Psihologie cognitivă. Note de curs Lect.univ.drd.

Daniela Dumitru

Introducere. Bazele psihologiei cognitive

Curs 1

Psihologia cognitivă a devenit un domeniu aplicat al psihologiei, cu puternice legături în

ştiinţele cognitive, tehnologia informaţiei, inteligenţa artificială, cibernetică, logică, teoria

limbajului, neuroştiinţe, toate aceste domenii fiind la rândul lor unele compozite şi

interdisciplinare, conectate cu alte domenii practice (inginerie, construcţie şi design).

În felul acesta, psihologia cognitivă îşi circumscrie aria cercetărilor într-un univers de

discurs foarte larg şi divers, creându-şi un limbaj propriu şi diferit de restul disciplinelor

psihologice ortodoxe. Tehnicitatea caracteristică acestui domeniu surprinde la început pe

studenţii care urmeză acest curs.

Psihologia cognitivă abordează teme despre sistemul cognitiv uman (gândirea, memoria,

percepţia, etc.) şi despre subsistemele sale. Sistemul cognitiv este văzut ca fiind un sistem de

prelucrare, de procesare a informaţiei, de transformare a input-ului senzorial în output-ul motor

sau comportamental.

Abordarea şi explicarea tuturor fenomenelor psihice din perspectiva mecanismelor

informaţionale pe care le includ şi de care depind în desfăşurarea lor este abordarea care

delimitează psihologia cognitivă de alte ramuri ale psihologiei. Avem astfel, teorii cognitive ale

emoţiilor, teorii cognitive ale motivaţiei, teorii cognitive ale stresului, etc. Psihologia cognitivă

doreşte să surprindă imaginea sistemului psihic uman ca sistem capabil de schimburi

informaţionale cu mediul înconjurător, capabil de a transforma informaţia în funcţie de propriile

regului şi de configuraţia propriilor subsiteme de procesare, capabil de autoreglare şi control (de

1
Psihologie cognitivă. Note de curs Lect.univ.drd. Daniela Dumitru

unde şi legătura stânsă cu cibernetica), sistem capabil de răspuns adaptat la constrângerile

mediului.

Începuturile psihologiei cognitive pot fi plasate la mijlocul secolului trecut, după cel de-al

doilea război mondial, când logica matematică, ciberetica şi teoria informaţiei au apărut în forţă

în peisajul ştiinţific internaţional. Efortul de a formaliza logica astfel încât să fie posibilă

manipularea simbolurilor pe baza unor reguli sintactice generale şi recursive duce la definirea

calculabilităţii şi a computaţiei.

Curentele psihologice ale căror idei şi cercetări psihologia cognitivă le-a integrat sunt

asociaţionismul, gestaltismul, behaviorismul şi constructivismul piagetian.

Instrumentarul metodologic folosit în cercetare conţine metoda experimentului ca metodă

predilectă, la care se adaugă modelarea-formalizarea-simularea pe calculator.

Chiar dacă acest domeniu se delimitează şi se defineşte în anii ’50, mugurii teoretici ai

ştiinţelor cognitive se găsesc la Aristotel (creatorul logicii), mai apoi la Descartes prin celebrele

sale dubitaţii şi prin faptul că plaseză singura realitate certă în „cogito”, cert este că noi suntem

fiinţe cugetătoare, gândim, restul (realitatea exterioară, corpul nostru) fiind nesigur, iluzoriu,

himeric.

În 1956 se conturaseră două grupuri de cercetare a mecanismelor de procesare a

informaţiilor: unul la MIT şi celălalt la Carnegie-Mellon. În toamna aceluiaşi an, MIT

organizează un simpozion, iar în ultima zi, 12 septembrie, considerată şi ziua de naştere a

ştiinţelor cognitive, au fost prezentate trei comunicări de refrinţă: H.A. Simon şi A. Newell

prezintă prima demonstraţie pe calculator a unei teoreme logice (Logic Theory Machine), N.

Chomsky prezintă Three Models of Language, iniţiind lingvistica teoretică, G. Miller prezintă
2
Psihologie cognitivă. Note de curs Lect.univ.drd. Daniela Dumitru

într-o formă preliminară celebrul său studiu The Magical number seven, plus or minus two. Dar

cel care va consacra termenul de „psihologie cognitivă” este Ulric Neisser, care publică în 1967

o carte cu acelaşi titlu.

Fundaţia Alfred P. Sloan a contribuit definitiv la avântul pe care ştiinţele cognitive l-au

luat prin acordare de granturi de cercetare în valoare de sute de milioane de dolari la mijlocul

anilor ‘70. Mulţi cercetători şi-au schimbat radical programul pentru a putea accesa aceste

fonduri.

În 1978 se prezintă primul raport de cercetare către Fundaţia Sloan, care mai este

cunoscut şi sub numele de raportul SOAP (State of the Art Paper). În acest raport se spune:

„existenţa domeniului nostru de cercetare este determinată de existenţa unui obiectiv comun:

descoperirea capacităţilor computaţionale şi de reprezentare ale psihicului precum şi ale

proiecţiilor lor structurale şi funcţionale în creier.” Prin această „declaraţie de independenţă” se

stipulează că ştiinţele cognitive studiază sistemele cognitive naturale sau artificiale (iar

psihologia cognitivă studiază sistemul cognitiv uman).

Psihologia cognitivă devine parte componentă a ştiinţelor cognitive. Din această familie

mai fac parte: filosofia (epistemologia, logica filosofică, filosofia analitică), lingvistica

(lingvistica teoretică), neuroştiinţe (neuroştiinţa cognitivă), antropologia (antroplogia culturală).

Domeniile enunţate nu participă la ştiinţele cognitive cu toată extensiunea domeniului lor, ci doar

cu anumite ramuri şi dezvoltări interdisciplinare pe care l-am enumerat în paranteză.

Psihologia cognitivă este supusă unei duble presiuni, ceea ce îi conferă şi un caracter

bicefal. Presiunile de sus în jos , dinspre inteligenţa artificială îi cere psihologiei cognitive să

ofere modele formalizate şi implementabile pe calculator. Presiunile de jos în sus, dinspre

3
Psihologie cognitivă. Note de curs Lect.univ.drd. Daniela Dumitru

neuroştiinţe solicită psihologiei cognitive să construiască modele valide, relevante şi de

predictibilitate pentru comportamentul uman.

Noul domeniu are însă şi critici. Trei categorii de critici s-au conturat de-a lungul timpului:

1. Lipsa de plauzibilitate neuronală a modelelor cognitive sau lipsa de validitate ecologică.

Adică, aceşti critici consideră că este foarte dificil să găsim la nivel neuronal

corespondentul diverselor procese sau reguli de funcţionare ale sistemului cognitiv

descrise în diferite modelări teoretice sau practice cognitiviste. De exemplu, unde se

găsesc regulile de producere (sau operaţiile) de tipul „dacă....atunci”. Sistemul cognitiv

are patru nivele de analiză, nivelul semnatic, nivelul algoritmic-reprezentaţional, nivelul

implementaţional şi nivelul computaţional. Aceşti critici confundă nivelurile de analiză a

sistemului cognitiv cerând o analiză la nivel implementaţional a unei entităţi aflate la

nivelul computaţional. În plus, majoritatea modelelor cognitive iau în consideraţie datele

oferite de neuroştiinţe, mai ales dacă vorbim despre paradigma neoconexionistă.

2. Criticile din partea behavioriştilor. Este criticată metodologia folosită de cognitivişti

pentru a obţine rezultate în urma ceretărilor, mai ales modelarea şi simularea pe

calculator. De asemenea, behavioriştii pun la îndoială şi capacitatea unor factori cognitivi

de a influenţa comportamentul. Aceste critici au scăzut în ultimii ani, deoarece multe

dintre rezultatele experimentale ale behaviorismului au fost preluate de către psihologia

cognitivă, dar şi behavioriştii se regăsesc teoretic în modelările conexioniste ale

sistemului cognitiv.

3. Un alt gen de critici, dar mult mai puţin argumentate, pretind că psihologia cognitivă este

o modă, un curent care va dispărea curând. Acestor critici putem răspunde că atâta timp

4
Psihologie cognitivă. Note de curs Lect.univ.drd. Daniela Dumitru

cât psihicul rămâne un sistem informaţional, tot atâta timp va supravieţui şi psihologia

cognitivă. Şi psihicul va rămâne pentru o perioadă lungă aşa (!), pentru că este un sistem

care „lucrează” cu informaţia.