tr
* p r np r pr Tr n np r p r Tr*
*

Caracteristica universala a compresorului centrifugal exprimata de relaţia

 nc Gc T0 
π c* ,ηc* = f  , ,
 T p0 
 0 

Lc
la care se adaugă uneori si curbele T este reprezentata in fig.1, in forma variaţiei
0

gradului de comprimare π c in funcţie de

*
Gc .si.nc . In câmpul diagramei s-au trasat si
curbele de egal randament ηc .Se constata ca alura curbelor caracteristicii universale
*

este asemănătoare caracteristicii normale, deoarece, la anumite valori p0 si T0, turaţia si

debitul raportate sunt proporţionale cu debitul gravimetric si turaţia compresorului; de
aceea, la o anumita scara, caracteristica universala reprezintă una din caracteristicile
normale ale compresorului. In locul debitului gravimetric raportat, pe axa abciselor se
V
poate trasa debitul volumic V in forma parametrului T0 . Intr-adevăr

p p
Gc = V = S1c1a 0 ;
RT RT0
de unde

Gc T0 V c
~ ~ a .
p0 T0 T0

Relaţia exprima clar influenta regimului de lucru si variaţia parametrilor de stare a

fluidului de lucru in amontele compresorului, de aceea ea se utilizează pentru a determina
performantele compresorului la diverse regimuri de lucru, diferite de cel nominal, ca si
pentru recalcularea valorilor obţinute experimental la standul de proba in condiţiile
atmosferei standard.

Întrucât performantele compresorului cu palete sunt sensibil influientate de

parametrii de stare ai mediului ambiant, pentru a permite compararea diverselor
experimentări este necesar ca datele experimentale sa fie transpuse in aceleaşi condiţii
iniţiale (p0s=760mm Hg si t0s=15°C ), deoarece, in general, experimentările se efectuează
in condiţii diferite de cele standard. In condiţiile standului de proba, in care compresorul
are turaţia nc, determinarea regimului asemenea pentru atmosfera standard presupune
relaţiile

nc n
= c = const ,
T0 T0 S

Punctul de funcţionare astfel stabilit are, la ambele regimuri, triunghiurile de viteza

asemenea, rapoartele de presiuni si temperaturi, numerele M tec. egale, ceea ce atrage
egalitatea randamentelor si a celorlalti parametri de similitudine. Valorile absolute ale
puterii, turaţiei, debitului de fluid etc., sunt diferite de cele obţinute in condiţiile
atmosferei standard insa, întrucât regimurile sunt asemenea, ele pot fi determinate pe
baza relaţiile de calcul, denumite relaţii de raportare la condiţiile atmosferei standard.

Acestea sunt: turaţia

288
nCs = nc ,
T0

debitul de aer

760 p0 T0
GCs = GC
p0 288 ,

si puterea
 760 288
PCs = PC ,
p0 T0

unde p0 se introduce in mm Hg, iar T0 in grade absolute.

Pentru a stabili experimental datele unui regim standard, se determina in prealabil

– pe baza parametrilor de stare ai mediului ambiant – turaţia nC la care trebuie sa
funcţioneze compresorul si apoi se măsoară debitul de aer, puterea, etc. Cu relaţiile de
mai înainte se recalculează datele obţinute in condiţiile standard.

Dezavantajul transpunerii datelor experimentale in condiţiile standard este ca la

temperaturi T0 > 288° K nu se poate realiza la standul de proba regimul maxim, deoarece
turaţiei maxime de la stand ii corespunde, in condiţii standard, o turaţie cu atât mai mica
cu cat T0 >T0s. In fig. 2 este reprezentata caracteristica universala a unuia din
compresoarele experimentate.

Modul de prezentare a caracteristicii universale din fig. 1 nu este unicul utilizat in

V n
literatura de specialitate. De exemplu, cu ajutorul parametrilor λ1 ~ T0 si λu ~
T0 se

exprima functia π c ,ηc

* *
= f (λ1 , λu ), in forma variaţiei gradului de comprimare π c in funcţie
*

de λ1 , parametrul fiind λu , peste care se trasează curbele de izorandamente.

Întrucât debitul in secţiunea de intrare a compresorului poate fi exprimat astfel:

χ +1
p0 gχ  2  χ −1
Gc = S1 q1   ,
T0 R  χ +1

cγ
q=
unde acrγ cr este debitul unitar al curentului, rezulta

Gc T0
~ q1.
p0

Deci caracteristica universala a compresorului se poate exprima in forma variaţiei

gradului de comprimare in funcţie de debitul unitar si de randamentul compresorului
(fig.3 ).

Parametrul diagramei din fig.3 este turaţia raportata

 288
nCnom
nC T0
nCr = =
nCnom 288
nCnom
T0 nom

Caracteristica universala a compresorului se reprezintă uneori in forma unei

GC nC L
diagrame in care pe axa abciselor se afla parametrul p * iar pe axa ordonatelor nC* .
c

Deoarece

GC nC GC T0 n 1
= • C • *
T0 π C
*
pc p0

iar

χ  χ −1 
R π C* χ − 1
Lef χ −1  ,
2
= 2
nC  n 
ηC*  C 
 T 
 0

se considera ca sistemul de coordonare reprezintă combinaţii ale parametrilor de

similitudine deduşi, deci si ei au proprietatea de a prezenta regimurile asemenea. De
remarcat ca prezentarea caracteristicii universale a compresorului in acest sistem de
coordonate permite suprapunerea directa a caracteristicii universale a turbinei
(exprimata in aceleaşi coordonate) care antrenează compresorul. Intr-adevăr turbina are
aceeaşi turaţie cu compresorul, iar debitul de aer si lucrul mecanic al compresorului
diferă foarte puţin de debitul de gaze si de lucrul mecanic al turbinei.

Daca vitezele fluidului sunt relativ mici, adică M2 ≤0.3…0.5, si daca se poate

neglija compresibilitatea fluidului, atunci unele relaţii de calcul stabilite tind spre

valoarea zero sau unitatea, ceea ce le face inapte pentru utilizare. In acest caz parametrii

de similitudine rezulta din aceleaşi condiţii de baza – similitudinea triunghiurilor de viteze

c w
– adică = const.si = const , de unde rezulta:
u u

• Turaţia raportata
 Dn u u n
~ ~ ~ ,
gυpr gυpr Tr Tr

• Debitul raportat

G υpr Gn Gυ c
2
; ; 3 ~ a = ca ;
D g gDpr D n u

• Lucrul mecanic

L gL ∆cu
; ~ = ∆cu
υpr u 2 u

unde ∆cu este coeficientul de sarcina, un parametru caracteristic al treptei

compresorului centrifugal sau axial. Pentru exemplificare in fig.4 este reprezentata
u  
 sau nC 
caracteristica universala acompresorului care are pe axa abciselor T0  T0  iar pe
 

c
π c * ,parametrii fiind ηC si raportul u = c a .
* a
axa ordonatelor gradul de comprimare

Aceasta ultima grupa de parametrii de similitudine, ca urmare a multiplelor ipoteze

simplificatorii, prezintă particularitatea ca poate caracteriza o anumita grupa de maşini
cu palete, constituind astfel criterii de alegere a dimensiunilor si performantelor
orientative a unui nou agregat.
 VI. CARACTERSITICILE UNIVERSALE ALE TURBINEI

Caracteristica normala a unei maşini rotative, după cum s-a aratat,este funcţie de
parametrii de stare ai fluidului de lucru din amontele instalaţiei; ca urmare este necesar
sa se elaboreze un număr foarte mare de diagrame pentru a cuprinde condiţiile de
exploatare a instalaţiei. Spre deosebire de compresor, parametrii de stare din amontele
turbinei variază intr-o gama foarte larga, de aceea prezentarea performantelor turbinei in
sistemul de coordonate al caracteristicii normale prezintă o utilitate limitata, utilizându-se
in general caracteristicile universale, care pot avea diverse reprezentări grafice, funcţie
de sistemul de coordonate utilizat. Alegerea axelor de coordonate este dictata in general
de modul de prezentare a performantelor maşinii antrenate (compresor, generator, etc.).

Caracteristica universala a turbinei poate fi reprezentata, ca si caracteristica

compresorului centrifugal, prin variaţia gradului de destindere π T si a randamentului
*
 T0*
turbinei ηT in funcţie de criteriul de similitudine al debitului GT
*

p0*
( pe axa abciselor),

n
parametrul fiind criteriul turaţiei nT = T * (fig.5).
T

Pentru a compara datele de exploatare cu regimul nominal ( la care s-a calculat

turbina) caracteristica se reprezintă in funcţie de

GT T0* nT
GT p0* T0* Lef
GTr = = nTr = ; ;π T* ;ηT* .
G Tnom  GT T0*  ;  n  T *
   T  0

 p0*   T* 
  nom  0  nom

Se constata ca debitul de fluid care traversează turbina nu poate depasi o valoare

maxima, care se atinge când in reţeaua fixa sau mobila apare regimul critic de scurgere,
menţionat anterior. Scăderea randamentului cu creşterea debitului ( la nT = const ) se
c1
datoreste măririi vitezei c1 ( sau a parametrului T0* ), ceea ce duce la unghiuri de atac

pozitive (unghiul β1 scade) si la mărirea pierderilor prin şocuri. Influenta turaţiei nT este
sensibila numai la căderi mici de presiune si se datoreste variaţiei pierderilor.

In cazul in care in timpul funcţionarii turbinei s-a modificat exponentul izentropic

χ al fluidului de lucru, caracteristica universala poate fi reprezentata, pentru o anumita

valoare a turaţiei raportate, printr-o familie de curbe de parametru χ = const (fig. 6).

Se constata ca, cu cat χ este mai mic, la acelaşi debit G T se realizează un grad de
destindere mai mare.

Ca si in cazul compresorului cu palete exprimarea caracteristicii universale a

turbinei prin relaţia

π T* ,ηT* = f (G T , nT )

permite recalcularea datelor experimentale la condiţiile nominale de calcul. Relaţiile

utilizate sunt următoarele:

• Turaţia

T0*nom
nTnom = nT ;
T0*
 • Debitul de fluid

p0*nom T0*
GTnom = G T ;
p0* T0*nom

• Puterea

P0*nom T0*nom
PTnom = PT ;
P0* T0*

• Cuplul motor

p0*nom
M Tnom = M T .
p0*

Caracteristica universala poate fi reprezentata intr-un sistem de coordonate in care

u
pe axa abciselor este raportul co ,iar pe axa coordonatelor se afla randamentul turbinei

ηT* , debitul raportat M Tr . In fig.7 este reprezentata aceasta caracteristica universala

u
pentru doua valori sensibil diferite ale raportului c0 nominal si anume: curbele pline
u  u 
  ≈ 0.47   ≈ 0.70 .Alura
pentru  c0  nom
si curbele întrerupte pentru  c0  nom
curbelor

corespunde domeniului subcritic de curgere in reţelele fixe si mobile ale turbinei.

Caracteristica universala prezentata in forma

Lef G n n 
π T* ; ;ηT* = f  Y * T , T 
 p0 T0* 
2
nT 

permite distanţarea curbelor care exprima variaţia debitului G T in funcţie de turaţie.

GY nT
In fig. 8 este reprezentata variaţia lui π T .si.ηT in funcţie de
* *

p0* , parametru fiind

nT G n 
, π* f Y T  π T* , cu atât mai repede cu cat nT este mai
T . Alura curbelor T =  p0*  creste cu
0
*

mare , ceea ce se explica prin slaba variaţie a debitului la grade mari de destindere.

Dezavantajul principal al modului de reprezentare a caracteristicii universale a

turbinei ca in fig. 7 îl constituie imposibilitatea suprapunerii prin caracteristica turbinei a
caracteristicei maşinii antrenate (de exemplu compresorul). Pentru a înlătura acest
dezavantaj este necesar ca diagrama sa fie reprezentata intr-un sistem de coordonate
Lef
comun ambelor maşini. Astfel, in fig. 9 este reprezentata variaţia raportului n 2 si a
T

GY nT
randamentului ηT (axa ordonatelor) in funcţie de p0* (axa abciselor), parametru fiind

π T* .

GC nC
Daca se determina caracteristica compresorului in funcţie de criteriile p si
Lef
,
2 parametru fiind π C* , peste familia de curbe din fig. se poate suprapune
n C

caracteristica compresorului. Punctele de intersecţii ale celor doua familii de curbe

precizează gradele de comprimare ale compresorului π C si de destindere al turbinei π T
* *

necesare pentru funcţionarea unui regim al grupului turbocompresor. Daca se impune o

condiţie suplimentara (de exemplu temperatura de ieşire a gazelor din motor), se poate
deduce linia de lucru a grupului, adică modul cum variază performantele grupului la
diverse regimuri de funcţionare ale motorului.

In cazul turbinei radiale, in afara parametrilor metionati intervine inca un

parametru, de exemplu unghiul αT pe care-l va face fluidul la ieşirea din reţeaua fixa cu
tangenta in secţiunea de intrare in rotor in punctul respectiv. Este reprzentata
1 uT n
caracteristica universala a turbinei radiale: pe axa abciselor este raportul T * ~ T * , iar
0 0

GT T0*
fiind π T . In comparatie cu
*
pe axa ordonatelor debitul raportat , parametru
p αT
*
0

turbina axiala, gradul de reacţiune al turbinei radiale depinde si de turaţie, din care
u1
cauza debitul de fluid nu ramane constant daca se modifica raportul T0* , chiar daca

π T* =const. (fig.10). Din aceasta cauza alura cuplului motor al turbinei radiale este mai

abrupta, ceea ce micsoreaza domeniul regimurilor de lucru si imbunatateste capacitatea

de accelerare a turbinei radiale, in comparaţie cu o turbina axiala cu aceleaşi
performante.
 VII. PIERDERI IN TURBINA

Pierderile din ajutaje

Pierderile din ajutaje ∆ha se calculează cu relata:

∆ha =
1 2
2
( ) c2
• c1t 1 − ϕ 2 = ζ a 1t [J Kg ] ;
2

unde ζ a este coeficientul de pierdere in ajutaje si se calculează cu relaţia:

ζ a = 1 − ϕ 2;

in care ϕ semnifica un coeficient subunitar, denumit coeficientul de viza al coroanei de

palete mobile

Pierderile din paletele mobile

Pierderile din paletele rotorului, ∆hP se pot calcula cu relaţia:

 ∆hP =
W22t
2
( )
1 − ψ 2 [J Kg ];

Coeficientul de viteza ψ din aceasta relaţie se determina cu formula:

ψ = kψ • ψ ′

unde:
ψ′ - coeficientul de viteza al coroanei de palete, corespunzător unei viteze de
curgere prin palete de 580 m/s;
kψ
- coeficientul de corecţie ce tine seama de viteza reala de curgere prin palete.

Valoarea luiψ se poate determina din nomograme in funcţie de unghiul de

întoarcere θ 2 a curentului de gaze din palete:

θ 2 = 180° − (β1P + β 2 P );

in care β1P .si.β 2 P semnifica unghiurile de intrare si ieşire ale profitului paletei.

Coeficientul de corecţie kψ
se poate afla in funcţie de viteza reala de curgere in reţea w.

Pierderi la ieşirea din treapta

Pierderile de la ieşirea ∆hC semnifica energia cinetica a gazelor din secţiunea de

ieşire din treapta. Aceasta pierdere se calculează astfel:

c2 [J Kg ];
1 2
∆hC =
2

Fie c2 viteza, i2 etalpia si i2*etalpia de frânare din secţiunea de ieşire din treapta. Starea
gazelor in acesta secţiune este reprezentata deci prin punctul A2 , iar starea
corespunzătoare parametrilor de frânare prin punctul A2* .

Daca distanta dintre secţiunea de ieşire din treapta si secţiunea de intrare in treapta
următoare este mica, viteza in acest interval nu se modifica si astfel, energia cinetica ∆hC

ramane la dispoziţia treptei următoare. In secţiunea de intrare in treapta următoare,

etalpia gazelor ramane i2, iar cea de frânare i2* . Daca insa, distanta dintre secţiunile
amintite este mare, atunci viteza gazelor se micsoreaza din cauza turbioanelor ce se
formează in acest spaţiu.
Printr-o dispunere corespunzătoare a treptelor, pierderea de la ieşire se recuperează din
treapta in treapta, cu excepţia ultimei trepte, unde ea nu mai poate fi recuperata decât in
mica măsura.

Pierderi prin frecare si ventilaţie

Puterea consumata pentru învingerea frecărilor discului de mediul înconjurător si

pentru ventilarea gazelor de care paletele ce nu sunt alimentate cu gaze de care ajutaje,
formează pierderile prin frecarea discului si ventilaţia paletelor, numita uneori pe scurt,
pierderi prin frecare si ventilaţie.

Pentru calculul acestor pierderi se dau in literatura de specialitate diferite formule

experimentale, astfel pierderea prin frecarea discului Pf este data de relaţia:

Pf = 5.1 • 10−4 • ρ • γ 0.2 • D 4.6 • n 2.8 [kW ],

in care ρ - reprezintă densitatea gazelor, iar:

γ - vâscozitatea cinematica a gazelor;

D – diametrul treptei;

n - turaţia turbinei.

Pierderea prin ventilaţia paletelor se poate calcula cu formula:

PV = 0.0308 ρ (1 − ε ) • l 1.5 • D 3.8 • n 2.8 [kW ];

unde ε reprezintă gradul de admisie, iar notaţiile l, D, n au semnificaţiile menţionate

anterior

Pierderile prin frecare si vantilatie va fi deci:

Pfv = Pf + Pv [kW ] ;

Căldura produsa prin frecare si ventilaţiei, absorbita de unitatea de masa a gazelor va fi:

Pfv
h fv = [kJ Kg ] ,
m0

unde m0 este debitul de gaze al treptei.

 Pierderi prin neetanseitati

Pierderile prin neetanseitati (notate hn) sunt cauzate de scurgerea gazelor dintr-un
spaţiu de presiune mai mare intr-unul de presiune mai mica, prin jocul ce trebuie lăsat
intre pârtile rotitoare si cele fixe.

In cazul unei trepte cu reacţiune, astfel de scurgeri au loc prin jocul δ 1 dintre
capetele paletelor directoare si rotor, precum si prin jocul δ 2 intre capetele paletelor
rotorului si carcasa.

Debitele ce scapă prin aceste spatii, notând l1 si l2 lungimile parţilor active ale celor doua
şiruri de palete, se pot calcula cu relaţiile:

k δ k δ2
m1 = • 1 • m0 ; m1 = • m0 ;
sin α1 11 sin α 2 l2

unde:

m0 - debitul total al treptei, iar k este un coeficient ce depinde de forma si

dimensiunile palete (k=0.7- la paletele fara bandaj).

In cazul unei trepte cu acţiune, debitul prin labirint se poate calcula conform relaţiei:

p0 (1 − ε Z ) kg 
2
mn = α n • β n • µ n • An • • ;
V0 z  s 

in care:

p0, v0 – presiunea si volumul specific al gazelor înainte de intrarea in labirinti;

An - aria secţiunii minime a strangulărilor;

Z - numărul elementelor de strangulare;

εZ - raportul dintre presiunea finala si cea iniţiala a gazelor in sistemul celor z

labirinti;
αn - coeficientul de corecţie ce tine seama de înclinarea lamei fata de direcţia
radiala;
βn - coeficientul de corecţie al labirintilor fara caneluri.
Lucrul mecanic intern al treptei in cazul paletelor răcite este dat de relaţia:

Li = Lu − (h fv + hn )[kJ ],

in care, lucrul mecanic util se defineste prin expresia:

Lu = i0* − i0* − Q[kJ ], unde :

i0* ,i2* sunt entalpiile gazelor la intrarea in ajutajele treptei, respectiv la ieşirea dintre
paletele rotorului, iar Q – căldura cedata aerului de răcire de fiecare kilogram de gaze.

Puterea interna a treptei se poate calcula cu relaţia:

Pi ( Z ) = m0 • Li [kW ];

In cazul unei turbine cu gaze multietajate, puterea interna se poate obţine însumând
puterile interne ale tuturor treptelor:

Pi = ∑P i(Z ) = ∑ m L [kW ].
0 i

Pierderi mecanice

Din puterea cedata arborelui turbinei o parte se consuma prin frecările din
lagărele agregatelor auxiliare aferente turbinei.

Totalitatea acestor puteri consumate Pm formează pierderile mecanice. Puterea pe numita

puterea efectiva, va fi deci:

Pe = Pi − Pm [kW ];

unde Pi reprezintă puterea interna a turbinei cu gaze, definita mai sus.

Pierderi prin radiaţie

Căldura cedata de elementele componente ale turbinei mediului exterior, formează

pierderile prin radiaţie.

Daca se notează cu Tim, temperatura medie a gazelor din interiorul unui anumit tronson al
carcasei turbinei, cu Te temperatura mediului ambiant, cu Ar aria suprafeţei tronsonului
carcasei si cu k coeficientul mediu de trecere a căldurii de la gaze la mediul exterior in
unitatea de timp va fi:
 Qr = kAr (Tim − Te )[kJ ];

Pentru a-l reduce pe Qr , suprafeţele exterioare, fierbinţi, ale turbinei se izolează cu

materiale termoizolante.

Grosimea stratului termoizolant se determina in aşa fel încât, densitatea fluxului de

Qr
căldura A , sa satisfacă relaţia:
r

Qr
Ar
[
< 0.575Tim + 40 W m 2 ; ]

in care: Tim se exprima in °C;

Pierderile prin radiaţie fiind foarte mici, la calculultermic al turbinei cu gaze se

neglijează.De ele se tine seama numai la dimensionarea izolaţiei si la calculul ventilaţiei
sălii maşinilor.