Medicalizarea vieții sociale

Prin medicalizare socială înțelegem fenomenul prin care oamenii devin tot mai conștienți de
riscurile care-i amenință. Sunt situații în care se ajunge la o „medicalizare a condiției umane”,
sindrom tratabil.

Medicalizarea vieții sociale este un exces de utilizare a resurselor medicale la care avem acces.

EX: eforturile de distanțare fizică dau dovadă de existența unei societăți medicalizate care este
conștientă de riscurile virusului și care acționează în așa fel încât să prevină cât mai mult
infectările.

Ce aduce cu ea medicalizarea vieții sociale? Ei bine, omul a avea o grijă mult mai mare față de
condiția de sănătate. Dezavantaje: creșterea consumului de farmacologie sau de produse naturiste
cu un așa presupus rezultat miraculos.

Vorbim de stil de viață sănătos, de regimuri sau alimentare bio.

Multe din eforturile pentru o viață cât mai sănătoasă se dovedesc superfciale, generând iluzia
unei vieți sănătoase

Cum putem conștientiza riscurile la care ne supunem dar și influența pe care mediul o are asupra
noastră? Ei bine, un rol foarte important îi revine consilierii etice și filosofice.

În momentul actul, putem spune că ne confruntăm cu o criză a filosofiei, în contextul în care

mulți oameni și-au pierdut interesul față de valorile filosofice tradiționale, fapt determinat de
abordarea relativ incompatibilă a temelor fundamentale ale filosofiei contemporane, cu
preocupările intelectuale cotidiene ale potențialilor cititori de filosofie .

Ca răspuns, s-a dezvoltat o nouă metodă de filosofie, intitulată „practica filosofică”, care își
propunere să elimine libajul academic foarte puțin accesibil și să revină spre abordările inițiale.
De exemplu, Achembach și Hadot și-au exprimat clar prefeința de reîntoarcere a filosofiei la
misiunea sa de îndrumătoare a eforturilor individuale de căutare a unei vieți mai bune.

Putem spune că practica filosofică are un caracter caleidoscopic, preferând, în detrimentul

abordării medicale, o perspectivă care se bazează pe înțelepciunea practică. Regăsim această
perspectivă și la Lou Marinoff care găsește drept soluție pentru ieșirea din medicalizarea
alienantă a societății aplicarea filosofiei practice. Tot acesta consideră că medicalizarea
reprezintă un derapaj de la naturalul societății. El va afirma că majoritatea depresiilor(exeptându-
le pe cele gave care au baza într-un dezechiibru chimic) pot fi tratate și prin practica filosofică,
metodă mult mai preferată decât medicamentația.

Ideea de bază este aceea de a se renunța la o societate dependentă de sfatul medicului și de a

încerca să determine oamenii să încerce să găsească mai întâi soluții naturale pentru problemele
lor. Totodată, se înclină și spre eliminarea tendințelor de a crede în multitudinea de sfaturi
pseudoștiințifice care circulă cu o intensitate din ce în ce mai mare.

În contextul medicalizării vieți sociale putem vorbi și de renumitele mâncăruri bio. Cum
înțelegem excesul de produse bio în contextul subiectului la care ne raportăm? Ei bine, oamenii
ajung să plătească un preț exagerat de mare pentru acest tip de alimente în ideea că sunt alcătuite
în întregime din produse naturale însă, paradoxul este că ele conțin foarte multe elemete chimice,
atractive fiind foarte mult etichetele care te fac să crezi că ai luat cele mai bune produse de pe
raft. Ne este mai ușor să credem că ne schimbăm stilul de viață prin achiziționarea unor produse
bio însă, ceea ce aduce într-adevăr un beneficu este înlocuirea mediului de viață stresant și
poluant. Ceea ce ar trebui să facem este să încacționăm în sensul reducerii poluării, să protejăm
mediul, faptul că ne rezumăm la a consuma produse bio nu va schimba realitatea cruntă a ceea ce
se întâmplă cu natura.

Dacă ne întrebăm, de exemplu, ce ne atrage spre produse bio, spre acea industrie a fitnessului,
răspunsul se regăsește în faptul că ne este frică să ne îmbolnăvim, ceea ce ne determină să ne
păcălim cu astfel de artificii comerciale.

Omul contemporan este obișnuit cu un grad ridicat de confort, este obișnuit să depună cât mai
puține efortuti pentru muncile de uz casnic și nu numai. Această relaxare este direct
proporțională cu creșterea sentimentului de frică față de îmbolnăvire întrucât, suntem mai puțin
obișnuiți cu suferința și nu prea știm să ne descurcăm pe cont propriu. Putem să ne raportăm la
trecut, când dotările mediale erau minimale și nu se cunoșteau leacuri pentru majoritatea
afecțiunilor existente. Observăm că populația acelei vremi putea trăi cu ideea că nu are totul sub
control, că moartea poate veni foarte ușor și că nu le stă în putere să se întrețină față de diverse
boli, maladii, pandemii sau răni. În schimb, astăzi, la primele semne de stare de rău, preferăm să
apelăm la medici, să stopăm orice mic deranj prin resursele medicale pe care le avem la
îndemână. Rezultă clar de aici că trăim într-o societate medicalizată, că suntem în mod evident
dependeți de doctori dar și de toate medicamentele disponibile în industria farmaceutică.

Această medicalizare poate fi observată la situația care a existat în contextul pandemiei de

coronavirus. S-a impus carantina, s-a implementat distanțarea fizică și s-a desfășurat o amplă
campanie de îndemnare spre respectarea măsurilor de protecție, toate aceste măsuri având scopul
reducerilor riscurilor medicale ale infectării cu virusul.

Este evident faptul că din punct de vedere medical depindem de acest sistem însă, ce ne
îndeamnă filosofii este să delimităm într-o oarecare măsură viața psihică și socială de abordarea
medicală. Când vine vorba de probleme emoționale, cum ar fi anxietățile, ar fi bine să ne
detașăm de postura pacientului și să ne abordăm din perspectiva individului care trece prin
numeroase experiențe sociale.

Când vorbim de limitarea vieții sociale, nu vorbim de îndepărtarea totală de acest domeniu ci de
diminuarea excesului de terapie și de consultație pe baza modelului medical. Practic, se propune
înțelegrea unor situații din perspectivă socială.

O perspectivă ne pune în lumină faptul că fiecare persoană suferă până la urmă de o boală
psihică(notă de subsol Freud 2010). Totuși, trebuie făcută diferența dinte o boală psihică reală și
angoasa socială. În acest moment s-a ajuns ca față de orice tulburare așa-zis psihică să se
găsească o soluție medicamentoasă. Dezavantajul constă în faptul că putem pierde unele
proprietăți fundamnetale ale conștiinței umane care țin de introspecție, de cunoaștere de sine și
de reflexie.

Practicanții consilierii filosofice pun accent pe tratarea psihoterapeutică, formulând o soluție

specifică filosofiei numită consiliere filosofică. Atunci când angoasele provin dintr-un substrat
spihic emoțional sau mental, când ne confruntăm cu dileme existențiale, o soluție poate fi
consilierea filosofică. Pe lângă această metodă, pentru omul care suferă probleme de dezvoltare
se mai propune și terepia rațional-emotivă, cea comportamentală sau cea non-directivă, fiind
utilizate și tehnici provenite din analiza tranzacțională sau programarea neuroligvistică.

Cu alte cuvinte, practica filosofică urmărește punerea subiectului în poziția de a reflecta asupra
lui însuși și de a-și exprima propria viață. Acest rezultat poate fi obținut prin raportarea la
credințe, la modul de viață, la propria înțelegre a lumii și a vieții sau la existența angoaselor și la
stările pe care acestea le provoacă. În această terapie, cel mai folosit instrument este dialogul
socratic care ilustrează reflecția persoanei respective pornind de la conștiința filosofică. Utilitatea
acestei tehnici se dovedește, de exemplu, atunci când ne confruntăm cu o criză de creștere.

Așadar, după cum putem observa în urma celor prezentate, ideea de consiliere filosofică propune
să ne întoarcem spre noi înșine ca soluție la unele probleme pe care le întâmpinăm.

Bioetica se intersectează cu acest tip de consiliere filosofică în ideea de consiliere etică care
include valori etice specifice dar și valori spirituale.