Moralitatea discursului public despre vaccinarea anti COVID

Alexandra Răileanu Brutaru

Master Istoria Artei și Filosofia Culturii anul I

Având în vedere situația globală în care se află omenirea la acest moment, consider că o
problemă de moralitate care se pune în aceste zile este aceea a împrăștierii informațiilor
defectuoase, imprecise și fără fundament științific în media. Acest aspect este problematic
deoarece consider imoral ca persoanele care iau decizia de a nu se vaccina, decizia lor fiind
luată în urma informării din surse greu credibile, să poată influența populația în a face același
lucru. Mai mult decât atât, este imoral ca media publică (televiziunile) să transmită și să
potențeze aceste opinii deseori exagerându-le, cu scopul profitului, neținând seama de
impactul asupra maselor. Deși nu este contestabilă libertatea de exprimare a persoanelor ce
iau decizia de a nu se vaccina, consider că este datoria morală a acestor indivizi, precum și a
media de a restricționa traficul de informație ce promovează aceste păreri ca fiind surse
valide de informare.
Argumentul pentru care consider că acest lucru este o problemă de moralitate, este faptul că
datorită accesului larg la consumul de social-media și televiziune al populației, opinia marilor
mase față de vaccinarea proprie anti-Covid-19 se poate schimba în direcția nevaccinării.
Având în vedere că vaccinarea anti-Covid-19 reprezintă principalul mod demonstrat științific
de a încetini, până în punctul de a pune stop pandemiei virale ce domină întregul mapamond,
influențarea oamenilor, și mai ales a celor suspicioși de progresul în domeniul farmaceutic și
medical, ar avea un major efect negativ asupra situației prezente. Printre aceste efecte
negative se numără prelungirea pandemiei cu incalculabile efecte sociale și economice și
erodarea mai accentuată a încrederii în autorități, din păcate nu numai cele de sorginte
politică, guvern, parlament, etc.

Pentru a susține cele de mai sus, voi prezenta un singur aspect care se regăsește într-un
studiu care se bazează pe în sondaj de opinie care a fost realizat la nivel național în perioada
13-25.10.2020.
Temele în jurul cărora au fost alcătuite întrebările sondajului au fost următoarele:
- Intenția/disponibilitatea persoanei de a se vaccina împotriva noului Coronavirus
- Vulnerabilitatea la narațiuni conspiraționiste despre COVID 19
- Vulnerabilitatea la narațiuni înșelătoare, imprecise, incomplete despre vaccinuri
- Încrederea în instituții
- Atitudinea față de vaccinare
- Obiceiurile de consum media.

Studiul propune următoarea ipoteză: „persoanele care cred în aceaste narațiuni au o nevoie
mai mare de orientare/informare, pentru a atenua eventualele anxietăți cu privire la subiect,
prin urmare vor căuta informații din ce în ce mai mult, consumul media crescând”1. Aceste

1
Percepția publică cu privire la vaccinare în contextul pandemiei de COVID-19,
www.eurocomunicare.ro, Asociatia Eurocomunicare, 2020.
persoane sunt supuse atât la informații corecte, furnizate de Ministerul Sănătății prin Grupul
de Informare Strategică cât și la informații înșelătoare, imprecise, incomplete din surse
diverse prezentate ca știri, comentarii aluzive și discuții ce se vor „imparțiale”.

Conform studiilor psihologice, expunerea selectivă la informație îi va duce pe aceștia tot la

informația care să le întărească opiniile, convingerile ceea ce va alimenta ca într-un cerc
vicios creadința în narațiunile înșelătoare, imprecise, incomplete.
Astfel, în urma acestui studiu, s-a concluzionat că persoanele cele mai înclinate să creadă în
narațiunile înșelătoare, imprecise, incomplete cu privire la vaccinuri au un consum intens de
informații din media (6-7 zile pe săptămână) și „fără studii superioare”.
M-a interesat să fac o încadrare pentru reprezentanții media care răspândesc aceste informații
și cred că se găsesc în situația descrisă în lucrarea „Etică și integritate academic” în Capitolul
„Fabricarea sau alterarea voită a datelor experimentale”, deci în situația fabricării sau alterării
voite a rezultatelor științifice, un tip de comportament fraudulos conform exemplelor descrise
de autori..
Am considerat că aceste informații care urmăresc să cultive neîncrederea în vaccin
exacerbează o așa zisă influența a timpului scurt de cercetare și dezvoltare a vaccinului,
neținând seama nici un moment de experiența științifică și datoriile morale ale cercetătorilor.
Deși autorul manualului de integritate afirmă: „Presiunea socială semnificativă pentru
integritate în știință pare, de asemenea, să indice existența unui cvasi-consens cu privire la
condamnarea lor morală”, în realitate, în societate, în acest caz, alimentate de informațiile din
media probitatea cercetărilor este pusă sub semnul întrebării datorită așa numitelor interese
„Big Pharma”.

În cazul de față inexactitatea în aprecierea contraindicațiilor sau a efectelor secundare ar avea

la scară globală consecințe devastatoare care depășesc orice alte consecințe citate de manual
ca fiind „consecințe uzuale” în cazuri anterioare citate ca exemplu: „Laboratoare desființate,
cariere și reputații distruse, domenii întregi ale științei puse sub semnul întrebării”.

Regula consimtămâtului informat în rea lizarea vaccinării este o particularizare a principiului

moral al respectului pentru demnitatea umană. Deci, vaccinul nu este obligatoriu este
recomandat, dar te pune în fața unei alegeri de responsabilizare socială în măsura în care
gestul tău care se adaugă astfel repectării măsurilor de securitate care rămân în zona
moralității în măsura în care sancțiunile juridice care au fost instituite au fost desfințate prin
Deciziei Curții Constituționale a României nr. 458 din 25.06.2020 în Monitorul Oficial,
partea I, nr 581 din 02.07 2020, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate cu
privire la Ordonanțele de urgență. Prevederile acestei decizii au fost extinse discreționar.

Rămâne, desigur, deschisă întrebarea dacă oamenii reali pot fi în întregime autonomi în
luarea deciziilor, dar este o întrebare care vizează orice ideal teoretic sau normativ, nu doar
pe cel al autonomiei.
Este vaccinarea un imperativ moral sau refuzul ei un imperativ prudențial – nu mă simt vizat
de îmbolnăvire, estimez un efect minim asupra mea în cazul contractării bolii, nu doresc să
mă supun nici unui risc asociat cu efectele secundare ale vaccinării. Un raționament moral
poate invoca principiul că orice ființă umană are libertatea să trăiească așa cum dorește câtă
vreme nu-i vătămează pe ceilalți. Plecând de la această afirmație subliniez respectul pentru
deciziile individuale ale fiecăruia și opun raționamentul de mai sus numai reflexului de
comunicare și răspândire a raționamentelor care au dus la decizia de nevaccinare care în
opinia mea pot cauza anarhia morală.
Dacă acceptarea necritică a autorității regulilor ne ajută de multe ori să rezolvăm problemele
morale cu care ne confruntăm în viața de zi cu zi, trebuie să fim conștienți că regulile morale
admit totuși excepții.
Respectarea cu rigurozitate a legilor în vigoare creează încredere între oameni și servește
binelui general, dar trebuie să avem mintea deschisă pentru excepții și opțiuni
neconvenționale. Uneori acțiunea morală merge împotriva autorității regulilor existente, dar
acesta nu poate fi cazul aici.

În această situație, în opinia mea, putem extrage următorul principiu moral aplicabil pentru
reprezentanții media: atunci când stă în puterea noastră să prevenim un lucru foarte rău să
aibă loc- continuarea poate chiar escaladarea pandemiei, fără sacrificii importante, avem o
obligație morală să o facem.
Sacrificiile pe care le identific aici ar fi legate de pierderea audienței din cauza unei percepții
cu privire la obediența față de autoritățile care au pierdut încrederea publicului.

În concluzie, consider că este o problemă morală lipsa filtrării în cazul transmiterii de

informații incorecte științific privind situația sanitară în care se află omenirea zilelor de
astăzi, deoarece publicul influențabil poate ajunge să ia decizii care pot impacta negativ
viitorul.

Bibliografie
Studiu : Percepția publică cu privire la vaccinare în contextul pandemiei de COVID-19,
www.eurocomunicare.ro, Asociatia Eurocomunicare, 2020.
Emanuel Socaciu, Constantin Vică, Emilian Mihailov, Toni Gibea, Valentin Mureșan,
Mihaela Constantinescu, Etică și integritate academică, Editura Universităţii din Bucureşti,
2018.